Viata la tara si urbanoizii

Viata la tara si urbanoizii Mareste imaginea.

Avem sentimentul ca noi, orasenii, suntem evoluati in comparatie cu locuitorii de la sate, cu taranii - cum adesea ii numim cu zeflemea si cu un aer superior.

Ba chiar, acest cuvant - taran - a patruns si pe lista injuraturilor. Acest lucru este cu totul nedrept pentru ca, pe de o parte, acesti tarani sunt cei care ne hranesc pe noi orasenii, satele sustinand prin activitatile agricole si nu numai prin acestea, viata oraselor.

Si sa mai spunem, pe de alta parte ca, acesti oameni care provin din ruralitate sunt si cei mai harnici si seriosi angajati de la orase. Foarte multa forta de munca provine din ruralitate.

Exodul oamenilor dinspre sate spre orase a adus in campul muncii o sumedenie de oameni de la sate care sunt: destoinici, seriosi, priceputi, apti din punct de vedere fizic si psihic pentru munci grele, foarte robusti si fara pretentii foarte mari. Acest fenomen s-a petrecut odata cu industrializarea fortata a Romaniei din vremea comunistilor, dar a continuat si dupa Revolutia din 1989.

Daca ne referim si la marii oameni de cultura ai neamului, la multimea de intelectuali adevarati si la foarte multi martiri, eroi si sfinti ai neamului nostru, toti acestia nu au fost in marea lor majoritate de vita nobila, ci aproape toti descind dintr-o radacina sanatoasa taraneasca, care si-a tras seva din brazda satului romanesc.

Noi orasenii, avem doar impresia ca suntem mai civilizati, dar nu este asa; in primul rand taranii sunt cu mult mai mult bun simt decat noi, locuitorii de la orase.

Cand mergi pe ulitele satului, chiar daca nu esti din partea locului esti salutat de oricare trecator, la bloc sunt vecini care te cunosc si nu te saluta. Ce sa mai spunem de atitudinea frumoasa, smerita, cuviincioasa fata de preotul satului, fata de primar, invatator si fata de oricare om vrednic si gospodar la casa lui !?

Apoi, la sate, gunoaiele, deseurile se ard; nu vei vedea mizeria dintre blocuri; la oras, nici la pubele ori in locurile special amenajate nu vei gasi cat de cat curat; containerele destinate deseurilor de materiale plastice, peturilor sau cartoanelor sunt pline cu altfel de deseuri.

Sa amintim apoi si mizeria pe care o fac locuitorii "civilizati" ai oraselor in timpul lor liber, cate gunoaie raman prin paduri, poieni, cand merg urbanoizii pe la iarba verde sa incinga gratare si sa dantuie in ritm de manele, chiar si acum in postul Adormirii Maicii Domnului.

Acum cativa ani ma aflam la Busteni cu familia si am vrut sa asezam o patura langa raul Valea Seaca, un afluent care-si are izvorul in muntii Bucegi pentru a contempla peisajul de vis al acestor locuri, credeam noi, inca nepangarite de obiceiurile spurcate ale turistilor poluatori. Nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca, pe cursul raului pe o distanta de 15 m am strans aproximativ 25-30 de peturi si alte deseuri, care ne zgariau efectiv privirea, nelasandu-ne sa ne bucuram in tihna muntelui, cateva clipe de privelistea ce se desfasura in fata ochilor nostri.

Si cat de des, fiecare dintre noi patim la fel observand urmele "lumii civilizate" si luand la cunostinta in peregrinarile noastre prin aceasta tara minunata despre naravurile locuitorilor "evoluati" ai oraselor.

Ce sa mai vorbim despre cum arata toaletele publice chiar si in marile orase sau cata mizerie ramane dupa un concert in pietele publice sau dupa un meci de fotbal pe stadion sau in cinematografe.

Vorba aceea, noi orasenii nu suntem tarani, ci mai rau ."civilizati". si cu mizeria in suflet si cu gunoiul la nas!

Pe litoralul romanesc, chiar si pe cele mai de fite plaje, vei putea sa numeri pe cativa metri patrati zeci-sute de chistoace de tigari si alte urme ale urbanoizilor.

Urbanoizii sunt o specie de "primate" evoluate care sunt la infatisare ca oamenii si care traiesc in familii, triburi si metropole, foarte multi si prin capitale. Unii au obiceiuri ca ale oamenilor din lumea civilizata; folosesc din cand in cand pasta de dinti, sapunul si dusul si chiar daca uneori se imbraca cu haine de firma, ramane in urma lor de multe ori, insa, mizerie si putoare . Cand se intalnesc in triburi cu "carutele lor" moderne de multi cai putere, in general, nu le pasa de ceilalti, de nimeni si de nimic: nici de firul de iarba, nici de padure, nici izvoarele muntilor, nici de apa marii, nici de vecini, nici de batrani, nici de autoritati si nici de Dumnezeu.

Urbanoizii au stricat si strica totul in calea lor, ii strica si pe orasenii civilizati si pe taranii de la sate si ne fac de ras si de ocara si pe afara. Deci, de pe urma lor si urbanitatea si ruralitatea si Romania au de suferit .

Cand pleaca la rudele lor de pe la tara se duc cu fandoselile cosmopolite si cu naravurile orasenilor, se apuca de baut prin birturi, se fudulesc cu telefoanele lor mobile, cu ultimile "opere ale clasicilor" manelisti, cu bancuri si glume porcesti, indemnand pe taranii nostri sa se modernizeze si ei un pic, adica sa-i sminteasca cu patimile lor si pe acesti oameni cuminti, cu bun simt si cu frica de Dumnezeu, care au supravietuit in satele traditionale romanesti.

Dumnezeu sa ne fereasca de invazia si inmultirea urbanoizilor si pe noi si pe toti romanii cuminti ai neamului nostru, oriunde am trai! Sa dea Domnul sa ne inteleptim!

Urbanoizii nu sunt tarani; taranii sunt oameni adevarati, fiinte nobile ale acestui neam, din vita nobila a romanului autentic. Urbanoizii provin din zona urbana, dar ei au migrat de ici colo, de-a lungul timpului, fiind deci fiinte hibride, corcite prin incrucisarile celor mai mutante gene ale populatiilor urbanoide imprastiate pretudindeni.

Taranului roman autentic, cati vor fi ramas pe acest pamant strabun, ar trebui sa-i pupam mana si sa-i spunem sarutmana: maria ta! si iarta-ma! M-ai hranit, m-ai aparat, ai pastrat toata visteria romaneasca, gena curata, etosul, bunul simt, harnicia, credinta neamului si omenia, acum de tanguiesti ca te-au saracit, ca ti-au plecat fiii, ai plans tot timpul, iar noi orasenii, am ras, te-am batjocorit, ti-am luat in deradere si in sudalma numele.Iarta-ne!

Nu mi-am dat seama de toate acestea, nici eu, desi cele mai frumoase amintiri din copilarie le am pe cand mergeam la bunici, la tara, cum spunem.pentru ca acolo este tara, cu adevarat. la oras este patria cum spuneau comunistii, iar acum sunt cetatenii europeni, carora li s-au spalat creierele, care nu mai au identitate, care traiesc otova ca "tarani" europeni ai satului global: urbanoizii sau europanoizii.

Viata la oras aduce alienare, nicidecum la tara unde este alinare si balsam pentru suflet, unde viata este mult mai tihnita, in plan spiritual si in comunitate.

La oras suntem pe fuga, suntem grabiti, aiuriti, smintiti de atata civilizatie si zgomote de claxoane, de masini, de trenuri, de motociclete, apoi trafic nebun, apoi nebunia din supermarketuri. Acolo ametesti cu adevarat, nici nu stii la ce sa privesti mai intai, mii de culori, de produse, de haine, de chipuri, de rafturi, de preturi, ti se invart ochii in cap ca titirezii.

Apoi convietuirea la bloc, ce minunat! Traim ca puii de la Avicola, in cotet, in 39 metri patrati, 3,4,5 insi, apoi coboram seara cu liftul la refrigerare in fata blocului ca nu mai putem suporta caldura din cotet. Pai cine, Doamne iarta-ma, ne-a adus pe toti la oras? S-au depopulat satele, taranii au venit la oras, au fost urbanizati. Apoi, ne vaitam ca, granarul Europei importa cereale, ca aceasta livada minunata numita Romania nu mai cultiva fructe romanesti. Ce gustoase erau merele, perele, prunele de la bunica! Acum mancam mere unguresti, rosii turcesti, castraveti bulgaresti. Ce rusine!

Ne-am vandut tara, i-am vandut si pe tarani la schimb cu tot felul de chinezerii si europenisme. Nu sunt impotriva schimburilor comerciale sau impotriva Europei, dar ma intreb, noi mai producem ceva, noi mai vindem ceva strainilor sau doar ne vindem? Doar cumparam si ne imprumutam cu Euro de la FMI si Banca mondiala? Ce dezastru!

Stau si ma gandesc cat de fericiti vor fi fost Adam si Eva in Gradina Edenului, doar sub tutela unei singure autoritati, cea Divina! Omul a fost creat sa traiasca in mijlocul naturii, in armonie, cu pasarile, cu animalele, cu toate vietuitoarele pamantului. In paradisul terestru, omul trebuia doar sa ingrijeasca pomii raiului si sa se bucure impreuna cu Dumnezeu de toata creatia, in mijlocul naturii.

Doar la tara mai canta frumos greierii, acolo dimineata te trezeste cantatul cocosului si nu soneria ceasului electronic sau motoarele masinilor parcate sub fereastra sau cainii vagabonzi, acolo bei apa rece de la fantana, nu apa "potabila" cu gust de clor si calda de la robinet. La bloc stai cu burta la televizor pana adormi ca. La tara stai seara pe prispa sau in cerdac si admiri cerul instelat gandindu-te la Creator, sorbind in nari toata mireasma campului si linistea noptii. Acolo nu-ti e frica de hoti, la bloc ne inchidem cu iale, cu piedici si cu alarme. Si la orase se munceste si este un oarecare confort al vietii, dar tihna vietii de la tara nu o are oraseanul.

Taranul harnic si gospodar are flori in gradina, are rasaduri cu rosii si castraveti, ardei si fasole si alte bunatati si se ingrijeste sa rodeasca, sa le ude si sa se bucure de pe urma muncii sale. El traieste in armonie cu vremea, cu natura, este prins in ciclurile anotimpurilor, viata lui fiind conectata mai echilibrat la succesiunea zilelor, a noptilor la toata randuiala pe care a lasat-o bunul Dumnezeu in natura, in creatia Sa.

Ce frumoasa este viata la tara! Cat de civilizati si de cuviinciosi sunt taranii nostri, ce oameni puternici si adevarati si ce lesinati sunt majoritatea urbanoizilor, cat de obositi, stresati si tracasati sunt ei si noi toti.

Chiar, odata am auzit ca un medic psihiatru recomandase unei mame disperate pentru ca fiul ei facuse o depresie, sa lase calculatorul, televizorul si toata nebunia de la oras si sa plece la tara sa traiasca normal in ritmul vietii rurale: trezitul dimineata la rasarit de soare, culcatul la apus de soare, liniste, tihna, mancare sanatoasa si toate celelalte pe care numai acolo le mai gasim.

Ce ramane de facut? Oare se mai pot intoarce cei care au plecat de la sate, inapoi de unde au venit? Si asa ca au ramas o buna parte dintre ei someri si asteapa inutil de la Stat sa primeasca ceva.

Mai degrab iti da pamantul ceva de mancat si de baut decat Statul sau oricine altcineva.

Ar trebui sa ne gandim la viitorul si la sanatatea noastra! Sa cautam solutii si noi orasenii pentru un trai mai armonios, mai tihnit .

Fiecare are de ales: o viata ca la tara sau o viata intre urbanoizi.

Pr. Alin-Cristian Preotu

.

Despre autor

Alin-Cristian Preotu Pr Alin-Cristian Preotu

Senior editor
69 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012

09 August 2012

Vizualizari: 11001

Voteaza:

Viata la tara si urbanoizii 5.00 / 5 din 8 voturi. 11 review utilizatori.

Comentarii (11)

  • Claudiu IonutPostat la 2014-07-29 06:34

    Umflati-va in pene...una e natura si alta e omul. De cate ori nu auziti pe la sate "batai cu topoare dupa cateva pahare la birtul comunal". Vad de o gramada de ori cum vin de pe sate gasti, samanta de scandal, in timp ce fiecare isi vede cu bun simt de ale lui. Plus aerul asta de superioritate, ca cei de la sate au inventat roata si noi astia de la oras nu suntem buni de nimic..aidoma articolul dvs. Nu poti merge la sat, sa te bucuri de discoteca, ca ai 99% sanse sa fi saltat de smecherasii satului, ca esti strain si fara aprare. Fiti realisti! E un articol daunator parerea mea, arogant, care dezbina inutil oamenii. Ati facut un ghiveci de idei...da, intradevar, trebuie respectat cel ce se ingrijeste de rodul pamantului, caci toti avem nevoie de hrana cea de toate zilele, dar ati cam deviat cum ati vrut de la subiect. Un articol veninos! Mai ganditi-va!

  • Constanta SzlavicsPostat la 2013-05-27 14:47

    Super articol,mi-a placut mult! Snobismul ne distruge sufletul si la tara, dar si la oras. Cred ca nu locu' conteaza, ci sufletul pe care-l ai. Daca am iubi simplitatea, nimeni nu ar mai fi flamand pe acest pamant. Iertati-ma.Doamne ajuta!

  • Dorin Pop Postat la 2012-08-13 04:11

    Bine spus "urbanoizi" ! Insa din ce vad in mediul rural, acest hibrid apare si datorita televizorului si a internetului (cred ca majoritatea comunelor au firme de internet prin cablu). Din pacate satul odata distrus de comunisti nu si-a mai revenit. La mine la tara rar vezi cate o familie de gospodari. Restul traiesc din te miri ce, au ca activitate principala pazirea cazanului de tzuica, deseurile le duc "de vale" sau "pe garla", adesea scot boxele pe geam si imprastie decibeli cu generozitate, isi vand terenuri ca sa invarta audi luat la second in rondul principal al satului etc.. Rar mai vezi harnicia, chibzuinta si simtamantul patriotic, care defineau taranul roman odata. Plus ca sunt atat de atomizati, incat nu sunt in stare sa se adune si sa faca ceva impreuna (sa isi ia vreun utilaj sau sa aiba terenurile laolalta ca sa poata face ceva serios si sa poata intra puternic pe piata). Deci urbanoizii nu sunt numai la oras, ci mai degraba peste tot. Sa ne rugam Domnului sa scoata cat mai multi lucratori la via Sa.

  • ciprian rizeaPostat la 2012-08-12 18:14

    Scrierea e justa si bine intentionata. Ar fi multe de spus. Imi e teama ca noi, cei care gindim la fel, sintem desueti, daca nu nostalgici irecuperabili - aproape ca devine o ''boala'' nostalgia asta, certitudinea ca am apucat pe drumul fara intoarcere. Or, satul romanesc, asa cum l-am cunoscut noi si ne-ar placea sa-l mai avem, e cam pe nasalie. Ne trebuie reinnoirea croielii, re(re)nasterea spirituala pe fundatiile sanatoase ale sufletului romanesc, sa re(re)devenim mindri de mosii si stramosii nostri si, totodata, curajosi si inventivi (pentru ca noi n-am fost niciodata retrograzi, cum incearca unii sa ne infatiseze), iubitori de pace si de semeni. Daca nu se va pricepe asta, vom fi pierduti, linistea satului nostru n-o vom mai gasi decit, eventual, in cimitire iar pupaza din tei va fi inlocuita de cioara...Iata de ce consider ca mai avem nevoie de INCA o reinviere istorica, ultima, spre a ne trai si prezentul, spre a ne cladi si viitorul copiilor, spre a ramine crestini si vesnic vii, aici, unde ne-a harazit, pina una, alta, Bunul Dumnezeu. Amin.

  • Panainte OanaPostat la 2012-08-10 18:31

    Foarte reala descrierea urbanoizilor,imi place,ma intreb....se vor schimba vreodata?f frumos articolul.

  • Alexandru Saulea Postat la 2012-08-10 03:43

    Frumos scris si adevarat!

  • Dan Lucian Pop Postat la 2012-08-10 03:36

    Frumos articol! Se pune, insa, o intrebare retorica - "Pai cine, Doamne iarta-ma, ne-a adus pe toti la oras?" - la care as incerca sa raspund. In perioada 1949–1962, in plina ocupatie bolsevica si stalinista, Partidul Comunist Roman a initiat si condus procesul de colectivizare a Romaniei, dupa modelul sovietic. Totul a culminat cu finalizarea brutala din 1962 cand toti cei care nu intrasera in "colectiv", mai de voie mai de nevoie, au fost deposedati de pamant si trecuti cu forta in "marea familie colectiva". Taranul naostru, ramas fara obiectul muncii, a mai avut doar o singura alternativa: sa dea buzna in ghetourile (cotetele) oferite cu marinimie de comunist in orasele in care se desfasura "Marea Industrializare". Si iata cum in loc de taranu, mai cuminte sau mai putin cuminte, dar pe care il cunostea tot satul si care, macar de rusine nu facea cine stie ce prostii grozave, ne-am pricopsit cu un "urbanoid" debusolat, stingher in marea de oameni cu care nu era obisnuit, in care nu-l cunostea nimeni si unde putea sa faca (aproape) ce voia el, fara sa-l prea bage nimeni in seama. Iata cum am ajuns si cine ne-a adus pe toti la oras! Evolutia a fost oarecum "fireasca" dupa "Revolutia" din '89. Taranul acela cuminte, evocat in articol, poate l-ar fi chemat pe Maria Sa Regele sa fie arbitrul noii Romanii. Dar "urbanoidul" creat de comunisti i-a lasat tot pe acestia sa-i hotarasca destinul! Si urmarea o vedem noi astazi... Si inca ceva! In toata aceasta nebunie a "evolutiei" societatii (romanesti), cum un rau nu vine nici o data singur, a mai aparut o "specie": Taraseanul ! Acesta este reversul medaliei: traieste la tara, in satul "idilic", dar lucreaza la oras; e la fel de grabit, doar ca el fuge de la oras la casa din sat; e la fel de agitat, dar din alte motive. El incearca sa fie orasan la serviciul din oras, dar incearca sa ramana si taran . Atata doar ca nu reuseste sa faca bine nici una din cele doua indeletniciri... Si acesta-i o alta drama suprapusa peste ce a "urbanoidului" evocat... Si ma intreb atunci, si eu, retoric: unde s-o mai gasi pacea si linistea pe pamantul asta zbuciumat al Romaniei?

  • popa roxana Postat la 2012-08-10 02:41

    eu astept cu nerabdare sa merg la tara,sa va spun de ce taranii din familia mea au o vila superba 10 camere ,3 bai 2 plasme.nu le merge internetul dar au modem .vor sa faca o piscina in spatele casei dar nu sint hotariti.de fiecare data cind mergem la ei urcam dealul ,e atit de fain in padure parca esti in paradis.plus ca in gradina lor cresc doar legume si fructe bio.anul tercut am mincat acolo niste prune care se topesc in gura.zau ca nu inteleg de ce ne dam superiori fata de tarani

  • codruta osanPostat la 2012-08-10 02:14

    Eu lucrez la oras si locuiesc la tara, intr-un sat mic. Cateodata abia astept sa termin ziua de munca si sa ma refugiez la tara, iar in weekend nici nu calc prin oras. E foarte bine asa.Acum nu mai exista diferenta de confort si de conditii de trai intre sat si oras.E o binecuvantare sa ma trezesc in linistea diminetii. E ca si cum as fi in vacanta tot timpul!:)

  • Cezar ivanescuPostat la 2012-08-10 01:36

    Foarte frumos articolul!Aveti dreptate ca viata la tara e mult mai frumoasa si sanatoasa. Din pacate acum multi oameni fug de la tara la oras pentru ca nu le place sa munceasca pamantul si cauta confortul urban. Fara sa isi dea seama ca in felul acesta isi fac mai mult rau decat bine. Ce minunat este sa te trezesti de dimineata fara a fi stresat ce bine e sa muncesti toata ziua prin gospodarie sa mananci sanatos iar in timpul zilei asculti cantecul pasarelelor si nu manele sau altceva. Iar seara admiri cerul instelat!

  • ciorcan mirceaPostat la 2012-08-09 03:30

    Aveti perfecta dreptate!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE