Patimile
 

Parintele Staniloae spunea ca patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta umana. Acestea ar fi in numar de opt:
- lacomia
- desfranarea
- iubirea de arginti
- mania
- intristarea
- trandavia
- slava desarta
- mandria
Conform Sfantului Maxim Marturisitorul, egoismul este radacina tuturor patimilor: E clar ca cine poseda egoismul, poseda toate patimile.

Din pacate, preferam sa facem loc patimilor in inimile noastre, iar pe Hristos sa-L indepartam.

Este regretabil ca noi sa ajungem a cunoaste din experienta mai bine patimile decat pe Hristos. Iar uneori, nici patimile nu ni le cunoastem, deoarece "ochi avem dar nu vedem". Traim intr-o stare de "inconstienta", "ne-simtire".

De aceea, intreaga spiritualitate filocalica ne indeamna sa punem inceput bun prin trezvie. Lupta cu patimile se poarta prin "inima veghetoare" si "chemarea lui Hristos" prin rugaciune.

Deci sa incercam sa schimbam lumea in bine,facand primul pas adevarat:sa incepem sa ne corectam pe noi insine,mai intai observandu-ne,apoi constientizand si abia apoi,eliminand erorile, corectandu-ne!

Sfantul Apostol Pavel spune asa:

1 Timotei 6, 10
"Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri."

Pe de alta parte stim ca mandria e primul pacat si cauza tuturor relelor.

Deci, cum sa fie pana la urma?

Mandria este mai rea decat toate patimile si radacina a toate. Ea poate exista si acolo unde iubirea de argint sau alte patimi, nu se pot manifesta, adica in situatia fiintelor spirituale (cazul caderii ingerilor).

Patimii nu-i place singuratatea. Vrea sa aiba altele alturi, le atrage sau le genereaza. O patima poate deveni pricina multor patimi.

Intr-adevar, fara Hristos nu putem face nimic. El e vindecatorul inimii ranite de pacate.

" Patimile pentru suflet sunt intai un cersetor . Le-ai deschis , devin un oaspete , si ca un oaspete cer onor . De le onorezi , la urma stai cu ele la masa , tu esti sluga , pe cand ele sunt stapani la tine-n casa . Omule , de vrei , sugruma pururea pe acesti << saraci >>, si sa stii , aceasta fapta Dumnezeu cere s-o faci . Iar de vrei sa mori batran , poftelor sa fi stapan , caci e vai si amar de tine , sa mori asa , chiar ca un caine " . Sa fim foarte atenti cand vin gandurile , ca sa nu ne indulcim cu ele . Iar cand navalesc asupra noastra , sa cerem ajutor de Sus , chemand numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Maicii Sale , cu post , cu rugaciuni , cu post si iar rugaciuni , si foarte important sa nu deznadajduim , chiar de avem caderi repetate !

Asa este. Nu trebuie sa ne simtim mai "in siguranta" cand Parintii Bisericii pomenesc numai despre opt patimi. O singura patima este de ajuns sa avem pentru a ne pierde sufletul si trupul, fara a mai vorbi despre faptul ca intotdeauna o patima naste alte patimi si porniri pacatoase.

De aceea, nici Parintii nu s-au folosit in procesul de despatimire de "matematica", de numararea patimilor si virtutilor in sens contabil. Ei nu ne spun ca daca avem trei patimi atunci trebuie sa le inlocuim prin trei virtuti. Ne spun insa ca rugaciunea si pocainta trebuie sa le lucram neincetat.

1. Nu'i place singuratatea... o singura patima fiind de ajuns spre a pregati terenul pentru urmatoarea.
2. Nu'i place singuratatea... o patima putand fi usor de urmarit si luptat, in singuratate (interioara si exterioara).