Sa fim in Lumina si fii ai Luminii

Sa fim in Lumina si fii ai Luminii Mareste imaginea.

E bine să avem aprinsă nu numai candela inimii, ci şi cea de la icoane. Căci parcă nu se poate bucura una fără cealaltă.

Mulţi dintre noi avem în odaie, aşezată la icoană o candelă ce veghează precum un înger binecuvântările casei. Ea trimite tăcut dar constant rugăciuni spre cer. Candelele noastre, atât cea materială cât mai ales a inimii, ard mereu întru întâmpinarea Mirelui. Candela îndeamnă la rugăciune, la stare de priveghere. Doar oare ştim noi de ce stăm cu candela pregătită?!

Spiritualitatea ortodoxă afirmă că se aprinde candela în faţa icoanei deoarece:

1. Credinţa este lumina noastră. Mântuitorul Iisus Hristos a zis: „Eu sunt Lumina Lumii" (Ioan 8,12). Lumina candelei ne aminteşte de lumina cu care Hristos luminează sufletul nostru.

2. Să ne amintească despre lumina caracterului sfântului în faţa căruia aprindem candela. Sfinţii sunt numiţi şi „fii ai Luminii", pe care Biserica ni-i dă ca exemple de urmat: „Credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii" (Ioan 12,36) şi „ca fiii Luminii să umblaţi"(Efes.5,8)

3. Să ne slujească ca dojenitoare faptelor noastre întunecate, gândurilor şi dorinţelor rele şi să ne cheme pe calea luminii evanghelice. Astfel să ne trudim cu râvnă a împlini porunca Mântuitorului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă ei faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri" (Mt.5,16)

4. Aceasta să fie mica noastră jertfa zilnică pentru Dumnezeu, care în întregime s-a jertfit pentru noi. Un semn mic al recunoştinţei şi al iubirii noastre adânci adusă cu şi în lumină faţă de Hristos, de la care noi cerem viaţă, mântuire şi cele de folos sufletului şi trupului, prin rugăciuni.

5. Să fie mantie protectoare puterilor întunericului, care vin de multe ori în vremea rugăciunilor noastre şi ne împrăştie mintea de la Dumnezeu la lucruri amăgitoare şi nefolositoare pentru acel moment pe care noi dorim să-l sfinţim, să-l ducem ca ofrandă lui Dumnezeu.

6. Să ne îndemne la arderea de sine. După cum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, plecate voii noastre, tot aşa să ardă şi inima noastră în flacăra iubirii, plecate mereu voii lui Dumnezeu.

7. Să ne înveţe că, precum candela nu se poate aprinde fără ajutorul mâinilor noastre, tot aşa şi candela din inima noastră nu se poate aprinde fără focul sfânt a lui Dumnezeu care este pururi în stare de dăruire, măcar de ar fî plină de toate virtuţile. Căci, toate virtuţile sunt ca nişte pâlpâiri, dar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde şi le face nemuritoare.

8. Să ne amintească că precum Dumnezeu, Creatorul lumii, la început a creat lumina şi apoi, pe rând, toate celelalte. „Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină." (Fac. 1,3) Aşa trebuie şi la începutul vieţii noastre duhovniceşti, întâi să se aprindă înlăuntrul nostru Lumina Adevărului lui Hristos, iar din aceasta se încolţeşte, creşte şi dă roade în noi şi în jurul nostru tot ce este bun.

Ca o candelă să ardă ea trebuie să aibă trei lucruri : untdelemn, feştilă şi flacără. Fără una din cele trei, candela nu arde. Aş îndrăzni să asociez untdelemnul cu credinţa, feştila cu nădejdea şi faptele bune, iar flacăra cu iubirea, dragostea ce niciodată nu ar trebui să se stingă. Căci dacă este credinţă în Dumnezeu şi iubire toate se împlinesc!

Lumina lui Hristos să lumineze în noi!

Ieromonah Hrisostom Filipescu

Sursa: "Putine cuvinte, multa iubire", Editura Pim

Cumpara "Putine cuvinte, multa iubire"

.

14 Octombrie 2015

Vizualizari: 1485

Voteaza:

Sa fim in Lumina si fii ai Luminii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE