vezi
 

Nu prea auzi un animal sa chinuie un om(in general cele care sufera de foame cumplita sau au fost batute)dar cate animale nu sunt chinuite de oameni?

Desigur, si la fel e si cu oamenii!
Cei care sufera de foame si alte privatiuni, cei batuti (copilarii jalnice cu parinti prea duri si grosolani) ajung de obicei viitorii agresori. de ce? Pentru ca invata modelul agresiunii de la cei care i-au agresat. La fel si animalele.
DAR, totusi, omul poate depasi aceasta psihobiologie. Doar el poate: prin credinta in Dumnezeu, prin Hristos Cel jertfelnic.
Dovada la romani, mult mediatizata in ultimii ani: sfintii inchisorilor.
Hristos ne invata cum anume sa facem fata raului.
Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Ai drepate sunt multe animale chinuite de oameni. Numai cand ma gandesc la cate animale de companie sunt in lume ma ia cu groaza. Dar nu ma simt bine deloc nici cand ma gandesc cati oameni sunt chinuiti de oameni, sau pusi pe locul doi fata de animale.
Eu vad un dezechilibru total. Iar vina ca unii urasc animalele, sau daca nu le urasc nu le pasa de ele, este de cele mai multe ori a celor care exagereaza cu atentia asupra animalelor. Restabilirea echilibrului nu vine din protectia animalelor vin din educarea omului, sa stie ce si cat ii trebuie si ce nu. Si atunci vor fi omorate atatea animale cate este nevoie.

PS: Vedeta X lupta pentru protectia animalelor. Ca dovada - nu are nici un obiect care poate proveni din moartea unui animal, ba chiar nici carne sau produse animale nu mananca! Dar are X case care stau goale ca persoana este plecata in turnee si in campanii de protectie a animalelor, iar unii mor de frig afara. Are 2 frigidere cu provizii, care evident din cand in cand trebuie reinnoite dar nu pentru ca s-au consumat ci pentru ca au expirat! Mai are si mii de metri patrati intr-un teren de golf, de unde probabil au fost izgonite soparlele, si iarba respectiva nu era de ajutor niciunui animal, sau ca teren agricol pentru hrana oamenilor. Intr-un singur cuvant: RISIPA...

Eu nu inteleg de ce trebuie sa facem astfel de comparatii,care conduc tot catre extreme.Pana la urma aceste persoane aleg sa faca ceva pentru niste fiinte.Unii aleg sa lupte pentru umanitate,altii pentru animale,altii pentru padurile masacrate etc. E minunat!Ar trebui sa ne bucuram!
Decat sa aratam cu degetul spre cei care aleg sa ajute si aceste fapturi defavorizate in fata abuzurilor,pana la urma,in lumea in care omul face legea,am putea sa ne intrebam de ce nu misca ceva pentru umanitate si creatie cei care ar putea,dar nu vor?
Oare cate fonduri nu se RISIPESC inutil nu pe ajutorarea animalelor sau pe diverse campanii ecologice,ci pe haine de fitze,masini,case excesiv de scumpe,tigari,droguri,prostitutie,lucruri care nu servesc decat slabiciunii si orgoliului uman?

Un animal este previzibil, nu-ti pune la incercare sentimentele, o iubire chiar aflata undeva la pragul de jos este mai mult suficienta pentru el atat timp cat se traduce in minimul de bine fizic de care are nevoie.

De oferit, e drept, nici nu ofera multe lucruri ci mai mult iluzii si doar cateodata si semne de devotament.

O iubire care schioapta insa se multumeste si cu atat pentru ca nu vrea sa fie pusa la incercare, nu vrea sa creasca, nu vrea sa se perfectioneze, vrea sa ramana la nivelul la care sa se simta in siguranta, fara provocari, fara riscuri si dezamagiri, fara a oferi prea mult si daca se poate sa primeasca totul, sau ma rog, macar iluzia implinirii.

E mai greu sa ai o relatie cu un animal decat cu un om, pentru ca in fata unui animal te poti impune oricand, nu trebuie sa renunti niciodata, egoismul si narcisismul raman perfect intacte. Nu ai sa suferi pentru ca animalul are dorinte si nevoi dintr-o cu totul alta sfera decat un om, deci nu vor fi conflicte, nu trebuie sa-ti modelezi caracterul zau sa schimbi ceva.

Un om care intoarce spatele umanitatii cu o doza de dusmanie in favoarea animalului este un om care in profunzimea sa a renuntat de fapt la propria umanitate si fara sa constientizeze este de fapt parte a spectacolului care ii provoaca dezamagire.

Cel pacatos se vede pe sine bun si pe ceilalti rai, Sfantul vede exact invers, pe el primul dintre pacatosi si pe ceilalti mult mai buni decat el.
Sfantul iubeste animalele, ca parte a creatiei lui Dumnezeu, dar nu in opozitie cu oamenii sau in defavoarea lor.

Lupta e buna cand o duci cu dusmanul! Cu realul DUSMAN! Dar cand te lupti cu morile de vant... Sigur, sunt bune semnalele de alarma trase de multi dar daca toata energia depusa in aceste "lupte" pentru diverse "fiinte" ar fi pusa pentru prevenire si nu pentru combatere, cred ca ar fi mai bine. Prevenire in viziunea mea inseamna sa nu acceptam pentru copii nostri nici un fel de educatie/reclama indreptata spre risipa, spre inutilitate, spre alipirea de lumea materiala. Oare nu se spune:"Cautati Imparatia Cerurilor si Toate celelalte se vor adauga voua"?

din preaplinul nostru
 

Cineva care da din ce ii prisoseste pentru altii: oameni,copii,animale este de salutat nu de criticat.Daca unul creste un copil si altul un papagal nu trebuie sa-i judecam sau sa-i comparam pentru ca fiecare face dupa puterile lui.Un copil este o responsabilitate mult mai mare decat un animal.Ceea ce este cu adevarat de condamnat este ura unora pentru oameni sau a altora pentru animale.

Sunt de acord ca unele vedete fac mai mult rau.Cand vezi la tv pisici traind in lux pe cand tu nu ai ce-i pune copilului la pachet la scoala e posibil sa ajungi sa urasti pisicile alea.Desi nu e prea corect ca e doar o urmare a diferentelor mari dintr-o lume -jungla,diferente care exista cu sau fara pisici.

Teoretic ai dreptate dar practic am vazut si copii rasfatati carora nu le lipseste nimic si chinuie totusi animalele "de distractie".Sunt sigur si ca cei care au tinut ursul inchis nu au facut-o pentru ca au suferit in copilarie si doar pentru bani.

Oare chiar nu le lipseste nimic celor rasfatati? Oare rasfatul chiar poate tine locul dragostei adevarate si a educatiei?

pai
 

Sincer acuma nu ma stiu la psihanaliza dar in comparatie cu altii carora chiar le lipsesc multe si mai sunt si pusi la munca de mici lipsurile lor sunt aproape un moft si nu justifica aceasta cruzime a lor.Poate sa fie si dragoste prost manifestata a parintilor.Ei acuma vorbim de cazuri extreme.Eu iubesc la nebunie si copii si animalele si cred ca se aseamana foarte mult in inocenta si puritatea lor.Visul meu este o curte plina de copii si animale si sa asist in fiecare zi la spectacolul intalnirii dintre aceste mici minuni.