Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI
 

M-am gandit sa deschid un topic nou pt ca am citit un articol :http://www.evz.ro/detalii/stiri/copi...ta-988130.html
REVOLTA PĂRINȚILOR: „Mi se refuză înscrierea copilului la grădiniță pentru că nu e vaccinat”

VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE

Extrase din cartea Dr. Louis De Brouwer- VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE

http://www.scribd.com/doc/37713555/V...la-a-Secolului


Louis Bon De Brouwer este doctor în medicină, specialist în biologie moleculară şi în homeopatie. De asemenea, este posesor al unei diplome internaţionale în Ecologie umană.



“Teoriile avansate de Pasteur şi diversele sale experimente (trucate) marchează începutul unei noi ere medicale, bazată pe şiretlicuri ştiinţifice şi pe un abuz de putere şi o escrocherie uriaşă pe seama sănătăţii publice. Odată cu acceptarea, fără nici o reţinere de către corpul medical, a principiului asepsiei fiinţelor vii şi al vaccinărilor, principii impuse întregii populaţii, industria farmaceutică de fabricare a vaccinurilor a reuşit să impună o neverosimilă dictatură ce durează şi astăzi. N-ar trebui să uităm, într-adevăr, că ilustrul Pasteur crease pe cont propriu un laborator de fabricare a vaccinurilor şi aceasta cu mult înaintea înfiinţării faimosului Institut Pasteur. Această afacere l-a făcut, de altfel, milionar !
„Ştim ce se întâmplă astăzi. Pasteur şi-a făcut numeroşi adepţi. În lume sunt legiuni întregi de laboratoare care şi-au clădit averile graţie fabricării vaccinului. Adoptând principiul vaccinării sistematice, corpul medical dobândise o armă redutabilă în faţa indivizilor sănătoşi.
Dacă, dintotdeauna, medicii trataseră doar indivizii bolnavi, fiindcă se ştie că cei sănătoşi nu erau luaţi în calcul în practica lor (căci nu exista medicină preventivă), odată cu sistemul vaccinărilor, ei ajungeau să se impună întregii populaţii; de aici, o sursă de profituri deloc neglijabilă. Pentru a impresiona opinia publică, care abia aştepta să creadă în miracolul vaccinării, s-a făcut apel la o mediatizare inimaginabilă. Timp de mai mulţi ani, n-a trecut o zi fără ca presa să vorbească despre experimentele lui Pasteur şi despre extraordinarul lor succes.
O etapă considerabilă tocmai fusese depăşită: medicina devenea preventivă. Ea putea de acum înainte să se adreseze întregii populaţii de pe planetă. Într-o ţară ca Franţa, adevărat imperiu colonial, era un chilipir nemaipomenit, din punct de vedere financiar, pentru producătorii de vaccinuri. Se puteau vaccina zeci de milioane de indigeni în Africa, în Asia şi alte părţi. Evident, cum aceşti oropsiţi nu dispuneau de resurse pentru a plăti vaccinurile, erau puşi să plătească contribuabilii Metropolei, în numele principiilor umanitare. Datorită vaccinărilor, Franţa avea să elimine cea mai mare parte a afecţiunilor virulente care bântuiau aceste ţări. Vaccinarea era considerată ca o operă de salubritate mondială, ca un act de generozitate faţă de indivizii privaţi de toate, pradă ai epidemiilor îngrozitoare.
Acţionând astfel, Franţa îşi câştigase o imagine de salvatoare a umanităţii. Ce glorie avea să aibă ea de acum înainte pe plan internaţional! Ce prestigiu în ochii comunităţii mondiale ! In realitate, această acţiune umanitară nu era decât un aspect al motivelor pentru efectuarea vaccinărilor sistematice. Privind mai îndeaproape, celelalte motive erau mult mai puţin glorioase.
http://carteromaneasca.files.wordpre...x300.jpg?w=640În spatele acestei faţade atât de generoase se ascundeau de fapt interesele fabricanţilor de vaccinuri. Clica medico-farmaceutică tocmai câştigase o mare victorie financiară, bătându-şi joc de sănătatea publică. Într-adevăr, principiul vaccinării nu se sprijinea pe nici o bază ştiinţifică sau medicală serioasă. Nu s-a demonstrat niciodată în practică faptul că principiul teoretic al vaccinării constituia fundamentul unui act terapeutic valabil din punct de vedere ştiinţific. S-a demonstrat exact contrariul: principiul vaccinării constituie o eroare medicală generatoare de accidente foarte grave. A vaccina constituie un act medical contra naturii, care nu se sprijină pe nici o bază ştiinţifică.
Dar nu este de ajuns să afirmi pentru a demonstra. Prezenta lucrare a fost redactată în scopul de a furniza câteva mărturii care să demonstreze inutilitatea si pericolul vaccinărilor.
-pentru Jenner, principiul vaccinării se bazează pe ideea originală că este mai bine să previi decât să vindeci. Idee cu atât mai originală şi inovatoare cu cât medicina alopată, de-a lungul timpului, nu s-a preocupat niciodată de prevenire, ceea ce este uşor de înţeles. Medicul nu are nici un interes ca diversele afecţiuni să fie evitate: i-ar distruge astfel chiar materia primă pe care îşi exercită arta şi profesia sa, generatoare de profituri. Dacă prevenirea ar deveni regulă generală, şi într-un interval de 20 de ani, de exemplu, afecţiunile cele mai banale ar regresa cu 30%, medicina alopată ar fi ruinată. Ar trebui atunci, ca statul, adică contribuabilii, să vină în ajutorul unei meserii sinistrate şi să acorde ajutoare bieţilor medici deveniţi şomeri.
Pe de altă parte, vânzările în industria farmaceutică ar scădea şi ar genera o criză serioasă în privinţa locurilor de muncă. Conducătorii politici care, din punct de vedere economic, au legături cu aceste întreprinderi, nu ar fi niciodată de acord cu o astfel de iniţiativă de prevenire a bolilor. Pe vremea lui Jenner, cunoştinţele de imunologie erau nule. Jenner şi cei care au continuat practica vaccinărilor sistematice au construit deci, integral, o teorie plecând de la un fapt empiric (experienţa lui Jenner, din mai 1796). Altfel spus, teoria a fost construită plecând de la o singură experienţă şi, ca urmare, nu poate fi vorba despre un fapt ştiinţific. Ştiinţific, înseamnă a fi verificat prin multiple experienţe realizate după un protocol bine stabilit.

Ori experienţele de vaccinări intensive, repetate în anii care au urmat, nu au demonstrat niciodată temeinicia practicii vaccinărilor. S-au produs numeroase accidente şi s-a stabilit clar că vaccinările antivariolice au făcut victime atât printre cei vaccinaţi cât şi printre cei nevaccinaţi.
Variola a fost eradicată nu prin vaccinări, ci prin măsuri elementare de igienă. La fel s-au petrecut lucrurile cu cea mai mare parte a bolilor infecţioase care, în funcţie de epocă şi de circumstanţe, se declanşează, ating un paroxism, apoi regresează de la sine, fără ca vaccinările să aibă nici cel mai mic rol. Se poate pretinde, pe drept cuvânt, că epidemiile şi pandemiile au cicluri de dezvoltare şi dispariţie. Aşa s-a întâmplat întotdeauna cu bolile infecţioase de la începuturile umanităţii. Dacă nu ar fi fost marcate de acest fenomen special, ele ar fi distrus de mii de ani orice existenţă umană pe planeta noastră. Altfel spus, fără o regresie relativ rapidă, ciuma şi holera ar fi provocat, în trecut şi astăzi, decesul a miliarde de indivizi. Ori în antichitate şi în evul mediu, practica vaccinării era necunoscută. Cum se explică atunci că aceste maladii nu au produs mai multe ravagii cuprinzând toate continentele, şi mai ales, cum se face că au regresat de la sine?
Cum este de conceput faptul că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a realizat campanii de vaccinare antivariolică în ţările Africii Centrale, astfel că, la sfârşitul lui 1974 se aprecia numărul de africani vaccinaţi la peste 100 de milioane, în timp ce variola nu a produs decesul decât a câtorva zeci de mii de africani? Trebuie precizat că vaccinările antivariolice au continuat până în 1977. Şi nu numai în Africa, ci şi în lumea întreagă. Ori în Europa, între 1963 şi 1970, 12 ţări europene au înregistrat doar 391 cazuri de variolă provenind din 28 de surse diferite: Marea Britanie – 145 de cazuri; RFG – 65 de cazuri; în 20 de situaţii, variola provenea din Asia, şi în 5 rânduri, din Africa. Celelalte 181 de cazuri erau de origine necunoscută. Dacă se presupune că toate aceste cazuri de origine necunoscută îşi aveau sursa în ţările europene, pare aberant faptul că vaccinarea europenilor a continuat în forţă între 1970 – 1977, pentru un număr de cazuri atât de mic.
În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, variola ucidea în Europa circa 400 de mii de persoane pe an. Când s-a început vaccinarea, prin anii 1796 – 1800, această epidemie era într-o evidentă regresie, regresie care, prin urmare, nu poate fi atribuită vaccinării, căci aceasta nu era nici cunoscută, nici aplicată. De fapt, la fel s-a întâmplat şi cu majoritatea celorlalte boli infecţioase, vaccinarea a început când acestea erau într-un declin considerabil, fără să se fi făcut vreo altă intervenţie decât cea a măsurilor de igienă. Evident, partizanii vaccinării au pretins că aceste boli au dispărut datorită vaccinărilor, în timp ce în realitate lucrurile nu au fost deloc aşa şi vaccinarea a provocat atât contaminarea celor vaccinaţi cât şi a celor nevaccinaţi şi a antrenat,
astfel, perenitatea agenţilor infecţioşi.
TEORIA VACCINĂRII SE BAZEAZĂ PE EXPERIENŢA REALIZATĂ DE CĂTRE JENNER PE O SINGURĂ PERSOANĂ !

În afară de faptul că Jenner a pus în pericol viaţa unui copil căruia i-a inoculat în mod deliberat variola umană, sacrificându-l astfel experimentelor sale în caz de nereuşită (ceea ce este condamnabil din punct de vedere al celei mai elementare etici). Este cazul să avem în vedere, de asemenea, faptul că Jenner şi adepţii săi nu şi-au făcut nici un fel de griji, în anii care au urmat experimentului din mai 1796, din pricina rezultatelor catastrofale obţinute în urma vaccinării antivariolice. În mod normal, principiul vaccinării ar fi trebuit să fie abandonat, dar mecanismul se pusese deja în mişcare. Mass-media epocii, în căutare de senzaţional, se extaziase în faţa miracolului fără că acesta să poată fi verificat ştiinţific. Ori, se ştie că miracolele nu au niciodată nimic ştiinţific în ele !
În 1796 şi mult timp după aceea, cunoştinţele de imunologie erau nule. Plecând de la un singur experiment, Jenner, adepţii săi şi mass-media, antrenând lumea ştiinţifică sau mai degrabă „scientistă”, au ajuns să impună principiul vaccinării publicului ignorant şi conducătorilor politici ca şi lumii medicale de altfel – de o naivitate crasă. Trebuie să subliniem faptul că la vremea respectivă, lumea medicală ignora însăşi existenţa unui sistem imunitar la fiinţele vii.
Cum este de conceput că într-o asemenea stare de ignoranţă, lumea întreagă a acordat încredere unui singur om, Jenner, care nu realizase decât o singură experienţă, pe o singură fiinţă umană ? Mai târziu, Pasteur a reluat pe cont propriu această experienţă vaccinând un singur copil împotriva turbării. Şi el, de asemenea, a inspirat un soi de încredere universală ! Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit! Prima idee apărută ar fi cu siguranţă următoarea: acum 200 de ani, dorind să acapareze un procedeu empiric în scopul de a preveni bolile infecţioase, medicina alopată l-a modificat, deturnându-l de la adevărata sa bază (variola „animală”), creând astfel cea mai mare eroare medicală şi ştiinţifică a tuturor timpurilor.
Organismul constituie o lume închisă şi că orice încercare de pătrundere a unui agent străin este sortită eşecului datorită unei remarcabile organizări. Limfocitele T şi B pot fi considerate soldaţii apărători ai unei fortăreţe de necucerit. În afară de acţiunea acestora din urmă, celulele infectate de un virus produc o substanţă numită interferon. Mai mult, există ceea ce se numeşte complement, o substanţă antimicrobiană. constituită din 11 proteine prezente în serul sanguin.
Complementului i se adaugă un compus format din 3 proteine numit properdină şi împreună, sunt capabili să distrugă mai multe tipuri de bacterii. În plus, dacă microbii pătrund în piele sau mucoase şi evită substanţele antimicrobiene din sânge, macrofagele şi microfagele pot să-i atace aici şi ingereze. In sfârşit, posedând fiecare un rol bine determinat, există şi leucocitele: eozinofile, neutrofile, bazofile şi monocite. După cum observăm, organismul are numeroşi apărători.
Din acest scurt studiu al organizării sistemului imunitar apare evident faptul că orice individ care are un sistem imunitar performant n-ar trebui, în mod logic, să dezvolte o boală.
Dacă o bacterie, un virus sau orice alt agent străin de organism încearcă să pătrundă în interiorul acestuia, el se va lovi de un eficient dispozitiv de apărare. De asemenea, dacă în timpul existenţei sale, organismul unui individ a reacţionat la un agent străin şi l-a eliminat, în cazul unui nou atac al aceluiaşi agent, el nu-i va mai oferi acestuia nici o cale de acces, căci o anumită categorie de limfocite dotate cu memorie va interveni chiar de la începutul oricărei penetrări. Tocmai pe acest principiu al memoriei unor limfocite s-a bazat teoria vaccinării.
Adepţii vaccinării au crezut că dacă in organism s-ar introduce un virus sau o bacterie sub o formă atenuată (antigen), limfocitele ar reacţiona la antigen şi l-ar păstra in memorie pentru a i se opune, dacă acesta s-ar prezenta vreodată sub o formă virulentă. Pare simplu. Prea simplu, în realitate.
O MEMORIE NEEVIDENTĂ, RESTRÂNSĂ ŞI LIMITATĂ ÎN TIMP
În primul rând, după cum am menţionat deja, atunci când principiul vaccinărilor a fost admis de lumea medicală şi de unii oameni de ştiinţă, organizarea sistemului imunitar era necunoscută. Se constatase doar în mod empiric faptul că vaccinarea putea, eventual, sa protejeze împotriva anumitor boli. Această constatare plecată de la un număr infim de cazuri (1 sau 2), nu putea dovedi sub nici o formă ceva, indiferent ce, pe plan ştiinţific. Când s-a început vaccinarea în masă s-au produs numeroase accidente de care nu s-a ţinut cont câtuşi de puţin. În afară de aceasta, nu a fost niciodată posibil să se confirme faptul că vaccinarea îi proteja pe subiecţi împotriva bolilor pentru care erau vaccinaţi deoarece nu exista nici o metodă de a verifica dacă,după vaccinare, aceşti subiecţi dezvoltau sau nu boala. Se declara doar, dacă epidemia părea să se stingă, că acest lucru avea loc graţie vaccinării. Punct.
Nu se ţinea seama absolut de loc de faptul că anumiţi subiecţi nevaccinaţi aveau un sistem imunitar ce le permitea să lupte cu eficacitate împotriva agentului infecţios în timp ce alţii, din păcate, cu sistem imunitar deficient, vaccinaţi sau nu, urmau să-şi întâlnească strămoşii în locuri mai bune. Dacă decesele se produceau la cei vaccinaţi, acestea erau minimalizate sau trecute sub tăcere. Nici un singur medic sau om de ştiinţă nu se gândea la faptul de când lumea, epidemiile şi pandemiile aveau năravul de a atinge paroxismul, ca apoi să se stingă încetul cu încetul. Chiar şi atunci când, mai târziu, a fost pusă în evidenţă organizarea sistemului imunitar şi când au fost identificate diversele elemente ce îi permit să lupte cu eficacitate împotriva oricărui agent străin, n-a fost niciodată posibil să se pună în evidenţă numărul de limfocite dotate cu memorie. Lumea medicală şi ştiinţifică a rămas întotdeauna în ceaţă artistică !
Nici unui medic sau om de ştiinţă nu i-a venit vreodată ideea de a se întreba ce efecte ar putea avea o întreagă avalanşă de vaccinări asupra acestor limfocite dotate cu memorie. Să spunem că am accepta faptul că o vaccinare sau două ar permite limfocitelor dotate cu memorie să păstreze integral memoria antigenilor – memorie pe care, de altfel, o pierd după un anumit timp. De aceea sunt necesare revaccinări, dar mai există oare această memorie atunci când un individ este vaccinat de vreo 15 ori sau mai mult ? Aceasta este întrebarea care n-a fost pusă niciodată. Aceasta este problema care n-a fost niciodată luată în consideraţie. Demonstrarea existenţei acestei „memorii universale” n-a fost niciodată realizată. Ne găsim, şi aici, în „ceaţa” artistică atât de specifică medicinii alopate ! E adevărat că medicina nu este o ştiinţă, ci o artă.
Evident, nu se poate dovedi nimic, dar se poate concepe uşor că limfocitele dotate cu memorie vor sfârşi prin a o pierde dacă sunt confruntate cu prea multe agresiuni. La limită, ca şi în cazul unor persoane care s-au confruntat cu un şir de situaţii traumatizante pe parcursul vieţii, am putea presupune că aceşti apărători ai organismului ar putea dobândi idei sinucigaşe sau ar putea s-o ia razna (boli autoimune), atacând propriul organism. Nu este un secret pentru nimeni faptul că imunologia a bătut întotdeauna pasul pe loc şi că, în zilele noastre, progresele realizate sunt foarte modeste tocmai pentru că funcţionarea acestui sistem nu este cunoscută în întregime şi există multe pete albe. Dacă n-ar fi fost aşa, am fi reuşit de mult să vindecăm afecţiuni cum sunt cancerul şi SIDA.

În zilele de 8 şi 9 septembrie 1911 a avut loc la Frankfurt Congresul Ligii Internaţionale împotriva Vaccinului, înfiinţată cu un an înainte şi reprezentată de A. Russel-Wallace şi doctorul Carlo Ruala, profesor la universitatea din Perusa, Italia. Crearea acestei ligi, înfiinţată in Germania, în chiar ţara prezentată pretutindeni ca fiind exemplul perfect pentru ceea ce se poate obţine prin vaccinări în masă contra variolei, îngăduie oricui să presupună că aşa-zisa dispariţie a acestei maladii nu era decât o înşelătorie şi o iluzie colportată de către vaccinatori.
Concluziile acestui congres au fost următoarele:
1. vaccinarea nu constituie un remediu preventiv împotriva variolei;
2. multiplele pericole ale acestei operaţiuni sunt imposibil de negat şi sunt confirmate de către autorităţi medicale;
3. teoria lui Jenner este lipsită de orice fundament ştiinţific;
4. vaccinarea obligatorie constituie o impietate nemaiîntâlnită asupra conştiinţei individului, în probleme sanitare;
5. credinţa în valoarea vaccinării, întreţinută de doctrinele medicale, împiedică adevăratul progres sanitar, care este singurul capabil să înlăture definitiv vărsatul şi alte boli infecţioase. De aceea, congresul invită guvernele tuturor ţărilor la abolirea oricărei forme de vaccinare obligatorie.
Aceste concluzii apăreau la mai mult de 100 de ani după invenţia lui Jenner, şi după mai mult de 30 de ani de vaccinări intensive. Ele arătau tuturor că previziunile primilor vaccinatori nu fuseseră realizate, că variola care, după ei, trebuia să dispară rapid prin simplul fapt al recurgerii la practicile lor generalizate pretutindeni era încă prezentă şi încă făcea ravagii.
Tot ce ne-au învăţat manualele de istorie, de medicină, dicţionarele şi enciclopediile este fals. Spre deosebire de discursurile lor laudative, se poate afirma că Pasteur a cauzat un prejudiciu considerabil medicinii, făcând-o să piardă un secol întreg in planul înţelegerii originii afecţiunilor şi terapiilor. Pe de altă parte, adoptarea principiilor pasteuriene de către medicina alopată, ca şi punerea lor în practică de un secol încoace, a făcut-o să-şi piardă orice credibilitate.
Respectarea şi aplicarea principiilor pasteuriene, printre care cel al vaccinărilor sistematice, a provocat slăbirea sistemului imunitar al indivizilor, astfel încât se poate spune că deplorabila situaţie sanitară actuală de pe planetă se datorează bolilor generate de vaccinări. Într-adevăr, aşa cum încerc să demonstrez într-una din recentele mele lucrări, „SIDA – tăvălugul”, această boală a fost provocată de vaccinarea antivariolică intempestivă a milioane de africani care suferă permanent de malnutriţie şi care trăiesc în condiţii precare de igienă. Prin campaniile sale intensive de vaccinare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) poartă o grea răspundere.
[COLOR=windowtext][/COLOR]În toate ţările dezvoltate, fabricanţii de vaccinuri au reuşit să impună oamenilor vaccinările pe filiera conducătorilor lor politici. Pentru aceasta, ei exercită un fel de terorism asupra mass-media şi a marelui public, cărora le impun credinţa că principiul vaccinărilor nu comportă nici un risc pentru cei vaccinaţi;se exagerează în schimb importanţa epidemiilor, minimalizându-se accidentele şi, mai ales, speriindu-i pe cei nevaccinaţi, prezicându-le cele mai rele calamităţi. Pentru fabricanţii de vaccinuri, ceea ce este important nu e starea bună de sănătate a populaţiilor şi eradicarea bolilor, ci profitul.
A existat întotdeauna o înţelegere între mediul medical şi laboratoare pe de o parte şi oamenii politici pe de alta, ale căror campanii electorale sunt adesea plătite inclusiv la nivelul cel mai înalt al statului. Dacă mâine ar fi posibil să se publice situaţia conturilor bancare, existente în paradisurile fiscale, ale tuturor conducătorilor noştri politici de 50 de ani încoace, cetăţenii francezi (şi străini) ar afla fără îndoială, stupefiaţi — căci nu se poate vorbi despre „surpriză” — cine a finanţat aceste conturi.

În mod evident, n-ar apărea numele laboratoarelor, ci mai degrabă cele ale filialelor şi societăţilor ce au legături cu aceste laboratoare. Dacă vreun ziarist ar descoperi aceste conturi, nu e deloc sigur că ar putea relata în presă această descoperire. Dimpotrivă, dacă ar fi sesizată justiţia, se poate considera, în mod rezonabil, că judecători integri, rezistând presiunilor (şi netemători că ar putea fi victimele vreunui regretabil accident) ar ajunge, prin anchete, să descâlcească imbroglioul financiar descoperit şi să stabilească care laborator a plătit cui, şi când anume. După părerea mea, nu vor fi revelate marelui public asemenea fapte prea curând. În joc se află prea multe interese, inclusiv ceea ce se numeşte „raţiune de stat”. După cum se vede, Pasteur a fost un precursor al lichelelor din vremea noastră.
Presa franceză a refuzat întotdeauna, în mod unanim, să insereze în coloanele ziarelor orice putea să repună în discuţie infailibilitatea lui Pasteur şi a lucrărilor sale. A-l critica pe Pasteur, a demonstra erorile sale ar fi fost considerat un sacrilegiu, atingere de nesuportat adusă entităţii creată în întregime de regimul republican ! Curioasă reacţie din partea unei prese aşa-zis democratice! De altfel, nimic nu s-a schimbat de la vremea aceea. In 1996, îi este imposibil unui cercetător, medic, om de ştiinţă oarecare şi chiar unui simplu particular, să facă să apară în vreun jurnal medical sau revistă medicală oarecare, vreun articol — oricât de neînsemnat – care l-ar repune în discuţie pe domnul Louis Pasteur în scopul de a-l reabilita pe acest biet Antoine Bechamp. Această imposibilitate nu priveşte doar presa medicală sau ştiinţifică ci, în egală măsură, toate organele presei de mare tiraj. Directorii de redacţie refuză aceste articole destinate, totuşi, să lumineze marele public. Ar face valuri, spun ei. Aceste articole sunt tabu.
Presa a rămas, deci, obnubilată de marile dogme, chiar dacă ele sunt false şi înapoiate. Ea rămâne la ordinul marilor pontifi ai medicinii alopate instituţionale şi se teme de ei. Ea pretinde, desigur, că este democratică, dar respectă cauzele republicane, adică ordinele arbitrare fără apel, neenunţate în Constituţie dar puse în practică de conducătorii politici fără ca cineva să se gândească măcar un singur moment să reacţioneze în numele principiilor fundamentale ale libertăţii cetăţeanului.
Chimist slab şi fals biolog, Pasteur [Louis Pasteur (n. a fost un om de știință francez, pionier în domeniul microbiologiei EXISTA UN ZVON CA EL AR FI FOST MASON DE GRADUL 32] n-a descoperit niciodată nimic el însuşi, nici existenţa microbilor (lucrări furate şi lui Davaine şi lui Bechamp), nici existenţa factorilor ce antrenează bolile viermelui de mătase (lucrări furate lui Bechamp) şi boala viţei-de-vie (lucrări furate, de asemenea, lui Bechamp), şi nici principiul vaccinării împotriva turbării şi altor maladii (lucrări furate lui P. V Galtier şi doctorului Deboue). În faţa unor astfel de probe, avem dreptul să ne punem următoarele două întrebări:
1. cum se face că, la 100 de ani după decesul lui Pasteur, acesta este încă respectat şi onorat?
2. cum se face că in ciuda numeroaselor avertismente adresate medicilor şi biologilor din lumea întreagă, principiul vaccinării se perpetuează?



Răspunsul la prima întrebare este evident. Pasteur este încă respectat şi onorat fiindcă legenda sa, creată printr-o manipulare fără precedent a conştiinţelor, pusă în operă de jocurile politice şi mass-media epocii — care au acordat astfel unui impostor meritul descoperirilor realizate de către contemporanii săi — a putut servi intereselor a trei categorii de indivizi: Pasteur însuşi, în primul rând, care a adunat o avere considerabilă, de care au profitat descendenţii săi; unii dintre amicii săi politici, printre care Paul Bert; în egală măsură, toată clasa politică republicană pentru care Pasteur reprezenta simbolul probităţii, al dezinteresului, al ştiinţei în serviciul omenirii suferinde, toate, evident, virtuţi republicane, şi în sfârşit şi mai ales —promotorii, edilii şi profitorii Institutelor. De fapt, legenda pasteuriană a împuşcat trei iepuri dintr-un foc:
+ să se acorde Franţei republicane un prestigiu internaţional de care avea mare nevoie în cursul acelei perioade sumbre, şi care să permită estomparea evenimentelor mai puţin glorioase;
+ să li se pună în faţă francezilor exemplul unui savant republican admirabil, în serviciul drepturilor omului, căci el le deschidea, prin vaccinare, un drept imprescriptibil la sănătate şi să-i facă să uite, astfel, nefericirea şi situaţia lor mizeră. Iată ! Statul se ocupă de voi ferindu-vă de toate relele pământului prin vaccinare. Aceasta este egalitatea şi fraternitatea republicană ! În privinţa libertăţii, ei bine asta vă este confiscată, dar este în interesul vostru; realizarea unei afaceri comerciale de prim rang stabilind un monopol prin crearea de Institute oriunde acest lucru era posibil.
Nu trebuie să credem că o astfel de maşinaţie n-ar mai fi posibilă în zilele noastre. Orice s-ar spune, spiritele franceze au evoluat prea puţin şi, în aceşti din urmă ani, am asistat cu toţii la voturi ce impun vaccinări obligatorii, la campanii de publicitate pentru vaccinările împotriva gripei, hepatitei B şi a altor boli, în aşteptarea vaccinării împotriva cancerului şi a SIDA. Aceste voturi au fost obţinute de către grupuri de presiune ce au intervenit pe plan politic şi prin campanii de publicitate organizate de aceleaşi grupuri, în deplin acord cu Ministerul Sănătăţii. Nu s-a schimbat nimic: Pasteur Productions şi Institutul Wrieux lucrând, de altminteri, în perfectă colaborare deţin monopolul fabricării şi vânzării vaccinurilor, cele două instituţii fiind, absolut evident, susţinute şi încurajate de către stat din interese politice şi financiare. În consecinţă, în conştiinţa cetăţenilor, dacă Statul preconizează şi încurajează vaccinările, dacă principiul vaccinărilor este acceptat de corpul medical, înseamnă că acest principiu este eficace.
Aceste idei de eficacitate (nicidecum demonstrată) şi de inocuitate [Însușire a unui agent fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru organism] (la fel de lipsită de demonstraţie) a vaccinărilor, predicate de adepţii vaccinării, s-au ancorat, în timp, în spiritul oamenilor în aşa măsură încât a devenit practic imposibil să convingi pe cei mai mulţi că sunt subiecţii unei manipulări şi dezinformări extraordinare. Acesta este motivul pentru care Pasteur rămâne mereu pe piedestalul numeroaselor statui care au fost ridicate în memoria lui şi pentru care Institutul Pasteur se bucură în continuare de renume naţional şi internaţional. Ca toate cele omeneşti, desigur, acest lucru nu va dura etern. O sută de ani de practică a vaccinărilor nu reprezintă o durată suficientă pentru a stabili o constantă definitivă. O sută de ani înseamnă abia puţin mai mult de trei generaţii, interval de timp insuficient pentru ca lumea să-şi dea seama de adevăratele daune produse organismelor prin vaccinări repetate, fără a ţine cont de diferenţele de constituţie ale acestora.

Atunci când, peste câţiva ani, va fi evident că vaccinările au provocat geneza unor maladii virale precum SIDA (şi acest lucru a fost dezvăluit de către medicii a căror voce a fost înăbuşită), că vaccinările au generat slăbirea sistemului imunitar al oamenilor în aşa măsură încât diverse epidemii vor fi secerat sute de mii de indivizi într-un timp record, atunci şi numai atunci supravieţuitorii îşi vor pune şi vor dărâma statuile „marelui” si „genialului” Pasteur. Si poate vor cere si socoteală fabricanţilor de vaccinuri şi statului, aşa cum au făcut-o hemofilii cu ocazia afacerii sângelui contaminat, afacere ce constituie un „frumos” exemplu de onestitate şi probitate a laboratoarelor, a oamenilor politici şi a lumii medicale.
Răspunsul la a doua întrebare e mai greu de dat. Într-adevăr, dacă principiul vaccinării persistă în ciuda numeroaselor şi neîncetatelor puneri în gardă din partea unor membri ai corpului medical şi a unor biologi, aceasta se întâmplă fiindcă guvernează legea tăcerii, ce se manifestă in primul rând în interiorul profesiunii. Un medic ce se opune practicii vaccinărilor nu îndrăzneşte să-şi manifeste această dezaprobare. Atunci când se găseşte în prezenţa confraţilor, tace. Pe de altă parte, unii medici ce dezavuează această practică, vaccinează – totuşi din interes – asigurând fidelitatea clientelei şi un anumit venit. În fine, nici un medic nu îndrăzneşte, de regulă, să se opună practicii vaccinărilor, căci trăieşte cu frica în sân că va fi semnalat sau denunţat Consiliului Ordinului de către confraţi sau pacienţi. A fortiori, nici un medic nu îndrăzneşte să emită cel mai mărunt dubiu asupra eficacităţii vaccinărilor şi, mai ales, să exprime acest lucru în scris. În asemenea situaţie, Consiliul Ordinului n-ar întârzia să intervină şi acest lucru ar însemna un blam, în cel mai bun caz, ori suspendarea temporară sau definitivă, în cel mai rău. Prin sancţiunile pe care este susceptibil a le pronunţa, acest Consiliu exercită un soi de terorism în privinţa celor care se opun vaccinării. Legea tăcerii se exercită in exteriorul profesiunii deoarece ea este impusă de către fabricanţii de vaccinuri şi puterea politică întregii populaţii.
Întrucât se face în permanenţă o intensă şi mincinoasă publicitate pentru vaccinuri şi aceasta este luată de bună de către părinţii copiilor şi marea majoritate a adulţilor şi persoanelor în vârstă. Ideea că vaccinurile sunt necesare, eficace şi lipsite de pericole a sfârşit prin a se ancora în conştiinţa unei populaţii în majoritate ignorantă în materie de medicină. Atunci când survin accidente, ele nu sunt cunoscute decât de acele persoane care au suferit daune din cauza vaccinurilor, şi de cei apropiaţi lor. Dacă vreun ziarist pus la curent din întâmplare cu vreun deces suspect vrea să vorbească, se loveşte mai întâi de redactorul-şef, care, în general, îl sfătuieşte s-o lase baltă. Nu trebuie făcute valuri… şi nici nu trebuie să-ţi pui în cap corpul medical şi laboratoarele de stat. Dacă este vorba de un ziarist independent şi dacă acesta ajunge să facă vreo anchetă serioasă, să culeagă marturii şi să publice ceea ce a aflat, repede preluat de alţi confraţi, atunci izbucneşte scandalul. Ce credeţi că se întâmplă atunci ?
Alertat astfel de către cotidienele de informaţii, Ministerul Sănătăţii intră în panică. Cere să se deschidă o anchetă, exclusiv medicală, desigur, întrucât este vorba despre copii decedaţi la vârste fragede, nici un părinte nu îndrăzneşte să depună plângere. (Doar li s-a spus şi repetat de atâtea ori că vaccinările sunt lipsite de pericol!) Loturile de vaccin incriminat sunt retrase de pe piaţă pentru a fi analizate de însuşi fabricantul lor, care este, astfel, şi judecător şi împricinat şi care nici măcar nu intră în panică. El dă asigurări Ministerului că lotul în cauză este absolut normal şi nenociv. Informată de presă, opinia publică se agită. Îl vedem atunci pe Ministrul Sănătăţii apărând la televiziune şi, în timpul buletinului de ştiri sau imediat după aceea, ţine un discurs calmant şi îndobitocitor în scopul de a linişti pe toată lumea. Cu această ocazie, declară:
„Ancheta a arătat că vaccinul incriminat este absolut normal şi că în nici un caz nu putea să fi provocat decesul micuţilor. Cauza trebuie căutată în altă parte, nu în administrarea vaccinului.”
Toată lumea se simte liniştită şi autorizaţiile de înhumare poartă menţiunea: encefalopatie.
Afacerea este clasată. Am ajuns tot acolo şi, din păcate, acelaşi circ se va petrece din nou după câteva luni ori după câţiva ani.
Prin decesul imediat al copiilor de vârste mici, este posibilă stabilirea unei relaţii cauză-efect între vaccinare şi vaccin dar, întotdeauna, lipsesc probele. Regula este deci legea tăcerii.
Presupunând că aceşti copii ar fi trăit, dar s-ar fi constatat la ei, câţiva ani mai târziu, diverse tulburări de sănătate, nu s-ar face nici o legătură intre starea lor şi vaccinări, căci toată lumea este convinsă că acestea sunt complet nepericuloase. Ia gândiţi-vă, dacă vaccinările ar fi periculoase pentru sănătatea copiilor noştri, medicii ne-ar spune… ! Iar în privinţa directorilor de şcoli sau de centre administrative ori militare, ei n-au nici o mustrare de conştiinţă: se fac vaccinări fiindcă este obligatoriu prin lege. Nimeni nu-şi pune întrebări în privinţa vaccinărilor. Dacă, la militari, se produc diverse incidente şi accidente, se spune că starea sănătăţii cutărui soldat era fragilă, că nu a suportat bine injecţia, arătându-i pe toţi ceilalţi care n-au nimic.
Evident. Cine ar putea constata la ei slăbirea sistemului imunitar? Cine va fi prezent peste 15 sau 20 de ani ca să numere cazurile de cancer la cei vaccinaţi? Care director de şcoală sau diriginte se ocupă de starea de sănătate a elevilor în anii ce urmează vaccinărilor? Opozanţii vaccinărilor pot să vrea mult şi bine să demonstreze că statisticile oficiale sunt falsificate, că numeroase accidente se datorează vaccinărilor şi să le citeze, că vaccinările constituie un nonsens ştiinţific şi medical, că cele mai importante dintre ele sunt făcute în mod obligatoriu chiar când epidemiile erau în regresie şi că au fost reluate încă şi mai intens chiar atunci când fusese deja vaccinat un număr maxim de persoane, nu contează nimic. Toate declaraţiile, toate publicaţiile care denunţă principiul vaccinărilor se lovesc de un zid de tăcere şi sunt uitate. Această situaţie durează de un secol.
Fabricanţii de vaccinuri nu-şi dau nici măcar osteneala de a dezminţi afirmaţiile celor care se opun vaccinărilor. Ei continuă să producă şi să încerce să impună vaccinurile lor pretutindeni în lume, prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Cuvântul de ordine, pe plan internaţional, este: – Fără vaccinuri, nu există salvare!” Asistăm la o orbire totală a politicienilor, a organismelor internaţionale de sănătate şi a populaţiei care, cu toţii convinşi de temeinicia practicii vaccinale, se îndreaptă direct spre cea mai mare catastrofă sanitară a tuturor timpurilor, fără să aibă habar. Toţi se supun dictaturii fabricanţilor de vaccinuri fără a-şi da seama că îşi aduc contribuţia la continuarea unei periculoase poluări a organismelor şi la perenitatea unei maşinării infernale ce aduce profituri enorme celor care au declanşat-o.

Cum se poate refuza vaccinarea copiilor – bază legală:

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...-copiilor.html

CARE ESTE BAZA LEGALĂ PENTRU CA UN PĂRINTE SĂ POATĂ REFUZA VACCINAREA COPILULUI SĂU?

Acest ghid are scopul de a sprijini părinţii care nu doresc administrarea unuia sau altuia dintre vaccinuri copiilor lor. În ciuda obiceiului împământenit de pe vremea comunismului şi conform căruia toată lumea trebuie să se vaccineze, decizia familiei are prioritate absolută în fața autorităților. Afirmaţiile „aşa e legea” sau „aşa cer regulile comunității”, folosite de medici sau directorii de şcoli în sprijinul vaccinării obligatorii, sunt lipsite de fundament şi orice părinte poate, prin cunoaşterea câtorva elemente juridice de bază, explicate mai jos, să îşi impună punctul de vedere. PREVEDERI DIN LEGISLAŢIA SPECIFICĂ

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor prevede clar necesitatea consimțământului informat şi exprimat în scris pentru intervențiile medicale.

“Art. 13. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”

Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 lit. d) din aceeaşi lege astfel:”prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.”cuprinzând aşadar şi vaccinarea.

Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii nu prevede obligația de a fi vaccinat. Articolele 374 şi 376 solicită medicului să acționeze respectând voința pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul şi tratamentul cu potenţial risc (nu se face însă definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede că actul medical se poate face în lipsa consimțământului informat numai în situaţii de urgenţă în care lipsa acțiunii imediate ar pune în pericol viața pacientului.

“Art. 374 – (3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.”

“Art. 376 – (1) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală.”

“Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă, conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris.

(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.

(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.

Art. 650. – Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află;

b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situaţiei de urgenţă.

(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot solicita autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot acţiona fără acordul acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.”

Conform OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001,

“Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistenţei medicale primare în cadrul sistemului public sau privat și indiferent de casa de asigurări sociale de sănătate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligaţia de a asigura vaccinarea corectă a copiilor și de a raporta efectuarea acesteia direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenţi este prevazută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă şi în Programul naţional de imunizări aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii şi Familiei.”

Din analiza acestui text de lege rezultă clar că vaccinarea nu este obligatorie, pentru că se folosește termenul „recomandată”. Pentru medicii de familie există obligația profesională să vaccineze corect și să raporteze anumite boli ca și situația vaccinărilor (se ţine un caiet unic de vaccinare pe persoană și medicul de familie face asemenea raportări), dar de aici nu rezultă nicidecum vreo obligație pentru părinţi/copii de a se supune vaccinării.
CONCLUZII

• Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedură medicală, inclusiv vaccinarea;

• Orice tratament sau procedură medicală, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil numai după ce s-a obținut consimțământul părintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgență;

• Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sănătății, aşadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanță (prin procedura de contencios).
ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

Constituţia României

“Art. 22. – (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.”

“Art. 23. – (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”

“Art. 26 – (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

“Art. 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

Legea nr. 279/2009 – Codul Civil (noul Cod, promulgat, care urmează să intre învigoare la 1.10.2011)

“Art. 61. – (1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege.

(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.”

“Art. 64 – (1) Corpul uman este inviolabil.”

“Art. 67. Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică, decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute delege.”
ALTE ARGUMENTE

Că acordul părinţilor pentru vaccinarea copiilor este important se subliniază şi în articolul „Particularităţi şi dileme etice ale consimţământului informat în oncologia pediatrică”, publicat de Revista Română de Bioetică [1]

“Academia Americană de Pediatrie (AAP) a argumentat că ‘întreaga doctrină’ a consimţământului informat prezintă o aplicabilitate particulară în pediatrie. În consecinţă, conform AAP, consimţământul poate fi acordat numai de către pacientul ‘cu capacitate adecvată de decizie şi cu împuternicire legală’.

Părinţii (sau alţi aparţinători legali) pot acorda consimţământul informat, iar copilului i se solicită să-şi dea acordul informat ori de câte ori este nevoie. AAP notează că acordul solicitat are relevanţă mai mare când ‘intervenţia propusă nu este esenţială pentru viaţa copilului şi/sau poate fi practicată fără un risc substanţial’.”

Acest articol citează şi din norme ale bioeticii din care nu toate au o valoare juridică explicită. Totuşi, principiul este acelaşi – minorul nu-şi poate da singur consimțământul la tratament, reprezentantul legal fiind acela chemat să şi-l dea în numele copilului.

CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE CARE NU DOREŞTE SĂ-I FIE VACCINAT COPILUL?

Părinții pot completa modelul de declaraţie anexat (vezi ultima pagină) pe care să îl depună la secretariatul instituției, insistând pentru o confirmare a primirii acestuia (un număr de înregistrare). Aceasta ar trebui să fie de ajuns.Dacă metoda de mai sus nu dă roade, părinții pot încerca următoarele:

• Să comunice medicilor și directorului unității că nerespectarea voinței lor va duce la un proces civil, respectiv la o plângere penală sau/și la Colegiul Medicilor, după caz;

• Toate campaniile de vaccinare trebuie sa aibă o procedură de aplicare stabilită printr-un ordin prealabil al Ministrului Sănătății. (De exemplu, campania din anul 2010 pentru vaccinare contra gripei cu vaccinul „Cantgrip” s-a realizat conform OMS nr. 3280/24.02.2010.) Părinții să ceară unității de învățământ o copie a ordinului respectiv pentru a o studia;

• Să ceară de la DSP (Direcția de Sănătate Publică) locală o adresă din care să rezulte că vaccinarea nu este obligatorie și să o prezinte medicului sau directorului;

• Să solicite directorului sau medicului să recunoască în scris faptul că procedura de vaccinare este ineficientă (refuzul de a primi un copil nevaccinat într-o comunitate de vaccinați înseamnă, implicit, că vaccinurile nu au efect).

În cazul extrem când copilul nu este acceptat la înscrierea la şcoală/grădiniţă/creşă pe motiv că nu este vaccinat,

• Să solicite conducerii unității decizia scrisă, însoțită de motivarea în fapt şi de temeiurile legale;

• Să se adreseze unui cabinet de avocatură pentru consiliere sau servicii de reprezentare [2];

• Să se adreseze cu plângere Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pe motiv că se încalcă dreptul la educație al copilului.
ANEXĂ
DECLARATIE

Subsemnatii ……………….., nascuta la ……………….., domiciliat in……………….. CNP:………………..

si

……………….., nascut la ,……………….. domiciliat in……………….. , CNP:………………..

in calitate de parinti ai copilului , elev la scoala dumneavoastra,

Fiind pe deplin informati asupra riscurilor administrarii, cat si neadministrarii vaccinurilor asupra copilului nostru, declaram pe propria raspundere ca NU SUNTEM DE ACORD cu administrarea asupra acestuia a vaccinului / a niciunui vaccin.

Refuzul nostru expres, astfel exprimat in scris, este un drept conferit in baza urmatoarelor legi:

Art. 22, 23, 26, 34 din Constitutia Romaniei

Art. 61, 64 si 67 din Legea nr. 279/2009 – Codul Civil

Art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului

Art. 374(3), 376(1) si 649(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma sanatatii.

in spiritul respectarii legislatiei din domeniu, personalului medical ii este opozabila indeplinirea – in caz contrar cu riscul sanctiunilor – a prevederilor Legii nr. 649/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr. 53/2000 (art.1 alin.l, privind obligatia asigurarii vaccinarii corecte a copiilor), inclusiv cu informarea parintilor asupra caracterului non-obligatoriu al acestor vaccinuri, conform Anexei aceluiasi act normativ (privind schema de vaccinare recomandata pentru copii).

DATA:

SEMNATURI:

Vai de capul celor care vor avea părinți ca tine!

la ce te referi? ca nu voi accepta ca sa fie vaccinati copiii? adica vreau sa-i feresc de distrugere si poate moarte si nu e bine?

discutia asta s-a purtat de atatea ori. Si aici, pe forum vei intalni oameni contra vaccin, dar f putini, majoritatea fiind pro vaccin.

Din pacate, abia peste cativa ani vom vedea efectele vaccinurilor.Atunci se va putea face o prima diferentiere vizibila intre copiii vaccinati si cei nevaccinati.


ARgumentul reprezentantului Directiei de sanatate mis e pare subred: Daca un copil nevaccinat ROR intra intr-o colectivitate cu copii vaccinati, nu vad care e problema. Conform tuturor asigurarilor firmelor de vaccinuri, copiii vaccinati nu mai sunt expusi riscului contactarii virusului si a imbolnavirii. De unde asadar aceasta teama?
Cred ca prin afirmatia domnului se arata tocmai eficacitatea scazuta a vaccinului, de vreme ce ti teama sa lasi un copil nevaccinat intre cei vaccinat datorita riscului de a-i imbolnavi pe ceilalti.

In definitv fiecare face cum vrea..acces la informatii avem cu totii, constiinta avem, legatura directa cu Domnul avem, si nu cred ca daca ii cerem ajutorul intr-o problema atat de importanta El nu ne va raspunde. Asadar, pe umerii nostri sta responsabilitatea cresterii si educarii copililor; de ceea ce vom face acum vom raspunde negresit in fata LUI.

pai daca majoritatea sunt pro vaccin inseamna ca e jale mare ,inseamna ca romanii ca de asemenea si strainii sunt manipulati si se lasa manipulati de massmedia,de tv.
-am deschis topicul ca m-a impresionat cartea doctorului Louis De Brouwer care pe langa faptul ca e doctor in medicina deci a studiat foarte bine problema vaccinarii si o combate cu atata tarie,pe langa asta zice adevarul despre companiile farmaceutice care sunt mana in mana cu politicienii ,chiar cu ministrul sanatatii ca sa prosteasca populatia sa-i faca sa cumpere vaccin,sa se lase vaccinati.
-acest doctor combate si e impotriva tuturor vaccinurilor si chiar impotriva teoriei vaccinarii
-parintele vaccinarii a fost Pasteur care era mason de grad 32;deci tot la masoneria ajungem ,tot ei vor sa fac rau populatiei pamantului;
-

-oamenii nu vor sa se destepte ,sa se trezeasca odata; cand le zici ca nu-i bun ecumenismul pt ca asa zic sfintii Parinti nu prea cred;cand le zici de masonerie ca e satanica si ca vrea sa faca rau constient nu prea cred; in schimb cred toate tampeniile care se difuzeaza la tv,cred in vaccinarea atat de mediatizata nu vor sa conceapa ca sunt mintiti pe fata.

imi place ce zice acest doctor:"Publicitatea vaccinalistă şi-a îndeplinit bine opera, făcându-i pe părinţi să creadă că prin magie, prin miracol, vaccinarea îi va proteja pe copii de toate relele pământului. Vaccinarea a devenit mai importantă decât ceremonia botezului sau a circumciziei ! Actul vaccinal devine, astfel, un adevărat act de credinţă în atotputernicia medicală ! Religia vaccinală a înlocuit pur şi simplu religia."

ce frumos si adevarat zice acest doctor care e impotriva vaccinarii:

"Suntem deci siliţi să constatăm că ne găsim în fata următoarei situaţii paradoxale şi aberante în întreaga lume, guvernele, organizaţiile sociale şi umanitare, OMS, companiile de asigurări, corpul medical şi cetăţenii (din lipsă de informare în ceea ce priveşte manipularea ale cărei victime sunt) participă activ la fenomenul de degenerescentă a speciei care a început să se producă şi care va continua într-un ritm accelerat in următoarele decenii! Sistemul vaccinărilor nu este nici mai mult nici mai puţin decât o „bombă cu întârziere" amorsată şi reglată de umanitatea însăşi după indicaţiile principalilor responsabili ai sănătăţii şi a fabricanţilor de vaccinuri, discipoli ai lui Pasteur. Cei care pretind că sunt binefăcătorii umanităţii îndeplinesc în realitate, din ignorantă sau din interes, un genocid programat fără precedent în istoria umanităţii. În acest sens, Pasteur şi toţi care s-au inspirat din metoda sa pentru a obţine profit pot fi consideraţi nişte criminali."

Uitati-va la ce a putut sa faca un vaccin (gardasil) dintr-o fata http://www.youtube.com/watch?v=6UHy-EkK2xo sau, acelasi vaccin care a dus la moartea altei fete: http://www.youtube.com/watch?v=KB2ZvCWXSY0

Mai poti sa ai incredere in vaccinuri (sa nu zic in medicina alopata) cand vezi asa ceva?

De data asta un caz la copil (pe care l-am dat si la sectiunea "Familia, mama si copilul" ) :
Citez din articolul :http://www.familiaortodoxa.ro/2011/1...ntru-mantuire/

,,- Cornelia cum a ajuns în căruţ?
- La şase luni, asistenta din sat i-a făcut un vaccin. Şi, după ce i-a făcut vaccinul, au început problemele – ani de zile nu a mai deschis ochii, îi ţinea tot timpul închişi. O hrăneam cu ceai şi lapte, picătură cu picătură. Cu o coadă de linguriţă îi deschideam guriţa şi îi picuram ceai şi lapte. Am fost cu ea şi la Bucureşti. La un spital mi-au spus să o las acolo şase luni, să-i taie tendoanele de la picioare şi să-i facă ei tratamentele necesare. Dar m-am opus: „Doar nu v-oi da-o să faceţi experienţe pe ea! O duc acasă, eu o cresc, numai în braţe, aşa oi căra-o!” Mi-au zis că sunt „iehovistă”. Dar le-am răspuns: „Sunt ortodoxă şi ţin legea ortodoxă, şi dacă asta mi-a fost rânduit de Dumnezeu, trebuie s-o duc până la capăt!”
- Dar de ce le-aţi spus că nu vreţi să se facă experimente pe ea?
- Am văzut în spital nişte imagini care m-au îngrozit, fetiţe de 4-5 ani fără păr pe cap şi care nu puteau să vorbească. Am înţeles că şi ele au fost supuse anumitor tratamente.
- Aţi urît-o pe asistenta care i-a făcut vaccinul?
- Nu! Şi nici Cornelia nu s-a plâns vreodată că trebuie să stea în cărucior. Am înţeles că orice suferinţă este spre mântuire. Un părinte ne-a spus că dacă vom duce crucea bolii acestei fete, prin ea se va mântui toată familia, tot neamul."

Din linkul urmator aflam cateva raspunsuri la intrebarea : Cum pot fi prevenite si vindecate bolile infectioase grave fara a apela la vaccin ?
: http://www.familiaortodoxa.ro/2010/0...cin/#more-1305

Metodele de preventie sunt multe (in afara de cele date in linkul de mai sus), care se invart in jurul alimentatiei sanatoase, a medicinii naturiste, a stilului de viata sanatos (sport in aer curat, gestionrea stresului, afectiunea/iubirea vindeca si ea).

Articol semnat de un Doctor, preluat de pe http://nuvaccinurilor.blogspot.ro/

PENTAXIM şi alte combinaţii de vaccinuri

Posibile complicaţii postvaccinale.

Cazul copilului de 1 ani şi 3 luni, paralizat după Pentaxim


1.) Pentaxim este un vaccin combinat care cuprinde 5 vaccinuri : DTPa, VPI şi HIB[1]
- DTPa : trivaccin care conţine vaccinurile antitetanos, antidifteric şi antipertussis (tusea convulsivă)
- HIB: vaccin anti-Haemophilus Influenzae tip b
- VPI: vaccin antipoliomielitic, cu virus inactivat
2.) Ce nu se spune despre combinaţiile de vaccinuri?
- deoarece în ultimii 10-15 ani a crescut mult numărul de vaccinuri “obligatorii”, administrate sugarilor şi copiilor mici, a fost nevoie de această strategie. În felul acesta, părinţii erau mai uşor de convinşi să accepte ca sugarul lor să primească 27 de vaccinuri ( în România, cu mici variaţii în alte ţări), fără să fie înţepat de 27 de ori! Cu toate acestea, foarte puţini părinţi ştiu de acest număr exagerat de mare de vaccinuri cuprinse în cele 5-6 injecţii primite în decurs de un an. Pe de altă parte, era nevoie de aceste combinaţii de vaccinuri pentru a masca foarte bine reacţiile adverse ale fiecărui vaccin în parte. În felul acesta, dacă apare o reacţie adversă gravă după un vaccin, nu se poate spune cu certitudine care dintre vaccinuri le-a provocat.[2]
- În urma combinaţiilor mai multor vaccinuri, nu se formează suficienţi anticorpi. Acest lucru s-a observat chiar şi la combinaţii mai mici, precum trivaccinul sau tetravaccinul .[3] Institutul Paul-Ehrlich din Germania a recunoscut că, la vaccinurile combinate, “pe lângă heterogenitatea vaccinurilor, prin combinarea mai multor substanţe active, se pot produce schimburi şi interacţiuni fizice şi chimice între antigene. Aceste modificări, chiar dacă le putem măsura imediat, ele devin însă evidente uneori mult mai târziu…. Modificări imunologice, chimice şi fizice nu au fost încă suficient studiate. După legea combinării, se pot produce un număr însemnat de mare de modificări în activitatea antigenică a fiecărui vaccin în parte….Aceste rezultate arată că va fi nevoie de metode noi de evaluare a acestor modificări ”.[4] Adevărul trist este că, mai târziu, nimeni nu mai măsoară aceste modificări iar la ora actuală sunt complet neglijate. De ce? Ce ar avea de câştigat Companiile farmaceutice? Nimic. Ar avea doar de pierdut. Chiar şi Academia Americană de Pediatrie (AAP – American Academy of Pediatrics), a recunoscut că “acţiunea şi posibilele efecte secundare ale antigenelor combinate, nu au fost încă studiate. Datorită unor posibile schimburi şi interacţiuni fizice şi chimice între vaccinuri (fiecare vaccin având alt virus, conservanţi, etc), se impune studierea activităţii fiecărei componente antigenice în parte, atât singură cât şi în combinaţie cu altele. [5] La ora actuală constatăm însă exact contrariul: apariţia de noi combinaţii, cu tot mai multe semne de întrabare. Dacă în Occident există şi heptavaccinul ( o combinaţie de 7 vaccinuri), la noi, în România se administrează copilului în vârstă de 12 luni o combinaţie de 8 vaccinuri(!): DTPa-VPI-Hib** Simultan ROR (CALENDARUL DE VACCINARE 2010, ORDIN NR.1.318 DIN 19.10.2009)[6]. Despre vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) şi legătura lui cu autismul, cea mai gravă şi frecventă complicaţie neurologică postvaccinală la copiii din America iar acum şi în România, am scris într-un alt articol. [7]
- Prin combinarea vaccinurilor, fiecare vaccin în parte îşi poate modifica antigenitatea, devenind astfel fie mai agresiv, fie mai puţin activ. Spre exemplu, s-a consatat că după tetravaccinul DTP-HIB ( s-a adăugat doar un singur vaccin nou, respectiv HIB), reacţii adverse precum “ţipătul encefalitic”, au fost de 10 ori mai frecvente decât în cazul trivaccinului DTP.[8] “Ţipătul encefalitic” ne arată o reacţie encefalitică postvaccinală, care poate provoca o encefalită acută demielinizantă postvaccinală şi în final sindromul ADHD, autism sau alte afecţiuni neurologice grave. De asemenea, hexavaccinul “Hexavac”, a provocat efecte secundare mai numeroase ( febră, somnolenţă, etc), decât pentavaccinul “Pentavac”.[9] Hexavac a provocat numeroase decese şi a fost retras de pe piaţă.
- Prin introducerea pentavaccinului în SUA, a izbucnit o “epidemie” de diverse infecţii ( cu stări febrile), neexplicabile la aceşti copii, trataţi ambulator sau în spitale, necesitând tratamente cu antibiotice. [10]
- Nu există la ora actuală niciun studiu privitor la reacţiile adverse apărute la un interval mai mare de timp după vaccinurile combinate. Cele mai evidente ar fi studiile comparative făcute la copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi.[11]
3.) Sunt vaccinurile cu virusuri inactivate mai puţin periculoase decât cel cu virusuri vii?
- numeroşi oameni de ştiinţă (Oswald T. Avery şi alţii) au studiat, au reprodus şi au demonstrat încă în anii’40-50 că “fiecare antigen viral ( fie un virus viu, fie unul omorât ) administrat prin intermediul vaccinului, se poate transforma înapoi într-un antigen virulent ( periculos). “ S-a dovedit de multfaptul că nu mai are niciun rost să se discute despre virusuri aşa zise “atenuate”, “inactivate” sau “omorâte” fiindcă viruşii au o mare capacitate de a produce mutaţii şi de a deveni rezistenţi în medii vitrege pentru a putea supravieţui iar acest lucru este valabil pentru toate vaccinuri, nu doar antipoliomielitic.
- “noi ştim că viruşii posedă o posibilitate extraordinară de a supravieţui; deşi teoretic sunt “omorâţi”, ei îşi pot “reveni, dar sub altă formă”, ne spune Dr. Reinhardt. Nimeni nu este în stare să “omoare” viruşii şi să-i poată folosi pentru vaccin. Tot el afirmă că “virusurile care în mod normal nu sunt periculoase (patogene) pentru om, se pot combina cu alte virusuri în organismul uman şi să devină foarte periculoşi! Procesul se numeşte polimorfism, când viruşi latenţi se pot reactiva şi pot deveni înalt patogeni.” Acest lucru ar trebui să fie o contraindicaţie absolută (!) pentru vaccinurile multiple ( asociate) folosite atât de des la sugari şi copii. Viruşii latenţi se pot reactiva şi deveni patogeni în organismul uman nu doar când vin în contact cu un virus ci şi în când vin în contact cu diferite substanţe fizice sau chimice sau în condiţiile unei imunităţi scăzute datorită unei boli, administrare de antibiotice, Cortizon sau alte substanţe imunosupresoare ( chimioterapie, vaccinuri, etc). Din acest moment ar fi trebuit oprită orice tip de vaccinare! [12]

continuare

4.) Efectele secundare ale celor 5 vaccinuri din Pentaxim
a.) DTP [13]
- febră ridicată,
- convulsii febrile sau afebrile,
- strigăt tare şi persistent (ore), copilul neputând fi liniştit ( a fost numit şi “ţipăt encefalitic”),
- somnolenţă excesivă, cu un somn profund, din care poate fi trezit doar foarte greu,
- pierderea bruscă a cunoştinţei,
- encefalopatie (leziune cerebrală),
- deces: Sindromul morţii subite la sugar (SIDS)

Obs. Efectele secundare au fost descrise pentru trivaccin, dar în combinaţie cu alte două vaccinuri din Pentaxim, acestea pot fi agravate, aşa cum am explicat la pct. 2
b.) HIB[14]
- Reacţii alergice
- Tulburări de coagulare ale sângelui
- Complicaţii neurologice: convulsii, paralizii, meningite, encefalite, sindromul Guillain-Barre
- Astm bronşic
- Diabet zaharat tip1
- Decese
Obs.
- Concentraţia mare de endotoxine din vaccin, face ca acesta să fie mult mai greu suportabil decât vaccinurile antitetanos, antipolio sau antidifteric. [15]
- reacţiile secundare ale vaccinului monovalent (ACT-Hib) nu au fost studiate în mod sistematic iar acest lucru nu se va mai întâmpla nici de acum încolo deoarece vaccinul monovalent tinde să dispară din comerţ; de aceea nici nu se va mai afla vreodată ce reacţii secundare ar putea provoca componentele vaccinului Hib care acum nu se mai găseşte decât în combinaţiile cu alte vaccinuri. Când vor apare reacţii adverse după pentavaccin sau hexavaccin nu vom şti care dintre componente le-a provocat.[16]
c.) VPI[17]
- reacţii locale
- vasculite (infecţii ale vaselor sanguine)
- purpură ( tulburări de coagulare);
- pareză facială;
- convulsii
- parestezii
- cefalee;
- somnolenţă
- sindromul Guillain –Barre;
- poliomielită postvaccinală,
- reacţii alergice.
Obs.
- VPI este un vaccin de curând sintetizat şi pus pe piaţă, ce conţine un virus inactivat, “omorât”, dar, asa cum am arătat mai sus, această inactivare este doar iluzorie;
- virusul din vaccin poate să revină la forma lui “sălbatică” chiar şi la nivelul intestinului şi să provoace o poliomielită postvaccinală.[18]
5.) Cazul copilului paralizat în urma vaccinării cu Pentaxim
“Pe data de 31 august copilul de un an Si trei luni a fost prezentat de părinţi la cabinetul medicului de familie din Schitu, care i-a administrat un vaccin, Pentaxim, în cadrul programului naţional de imunizare. Acest vaccin are mai multe componente printre care şi pe cea poliomielitică. De pe data de 31 august şi până ieri, 10 octombrie, copilul nu a mai fost prezentat vreunui medic, nici medicului de familie si nici vreunui medic de la vreun spital din judeţ. Printre efectele secundare ale unui vaccin pot fi şi deficienţele motorii si ele pot apărea in şapte zile de la administrarea vaccinului. Dacă aceste efecte au apărut după administrarea vaccinului părinţii trebuiau să meargă la un medic cu copilul imediat. si acum îi sfătuim pe părinţi să ducă copilul la un medic, la Slatina, la Spitalul Judeţean, la un specialist sau în alt oras. Fără un diagnostic precis nu putem sa avem o părere corectă despre ce s-a intamplat”, a arătat directorul DSP Olt.[19]
6.) Concluzii:
- Combinaţia a 5 vaccinuri într-o singură injecţie, arată că reacţiile adverse ale acestora se pot combina şi mai ales, agrava, aşa cum am arătat la pct.2. Nu există niciun studiu la ora actuală care să ne arate reacţiile adverse ale vaccinului combinat, şi care nu poate fi doar o sumă a celor componente. Din câte arată studiile, nu le cunoaştem nici măcar pe acestea din urmă, ci doar pe cele minore,
- spre deosebire de alte cazuri asemănătoare şi deloc puţine în România, acest caz a fost mediatizat si consider că este un lucru pozitiv, fiind nevoie de o informare corectă a populaţiei, în speţă a părinţilor. Este de dorit ca părinţii, în viitor, să îşi ceară drepturile fiind vorba de copiii lor, care sunt minori şi care, desigur, nu pot lua nicio atitudine. Este nevoie de o transparenţă în ceea ce priveşte pericolul acestor vaccinuri care, nu doar că reprezintă o adevărată agresiune faţă de sistemul imun imatur al copilului, dar mai ales, pot provoca boli grave, chiar decese. Atunci, va trebui să punem în balanţă avantajele vaccinurilor cu efectele secundare ale acestora şi s-ar putea să constatăm că aceste “avantaje” nu sunt altceva decât o iluzie cu care trăim de 200 de ani încoace. Tot mai multe studii arată inutilitatea vaccinurilor şi nu doar pericolul pe care-l prezintă pentru viaţa copilului iar apoi a adultului.

Dr. Christa Todea-Gross,
16.10.2011, Cluj-Napoca

continure

Notele de subsol:

Note: [1]http://www.medipedia.ro/Dictionarmed.../PENTAXIM.aspx
[2] Pichichero 1997

[3] Buttery 2005

[4] Zott 1997

[5] Jorge 2003

[6] http://www.emedic.ro/Legislatie/434.htm

[7] www.pentruviatacluj.ro
[8] Mansoor 1997

[9] Aventis 2000

[10] Thompson 2006

[11] Hirte Martin 2008

[12] Joachim F.Grätz 2005

[13] H.Coulter,B.Fisher, 1996
[14] Impfreactionen 1995, Institutul Paul-Ehrlich

[15] Ochiai 2004

[16] Martin Hirte 2008

[17] Martin Hirte 2008

[18] Martin Hirte 2008

[19] http://www.paginamedicala.ro/stiri-m...ielitei_14415/

CARTE (gasita tot pe http://nuvaccinurilor.blogspot.ro/ ):

IOAN VLADUCA VACCINAREA SI ECOGRAFIA FETALA. Efecte negative


Sa speram ca de acum inainte pana si cei mai neinformati/nepasatori parinti vor opri actiunea demonica de distrugere a propriilor lor copii!

Cartea Vaccinarea si ecografia fetala. Efecte negative se poate comanda direct la Editura AREOPAG la adresa comenzi@areopag.ro
CUPRINS
Partea intai
VACCINAREA
Termeni medicali
Principiul vaccinarii
Adevarata istorie a vaccinurilor
Minciunile sistemului oficial
Compozitia vaccinurilor
Vaccinurile sunt ineficiente
Vaccinurile sunt periculoase
Vaccinarea si bolile autoimune
Genocidul prin vaccinare
Partea a doua
ECOGRAFIA FETALA
Principiul ecografiei
Efectele fizice, chimice si biologice ale ultrasunetelor
Minciunile sistemului oficial
Divertismentul cu imagini ecografice prenatale
Efectele negative ale ecografiei fetale
Partea a treia
CONCLUZII
Bibliografie

PENTRU CINE NU STIE CUM A APARUT SIDA:

Extrase din cartea Dr. Louis De Brouwer- VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE

http://www.scribd.com/doc/37713555/V...la-a-Secolului

".....Trei ani mai târziu, când din ce în ce mai mulţi indivizi sunt atinşi de SIDA, ceea ce pare să dovedească ineficacitatea acestor două vaccinuri, profesorul american David J. Allen, care a lucrat la punerea la punct a acestui vaccin anti SIDA pentru laboratorul X şi a participat la studiul eficacităţii lui, publică The Mortal Vaccin (“Vaccinul mortal" — n.tr.), în care explică procedeul de fabricaţie şi dă socoteală de rezultatele negative obţinute pe un grup de voluntari, pentru a declara apoi că a demisionat după ce a exprimat în zadar cele mai categorice rezerve faţă de punerea pe piaţă a vaccinului, Această lucrare obţine un succes enorm. Vândută în milioane de exemplare, ea provoacă panică în Statele Unite şi Europa. La câteva luni după apariţia acestei cărţi, profesorul Allen este găsit mort la domiciliul său. Ancheta trage concluzia că este vorba de spre o sinucidere prin absorbţie de barbiturice, sfârşit foarte ciudat pentru un cercetător care tocmai a câştigat mai multe milioane de dolari din drepturile de autor !

Un grup de oameni de ştiinţă de prestigiu reia acţiunea doctorului Allen şi demonstrează că punerea pe piaţă a vaccinului X constituie o înşelătorie şi ca în realitate, vaccinurile stau la originea SIDA. Ei afirmă că prin recombinare genetică, introducerea viruşilor vii in organisme poate trezi un virus adormit şi că aşa s-a şi întâmplat. SIDA este deci o boală provocată de vaccinări.


Aceasta este concluzia experţilor, concluzie care se raliază declaraţiei lui Robert Gallo în London Times din 11 mai 1987:
„Relaţia dintre programul de vaccinare al OMS în efortul său de a eradica variola în ţările din lumea a treia şi epidemia de SIDA reprezintă o ipoteză interesantă. Nu spun că aceasta s-a petrecut de fapt, dar timp de ani de zile, am spus mereu ca folosirea vaccinurilor din viruşi vii (aşa cum se practică în Africa) poate activa un virus adormit ca cel al bolii SIDA."

În mod evident acest grup de experţi omite să spună că în 1993, doctorul De Brouwer scrisese o lucrare, "SIDA, tăvălugul" în care încerca să demonstreze în mod ştiinţific faptul că virusul SIDA era rezultatul unei recombinări genetice dintre HTLV 2 şi virusul vaccinurii."


"...După Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru a asigura eficacitatea vaccinării, trebuie ca mai mult de 80% din toate grupele de populaţie să fie vaccinate, inclusiv nomazii. Astfel, în 1973 se putea estima că fuseseră efectuate în Africa Centrală şi în Africa Occidentală mai mult de 100 milioane de vaccinări. În 1980, evaluarea ajungea la peste 180 milioane de vaccinaţi. În cele 11 ţări din Africa, în care au avut loc cele mai intense campanii de vaccinare, se numără în prezent cei mai mulţi bolnavi de SIDA.

Într-o lucrare intitulată SIDA, tăvălugul, apărută în noiembrie 1993, după ce trecusem în revistă toate ipotezele emise asupra originii S1DA, îmi expun propria opinie, aceea că retrovirusul SIDA este rezultatul recombinării virusului vaccinurii cu HIV 2 specific populaţiilor din Africa Centrală. Concluzia mea în legătură cu vaccinarea antivariolică este deci categorică: nu numai că ea a provocat numeroase accidente şi a întreţinut variola chiar în momentul în care epidemiile erau în fază descrescătoare, dar ea se află la originea SIDA."

"Robert R. Redfield şi Al Walter Reed, de la Army Institute of Research al Department of Virus Diseases (Institutul de Cercetări al Armatei, Departamentul de Boli Virale - n.tr.), în revista The New England Journal of Medicine, vol. 316, nr.11, 12 martie 1987: „Acest caz arată că prima vaccinare antivariolică a persoanelor purtătoare de virus al SIDA prezintă riscul ca vaccinul să declanşeze boala şi ca vaccinările multiple să poată accelera dezvoltarea SIDA. Mai mult, acest caz ridică întrebări îngrijorătoare în ceea ce priveşte siguranţa ultimă a vaccinurilor clonate pe virus vaccinia în ţările în curs de dezvoltare în care SIDA se propagă din ce în ce mai mult".

-Aceeaşi revistă relatează cazul unui militar american vaccinat, în momentul încorporării, împotriva diferitelor boli dintre care variola, care a dezvoltat o vaccină generalizată, apoi SIDA, în urma căreia a decedat foarte rapid. Înainte de încorporare, acest militar fusese supus unui examen complet al sănătăţii, care cuprindea formula sangvină ce punea in evidenţă 6200 globule albe cu 24% limfocite; toate celelalte rezultate erau de asemenea normale."

Stai linistit, putin probabil ca isi va gasi o femeie "pe masura", cel mai probabil, daca va avea curaj sa renunte la traiul bun de acasa, va sfarsi intr-o manastire unde ii va invata pe altii cum sa se gandeasca si ce sa faca.

Vaccinurile se fac de zeci de ani.
E drept, ca sunt si unii din categoria celor mentionati mai sus care prefera sa dea vina pe vaccinare pentru toate problemele omului modern rezultate din mancare proasta, poluare, sedentarism.

Problema cea mai mare este insa ca "parametrii" pot varia de la un lot la altul iar noi sistemul medical e un dezastru, nu cred ca sta nimeni sa testeze loturile de vaccin care se importa, mai ales daca am ajuns sa distrugem singurul producator autohton de vaccin.

Asta o spun cei care nu stiu ce este de fapt un vaccin.
Nici macar o pastila nu are un efert cert si sigur - depinde de organismul la care este administrata, de situatia medicala concreta in care se afla.

Vaccinul este un stimulent imunitar sau mai bine zis un profesor - el invata sistemul imunitar cum sa reactioneze la un factor extern inainte ca sa se confrunte cu problema propriuzisa cand s-ar putea sa nu aiba timpul necesar pentru a invata si reactiona inainte sa fie subminat de boala.

Eficienta lui depinde atat de capacitatea de invatare a sistemului imunitar cat si de memoria lui, in plus fiind vorba de un "exercitiu" raspunsul imunitar nu e la fel de puternic ca in cazul bolii propriuzise.

In plus, mai depinde si de starea particulara a organismului in momentul in care apare contaminarea, daca sistemul imunitar e deprimat (din varii motive) nu va reactiona asa cum trebuie chiar daca STIE cum sa reactioneze.

Astfel, in unele cazuri, chiar daca a fost vaccinat "ca la carte" e posibil sa faca boala sau forme mai usoare ale ei.

Protectia sociala prin vaccinare functioneaza doar atata timp cat intr-o comunitate, majoritatea sunt vaccinati.
Atunci, cei care sunt vaccinati si au o imunitate buna (majoritatea) ii protejeaza si pe cei nevaccinati sau cu o imunitate mai slaba prin faptul ca nu transporta boala.

In momentul in care cei nevaccinati sunt tot mai multi, cresc sansela ca ei sa fie focare de infectie care ii vor imbolnavi pe cei care sunt nevaccinati sau vaccinati si cu o imunitate mai slaba.

Sigur, vaccinarea comporta riscuri, si banala aspirina are riscuri, dar riscurile ne-vaccinarii sunt mult mai mari.

Sigur, exista si vaccinuri inutile, promovate, impuse pentru bani (asa zisul vaccin impotriva cancerului de col uterin) dar daca un lucru bun poate fi folosit pentru o excrocherie nu inseamna ca nu mai este bun.

Ioan Vladuca e un tip penibil.

A luat niste informatii aiuristice de pe internet, le-a pus intr-o carte pentru mintile slabe, si gata - e mare autoritate in materie de vaccinare si ecografie.

Asa zisul "doctor" Louis De Brouwer este un homeopat.

Nici un practicant al homeopatiei n-ar trebui sa aspire la titlul de doctor ba chiar dimpotriva.

Louis Bon De Brouwer este doctor în medicină, specialist în biologie moleculară şi în homeopatie. De asemenea, este posesor al unei diplome internaţionale în Ecologie umană. Teza pentru care a obţinut această diplomă în Ecologie umană a fost susţinută în iunie 1990 la Facultatea de Medicină a Universităţii Rene Descartes (Paris V) şi avea ca titlu „Relaţiile dintre medici şi societate". Universităţile din Paris V, Aix, Marsilia, Bordeaux , Bruxelles, Evora, Geneva şi Toulouse III i-au acordat, în comun, o diplomă pentru aceeaşi teză. În plus, este posesorul unei diplome universitare, ca urmare a unei teze prezentate în faţa aceloraşi comisii în
iunie 1991. Tema aleasă: Stresul – Stresul şi cancerul.
Dr. Louis De. Brouwer este vice-preşedintele LIMAV (Liga Internaţională a Medicilor pentru Abolirea Vivisecţiei), ligă fondată în Elveţia, grupând mai mult de 1600 medici din peste 66 de ţări ale lumii. Este membru al Comitetului director al Societăţii Internaţionale a Medicilor pentru Mediul înconjurător (Elveţia), ce reuneşte, la nivel internaţional, peste 45.000 de medici din 102 ţări. El este, de altfel, delegat al ISDE (Asociaţia Internaţională a Medicilor pentru Mediul Ambiant — n.tr.) pe lângă UNESCO.
Dr. Louis de Brouwer este internaţional lecturer (conferenţiar internaţional) şi a participat la conferinţe în Franţa, Belgia, Italia, Spania, Suedia, Elveţia, Germania.
Dr. Louis Bon De Brouwer este autorul a 12 lucrări ştiinţifice şi a unei teze intitulate: -
Cancer, fatalitate genetică, Academia de Ştiinţe USA, Washington, 1980.
Lucrările sale cele mai cunoscute sunt:
- Arta de a rămâne tânăr, Ed. Dangles, 1979, tradusă în italiană şi portugheză
- Ghid practic al medicinilor naturale, Maloine, 1979
- Cancer; fatalitate genetică, Ed. LDB, 1981
Lucrările sale cele mai recente sunt:
-Poluarea alimentară şi cancerul, Ed. Encre, 1990 (ediţie în limba franceză)
-Poluarea alimentară şi cancerul, Ed. Encre, 1990 (ediţie în limba engleză)
-Dosarul negru al medicamentelor de sinteză , Ed. Encre,1991(ediţie în limba franceză)
-Dosarul negru al medicamentelor de sinteză , Ed. Encre,1991 (ediţie in limba engleză)
-SIDA: tăvălugul, Ed. ATRA/AGSTG, Elveţia, 1993
-Dictatura laboratoarelor chimice şi farmaceutice, Ed. ATRA/AGSTG, Elvetia, 1995
-Aceasta „haleală“ care ne ucide, Ed. ATRA/AGSTG, Elveţia, 1995
Teze:
- Medicii şi societatea — Raporturile dintre medici si industria chimică şi farmaceutică -
Consecinţe sanitare, Facultatea de Medicină, Universitatea Rene Descartes, Paris V, iunie 1990
- Stresul. şi cancerul, Facultatea de medicină, Universitatea Rene Descartes,Paris V, iunie 1991
La 6 noiembrie 1991, Dr. Louis Bon De Brouwer a fost numit Consultant Internaţional Special pentru Sănătate şi Ecologie AIEWP-ONU-UNESCO - responsabil cu cercetarea. În această calitate, el a efectuat diferite misiuni în străinătate în probleme de sănătate şi de ecologie.
Dr. Louis Bon De Brouwer a fondat ADEPAM (Asociaţia de apărare contra poluării alimentare şi medicamentoase) care are peste 3700 de membri în Franţa.


-cu toate acestea tu crezi ca nu se ridica la "nivelul" tau,tu crezi ca esti prea destept,tu ii dai sfaturi unui doctor in medicina care a studiat ani de zile problema vaccinurilor ...no coment.

dupa cum spuneam...discutia s-a purtat de atatea ori. Si acum se repeta iar....

Uneori stau si ma gandesc cum de nu s-a sensibilizat inimal ui Faraon in fata atator minuni. Cred ca raspunsul e destul de simplu. Cand mintea omului este acoperita de nor nu vrea sa primeasca alt adevar decat cel propriu.

Cred ca fiecare cam stim ce avem de facut. Ne reintalnim peste cativa ani si apoi discutam....

Vezi ca este un topic despre homeopatie, parcurge-l "antiecumenistule", pune rotitele gandirii in miscare si poate reusesti sa treci despre etapa "intelectuala" copy/paste.

De acord cu Lore.

Din experienta proprie, chiar... Fiica mea a facut rujeola la 16 ani, cand expirase perioada limitata de imunitate data de vaccin. A fost extrem de greu, mai ales ca era o forma atipica si grava, foarte greu medicii si-au dat seama despre ce este vorba, pana cand, unul din ei - care a facut medicina de dragul oamenilor- a detectat niste semne caracteristice doar rujeolei.
Mult mai greu a suportat fiica mea aceasta boala decat bebelusii din salon.

Rujeola nu e tocmai o gluma.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rujeolă#Complica.C8.9Bii

Suprainfecțiile bacteriene se produc frecvent (consecutiv implicării tipice a tractului respirator în timpul rujeolei), ducînd la pneumonie, otită medie și alte infecții supurative. Rujeola produce o suprimare tranzitorie a hipersensibilității întîrziate, conducînd la o inversare tranzitorie a testelor cutanate la tuberculină și histoplasmină, anterior pozitive, și agravînd uneori o TBC activă sau reactivînd o TBC latentă. O exacerbare a febrei, modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoză, alterarea stării generale, durerea și prostrația sugerează o complicație infecțioasă bacteriană. Pacienții imunodeprimați pot dezvolta o pneumonie severă, progresivă, cu celule gigante, neînsoțită de rash. Purpura trombocitopenică acută, uneori cu manifestări hemoragice severe, poate complica faza acută a rujeolei. Encefalita apare în proporție de un caz la 1000 pînă la 2000 de cazuri de rujeolă, de obicei la 2 zile pînă la 3 săptămîni după debutul rash-lui, adesea debutînd cu febră ridicată, convulsii și comă. În majoritatea cazurilor, numărul de limfocite din LCR se situează între 50-500/µl, iar nivelul proteinelor este ușor crescut. LCR normal în momentul simptomelor inițiale nu exclude encefalita. Evoluția poate să fie scurtă, cu recuperare în aproximativ 1 săptămînă, sau se poate prelungi, ducînd la afectare gravă a SNC sau la deces. Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) se asociază adesea cu virusul rujeolei și este discutat mai jos.

http://en.wikipedia.org/wiki/Measles#Prognosis

"While the vast majority of patients survive measles, complications occur fairly frequently, and may include bronchitis, and panencephalitis which is potentially fatal. Also, even if the patient is not concerned about death or sequela from the measles, the person may spread the disease to an immunocompromised patient, for whom the risk of death is much higher, due to complications such as giant cell pneumonia. Acute measles encephalitis is another serious risk of measles virus infection. It typically occurs two days to one week after the breakout of the measles exanthem, and begins with very high fever, severe headache, convulsions, and altered mentation. Patient may become comatose, and death or brain injury may occur.[32]"

"In 2000 the WHO estimated that there were ~45 million cases of measles worldwide with 800,000 deaths from it. Mortality in developed countries is ~1/1000. In sub-Saharan Africa, mortality is 10%. In cases with complications, the rate may rise to 20–30%. On average, ~450 children die every day from measles"

Mie imi spui? Cati copiii ai? Ori cu cati ai stat in spital la capataiul lor?

Nu ai remarcat altceva: bebelusii, care nu apucasera sa fie vaccinati-era epidemie in spital, nu la contagioase ci la pediatrie-au trecut mult mai usor peste boala.

Si inca ceva: un singur medic a remarcat semnul Koplik (in cavitatea bucala).

Eu personal, am facut toate bolile copilariei, in copilarie, fara a avea parte de atatea vaccinuri, si am trecut cu bine prin ele-dupa cum mi-a spus mama mea.

Extrase din cartea Dr. Louis De Brouwer- VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE


http://www.scribd.com/doc/37713555/Vaccinarea-Eroarea-Medicala-a-Secolului

“ADEPŢII TEORIEI VACCINĂRII:FIDELII LUI JENNER ŞI PASTEUR,„MAFIA" VACCINALISTĂ

Pasteur s-a angajat, fără nici o certitudine ştiinţifică, pe calea catastrofală a principalelor vaccinări care ne-au adus în situaţia în care ne aflăm astăzi, situaţie mai mult decât alarmantă. Această cale deschisă şarlatanilor ce erau şi sunt încă fabricanţii de vaccinuri de tot felul, şi care nu se gândesc decât la profit, este opera lui Pasteur. Această cale ne conduce la degenerescenţa speciei şi, probabil, la dispariţia sa în cursul secolului următor.
Trebuie să avem in minte, in permanenţă, faptul că Pasteur nu numai că n-a descoperit nimic prin el însuşi în domeniul imunologiei şi fiziologiei şi nici în biologie şi vaccinologie, dar şi-a atribuit descoperirile altora şi a ridicat la rang de dogme nişte rezultate false bazate pe experimente trucate. Aceste procedee false adoptate fără nici o împotrivire de către corpul medical, au făcut din această planetă un imens lagăr de concentrare în care domnesc ca stăpâni absoluţi fabricanţii de vaccinuri. Acest univers concentraţionar constituie un rezervor inepuizabil de profituri.
Astfel, un simplu chimist ca Pasteur a ştiut să-şi convingă contemporanii că organismele vii erau aseptice, lipsite de germeni microbieni şi că, în consecinţă, bolile infecţioase nu puteau fi produse decât de microbi rătăcind in mediul înconjurător, în căutarea unei prăzi. În mod evident, această concepţie asupra bolii nu era în totalitate falsă, răspunzând unei anumite logici de facilitate intelectuală. De aici până la a trage concluzia că, dacă se inoculează acest microb unui organism, acesta ar reacţiona în aşa fel încât, în caz de agresiune a acestui microb, el l-ar distruge imediat şi nu ar mai rămâne de făcut decât un pas. Şi care a fost făcut cu totală lipsă de prevedere, după câteva experimente.
Unul dintre aceste experimente improvizate a fost cel al lui Pasteur asupra tânărului Meister, aşa-zis atins de turbare în urma muşcăturilor produse de un câine presupus turbat. Ori, după cum ştim, alte cinci persoane muşcate de acelaşi câine nu contactaseră boala. Deşi acest experiment a fost realizat pe o singură persoană, fără nici un fel de precauţie sau protocol ştiinţific, Pasteur s-a declarat învingătorul turbării. Presa a acaparat această aşa-zisă victorie, trâmbiţând-o în lumea întreagă. Astfel a debutat gloria lui Pasteur, iar falsul sistem al vaccinărilor preventive s-a impus tuturor conştiinţelor de pe întreaga planetă. Este exact ca şi cum mâine eu aş pretinde că vindec definitiv cancerul punându-l pe un singur pacient să-şi bea urina, iar o publicitate bine orchestrată ar raporta că acest pacient este în mod definitiv vindecat. Pasteur era cu siguranţă la curent cu accidentele provocate de vaccinarea antivariolică. Cu toate acestea, inspirându-se din Jenner, el ajunge să impună lumii medicale şi ştiinţifice a epocii principiul absurd al vaccinărilor. Referindu-se la un principiu incert şi neverificat, pe care îl ştia neverificat în ceea ce priveşte utilitatea şi inocuitatea, şi pretinzând că atenuează virulenta vaccinurilor prin oxigenul din aer şi căldură (magistrală eroare, în care s-a cufundat mult timp), Pasteur trebuie considerat şeful unei criminale întreprinderi aducătoare de moarte. Încă din vremea lui s-au făcut vaccinări împotriva turbării — primă etapă către alte vaccinări intempestive. Cei care au văzut în principiul vaccinărilor o sursă de profit n-au întârziat să formeze grupuri de presiune care au intervenit pe lângă oamenii politici în scopul de a face obligatorii vaccinările: În 1903, la doar opt ani de la decesul lui Pasteur, statul francez impunea vaccinarea antivariolică; În 1938, vaccinarea antidifterică; În 1940, vaccinarea antitetanică; În 1950, vaccinarea împotriva tuberculozei; În 1964, vaccinarea antipoliomielitică.

Prin caracterul obligatoriu al acestor vaccinări, fabricanţii îşi asigurau beneficii confortabile. Dar acestea nu erau de ajuns... Au pus la punct un mare număr de vaccinuri faţă de care nu există nici o obligaţie legală, dar cărora o publicitate zgomotoasă le laudă meritele. În felul acesta a răsărit un mare număr de vaccinuri pentru oameni şi animale, vaccinuri împotriva claveleei, împotriva antraxului, împotriva leucozei aviare şi feline, pojarului, rujeolei, rubeolei, meningitei, holerei, gripei, toate la fel de inutile şi periculoase, constituind însă o sursă inepuizabilă de profituri care ajung în paradisurile fiscale. Dar nu e tot. În 1992, directorul adjunct al Institutului Pasteur, profesorul Marc Girard explica, în revista Tempo Medical din 5 martie, că în curând vor fi comercializate în Franţa vaccinurile contra hepatitei B, varicelei, hepatitei A, citomegalovirusului, herpesului genital şi împotriva tipului de gripă Harmophilus influenzac, tip B. Desigur, Institutul lucrează din greu la un vaccin împotriva SIDA, miopatiei, sclerozei în plăci şi, probabil, împotriva tracului, ghinionului şi prostiei omeneşti... !
O anchetă efectuată între mai şi septembrie 1986 în centrele pentru controlul sănătăţii ale Casei naţionale de asigurări de boală pare să arate că acoperirea vaccinală este de 96% pentru difterie, tetanos şi poliomielită şi de 98,5% pentru BCG la copiii sub 8 ani. Este vorba aici, în Franţa, despre respectarea unei adevărate religii vaccinale. Părinţii îndeplinesc un act de credinţă, sau, mai curând, cred că vaccinarea constituie o practică magică, destinată a alunga spiritele rele încarnate în microbii cei răi generatori de boli. Sărmana Franţă ! Ce înapoiere mintală ! Ca dovadă, ceea ce se întâmplă în alte părţi din lume. În Europa, nici o vaccinare nu este obligatorie în Suedia, Finlanda, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Irlanda, Anglia, Germania, şi doar una singură este obligatorie în Belgia. (contra poliomielitei), în Italia (contra difteriei, tetanosului şi poliomielitei) şi în Spania (contra poliomielitei).
Franţa este singura ţară din lume care comercializează aproximativ 20 de vaccinuri. Această ţară poate fi deci, considerată ca principalul furnizor de produse ce duc la transformarea oamenilor în „rezervoare de viruşi" şi principalul poluant al organismelor la scară planetară. După lansarea pe piaţă a vaccinului contra hepatitei B, conducerea grupului Pasteur Vaccins a reuşit să-l convingă pe ministrul adjunct al Sănătăţii, Philippe Douste - Blazy să „prevăndă" acest produs. Într-adevăr, in 1994, pentru a convinge un număr cât mai mare de indivizi să se vaccinurize, dl Douste - Blazy şi-a dat toată osteneala atât la televiziune cât şi în ziare şi reviste.

Motivaţi de Ministru, educaţia naţională şi asociaţiile de părinţi au făcut la fel, de bună credinţă de altfel, fără să-şi dea seama că erau manipulaţi de fabricanţii de vaccinuri ! Urmare a sfaturilor Comitetului Tehnic pentru Vaccinări şi ale Consiliului Superior al Igienei a fost lansată in colegii, in octombrie 1994, o campanie de informare adresată adolescenţilor şi pre-adolescenţilor care urmau să intre in licee. Se pretindea că se protejează, în acest fel, aproximativ 750.000 tineri.

De îndată ce Pasteur Vaccins va fi pus la punct un vaccin pediatric cu încărcare antigenică redusă, vaccinarea contra hepatitei B va fi înscrisă în calendarul vaccinal al sugarului. Astfel, 720.000 de sugari urmează a fi vaccinaţi în fiecare an, cu rapel în adolescenţă ! Şi astfel, puterile economice, - adică de industriile de vaccinuri - îşi impun legea făcând presiuni pe lângă instanţele politice. Cum se exercită aceste presiuni ? Îi las cititorului sarcina de a ghici. Ori Ministrul Sănătăţii este un imbecil ignorant ori, inteligent şi şiret se laas amăgit de procedee uşor de imaginat. Şi lucrurile se petrec identic pentru toate naţiunile planetei. Evident că nu dispunem de nici o dovadă palpabilă, dar dacă am ajunge să examinăm conturile diverselor partide politice, cu siguranţă am avea mari surprize privind originea fondurilor primite şi pe care laboratoarele producătoare de vaccinuri le-ar considera bine plasate.

Este evident că miliarde de franci sunt astfel dirijate spre industriile vaccinurilor, sume ce provin de la casele de asigurări sociale, adică din prelevările asupra salariilor populaţiei active. În acest fel, în mod involuntar, din lipsă de informare, acceptând principiul vaccinărilor şi cotizând la asigurări sociale , marele public participă eminamente la distrugerea propriei sale sănătăţi.
De fapt, „mafia" vaccinalistă a devenit de-a lungul anilor nu numai un stat în stat pe plan financiar şi politic, ci şi „făcător" şi „desfăcător" de guverne la scară planetară şi aceasta, în strânsă colaborare cu laboratoarele de produse farmaceutice care şi ele, la rândul lor, reprezintă considerabile puteri financiare.
Dacă mâine, câţiva jurnalişti ar hotărî să vorbească despre medicamente sau despre vaccinuri şi dacă s-ar deschide anchete din cauza presiunii opiniei publice, atunci ar izbucni un scandal mult mai amplu, inimaginabil de mare, decât cel al sângelui contaminat. intr-adevăr, acest scandal ar părea prea puţin lucru faţă de noua afacere, cauza unui număr fantastic de accidente şi decese premature de-a lungul secolului. S-ar vorbi atunci nu de câteva mii de cazuri, ci de miliarde! Din păcate, asemenea scandal nu se va produce vreodată. Toţi cei care, ca mine, îndrăznesc să ridice vocea pentru a denunţa practicile „mafiei" vaccinaliste, nu vor avea nici un ecou pe lângă autorităţile medicale şi politice care cred cu tărie în eficacitatea şi inofensivitatea vaccinărilor atât de lăudate de fabricanţii de vaccinuri.
Oricum, întreaga lume se confruntă cu această credinţă, fie că ea este sau nu acceptată.. Cât despre ceea se numeşte marele public, dezinformat, manipulat, ignorant in materie medicala, legat de principiul vaccinului miracol ce ţine de memoria ancestrală, el va continua să se vaccinurize şi va transmite descendenţilor gene alterate, care vor face din ei nişte taraţi şi nişte infirmi.

RESPONSABILII PENTRU O GENERAŢIE SLĂBITĂ DIN PUNCT DE VEDERE GENETIC

-mulţi indivizi fragili, bolnavi, handicapaţi motoriu şi mental sunt întâlniţi în segmentul de vârstă de la 1 la 30 de ani. Sunt legiuni întregi de indivizi suferind de diverse alergii, de astm sau care prezintă tulburări neurologice şi chiar cancer. Date fiind progresele medicinii, realizate în cursul ultimilor 30 de ani în special în obstetrică, progresele în domeniul igienei şi alimentaţiei ca şi in cel al confortului, această generaţie n-ar trebui - în mod normal - să fie afectată de toate aceste rele ci ar trebui, dimpotrivă, să fie perfect sănătoasă, robustă şi dezvoltată intelectual. Se ştie însă cum stau lucrurile în realitate. În consecinţă, e cazul să se pună în discuţie generaţia precedentă, cea a genitorilor. Este evident acest lucru.
Genitorii au transmis descendenţilor lor gene alterate. Codul genetic al părinţilor a fost modificat şi transmis alterat prin diferite procese. Dintre aceste procese, pe care să-l încriminezi ?
Pare greu de răspuns cu precizie, dar pot fi în mod rezonabil incriminate substanţele chimice conţinute în alimente şi medicamente, poluarea generală, inclusiv cea de sursă nucleară, ca şi anumite condiţii de viaţă. Asta face toată lumea. Dimpotrivă, nu se aude niciodată vorbindu-se despre poluarea vaccinală, adică dacă e cazul, despre poluare directă. Acest lucru nu-i vine nimănui în minte. Ia gândiţi-vă ! S-ar şti, se spune foarte frecvent. Iar mamele, chiar de la naşterea copiilor lor, se grăbesc vaccineze pentru a-i proteja. În felul acesta, suntem liniştiţi, spun ele. Publicitatea vaccinalistă şi-a îndeplinit bine opera, făcându-i pe părinţi să creadă că prin magie, prin miracol, vaccinarea îi va proteja pe copii de toate relele pământului. Vaccinarea a devenit mai importantă decât ceremonia botezului sau a circumciziei ! Actul vaccinal devine, astfel, un adevărat act de credinţă în atotputernicia medicală ! Religia vaccinală a înlocuit pur şi simplu religia.
Practic, condiţiile climaterice ale ţărilor occidentale nu s-au schimbat deloc în 60 de ani. Desigur, poluarea generală
a aerului, solurilor şi apelor a crescut considerabil. Desigur, au avut loc accidente nucleare care au mărit procentul de radioactivitate pe întreaga suprafaţă a planetei, dar această creştere a procentului global nu este într-atât de semnificativă încât să provoace mutaţii genetice. Desigur, condiţiile de viaţă şi de muncă s-au modificat, antrenând un stres uneori periculos din punct de vedere al sănătăţii indivizilor În definitiv, toţi factorii de poluare par să nu constituie decât avataruri legate de industrializarea ţărilor dezvoltate. Ei nu permit explicarea derivei genetice care afectează o largă fracţiune a populaţiilor occidentale.
Poluarea aerului şi radioactivitatea induc cancer, ca şi apele încărcate cu nitraţi şi metale grele provenite din poluarea aerului. Poluarea solurilor şi modele alimentare intervin în mare măsură şi provoacă în egală măsură cancer precum şi alte afecţiuni, cum ar fi boala lui Alzheimer. Dar cum să explici toate celelalte afecţiuni care se exprimă prin degenerescenţa organismelor ? Dacă radioactivitatea şi poluarea aerului şi a apelor, şi într-o anumită măsură, stresul, pot interveni ca factori promotori ai diferitelor forme de cancer şi de afecţiuni foarte grave ori minore, nu li se poate atribui un rol determinant în deriva genetică care ne preocupă.
indivizii care suferă aceste forme de poluare pot face cancer în urma cărora mor după câţiva ani de gestaţie tăcută. Copiii aduşi pe lume nu prezintă neapărat cancer sau afecţiuni grave din cauza poluării generale accidentale. În consecinţă, este cazul să punem în evidentă alte cauze decât poluarea generală pentru a explica degenerescenţa speciei.

VACCINARILE, FACTORI DE DEGENERESCENŢĂ AI SPECIEI UMANE

Există degenerescenţă atunci când un corp organizat îşi pierde caracterele proprii pentru a dobândi altele noi, care îi sunt defavorabile. Ori, care sunt caracterele proprii unui organism uman? Nici un biolog, nici un genetician nu poate afirma ceva, indiferent ce, în legătură cu originea vieţii organismelor şi a microorganismelor. El nu poate decât să constate că aceste organisme sunt constituite din miliarde de elemente celulare (numite organite, cum sunt, de exemplu, mitocondriile) şi din bacterii care par să trăiască în simbioză cu celula, în interiorul căreia ele au o funcţie. Altfel spus, un organism constituie un conglomerat de fiinţe vii care, se pare, s-au asociat pentru a forma o entitate vie.
Speciile vor fi întotdeauna constituite în acelaşi mod: organisme formate pornind de la celule şi microorganisme care trăiesc în simbioză, dotate cu un sistem imunitar care le permite respingerea oricărui agent străin exterior şi chiar interior (exogene şi endogene), susceptibile a le modifica homeostazia, integritatea fiziologică şi biologică.
S-ar putea presupune că la o fiinţă umană, peste o mie de ani, picioarele s-ar atrofia din cauză că omul n-ar mai avea de mers ca înainte, dar aceasta nu înseamnă că asamblarea biologică a organismului s-ar fi modificat.
un organism care, în timpul evoluţiei, a reuşit să se adapteze mediului in care se găsea, da naştere altor organisme perfect sănătoase dacă genitorii au fost ei înşişi sănătoşi datorită faptului că sistemul lor imunitar era performant: Dimpotrivă, dacă genitorii nu posedau un sistem imunitar ad-hoc şi dacă unii viruşi, retroviruşi sau alte bacterii ar fi dejucat apărarea organismelor pentru a pătrunde şi a se instala in ele, rămânând mute, defective, este evident că intruşii vor fi transmişi descendenţilor în acest mod, practic, toţi occidentalii au în organism cinci sau şase varietăţi de virus Herpes şi mulţi locuitori ai Africii Centrale adăpostesc în celulele lor HTLV 2, descoperit de Robert Gallo şi echipa sa. Nu se vorbeşte decât rareori despre această descoperire capitală, eclipsată de aceea a
retrovirusului SIDA.
Trebuie să intervină anumite situaţii particulare pentru ca aceşti viruşi herpetici să se manifeste şi să iasă din somnul lor. La fel şi HTLV 2. Aceşti viruşi şi retroviruşi au fost puşi în evidenţă, dar este sigur că organismul uman adăposteşte şi alte forme de viruşi şi retroviruşi care, pentru moment, n-au fost descoperiţi. (Se va ajunge şi la aceasta într-o zi). La fel se petrec lucrurile pentru diferitele specii animale devenite adevărate rezervoare de viruşi, în special maimuţele verzi din Africa. Dar aceşti viruşi şi retroviruşi dobândiţi în timpul evoluţiei şi transmişi descendenţilor rămân muţi în cea mai mare parte a timpului. Sistemul imunitar a funcţionat şi, chiar dacă el n-a reuşit să-i elimine, aceştia şi-au pierdut virulenţa prin restrângerea propriului capital genetic. În mod cert, acest lucru nu s-a produs fără apariţia unor probleme majore pentru organismele afectate, dar oricum, se poate afirma că intruşii în discuţie nu se manifestă decât în rare ocazii.
În consecinţă, se poate afirma că genitorii sănătoşi, chiar dacă sunt purtători de viruşi şi retroviruşi defectivi, dau naştere unor descendenţi sănătoşi, care vor fi de asemenea purtători ai aceloraşi intruşi ce vor rămâne muţi, în principiu, ca şi la ascendenţii lor. Descendenţii acestor genitori sănătoşi, în contact cu un mediu înconjurător care s-a modificat prea puţin de-a lungul mileniilor, se vor lupta cu diverşi viruşi şi bacterii patogene ce riscă să provoace binecunoscutele boli ale copilăriei, rujeolă, rubeolă, oreion, etc. şi cu alţii, mult mai periculoşi, susceptibili a provoca afecţiuni grave, cum sunt variola, ciuma, holera, etc., dacă nu sunt realizate anumite condiţii elementare de igienă şi nutriţie. În acest fel apare limpede importanţa mediului înconjurător în geneza multor boli infecţioase. Dacă întreaga umanitate ar trăi în condiţii excepţionale de igienă şi nutriţie, n-ar mai exista niciodată epidemii şi pandemii provocate de intervenţia factorilor infecţioşi.
Slăbirea sistemului imunitar a organismelor este aceea care provoacă intruziunea acestor agenţi infecţioşi sau, în unele cazuri, care generează sau regenerează proprii săi agenţi infecţioşi — muţi până atunci pentru că trăiau în simbioză cu maşinăria celulară rezultată din evoluţie. In consecinţă, este evident că in ţările dezvoltate, unde condiţiile de nutriţie si igiena sunt normale, nu este nevoie de prevenire, prin vaccinare, contra bolilor care nu vor apare niciodată, întrucât factorii generatori ai acestor boli, practic, au dispărut. Astfel, principiul vaccinărilor apare ca fiind o adevărată înşelătorie şi escrocherie pentru sănătate. Copiii de vârstă fragedă posedă deja, la naştere, anticorpi transmişi de mama lor. Mai târziu, dacă organismul lor este confruntat cu boli ca rujeola, oreionul, rubeola, etc., el însuşi îşi va provoca, prin aceasta confruntare, propria sa imunitate viitoare. Acestea nu sunt boli grave. Este uşor să le îngrijeşti prin metode naturale.
Dacă apar afecţiuni foarte grave, atunci este cazul să incriminăm factorii de mediu în mod special nefaşti, cărora li se poate adăuga o modificare a terenului la individul afectat, ea însăşi datorată transmiterii ereditare sau nerespectării unor condiţii adecvate de viaţă, igienă şi nutriţie.
După caz, ne vom afla în prezenţa unor boli ca tuberculoza, poliomielita, holera, ciuma, scleroza în plăci, etc. şi de ce nu, SIDA. Ori, ce vedem ? Cu cât ţările sunt mai industrializate, cu atât principiul vaccinărilor (inutile, totuşi) este aplicat, promovat de către guverne. Şi cu cât ţările din lumea a treia sunt mai fragilizate pentru că populaţiile suferă aici de malnutriţie şi sistemul lor imunitar este pus la grea încercare prin numărul mare de vectori patogeni, cu atât OMS realizează campanii de vaccinare fără a face nici o distincţie privind starea imunitară a indivizilor.
Este o adevărată aberaţie.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă competenţi şi cinstiţi recunosc astăzi că se dovedeşte a fi extrem de periculos să vaccinurizi (să introduci viruşi vii sau atenuaţi) în organismul indivizilor fragilizaţi din punct de vedere imunitar. In ţările dezvoltate, vaccinarea este inutilă şi periculoasă, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare, ea devine criminală.
-epidemii şi pandemii se manifestă în mod esenţial la populaţiile care suferă de mizerie fiziologică şi malnutriţie, sau care trăiesc într-un mediu în care cele mai elementare reguli de igienă nu sunt respectate. Altfel spus, hrăniţi corespunzător aceste populaţii, puneţi-le să respecte reguli stricte de igienă şi veţi eradica aceste boli, fără să mai fie nevoie să le vaccinaţi.In loc să participe financiar la campanii de vaccinare, ţările dezvoltate ar face mai bine să aloce banii pentru promovarea. agriculturii şi creşterii animalelor astfel încât popoarele lor să trăiască decent şi să asigure profilaxia ad-hoc prin campanii de deratizare şi asanare a locurilor care constituie focare permanente de ciumă. La început, acestea ar costa desigur mai scump decât vaccinările, dar ce economii s-ar face câţiva zeci de ani mai târziu! Mai mult, această acţiune ar reprezenta o adevărată operă umanitară.
Focarele permanente sunt cunoscute de OMS. Campaniile de vaccinare pe care aceasta le-a realizat contra variolei, în Africa, depăşesc imaginaţia. Din 1958, an în care se înregistraseră 278000 cazuri în lume, nu doar în Africa, şi până la 26 octombrie 1979, dată la care Organizaţia Mondială a Sănătăţii anunţa oficial eradicarea completă a variolei, fuseseră vaccinaţi mai mult de 120 milioane de africani. În 1963, nu se numărau mai mult de 80000 cazuri în lume, cu doar 30% - 40% mortalitate la copiii nevaccinaţi. Pentru OMS vaccinarea nu este eficace decât dacă sunt vaccinate mai mult de 80% din toate grupele de populaţie, inclusiv nomazii. Astfel în l 973, se putea estima că fuseseră efectuate mai mult de 100 milioane de vaccinări în Africa Centrală şi Occidentală ! În 1980, evaluarea poate fi cotată la 180 milioane de vaccinaţi. Ori, campaniile antivariolice au fost cele mai intense atunci când nu erau semnalate decât 80000 de cazuri în lume, în 1963. De altfel, aceasta n-a fost singura vaccinare practicată în aceste ţări africane; s-au adăugat aici cele contra tuberculozei, poliomielitei, tetanosului, rujeolei, etc. cu procente de vaccinaţi de ordinul a 70% - 100%.
Pentru partizanii şi profitorii săi, vaccinarea a devenit un act de dictatură medicală şi economică împotriva celor mai slabi şi mai fragilizaţi de condiţiile de viaţă mizerabilă şi împotriva celor mai puţin evoluaţi în înţelegerea actelor terapeutice. S-ar putea califica actul vaccinal practicat asupra acestei populaţii puţin evoluate drept un act terorist şi criminal, relevând, la limită, genocidul. Dacă această intenţie de genocid nu este real, este oricum vorba aici, pentru vaccinalişti, de un caz de conştiinţă produs de consecinţele catastrofale pe termen mediu şi lung. Cei care cunosc aceste consecinţe practică un act criminal, din motive de profit.
Cealaltă faţă a dictaturii exercitate de fabricanţii de vaccinuri şi de vaccinalişti confirmă ceea ce se vede, în primul rând, atunci când vaccinarea este impusă unor populaţii aparţinând unor ţări în curs de dezvoltare sau nu. Într-adevăr, în plan secund, se regăsesc aceleaşi procedee dictatoriale dar modificat întrucât sunt întărite de legi votate de guverne — impunând ca obligatorii anumite vaccinări. Regimul dictatorial este şi mai ipocrit, ascunzându-se în spatele acestor legi în cadrul regimurilor aşa-zis democratice.
Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva unei legi votate în mod democratic ? Cine ar îndrăzni să pretindă că dacă unele vaccinări au fost făcute obligatorii, nu era pentru a avea în vedere asigurarea sănătăţii publice ? Cine ar îndrăzni să spună şi să scrie că "întregul corp medical ignoră pericolele vaccinărilor ? Aşa cum gândeşte cea mai mare parte a oamenilor, dacă ar fi periculos, medicii ar fi primii care ar spune-o. Ei s-ar opune vaccinărilor. Vaccinările realizate în ţările lumii a treia sunt prezentate ca fiind o operă umanitară. La această operă aşa-zis umanitară participă ţările bogate care, normal, plătesc vaccinurile fabricanţilor. În ţările occidentale cu nivel de viaţă ridicat, vaccinările impuse sunt plătite de organismele sociale, adică de toţi oamenii care cotizează la aceste organisme.
Vaccinările neobligatorii dar „insistent indicate" sunt, de asemenea, plătite de ceva vreme de către asigurările sociale, cel puţin în Franţa. În acest mod, sistemul vaccinal astfel stabilit, impus sau nu, le aduce fabricanţilor sume astronomice.
Suntem deci siliţi să constatăm că ne găsim în fata următoarei situaţii paradoxale şi aberante în întreaga lume, guvernele, organizaţiile sociale şi umanitare, OMS, companiile de asigurări, corpul medical şi cetăţenii (din lipsă de informare în ceea ce priveşte manipularea ale cărei victime sunt) participă activ la fenomenul de degenerescentă a speciei care a început să se producă şi care va continua într-un ritm accelerat in următoarele decenii! Sistemul vaccinărilor nu este nici mai mult nici mai puţin decât o „bombă cu întârziere" amorsată şi reglată de umanitatea însăşi după indicaţiile principalilor responsabili ai sănătăţii şi a fabricanţilor de vaccinuri, discipoli ai lui Pasteur. Cei care pretind că sunt binefăcătorii umanităţii îndeplinesc în realitate, din ignorantă sau din interes, un genocid programat fără precedent în istoria umanităţii. În acest sens, Pasteur şi toţi care s-au inspirat din metoda sa pentru a obţine profit pot fi consideraţi nişte criminali.
Medicii şi oamenii de ştiinţă avertizaţi şi care nu reacţionează faţă de aceasta dictatură vaccinală exercitată de şefii lor şi de fabricanţii de vaccinuri ar trebui să fie urmăriţi pentru neacordarea de ajutor persoanelor aflate în pericol. Nu este exclus ca această eventualitate să devină reala într-o zi. În câteva zeci de ani, situaţia sanitară a populaţiilor planetei va fi de aşa natură încât conducătorii naţiunilor, intraţi în panică, îşi vor da seama că e cazul să înceteze vaccinările pentru a încerca să salveze umanitatea; atunci va fi posibilă organizarea unui organism internaţional care să-i judece pe principalii responsabili de genocid. Cei aduşi în faţa unei asemenea instanţe judiciare, ucenicii vrăjitori ai sistemului vaccinal, in situaţia de faţă —unii mandarini ai corpului medical şi fabricanţii de vaccinuri, ar pleda cu toţii „nevinovat". Ar afirma cea mai deplină bună-credinţă făcând referiri la lucrările lui Jenner şi Pasteur, singurii doi vinovaţi şi ar pune în cauză Institutul Pasteur, care a fost precursorul sistemului, propagându-l pe plan internaţional cu sprijinul republican al epocii. Noi am fost înşelaţi, abuzaţi, ar protesta toţi in cor. Noi nu aveam decât un singur obiectiv: asigurarea bunăstării tuturor locuitorilor planetei. Nimeni, de un secol încoace, nu ne-a demonstrat că greşeam. Noi suntem responsabili de actuala situaţie de degenerescenţă a umanităţii, desigur, dar nu suntem vinovaţi.
Această iniţiativă descrie, pentru moment, cea mai perfectă utopie căci, pentru ca ea să se realizeze, ar trebui să survină la scară planetară o răsturnare în profunzime a structurilor sociale şi politice.
Cu câţiva ani mai înainte, în 2002, un laborator anglo-saxon a pus la punct un vaccin împotriva SIDA, aşa-zis eficace. Milioane de indivizi seropozitivi şi seronegativi s-au vaccinat. Cum toţi aceştia nu au fost înregistraţi şi urmăriţi din cauza numărului ridicat, este imposibil să se ştie dacă acest vaccin împiedică apariţia sau dezvoltarea bolii. Dar toată lumea crede în acest lucru... Nedorind să rămână în pagubă, laboratorul în discuţie realizează profituri uimitoare.
Pasteur Vaccins şi Merieux Vaccins pun pe piaţă un alt vaccin destul de asemănător. Concurenţa între francezi şi americani este feroce.

Trei ani mai târziu, când din ce în ce mai mulţi indivizi sunt atinşi de SIDA, ceea ce pare să dovedească ineficacitatea acestor două vaccinuri, profesorul american David J. Allen, care a lucrat la punerea la punct a acestui vaccin anti SIDA pentru laboratorul X şi a participat la studiul eficacităţii lui, publică The Mortal Vaccin (“Vaccinul mortal" — n.tr.), în care explică procedeul de fabricaţie şi dă socoteală de rezultatele negative obţinute pe un grup de voluntari, pentru a declara apoi că a demisionat după ce a exprimat în zadar cele mai categorice rezerve faţă de punerea pe piaţă a vaccinului, Această lucrare obţine un succes enorm. Vândută în milioane de exemplare, ea provoacă panică în Statele Unite şi Europa. La câteva luni după apariţia acestei cărţi, profesorul Allen este găsit mort la domiciliul său. Ancheta trage concluzia că este vorba de spre o sinucidere prin absorbţie de barbiturice, sfârşit foarte ciudat pentru un cercetător care tocmai a câştigat mai multe milioane de dolari din drepturile de autor !
Un grup de oameni de ştiinţă de prestigiu reia acţiunea doctorului Allen şi demonstrează că punerea pe piaţă a vaccinului X constituie o înşelătorie şi ca în realitate, vaccinurile stau la originea SIDA. Ei afirmă că prin recombinare genetică, introducerea viruşilor vii in organisme poate trezi un virus adormit şi că aşa s-a şi întâmplat. SIDA este deci o boală provocată de vaccinări. Aceasta este concluzia experţilor, concluzie care se raliază declaraţiei lui Robert Gallo în London Times din 11 mai 1987:
„Relaţia dintre programul de vaccinare al OMS în efortul său de a eradica variola în ţările din lumea a treia şi epidemia de SIDA reprezintă o ipoteză interesantă. Nu spun că aceasta s-a petrecut de fapt, dar timp de ani de zile, am spus mereu ca folosirea vaccinurilor din viruşi vii (aşa cum se practică în Africa) poate activa un virus adormit ca cel al bolii SIDA."
În mod evident acest grup de experţi omite să spună că în 1993, doctorul De Brouwer scrisese o lucrare, "SIDA, tăvălugul" în care încerca să demonstreze în mod ştiinţific faptul că virusul SIDA era rezultatul unei recombinări genetice dintre HTLV 2 şi virusul vaccinurii.

INOCUITATEA [Însușire a unui agent fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru organism] VACCINURILOR: UN MIT
Diverse încercări realizate în şi controlate pe calculator au relevat că unii viruşi şi retroviruşi prezenţi într-un organism uman pot să rămână în stare latentă sau defectivă, adică fără să se exprime. Orice virus inoculat se comportă în acest fel. Dar dacă se produc anumite evenimente biologice ce antrenează o schimbare de teren, sau dacă terenul celui vaccinat este slăbit pe plan imunitar, acest virus poate să-şi regăsească virulenţa iniţială. În fapt, orice modificare biochimică a unui organism poate să antreneze reîntoarcerea la virulenţa virusului inoculat sau să permită o recombinare genetică cu un alt virus prezent in organism dar care nu se manifesta în măsura în care se stabilise o stare de echilibru, de simbioză biologică. Referindu-mă la experienţe care s-au desfăşurat la departamentul de microbiologie al Universităţii din California, la Los Angeles, în 1986, pot afirma că doi viruşi nevirulenţi pot deveni virulenţi, adică letali, prin recombinare spontană, in vivo. Totodată, nu este nevoie să se procedeze la recombinarea intre doi viruşi sau retroviruşi care afectează specii diferite pentru a obţine un super-virus sau retrovirus.
Experienţa pe care o voi relata imediat ne dă de gândit. Doi viruşi patogeni, dar neletali luaţi separat sunt susceptibili de a provoca o afecţiune mortală (pentru animale), recombinându-se prin ei înşişi, fără manipulare genetică executată de om. Se ştia că infectarea unui animal printr-un virus virulent este capabilă să provoace o boală caracteristică. Dar nu s-a demonstrat niciodată in vivo că inocularea de viruşi nevirulenţi putea provoca o boală pe calea fenomenului de complementare sau recombinare. În 1986, o echipă de cercetare americană a utilizat două tulpini de virus herpes simplex tip 1 şi le-a inoculat unor şoareci (American Science, 7 noiembrie 1986).
62% din animalele care au primit un amestec cu concentraţie egală a celor două specii virale au decedat. Dimpotrivă, toţi şoarecii care au primit o injecţie similară sau de 100 de ori mai concentrată din fiecare dintre agenţii virali, luaţi separat, au supravieţuit. Analizând un lot de 20 de şoareci morţi după injectarea amestecului viral al celor două surse nevirulente, au fost izolaţi 14 viruşi.
Unsprezece dintre ei s-au dovedit a fi recombinanţi. Trei dintre aceşti recombinanţi, reinjectaţi şoarecilor s-au dovedit mortali. Rezultate asemănătoare dovedesc că două variante nevirulente de herpes simplex pot să interacţioneze in vivo şi să dea naştere unor recombinanţi virulenţi şi letali.
Concluzia este evidentă, se observă ca transferul unui virus de la o specie la alta reprezintă un pericol pentru cel care-l primeşte si în al doilea rând, că doi viruşi posedă capacitatea de a se recombina in vivo, adică de a crea o tulpină nouă nu numai patogenă, dar şi letala. In cadrul acestei concluzii obiective, ne putem pune problema de a şti dacă vaccinarea atât de lăudată nu reprezintă, de fapt, un serios pericol pentru sănătatea publică. Într-adevăr, este evident pentru oricare biolog că organismul uman, animal sau vegetal constituie o entitate, o lume închisă care trebuie să rămână pură şi nepoluată pe tot parcursul existenţei sale, dacă vrea ca să supravieţuiască în condiţii ideale de funcţionare şi homeostazie. Sistemul imunitar al fiinţelor vii este o dovadă: el intervine cu putere pentru a-l apăra contra oricărei agresiuni străine.
In caz de deficienţă. a acestui sistem, intervine boala şi moartea. Ori, ne putem întreba dacă, în zilele noastre, organismul uman este scutit de toate tipurile de poluare, şi în special de poluare virală... Răspunsul este evident. de când cu practica generală a vaccinărilor, cu siguranţă el nu mai este nepoluat.
Chiar atenuat, un virus îşi poate regăsi virulenţa in vivo. Este cazul virusului poliomielitic vaccinal, care redevine patogen după trecerea în intestin şi care contribuie astfel la contaminarea anturajului. Un studiu făcut de OMS în 8 ţări, din 1970 până în 1974, arată că din 360 cazuri de poliomielită paralitică, 144 s-au produs la contacte ale vaccinaţilor şi că în Statele Unite, în 1982 şi 1983, toate cazurile de poliomielită raportate au fost asociate cu vaccinurile. În afară de aceasta, vaccinurile antipoliomielitice au fost produse pe rinichi de maimuţe contaminate cu virusul carcinogen SV 40, inofensiv pentru maimuţe dar tumoral pentru om, ceea ce ar explica explozia de cancer în lume, de 30 de ani încoace. Astfel, fără să ştie, omul crease deja o armă de temut, punând in pericol planeta, şi aceasta, în numele unor principii profilactice absurde.

STUDIU AL PRINCIPALELOR VACCINURI PUSE PE PIAŢĂ
VACCINUL ANTIVARIOLIC

În 1903, vaccinarea antivariolică devine obligatorie în Franţa, chiar în momentul în care boala este în plină fază de descreştere. Şcoala laică este cea responsabilă cu propaganda pentru acest gen de vaccinare, ca şi pentru toate celelalte. Pasteur, din raţiuni clar stabilite şi explicate mai înainte în această lucrare, reprezintă pentru această şcoală un adevărat erou ştiinţific, binefăcătorul republican al umanităţii suferinde. La limită, şi dacă şcoala n-ar fi fost laică, el ar fi fost venerat ca un sfânt. Vaccinarea devine practic un act religios ! Botezul nu este obligatoriu dar vaccinul da. În pofida multiplelor accidente care demonstrează că vaccinarea contra variolei nu este numai inutilă dar este şi periculoasă, provocând mai multe cazuri de variolă la vaccinaţi decât la nevaccinaţi (vezi, în prima parte a acestei lucrări, paragrafele consacrate lui Jenner), se continuă vaccinarea până în 1977, adică timp de 74 de ani !
La 26 octombrie 1979, OMS, după intensive campanii de vaccinare, în special în Africa Centrală şi în Brazilia, declară că variola este eradicată. Totuşi, din 1963 în 1973, în 12 ţări europene se înregistraseră doar 391 cazuri de variolă, rezultând din 28 de surse diferite ale acestei boli. Ţările cele mai afectate au fost Marca Britanie şi Republica Federală Germania, cu respectiv 145 şi 65 de cazuri. În 20 de cazuri boala venea din Asia şi în 5 din Africa, regiuni în care există focare epidemice permanente datorate condiţiilor de igienă şi malnutriţie. Cum se poate concepe că în faţa unei cifre atât de scăzute de bolnavi de variolă în Europa, să se fi continuat vaccinarea împotriva variolei în timpul acestei întregi perioade, atunci când aceste cazuri de variolă îşi aveau originea în afara Europei ? Se vede bine că vaccinarea antivariolică a provocat mai multe cazuri de variolă decât variola însăşi. Această boală n-a fost eradicată datorită vaccinării aşa cum pretinde Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi vaccinaliştii, ci din cauza modificărilor condiţiilor de viaţă şi igienă în ţările industrializate şi, într-o mai mică măsură, în Africa şi în Asia, întrucât anumite regiuni ale acestor continente aveau încă focare infecţioase deoarece condiţiile de viaţă nu evoluaseră.
După Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru a asigura eficacitatea vaccinării, trebuie ca mai mult de 80% din toate grupele de populaţie să fie vaccinate, inclusiv nomazii. Astfel, în 1973 se putea estima că fuseseră efectuate în Africa Centrală şi în Africa Occidentală mai mult de 100 milioane de vaccinări. În 1980, evaluarea ajungea la peste 180 milioane de vaccinaţi. În cele 11 ţări din Africa, în care au avut loc cele mai intense campanii de vaccinare, se numără în prezent cei mai mulţi bolnavi de SIDA.
Într-o lucrare intitulată SIDA, tăvălugul, apărută în noiembrie 1993, după ce trecusem în revistă toate ipotezele emise asupra originii S1DA, îmi expun propria opinie, aceea că retrovirusul SIDA este rezultatul recombinării virusului vaccinurii cu HIV 2 specific populaţiilor din Africa Centrală. Concluzia mea în legătură cu vaccinarea antivariolică este deci categorică: nu numai că ea a provocat numeroase accidente şi a întreţinut variola chiar în momentul în care epidemiile erau în fază descrescătoare, dar ea se află la originea SIDA.
Profesorul J. Tissot scria in această privinţă: “Virusul vaccinurii lui Jenner, foarte înrudit cu virusul variolei, dar diferit de acesta, nu vaccinuriază împotriva variolei. Faptul este clar, stabilit prin epidemiile de variolă care-i ating şi pe vaccinaţi. În ciuda unei vaccinări aproape totale a locuitorilor oraşului Leicester (Anglia) epidemia din 1872 a cauzat atâtea cazuri de variolă la cei vaccinaţi încât a fost abandonată pentru a o înlocui, cu succes, cu măsuri profilactice. Epidemia de variolă din 1918 — 1919 din Filipine, a cărei naţiune este, începând cu 1905, una din cele mai vaccinate din lume, i-a lovit fără deosebire şi pe vaccinaţi şi pe nevaccinaţi, producând 145.317 cazuri şi 63.434 morţi. Mortalitatea datorită variolei a atins 65,3% la Manilla, oraşul cel mai vaccinat din ţară mortalitatea nefiind decât 10% înainte de 1905. Aceleaşi fapte au fost constatate în Germania şi în Japonia.. Acestea sunt dovezi formale care stabilesc clar faptul că vaccinarea jenneriană nu protejează împotriva variolei şi că ea chiar creşte serios mortalitatea."
-Robert R. Redfield şi Al Walter Reed, de la Army Institute of Research al Department of Virus Diseases (Institutul de Cercetări al Armatei, Departamentul de Boli Virale - n.tr.), în revista The New England Journal of Medicine, vol. 316, nr.11, 12 martie 1987:
„Acest caz arată că prima vaccinare antivariolică a persoanelor purtătoare de virus al SIDA prezintă riscul ca vaccinul să declanşeze boala şi ca vaccinările multiple să poată accelera dezvoltarea SIDA. Mai mult, acest caz ridică întrebări îngrijorătoare în ceea ce priveşte siguranţa ultimă a vaccinurilor clonate pe virus vaccinia în ţările în curs de dezvoltare în care SIDA se propagă din ce în ce mai mult".
-Aceeaşi revistă relatează cazul unui militar american vaccinat, în momentul încorporării, împotriva diferitelor boli dintre care variola, care a dezvoltat o vaccină generalizată, apoi SIDA, în urma căreia a decedat foarte rapid. Înainte de încorporare, acest militar fusese supus unui examen complet al sănătăţii, care cuprindea formula sangvină ce punea in evidenţă 6200 globule albe cu 24% limfocite; toate celelalte rezultate erau de asemenea normale.

VACCINUL ÎMPOTRIVA HEPATITEI B
Hepatita B se datorează unui virus în ADN. Transmiterea se face în principal pe cale sexuala şi sangvină şi, în mai mică măsură, prin salivă. Incubaţia durează de la cincizeci la o sută de zile şi infecţia este acută, fie că este sau nu simptomatică. Icterul caracterizează de obicei boala, dar poate fi absent în 65% până la 85% din cazuri. De regulă, după infecţie acută urmează, cel mai adesea, vindecarea. Formele fulminante de hepatită sunt foarte rare. Trecerea la cronicizare (aproximativ 10% din cazuri) reprezintă gravitatea reală, cu risc permanent de contagiune şi de evoluţie spre ciroză şi cancer al ficatului. Studiile realizate în ţările occidentale pun în evidenţă 1 caz de hepatită severă la 1000.
Acum 10 ani se considera că hepatita B îi ataca doar pe medici şi infirmiere la contactul cu sângele unui bolnav sau ca urmare a injecţiilor. Se ştie astăzi că boala aceasta se transmite pe cale sexuală. Virusul acestei boli a fost descoperit în Statele Unite în 1963. Primele vaccinuri au fost realizate şi utilizate in 1976 de către echipa profesorului Maupas la Tours, în Franţa. În 1991, în această ţară, legea făcea obligatorie vaccinarea contra hepatitei B pentru personalul din sănătate. Puţin numeroase, aceste prime vaccinări n-au fost urmărite şi în consecinţă nu se poate şti ce efecte secundare s-au produs la cei vaccinaţi. Dimpotrivă, se ştie că această vaccinare obligatorie pentru personalul din sănătate a fost un eşec declarat. În orice caz, s-au scurs prea puţini ani (20) din 1976 pentru a verifica inocuitatea şi eficacitatea vaccinului, întrucât ciroza şi cancerul ficatului necesită 15 - 20 ani pentru se manifesta. Reculul nu este deci suficient. Copiii vaccinaţi în toamna anului 1994 (mai mult de 500.000) cu Engerix B şi ne-urmăriţi din cauza numărului lor mare, vor prezenta probabil, cancer şi alte afecţiuni grave peste 15 sau 20 de ani. In ciuda acestei evidenţe, fabricanţii de vaccinuri care consideră că timpul înseamnă bani şi care doresc să realizeze o cifră de afaceri şi beneficii record, ar dori ca vaccinarea contra hepatitei B să devină obligatorie. În acest scop, ei fac presiuni din toate puterile asupra instanţelor publice care le sunt înfeudate.
De ce sunt înfeudate ? Răspunsul este simplu. Pentru ca vaccinurile să-şi găsească locul în viaţa socială şi să fie considerate ca un panaceu capabil a eradica toate bolile infecţioase, este firesc să se facă apel la conducătorii statului pentru ca ei să impună aceste vaccinuri în număr cât mai mare, cu ajutorul legii. Astfel, profiturile vor fi mai importante dacă în loc să se vaccineze 100000 de persoane, se vaccinează 10000000. Pentru a face să se vaccineze 100000 de indivizi, fabricanţii cheltuiesc mulţi bani cu diverse reclame. Promulgând o lege care face vaccinarea obligatorie, se economisesc mulţi bani şi se realizează profituri mirifice ! De aceea, fabricanţii de vaccinuri preferă să aloce câteva sute de milioane campaniilor electorale ale şefilor de stat şi oamenilor politici. Rămânându-le îndatoraţi pentru a fi fost aleşi, aceştia din urmă nu vor putea refuza, după aceea, să le retrimită mingea. Ca dovadă, în Franţa, pe TF 1, miercuri 6 iulie 1994, la ora 20, s-a putut auzi din gura Ministrului Adjunct al Sănătăţii, dl Douste-Blazy, un discurs de propagandă în favoarea vaccinării împotriva hepatitei B. Ministrul avea sarcina să înnebunească de panică populaţia, pentru a o linişti apoi anunţând că există un vaccin.
Telespectatorul ignorant ia toate acestea de bune şi se încrede orbeşte în Ministru şi în medicina instituţională . Ia gândiţi-vă ! Dacă există un asemenea pericol şi un asemenea vaccin, trebuie să te vaccinezi cât mai repede. Ceea ce ignoră telespectatorul este că acest Ministru face parte dintr-un grup important reprezentat in Adunarea Naţională, al cărui şef manifestă o ambiţie preşedinţială şi că, din această cauză, el are nevoie de bani pentru a-şi duce la bun sfârşit campania electorală. Cum ajung banii în casieria partidului politic în cauză ? Mister total. Lucrul de care putem fi siguri este că omul politic va face totul pentru a favoriza interesele fabricanţilor de vaccinuri. Trebuie să ştim că un sprijin de acest gen (după caz, între 20 şi 50 milioane de franci) nu reprezintă o mare cheltuială pentru un laborator când se cunoaşte cifra de afaceri şi beneficiile realizate de acesta.

În mod normal vaccinul contra hepatitei B trebuie să asigure protecţia împotriva cancerului ficatului. Ori, se ştie că nu există pe piaţă nici un vaccin care să permită protejarea unui organism contra cancerului. Dimpotrivă, este din ce în ce mai admis de lumea medicală şi ştiinţifică că vaccinurile sunt generatori de dezordini imunitare provocate care antrenează diferite afecţiuni de degenerescenţă cum sunt bolile auto-imune, alergiile, cancerele şi, foarte probabil, SIDA. Nu numai că vaccinul contra hepatitei B nu protejează de cancer, pentru că ştiinţific vorbind aceasta este imposibil, dar el provoacă efecte secundare grave, cum ar fi hepatitele fulminante, meningitele, nevritele optice, sindromul paraliziile Bell, epilepsia, convulsiile, psoriazisul şi şocul anafilactic mortal. În ţările occidentale, subiecţii atinşi de hepatita B sunt în principal hemofilii transfuzaţi, dializaţii, homosexualii şi heterosexualii, toxicomanii şi personalul de sănătate în raporturi cu aceştia. Subiecţii supuşi riscului sunt deci în număr limitat şi constituie un segment puţin important al populaţiei. De ce, în acest caz, să vrei din toate puterile să vaccinezi până la 100% dintre membrii unei naţiuni ?
O primă generaţie de vaccinuri contra hepatitei B a fost propusă pacienţilor chiar din 1980; era vorba despre vaccinurile Hevac B şi Hepavax. Fabricate plecând de la plasmă umană prelevată de la bolnavii contaminaţi cu virusul hepatitei B şi prezentând antigeni specifici, aceste vaccinuri nu erau probabil lipsite de pericole. Într-adevăr, înainte de 1986, era foarte posibil ca bolnavii care au fost folosiţi la fabricarea vaccinurilor despre care vorbim să fi fost contaminaţi cu virusul SIDA, deşi dezminţirile vaccinaliştilor sunt formale, aceştia spunând că au recurs la tehnici de purificare şi de eliminare a particulelor de talie virală pentru a elimina viruşii recenzaţi ca posibili agenţi ai SIDA.
-miliarde de franci se scurg spre industriile vaccinurilor, bani provenind din casieriile Asigurărilor Sociale sau a altor organisme din diverse ţări ale lumii, adică din prelevări directe din salarii şi cotizaţii patronale ori prelevări directe din bugetele de sănătate şi bugetul anumitor state. În acest fel, banii care dispar spre industriaşii vaccinului împuţinează în mod evident bugetele organizaţiilor însărcinate cu sănătatea publică sau ale statelor. Această situaţie destul de specială provoacă anemierea considerabilă a investiţiilor pe care statele le-ar putea realiza în alte domenii esenţiale. Astfel, din lipsă de informaţie, în mod involuntar, acceptând principiul vaccinal, marele public ruinează statele şi participă la distrugerea propriei sale sănătăţi. Nu este paradoxal ?
De fapt, mafia vaccinalistă a devenit, de-a lungul timpului, nu numai un stat în stat pe plan financiar, ci şi un „făcător" şi „desfăcător" de guverne la scară planetară şi aceasta în strânsă legătură cu laboratoarele farmaceutice, care reprezintă, şi ele, puteri financiare colosale.
În legătură cu GenHevac B (şi nu Engerix B fabricat în alt mod) doctorul Scohy, deja citat, seria în revista Des clefs pour vivre (nr. 7, ianuarie 1995):
„Ele (vaccinurile GenHevac B) sunt preparate prin manipulare genetică de celule care au fost făcute în mod artificial canceroase deci „nemuritoare" in cazul vaccinului contra hepatitei B, este vorba la început despre culturi de celule de ovar de hamster. Odată devenite nemuritoare" ele sunt manipulate pe plan intern de către genele lor pentru a le obliga să fabrice proteinele vaccinale. Aceste vaccinuri vor inocula în profunzimea organismul nostru:
- substanţe cancerigene, nedecelabile, fără îndoială în cantităţi enorme;
- anumite unelte care au servit la manipularea genetica a celulelor ce fabricat proteina vaccinală, enzimele şi moleculele de ADN. Acest material poate provoca, in orice moment, modificări ale mesajului genetic al individului vaccinat, ceea ce riscă să atragă boli genetice la pacientul însuşi, sau monstruozităţi progeniturii sale, sau să modifice eventualii viruşi tăcuţi, ascunşi in profunzimea celulelor pacientului şi să-i facă virulenţi, surse de boli care ar putea fi la fel de înspăimântătoare ca SIDA;
- viruşi care contaminează, la un moment sau altul, cultura de celule nemuritoare care fabrică vaccinul. Nu este posibil să se asigure în permanenta perfecta inocenţă a acestor celule, fie că există viruşi ascunşi preexistenţi manipulărilor genetice, fie că aceste culturi sunt contaminate în momentul unei re-injectări.
Acumularea de vaccinuri de toate genurile, în toate direcţiile, fără cel mai mic interes curativ sau preventiv, epuizează şi înnebuneşte sistemul imunitar, ceea ce este baza indispensabilă instalării bolii SIDA. Acest nou vaccin contra hepatitei B riscă în mare măsură să fie picătura care umple paharul. Şi vom putea constata foarte curând propagarea acestei boli îngrozitoare pe căi perfect banale, cum ar fi contactul cutanat (strângerea de mână) sau micro-picăturile de salivă. Coşmarul va deveni total. Toate acestea pentru a preveni o boală complet ipotetică ce are tendinţa de a regresa spontan în ţările noastre şi care se vindecă spontan, fără tratament, în 999 de cazuri din 1000."