Sa ne comparam cu Dumnezeu

Sa ne comparam cu Dumnezeu Mareste imaginea.

Omul din zilele noastre nu poate depasi ispita evaluarii prin comparatie. Dar nu se compara cu cei care sunt deasupra lui, ci cu cei care sunt mai slabi decat el. Iar aceasta comparatie il duce la indreptatirea de sine, la iubirea de sine si uitarea lui Dumnezeu. Ajunge sa creada ca tot ceea ce face se datoreaza numai lui.

Bine ar fi sa nu ne comparam cu nimeni.

Ar fi minunat sa facem fapte bune fara a cugeta lucruri inalte despre noi. Dar pentru ca omul nu poate scapa de comparatie, il indemn sa se compare cu Dumnezeu, pentru a indeparta orice dorinta de indreptatire de sine. Cand te compari cu Dumnezeu nu mai ai in tine nicio pornire de a supralicita calitatile tale. Iti dai seama ca esti un nimic. Iar aceasta constiinta te ajuta sa te raportezi sanatos si fata de semeni.

Pe de alta parte trebuie stiut ca omul a fost inzestrat cu anumite daruri de Dumnezeu. Asa ca realizarile sale nu tin doar de propriile puteri, ci si de darurile pe care le-a primit de la El. De aceea este important ca omul sa pastreze neincetat constiinta ca le-a primit de la Cineva. In acest sens, Sfantul Isaac Sirul ne indemana "sa ne pazim de parerea de sine in timpul schimbarilor bune".

Sa nu ne atribuim calitati care sunt daruri de la Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel il intreaba pe cel mandru: "Ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?" (I Cor. 4, 7). In vreme ce omul smerit, spunea Sfantul Ioan Casian, se pazeste de duhul mandriei spunandu-si la dobandirea fiecarei fapte bune: "Nu eu, ci darul lui Dumnezeu, care este cu mine" (1 Cor. 15, 10), "Fara de Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5) sau "Daca Domnul nu ar zidi casa, in zadar s-ar trudi ziditorii" (Psalmul 26, 1).

Compararea cu Dumnezeu ne ajuta ca atunci cand facem fapte vrednice de lauda, sa le tainuim si sa le socotim ca fiind nimic. Nu mai cautam sa masuram ca sa vedem pana unde am reusit sa ajungem prin vreo fapta a noastra. Nu ne mai uitam la ea cat este de importanta, de mare. Nu o mai luam in seama. Iar acest lucru ne ajuta sa nu ne consideram mai presus de ceilalti semeni si sa-i dispretuim sau sa punem pe seama propriilor puteri realizarile. Dimpotriva, cu cat facem mai mult bine cu atat trebuie sa ne smerim mai tare, pentru ca trebuie sa traim cu constiinta ca Dumnezeu ne-a adus la existenta pentru a-I fi colaboratori in lucrarea binelui.

Retineti ca nu este de ajuns sa ne cunoastem asa cum suntem, nici mai buni, nici mai rai, ci trebuie sa ne silim sa fim cum ne vrea Dumnezeu - cat mai buni.

Adrian Cocosila

.

25 Aprilie 2013

Vizualizari: 4409

Voteaza:

Sa ne comparam cu Dumnezeu 5.00 / 5 din 1 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • Mozes PopicarulPostat la 2013-04-27 03:49

    @constantin gheorghies Autorul se referă aici la evitarea a tot ce-nseamnă „mândrie, slavă deșartă, fală sau nerecunoștință”, păcate grave în fața lui Dumnezeu, păcate prin care noi, nevrednicii, ne afundăm și mai mult în mocirla neputințelor noastre și ne îndepărtăm și mai mult de Dumnezeu (și implicit de mântuirea noastră). Desigur, e bine să nu amestecăm lucrurile. Pentru că atunci, când tu spui că „unul care are realizări”, depinde la ce te referi.....ce înțelegi prin aceasta. Desigur, se poate înțelege de ex. spiritul de competiție în sport, sau realizări pozitive pe plan duhovnicesc (schimbarea spre bine al omului)......ori atât timp cât este vorba despre „realizări” bineplăcute lui Dumnezeu, nu este nimic rău, (dimpotrivă), „în a deveni mai ambițioși, mai luptători cu lenea din noi, și astfel să progresăm”.....vorba ta. Dar să progresăm spre apropiere de Dumnezeu întru mântuirea noastră, ceea ce nu se poate realiza cu mândrie, fală, slavă, trufie sau nerecunoștință,.....ci cu recunoștința și conștientizarea PERMANENTĂ că tot ce avem de la viață (inclusiv viața noastră) se datorează DOAR LUI DUMNEZEU ! De aceea suntem niște nevrednici și (aș zice chiar) nimicuri în comparație cu măreția inimaginabilă al lui Dumnezeu ! Așadar, părerea mea e, că ne putem compara „cu unul care este mai bun decât noi”, cu condiția ca să râvnim continuu doar la acele calități (sufletești), care sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Și să nu uităm de cele 4 lucruri prin care ne putem curăți de multitudinea de păcate și care ne sunt gratuite: Smerenia, milostenia, rugăciunea și Postul (trupesc, dar mai ales duhovnicesc).....iar Spovedania și Împărtășania (mai ales în Posturile mari de peste an) sunt ESENȚIALE !

  • CORINA GEORGIUPostat la 2013-04-26 17:16

    D-le Constantin, autorul articolului tocmai a spus ca nu ne convine sa ne comparam cu cei mai buni decat noi cred, din pricina mandriei. Inconstient sau nu, ne simtim superiori atunci cand ne comparam cu cei mai slabi decat noi! Ambitia & spiritul competitional, nu cred ca se naste din aceste comparatii cu cei mai buni decat noi; in aceste cazuri, se nasc in sufletul noastru invidia si alte sentimente inrudite adica......ISPITE DIAVOLESTI!!!

  • constantin gheorghiesPostat la 2013-04-26 03:31

    Compararea cu unul care este mai bun decat noi, adica cu unul care are realizari, ne poate face sa devenim mai ambitiosi, mai luptatori cu lenea din noi, si astfel sa progresam. Oare este bine asa? Poate ne raspunde tot autorul acestui frumos eseu.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE