Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Mari Duhovnici si predicile lor (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5036)
-   -   Pustnici, asceti, cu daruri deosebite (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8830)

sunsray 15.03.2010 18:08:35

Pustnici, asceti, cu daruri deosebite
 
Va rog tare mult daca este cineva care cunoaste bine muntele Athos, sau a auzit de un pustnic pe acolo(sau din Grecia, si alta tara, insa am spus Muntele athos, caci am exemplul monahului paisie aghioritul, care m-a impresionat profund prin viata si darurile sale) ca este, cu haruri asemeni parintelui Paisie Aghioritul, sa ma contactati neintarziat, . Insa cihiar daca nu stiti de vreun asemenea calugar, si cunoasteti muntele bine, imi este de folos, caci doresc sa ajung acolo si sa raman mai mult timp. Si de aceea ar fi binevenit oricine care merge acolo periodic sau ocazional, sa ma contacteza caci doresc si eu sa ajung.
Eu va multumesc anticipat ,pentru tot
Numai bine

Iubirea 17.09.2010 01:20:30

Pentru mine cel mai minunat parinte care si-a inceput noviciatul in Athos este pr. Porfirie...din punctul meu de vedere nu exista printre parintii contemporani un parinte cu viata mai aleasa si mai deosebita decat a pr. Porfirie....masura si trairea lui duhovniceasca a intrecut cu mult limitele normalului, omenescului...citind cartile despre Sf. Sa eu am fost mai mult decat impresionata...am fost chiar socata...
Pentru ca ajunsesem sa ma revolt ca doar unii au putut sa-l cunoasca, sa se foloseasca de invataturile si sfaturile sale... mi s-a intamplat ceva minunat, straniu...in fine.

Eram in manastire si mai multe maici stiau ca eu il iubeam pe pr. Porfirie si ii citeam cartile cu mult interes in acea perioada. Astfel, intr-o zi venind de la ascultare, o maica mi-a dat ultima carticica aparuta despre pr. Porfirie...eu eram cam abatuta, avusesem niste ispite si nu puteam accepta situatia. Am ajuns in camera si am inceput sa citesc carticica...am ramas uimita sa vad ca inceputul se referea exact la ispitele mele...ok, a venit timpul si m-am culcat...am inchis cartea la pagina unde am ramas cu cititul...a doua zi, am avut alte ispite, alte probleme...seara m-am apucat iar sa citesc...erau raspunsuri exact la ce patisem in acea zi...citeam si nu puteam sa cred incat am recitit...ok!!! iar m-am culcat...a treia zi s-a repetat fenomenul si asa pana am terminat carticica (avea cam 80 pg daca imi mai amintesc)...in fiecare seara cand incepeam sa citesc de unde ramasesem in seara precedenta gaseam sfaturi si raspunsuri la ce petrecusem eu in ziua respectiva...
Doamne minunat esti intru Sfintii tai!!!

Poate parea ca sunt paranoica...dar pentru mine aceasta situatie a fost o minune vie faptul ca parintele a vrut sa imi arate ca nu este prezent doar pt ucenicii sau sau doar pt unii...ci pentru toti cei ce-l doresc aproape...sa imi arate ca revolta mea fusese nefondata.

Ekaterina 29.05.2013 00:20:40

Nevoințe pustnicești la Cheile Sohodolului
 
Maica Arsenia este una dintre monahiile care s-au lepădat de ele însele, încercând să se păzească tot mai mult de ispite, înarmate cu rugăciunea lui Iisus, nevoindu-se în aspră asceză în munte, în zona Cheilor Sohodolului, județul Gorj. Cu alte cuvinte, maica Arsenia este o pustnică.

Păstrează întotdeauna tăcerea, iar dacă o cercetezi fără ca ea să știe, o vei găsi veșnic cufundată în lucrarea rugăciunii inimii. În fiecare sâmbătă coboară la schit pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine, iar duminica și la praznicele împărătești este nelipsită de la Sfânta Liturghie. Chilie îi este un bordei pe care un trecător obișnuit cu greu îl poate zări. Rugăciunea ei este întregită de post aspru, mâncând o dată în zi, după ora 16:00, iar miercurea și vinerea nu mănâncă nimic. În toată perioada Postului Mare, nu iese din chilie, nevoința fiindu-i mult mai aspră decât în oricare altă perioadă a anului. În Sâmbăta lui Lazăr coboară la schit și rămâne în așteptarea Marelui Praznic al Învierii cu celelalte maici. De 20 de ani are această rânduială.

Am vorbit doar de două ori cu maica Arsenia, pentru că bordeiul în care viețuiește este sus în munți, acolo unde frigul iernii și țipetele râșilor nu mai înseamnă ceva înspăimântător pentru ea, fiind întărită și de rugăciunile părintelui său duhovnic, la rândul lui pustnic.

„E bine să nu rămână nici o clipă fără rugăciune“

La prima întâlnire cu maica Arsenia am aflat un cuvânt de învățătură de mare preț, și anume cum se practică în sihăstrie Rugăciunea lui Iisus: „E bine să nu rămână nici o clipă a vieții fără rugăciunea inimii, pentru ca omul să nu se împrăștie cu cele lumești. Dar și cu rugăciunea asta e o taină. Din primii mei ani de pustie am învățat de la părintele Visarion, starețul de atunci al schitului, că rugăciunea desăvârșită a inimii este întregită oarecum. Noi, pustnicele, ne rugăm așa: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa! Maica Domnului, ajută-mă!». Rugându-te la sfârșitul rugăciunii la Maica Domnului, nu se poate ca rugăciunea să nu fie încununată cu harul mult dorit, pentru că Maica Domnului mult poate înaintea Fiului. Așa ne-a învățat duhovnicul nostru și așa ne-am rugat în toți anii aceștia de pustie. Să știi și mata că diavolul la sihăstrie te pândește mai abitir decât oriunde, dar când o pui în rugăciune și pe Măicuța Domnului lângă Fiul, mare putere și mare apărare găsești. E nevoie numai atât: să te rogi tot timpul!“

Lumina din peșteră

Maica Arsenia merge zilnic într-o peșteră în care s-au nevoit mulți sfinți ai acestor locuri și acolo rostește ceasuri întregi rugăciunea lui Iisus. De două ori Dumnezeu a rânduit să ne întâlnim la peșteră și maica m-a îngăduit și pe mine, în micimea și păcatele mele, și mare folos am avut în urma rugăciunii din nopțile acelea. Dimineața, când am coborât dintre stânci, tocmai răsărea soarele, un răsărit din care simțeam binecuvântarea și lumina purtată pe aripi de îngeri. Numai cine a simțit roua dimineții la hotarul dintre noapte și zi poate spune că a pus început bun întru rugăciune, și asta pentru că nimic nu se compară cu mângâierea celei dintâi raze de soare, când metanierul alunecă printre degete, în timp ce gândul urcă spre măreția lui Dumnezeu, acolo, în inima munților.

O priveam pe maica Arsenia în timp ce se ruga, iar imaginea era de nedescris. Privirea îi era îndreptată către Psaltire, ca și cum ar fi lăsat să curgă rugăciunea și dorul de Dumnezeu, în același șuvoi de lumină. În noaptea aceea m-am tot întrebat cum poate lumina atât de puternic focul acela plăpând care apare dintr-o lumânare firavă, încălzind aerul rece care răzbate din pereții peșterii. N-am îndrăznit s-o întreb despre rânduiala pustnicească a locului, mulțumindu-mă că pot să o urmăresc în tăcere și să deslușesc fiecare mesaj care se contura din modul în care pustnica se ruga. Despre viețuirea în sihăstrie poți crede la un moment dat că respectivul sihastru se nevoiește în bordeiul său stăruind în permanentă rugăciune. De data aceasta aveam în față o altă perspectivă pustnicească, aceea a privegherii în peșteră și, ce mi s-a părut foarte important, era neîncetata rugăciune care o însoțea pe pustnica Arsenia în orice timp și în orice loc. Am mai cercetat și în alte dăți locurile acelea, pentru rugăciune, dar și din dorința de a o regăsi pe maica Arsenia. Din ziua aceea însă n-am mai văzut-o niciodată. (Sursa: Ziarul Lumina)

Ekaterina 29.05.2013 00:23:40

Pustnicii României - Între Cer și pământ
 
Un documentar impresionant si de mare folos despre pustnici.
http://www.youtube.com/watch?v=wy-Y7wS33jI

Annyta 29.05.2013 09:48:13

Citat:

În prealabil postat de Ekaterina (Post 520579)
Un documentar impresionant si de mare folos despre pustnici.
http://www.youtube.com/watch?v=wy-Y7wS33jI

Mulțumiri pentru acest documentar!

Printre altele a fost și o atenționare pentru mine, de a nu fi în înșelare...

Merită să fie văzut. Unii oameni se roagă neîncetat pentru noi. Să nu nesocotim aceste rugăciuni prin faptele noastre!

adam000 02.06.2013 18:24:47

Citat:

În prealabil postat de Annyta (Post 520594)
Unii oameni se roagă neîncetat pentru noi. Să nu nesocotim aceste rugăciuni prin faptele noastre!

Unul din cele mai adevarate si frumoase comentarii, cum rar gasesc pe forum!
Foarte adevarat!
Exista oameni care se roaga neincetat pt noi, iar noi prin faptele noastre putem sa le inmultim binele facand si noi bine la randul nostru, sau invers, cu fiecare pacat pe care il facem nesocotim efortul si binele lor pe care ei ni-l fac.
Insa maniera cea mai frumoasa de a inmulti rugaciunea si binele lor este sa ne rugam si noi pentru altii la randul nostru, sau macar sa ne rugam. Cat mai mult!


Ora este GMT +3. Ora este acum 11:19:23.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.