http://felicia.a1.ro/uploads/modules...1163031120.jpg[COLOR=#000000] [/COLOR]Sfintenia exista si e aproape de noi. Uneori e prea aproape ca s-o vedem, alteori sta ascunsa sub umbra smereniei, intr-un colt de lume, in sufletul unui calugar... Parintele Onufrie, poate ultimul sihastru din Romania, traieste in inima padurii, la Lampa Mica, in masivul Postavaru, la o altitudine de 1.800 de metri, intr-un loc binecuvintat. Nu-l deranjeaza nimeni si nu se plictiseste niciodata. Vorbeste fara odihna cu Dumnezeu si-si pune indruma sufletul spre mantuire. S-a daruit intru totul Domnului si astfel a dat un sens vietii sale.
De vorba cu Divinitatea Pe parintele Onufrie il gasesti in locuri unde doar animalele sau pasarile pot avea acces. E parca o naluca a padurii. Inalt de aproape 2 metri, bine facut la trup, cu o barba mare, imbracat in negru, se sprijina intr-o bata lunga, asemenea celor ciobanesti. Ca toti marii duhovnici, are o vorba putin aspra, dar si calda in acelasi timp. Se supune zilnic tuturor incercarilor vietii, ascultator si increzator, ducandu-si pana la capat misiunea ce i-a fost harazita. Ti se pare ca nici nu vorbeste de la el, ci de la Dumnezeu. Are ochi patrunzatori si o privire usor taioasa. Te priveste ca pe o carte deschisa, din care uneori citeste versuri tulburatoare. De multe ori, turistii care ajung pe culmile muntelui se sperie de prezenta sa fiindca seamana foarte bine cu Rasputin. Dar acestia vin foarte rar, ceea ce-l bucura pe parintele Onufrie. El are nevoie de multa liniste ca sa stea de vorba cu Divinitatea.
Biserica din povesti Ca sa ajungi in chilia lui trebuie sa te inhami cu multa rabdare, dar ai nevoie si de un antrenament zdravan. Treci de Salvamont, apoi de ruinele cabanei Cristianu Mare si, la un moment dat, gasesti un indicator pe care scrie Drumul Lupului-Ruia-Rosu. De aici mai urci vreo doi kilometri prin inima paduii, pana cand vezi o cruce mare din lemn, in spatele careia descoperi cu uimire o bisericuta ca-n povesti. Refugiul parintelui e neasteptat de mic. Cateva icoane, un tablou al parintelui Cleopa, o soba micuta din teracota, doua scaune si un motan. Asta-i toata averea parintelui. Dar ce sa faca el cu avutia? Ce ramane dupa noi? Poate doar numele si lucrurile bune pe care le-ai facut in viata. Atat. Restu-i trecator.
Calugarit intr-o noapte "Am 52 de ani si de 7-8 ani, daca le tin bine socoteala, locuiesc aici. Sunt ieromonahul Onufrie Ioan, cu metania la Manastirea Cernica, unde am vietuit 25 de ani. Acolo, Prea Sfintitul Roman m-a calugarit intr-o noapte si tot el mi-a dat si preotia. De tanar mi-am dorit sa fiu calugar. M-am nascut la Cluj, dintr-o mama rusoaica si un tata roman. N-am decat opt clase si o scoala profesionala de doi anii, povesteste cu mare greutate, cu fruntea usor plecata, ca la scaunul de spovada. Se opreste brusc. Pret de citeva minute se lasa o tacere grea. Nu-ti vine sa-i tulburi gandurile. "Mi-a placut la Cernica, spune in continuare, dar inainte de Revolutie veneau securistii, faceau chefuri la staretie, taiau pe ascuns vitei... Erau prea multe ispite. Dupa 20 si ceva de ani de manastire am primit binecuvantarea sa pleci. Un an a stat la o stana, la Ruia, la poalele Postavarului, dar refugiul i-a luat foc de la o candela aprinsa. "Am ramas cu haina de pe mine, dar in numai doua saptamini am facut chilia asta. Locul l-am ales dupa izvorul de langa, fiindca, asa cum spunea parintele Cleopa, trebuie sa fie in apropiere un izvor, ca fara mancare poti trai, dar fara apa, nui.
"Fac Liturghia pe butuci Parintele coboara in "lumei foarte rar, uneori doar de trei-patru ori pe an, si atunci doar pentru a face dezlegari si molifte. In rest, viata lui e muntele. "Cateodata, iarna, zapada atinge si 3 metri si trebuie sa fac tunel ca sa ies. Daca nu ma vad o luna-doua, vin salvamontistii sa vada ce e cu mine. Nu mi-e frica de nimic aici. Cunosc animalele foarte bine. Mai vine o vulpe, dar o alunga cotoiul asta... Mai vin vreo doua ciute. Iar de plictisit nu ma plictisesc niciodata. Am de facut cele 12 canoane, rugaciunile...i. Desi se hraneste doar cu ciuperci, zmeura, macese, mure si bea foarte multe ceaiuri, parintele are o sanatate de fier. Foarte rar credinciosii urca la el si-i mai aduc de-ale gurii, lumanari si putin gaz. Dar nu se plange. Spune ca acolo, in apropierea prapastiei, iti constientizezi pacatele si admiri creatia Domnului. "Jos e coruptie mare care a intrat pana si in Biserica. Aud ca se fac hirotonii pe bani, ca la calugari le fac legitimatii de parca Sfintii Apostoli au avut legitimatii, calugarii au masini personale, calculatoare, se vinde mirul, se fac vrajitorii. Eu fac Liturghia pe un butuc daca e nevoie, cum a facut parintele Cleopa sau ca Sfintul Serafim din Sarov, care punea o icoana intr-un copac, iar padurea este cea mai mare catedrala. N-am ce cauta josi. Numai cine n-a vorbit cu parintele Onufrie nu va putea intelege taina si puterea cuvintelor sale pline de duh, izvorate din iubire si rugaciune, rostite cu glas de liniste...
