Supunerea fata de lege

Supunerea fata de lege Mareste imaginea.

"Bunul nostru Mantuitor, Cel ce S-a smerit pe Sine luand trup omenesc, nu S-a rusinat a Se supune intru toate legii lui Moise luand trup omenesc, pe care Insusi i-o daduse pe Muntele Sinai. Primul act de supunere a Fiului fata de Tatal pe care il cunoaste omul a fost intruparea Sa ca prunc mic, iar nu ca barbat desavarsit. Iar primul act de supunere fata de Lege a fost primirea taierii imprejur in cea de-a opta zi, asa cum spune legea lui Moise." (Părintele Iachint al Putnei)

Lumea de azi cultivă, în gradul cel mai înalt, individualismul, egoismul, realizarea de sine și prin sine a omului. Adesea întâlnim oameni care spun: am reușit prin puterile mele, am luptat și am învins, am ajuns în frunte.

În orgoliul lor nemăsurat ei nu realizează cât de mult datorează celorlalți, celor care le-au fost în preajmă și i-au ajutat. Și nu conștinetizează cât de mult datorează orice ascensiune socială, profesională, de orice fel ar fi ea, unui context de împrejurări care i-au fost favorabile, dar care scăpau oricărui control. Unor astfel de oameni li se pare că sunt deasupra legilor obișnuite, ale vieții sociale sau chiar ale naturii, care guvernează viața noastră a tuturor.

Avem impresia că legile naturale, de pildă, care ne impun un timp de odihnă, sunt niște servituți pe care cu greu le suportăm, ca spirite încătușate în materie, cum ne considerăm noi a fi. De fapt, condițiile acestea materiale, de sub lege, sunt baza pe care putem crește, cu condiția să le împlinim atât cât trebuie. Fără să cădem în robia lor, făcându-le în exces, dar și fără să le nesocotești, practicând un ascetism care ți-ar pune în pericol viața.

Ca să ne depășim această aservire față de materie nu trebuie să ieșim din ea refuzând-o pur și simplu, ci integrând-o în viața noastră, făcând din ea un suport pe care să ne dezvoltăm în ceea ce avem mai spiritual, mai imaterial. Nu ne putem depăși condiția dacă nu o acceptăm, dacă nu o integrăm și dacă nu o facem să concure la ceea ce e natură pură, biologie inferioară în viața noastră.

Din dorința de a birui, fie asupra naturii proprii, fie în lumea oamenilor, nu mai știm ce înseamnă să ne supunem, sărim peste această etapă, vrem o derogare de la normalitate. N-o să izbândim însă nimic pe calea aceasta. Dacă vrem să învățăm ceva, să-l luăm atunci ca model pe Dumnezeu, care s-a supus în toate și să înțelegem că smerenia nu e o stare excepțională pe care o ating sfinții, ci este, ar trebui să fie, condiția noastră de zi cu zi.

Iisus Hristos însuși s-a supus legii, „chip de rob luând” (Filipeni2, 7) cu toate că, fiind Dumnezeu , nu avea nevoie de aceasta. Astfel că Dumnezeu ne e model în cele ce le avem de făcut, în supunere, în smerenie, în lucrare. Dacă vrem să stăpânim firea sau lumea trebuie să ne supunem lor așa cum însuși Iisus Hristos a făcut.

Paul Curca

.

Despre autor

Paul  Curca Paul Curca

Senior editor
78 articole postate
Publica din 07 Aprilie 2011

09 Octombrie 2014

Vizualizari: 1472

Voteaza:

Supunerea fata de lege 5.00 / 5 din 6 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • costel popescu Postat la 2014-10-09 15:43

    Plecarea capetelor, la care pre­­otul cheamă frecvent po­po­rul din biserică în timpul slujbelor, es­te semn al supunerii faţă de Dum­nezeu. Aceasta supunere ne aduce puterea de a stapani firea.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE