Nu. Altii te pot cunoaste mai bine decât te cunosti tu iar Dumneyeu sigur te cunoaste mai bine, de aceea niciodata nu e bine sa te ghideyi dupa ce-ti place sau ce ti se pare bun.

Nu sustin ca copiii sunt invariabil o povara, dar pentru multi sunt. Am spus acestea ca avertisment pentru ca am cunoscut cazuri de oameni care au regretat ca au facut copii.



Ce am scris eu nu este contrar cu cuvintele Mantuitorului.
Oare nu a zis El ca a se casatori e bine si ca ce Dumnezeu a legat omul sa nu desparta? Oare de ce a zis "Dumnezeu a legat"?

Asadar casatoria e lasata de Dumnezeu.
A fost Hristos la nunta din Galilea? A fost si astfel s-a binecuvantat nunta, insotirea intre un barbat si o femeie, dupa firea omului.

Ca vrei sa combati obsesia e una, sa spui ca nu e bine sa iti doresti casatoria e altceva.

Nu am combatut casatoria. Doar am prezentat niste aspecte.

Copiii binecuvanteaza casele crestinilor ,sunt o cale de mantuire iar cei care regreta ca au copii nu pot fi exemple de crestini chiar daca au botezul ortodox.
David scrie asa in psaltire:
". Iata, fiii sunt mostenirea Domnului, rasplata rodului pantecelui.
Precum sunt sagetile in mana celui viteaz, asa sunt copiii parintilor tineri.
Fericit este omul care-si va umple casa de copii; nu se va rusina cand va grai cu vrajmasii sai in poarta. "

Omul face ce simte nimeni nu-i poate impune ceva. Chiar daca in jurul tau sunt tot felul de oameni nebuni ce se tot plang de copiii lor si ca nu mai fac fata asta nu inseaman ca trebe sa ne speriem de asta sau ca e greu si vom regreta. Aud in parc mame sau pe tot felul de siteuri pt mamici cu femeia sa plange ca nu mai face fata cu un copil. Important e sa stii sa-l educi si sa ceri la Dumnezeu putere si rabdare. In rest e o bucurie chiar daca pici de oboseala sau iti vine sa te dai cu capul de pereti cand copilul e mofturos la masa. Asta e menirea femeii.

Exista o carte scrisa de Jean Claude Larchet: "Terapeutica bolilor spirituale".
Este incredibil cate "defecte" de-ale noastre le regasim enumerate printre bolile spirituale: iubirea de bani(arghirofilia si pleonexia), placerea de a manca( gastrimarhia), desfranarea, mania, tristetea, etc.

Din continut: "Patologia agresivitatii", "Patologia libertatii", "Patologia dorintei si a placerii, la omul cazut", "Patologia memoriei", etc

eu cred ca poti sa treci de starea asta,daca incerci,sa te gandesti mai mult la ce simt ceilalti,sa te concentrezi mai mult asupra celorlalti, asupra nevoilor celorlalti
nu spun ca esti egoista sa nu ma intelegi gresit (ca aici toti avem de lucrat), ci spun ca asa functioneaza la mine,cand sunt nervoasa,incerc sa nu ma gandesc ca ma simt nervoasa , incerc sa imi iau gandul de la ce simt si sa ma concentrez spre altceva de ex in cazul meu la copiii dar poti sa te gandesti si sa faci ce iti place
mie de ex mai imi place sa plantez flori sa pictez
incearca sa faci ce iti place in timpul liber
si incearca sa vezi lucrurile bune din jurul tau
sa te bucuri de lucrurile marunte Doamne ajuta!

ca si eu cand sunt mai nervoasa, mai irascibila si le mai vad si pe cele rele din jurul meu sau ma gandesc la lucrurile care ma nemultumesc ma apuca niste nervi
atunci ma gandesc la lucrurile bune din jurul meu la faptul ca Dumnezeu mi-a dat atatea
ca am sanatate, ca am copii sanatosi, avem un acoperis deasupra capului avem hrana
tot ce ne trebuie .......imi trece imediat
de ex eu am glaucom juvenil si ma bucur ca Dumnezeu mi-a dat vedere maini picioare etc dar in special vedere
gandeste-te ca sunt multi care stau toata viata in intuneric ca nu pot sa vada raza soarelui florile toate culorile din jurul sau ,nu pot sa vad chipurile ffintelor dragi ca stau mereu si depind de altii ( cata suferinta)
tb sa ne bucuram de toate ca Dumnezeu e bun si milostiv!daca incepi sa te bucuri vei vedea cum toata starea de nervi iti va disparea

Singuratatea este o stare nu o realitate fizica!:) Aceste stari sunt miscari ale duhului,uneori spre bine alteori spre rau:| Da-i mania ta Lui Hristos! Spune-i asa simplu: ia-o Tu Doamne eu nu am nevoie de ea:rolleyes: Nu se va supara te asigur, nu vorbi mult sa nu te incurci in cuvinte, vorbeste-I simplu, asaaaa ca unui Tata!

Prostia asta ca sexul relaxeaza nu stiu ce e falsa.

Orice forma de relaxare e de fapt o moarte. Spiritul omului, constiinta, mintea, se atrofiaza câte putin dar definitic, vesnic cu fiecare odihna trupeasca. Iar cea mai distrugatoare e probabil tavalirea în placerile trupesti.

chiar am observat ca nu este umor, nu este o stare de bine, nu este libertate shi parca urla ceva in tine sa te aduca la a face pacatul ca nu se intampla nimic ca sa observi shi ca tzi-e mai bine sufletesco-mental.... parca tzi-ar spune cineva, nu ma crezi, incearca shi atunci pana la urma dupa ce pici in pacat sufletul tau se obijnuieshte a credea asha, ca daca ai pacatuit, nu se intampla nimic shi te simtzi mai bine ca shi cum a trecut incercarea, incercarea sigur ca a trecut, dar tu i facut pacatul, ai pierdut lupta, ai fost infrant, iar pacatul nu a trecut din fatza in spate ca shi cum ai fi trecut de un obstacol, ci practic sau intamplat doua lucruri,
1) ai orbit un pic shi lupta viitoare v-a fi mai grea ca eshti deja in patima iar din patima ieshi mai greu ca shi omul ce shi-a udat hainele cazand in mocirla dulceaga, e mai greu sa se confrunte cu incercarea viitoare, pe deoparte ii slabeshte atentzia fiind atrasa de spurcaciunile de pe hainele murdare, nu mai are acelashi confort, aceiasi ushurintza in mishcari, poate aluneca fiindca shi pantofii clocaie, este shi intr-o dispozitzie mai nervoasa, mai stresata sau nepasatoare, deci atunci cand va veni acelashi obstacol s-ar putea sa nu-i mai pese shi sa faca la fel ca shi asha nu mai conteaza
2) dar cel ce crede ca se relaxeaza shi a scapat de probleme crede un fals, ca obstacul nu trece din fatza in spate, ci practic obstacolul, adica pacatul in care ai cazut trece din spate in fatza (asha cum zice psalmul ca "pacatul meu inaintea mea este pururea, Tzie unuia am greshit shi rau inaintea Ta am facut asha incat Biruitor vei fi intru cuvintele Tale cand vei Judeca TU") shi se adauga ca un zid in fatza ta, creshte numarul treptelor ce duc la dragoste curata daca gaseshti scara pentru a trece de el, sau chiar inmultzeshte numarul zidurilor din fatza, deci oricepacat pe care l-ai facut pentru o presupusa relaxare, defapt trece din spate, adica de acolo de unde nu te atingea, trece in fatza, shi ca sa treci de el te va atinge shi te va spurca din nou shi tot mai mult ca intr-un film de groaza...... iar daca itzi speli hainele dar nu faci shi metanoia, ci doar stai departe de pacate, n-ai rezolvat mai nimic, ca la primul flecushor iar faci asha cum te-ai obijnuit shi cazi in mocirla, iar daca tot speli hainele dar nu le grijeshti prin paza poruncilor, a Cuvantului shi a proorociilor, atunci la un momentdat vei vedea ca nu mai tzin shi ca s-au deshirat shi s-au rupt shi ca degeaba le mai speli ca oricum nu le shtii griji... shi abea atunci dai fuga de te intorci macar de ai avea inima fiului risipitor ca s-a smerit shi a capatat Haina Buna.... dar nu totzi prefera sa se intoarca shi sa-shi accepte soarta ca a greshit shi nemultzumirile shi criticile fratelui mai mare, sau a celorlatzi slujitori care nu au fost asha de neintzeleptzi shi ingamfatzi, cerandu-shi moshtenirea ca s-o risipeasca prin lume cu prietenii shi petrecaretzii...

Aspectul cel mai sinistru al pacatului e ca aduce uitarea.