|
[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=3][COLOR=black] O creste-mi iubirea
O, creste-mi iubirea in inima mea, Iisuse, Iisuse, mereu Te-as ruga: imi umpe cu harul pe care-l astept si ochii si graiul si inima-n piept. O, creste-mi iubirea, Iisuse iubit, sa fiu de-a ei haruri deplin coplesit; revarsa-mi-o-n suflet cu val dupa val, ca raul ce creste de da peste mal. O, creste-mi iubirea, iubite Iisus, in starea si locul in care m-ai pus. Sa port pretutindeni belsugu-i de har, si-a ei revarsare sa n-aiba hotar. O, creste-mi iubirea cu rodu-i sfintit, chiar numai cu ura de-as fi rasplatit; sa nu pot, Iisuse, trai fara ea: -o, creste-mi iubirea in inima mea. Traian Dorz [/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE] |
La Icoana Ta
La Icoana Ta Prea Sfânta, Sufletu-mi cu dor împlânta Un manunchi de sarutari Pentr-a Tale îndurari. Îti sarut piciorul Sfânt, Ce-a sfintit acest pamânt, Ca într-a vietii cale, Sa merg pe urmele Tale. Tivul hainei Ti-l sarut, Eu, faptura cea de lut, Ca slavitul Tau vesmânt Sa-mi fie acoperamânt. Si la urma îndraznind, Catre mâna Ta ma-ntind Ca Tu sa ma duci de mâna Catre Fiul Tau Stapâna! Iar apoi, ca o pecete, Buza mea pe îndelete Se apleaca în tacere Pe fata Ta cu durere Ca sa-nvete de la Tine, Taina tacerii depline… Teodosia Latcu |
. . .
1 atașament(e)
" De Tine mi-e foame , de Tine mi-e sete , / Si-n saltul credintei gustand vesnicia , / Din pulberea lumii imi strang bucuria / Ca sunt Cel care este " . ( Nichifor Crainic )
|
Maria Lucia CORNEA -Calea vietii
Pașii mei aleargă spre Tine Doamne, Dar pe cale mă împiedic mereu De pietre, spini și rafale Și drumu-i greu, tot mai greu. Cu corpul zdrobit de atâtea căderi Cu inima-mi frântă și grea Alerg încă Doamne cu temeri Și îți cer ca Petru mâna. Am Doamne încă atâta neputință, Dar cad, mă ridic și pornesc, Tu știi Doamne a mea nevoință Când pașii tot mai greu îi târșesc. Tu mai știi că murdară mi-e firea, Din înalta-ți mărire din Cer Întoarce-Ți cu milostivire privirea Și nu mă lasa Iisuse să pier! Iartă-mă iubite Stăpâne Ceresc De faptele rele ce pe cale Le-am ridicat ca pe un Everest Și privesc spre Tine cu jale. |
O, când mi se-ntoarce privirea spre El
O, când mi se-ntoarce privirea spre El lumină și zâmbet mi-e fața și inima-mi umple fiorul acel ce-nalță-ntr-o clipă viața. Atunci norii negri de griji și tristeți se duc cum se duce-o clipire și-n suflet revarsă seninul măreț cântare, lumină, iubire. Atunci nu sunt singur și nu sunt străin, oricât e de mare pustia, căci gândul îmi cântă iar duhul mi-e plin de harul ce-l dă pârtășia. Atunci orice frică și teamă dispar și-n fața cumplitei primejdii, în inimă-mi vine o fără hotar tărie, îndemnul nădejdii. Atunci încetează al rănilor chin, oricât e de cruntă lovirea, iar fața zdrobită mi-o umple deplin blândețea, iertarea, iubirea. Atunci pier, și neguri, și noapte, și nori de spaime, ‘ndoieli și ispite, iar cerul mi-l umple cu sute de sori lumina Privirii Iubite.. Traian Dorz |
Scumpa e comoara
Scumpa e comoara mantuirii Tale Merita s-o cauti peste deal si vale Merita sa cheltui, merita ati vinde Merita sa darui tot s-o poti cuprinde Ea-i margaritarul cel mai scump si mare Nu-i ca ea niciunul din margaritare Cel ce-o afla-si vinde orice avutie Ca s-o dobandeasca pentru vesnicie Scumpa-i mantuirea mai presus ca toate Cauta ca s-o afli pana se mai poate Tot ce imbie lumea e o zadarnicie Numai mantuirea e pe vesnicie |
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 19:52:25. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.