Mă bucur că ai adus aceste precizări, pe care cred că le înțelegem într-un mod similar. Cred că nu atât simțurile în sine, cât rațiunea – căreia i-aș spune aici 'cugetare omenească' – este cea care face ca toată ființa omului (împreună cu simțurile) să încline într-o parte sau în alta, motiv pentru care are absolută nevoie de asistența Duhului Sfânt pentru a putea să recunoască Rațiunea dumnezeiască (Logosul) prezentă în toată Creația. Cine se situează în afara acestei asistențe este, într-adevăr, o victimă mult mai ușoară pentru Satana, chiar dacă nu este neapărat posedat întru totul, ci doar influențat, corupt.

Trebuie să ai grijă când pici de acord cu Demetrius fiindcă are concepte eretice pe care le maschează ca fiind ortodoxe. În textul pe care l-ai citat a concluzionat că „de aici se poate deduce că satana nu ar fi o creație aparte a naturii materiale, ci neapărat inclusă în ea” ceea ce nu este ortodox bineînțeles, satana fiind spirit (înger căzut) nu materie. Demetrius are o concepție materialistă a lumii, nu ortodoxă.

Sper să lămurească el însuși afirmația pe care ai semnalat-o, din care eu am înțeles, tocmai, că satana nu este o creatură materială (prin urmare, spirituală).

Cugetarea omenească, cum bine ai numit-o, se formează pe baza informațiilor organelor de simț trupești, care acționează instinctual creând obișnuințe și automatisme aservite trupului, pe de-oparte; pe de alta, prin rațiune trece încet-încet și învățătura duhovnicească, generată de Duhul Sfânt, iar aceasta se ”ciocnește” cu cugetarea omenească (a organelor de simț), dar totuși se sedimentează în inimă(suflet-precizez pentru Rappy!). Cu trecerea timpului, rațiunea ajuge să se maturizeze ca o interfață/portal între lume(cu tot ce ține de ea, văzute și nevăzute) și suflet, deoarece trupul este asistat ”automat” de actul reflex, de obișnuințele acumulate în mediul natural, ca la animale.

Lumea materiala influențează continuu rațiunea (needucată) care este predispusă la corupție din cauza organelor de simț, iar acestea (cum frumos ai spus adineaori) predispun natural ca omul să ”alunece”.

Tu ai citit și înțeles ce am scris, nu ce ți s-ar părea că aș fi scris. El a semnalat că ar fi bine să te ferești să fi de acord cu mine că eu n-aș vorbi ”ortodox” fără să spună ce nu e corect ortodox și de aceea el a citat doar secvența că ai fi de acord. El nu analizează situații fiindcă n-are argumente, el doar prezintă situații.

Einstein spunea că: ”Dumnezeu nu dă cu zarul!”, adică nimic din creația Lui nu poate ieși de sub controlul Lui. E ortodoxă această zicere a lui? Oare e ortodox a spune că îngerul pariază contra lui Dumnezeu talanții Lui și câștigă?

Repet ce am spus despre satana în postul #10 și continui să susțin(boldat spre simplificare):
"Influențarea permanentă și contrară a sufletului de către trup, materie și lume se face prin toate(5) organele de simț trupești (auz, văz, gust, miros, simț tactil), care toate servesc instinctual trupul ca să trăiască mai bine, la acestea adăugându-se și rațiunea(dpmdv) până la intervenția Duhului Sfânt, în urma căreia este definită ca fiind satana, dar nu ca duh rău în sine, ci doar ca influență materială asupra sufletului omenesc exclusiv întrupat.

Ce-mi repeți mie dragă, eu nu știu ce-ai scris? Că satana nu este un duh ci doar „influență materială” + alte neadevăruri. Nu vezi că scrii atât de îmbârligat încât confuzi lumea?

CristianR a înțeles că tu crezi că satana este o creatură pur spirituală. În concepția ta, satana este o creatură pur spirituală? Da sau nu? De ce ocolești răspunsurile clare la fel ca ocultiștii?

Din păcate te repezi cu puls ridicat și de aceea nu înțelegi ce am scris.
Eu am spus ”nu ca duh rău în sine”, iar tu ai citit doar ”nu ca duh” și ai dedus că nefiind duh eu aș fi zis că e material, dar n-am zis așa, ci am zis influență materială.

Cu alte cuvinte, aproape toți oamenii se confundă pe ei înșiși ca fiind doar trupuri fiindcă primesc informații din viața lumească prin organele de simț care deservesc trupul și de aceea chiar botezați fiind ei se identifică pe ei cu nevoile și dorințele trupurilor lor; aceasta este corupția naturală și poate fi combătută doar printr-o educație duhovnicească elevată.

În activitatea lumească oamenii se servesc de lucrurile materiale mai mult sau mai puțin în funcție de folosința lor, însă pe cele mai folositoare le prețuiesc mai mult pentru că le aduc folos(câștig) mai mare și o viață trupească mai comodă care-i coruptă natural de la bun început. Folosința acestor obiecte materiale generează/influențează în inima proprietarului o prețuire sporită și un comportament alterat al vieții spirituale/familiale/sociale cu care e dator; acest comportament este satana.

17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.(Lc14,17-19)

Nu e înger căzut, nu e materie deși aparține de materie, nu e rău în sine fiindcă nu are nicio putere. Omul are puterea și neatenția lui(ignorarea Duhului Sfânt) face să apară în inima lui satana. Satana nu există în sine, omul o/îl crează în inima lui. Dacă n-ar fi om n-ar fi nici satana.



P.S. Mă aștept să spui că-i eretic, nu ortodox și să aduci citate din cărți, nu din Scriptură.

Dragă Demetrius, aici m-ai pierdut. Sunt suficiente locuri în Scriptură care îl identifică pe diavol ca ființă spirituală creată de Dumnezeu, pe care n-am vreme să le caut. Însă aduc ca argument însăși căderea protopărinților din Rai, care a fost provocată de o ispită venită nu din ei înșiși, ci din afara lor. Acolo spune clar că șarpele i-a ispitit - iar la Apocalipsa 12 acesta este identificat cu diavolul:
De altfel, în acel capitol observ că se spun foarte multe despre îngerii căzuți răzvrătirea lor față de Dumnezeu, respectiv biruirea lor de către Hristos.

Poate că tu interpretezi simbolic și metaforic cele de acolo - însă ideea cu care trebuie să rămânem este că răul a fost inițiat în Creație nu de către om, ci de o ființă spirituală care i-a inspirat gândul potrivnic lui Dumnezeu. De altfel, dacă răul este inerent naturii, atunci în ce a constat Căderea în păcat - și ulterior în moarte - a lui Adam și a Evei?

În Teologia Dogmatică, după ce scrie despre îngerii buni și cei răi - aceștia din urmă fiind sursa răului în creație, Stăniloae arată, bazându-se pe Sf. Vasile cel Mare, că atât omul, cât și diavolul (care are nume propriu în Biblie, deci personalitate) au înclinat spre rău din propria libertate (alegere):

Dacă e influență materială atunci e duh sau nu? Tu nu vezi cât ocolești simple întrebări? Insiunezi că nu e duh dar nu vrei s-o spui explicit să înțeleagă toată lumea, vrei s-o scoți ca o simplă neînțelegere.

Atunci ce e? Îl scoți a fi un simplu simțământ al unui trup neîndohvnicit, care este material, fiind practic impulsuri neurale, adică materie.

Nu dragă, aici e vorba de a înțelege ce spui, nu de a judeca ce spui. Problema e că tu te folosești de acest thread pentru a păcăli un alt ortodox să fie de acord cu ce spui fără ca omul măcar să înțeleagă ce zici. Practic îl faci să susțină lucruri neadăvarate fără cunoștința sa.

În orice caz, cred că e destul de clar pentru oricine că răspunsul la cele de jos:

Este că satana nu este o creatură spirituală în concepția lui Demetrius.

Într-adevăr, însă nici materială, pentru că nu consideră că este o ființă, ci ar fi doar un comportament, o înclinare a omului spre cele materiale.

Din câte văd eu, acel lucru este tot material, de vreme ce Demetrius consideră trupul omului material, iar cele enumerate de tine sunt astfel simple consecințe ale impulsurilor neurale. De ce crezi altfel?