Vreau sa spun, statean ieri si ma gandeam ca noi oamnei de cele mai multe ori nu mai tinem cont ca am venit din imparatia Lui Dumnezeu pe pamnant aici unde este gradina Lui si ca El este la tot pasul. Am fost ieri la Patriarhie si am vazut multi oamnei care veneau sa ii se roage Sf Ioan Gura de aur, si ma intreba-m pentru ce se roaga acesti oameni: pentru sanatate, pentru prosperitate materiala etc, dar totusi, cati din acesti se roaga pentru iertarea pacatelor si pentru intarirea credintei? Oare cati dintre ei isi daruiesc iubirea acelui sfant, in semnn de recunostinta? Deoarece, intrebi oamni care nu prea vin la biserica sa se roage si isi vad cele lumesti, si ii intrebi de ce nu merg la biserica sa se roage si iti raspune "dar ce imi da Dumnezeu sa mananc, nu amm timp" si asta spusa ironic si mai intrebi o data pe acelasi om, dar tu crezi in Dumnezeu ? iar el iti raspunde "da cred" pe un ton de nesiguranta, (si multe alte cazuri cu alte raspunsuri), De ce oamnei nu cred, nu vor, sa fie contienti ca nu este indeajuns sa ne rugam, ci trebuie sa si credem, in Cel carui ne rugam, si in rugaciunile noastre, S-ai dam a noastra fiinta si a noastra iubire, Oare nu a fost de ajuns ca si-a trimes El Fiul sa ne mintuiasca si sa ne ierte, sa ne binecuvanteze, si sa ne iubesca chiar si atunci cand era rastihnit.
Unde ne ie credinta si iubirea de vrasmasi?
De ce ne rezumam la cele lumesti, si vrem sa avem o viata plina de lucruri materiale, scumpe, frumoase, sofisticate etc, ceti din cei care au murit si au fost bogati, s-au intors in tarana lund cu ei doar pacatele, faptele bune, credinta, si iubirea, stie cineva pe cineva care a murir si a loat mai mult de atat, si-a loat cineva vila masina cu el? SI daca da sa-mi spuna si mie/

Ai dreptate ,dar noi nu putem face nimic pentru ei.
Nu poti sa slujesti in acelasi timp si lui Dumnezeu si lui mamona.
Si asta e valabil pentru ei ,iubirea de cele lumesti e prea mare ,oricat ai incerca sa le deschizi ochii.
Eu nu cred ca multi din cei care vin la biserica se roaga pentru bani ,pentru sanatate poate.E vorba de cei care vin mai des la biserica.

Introspectia ta e binevenita. Acum incearca sa canalizez ideea spre tine insuti sa vezi unde esti tu. Vorbim de iubire si ne amintim de cuvintele Mantuitorului care ne spune " ...si sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Si vei fi uimit sa-ti dai seama cat de putin te iubesti pe tine, desi suna narcisist, nu din acest punct de vedere. Daca ne-am iubi ne-am crea o morala crestina desavarsita si am ajunge la o asceza, la o renuntare la noi insine care ne-ar permite sa iubim pe aproapele nostru asa cum ne indeamna Mantuitorul. Dar stim ca noi am fost invatati si suntem in continuare educati si formati ca sa nu ne cunoastem. Nu avem identitate religioasa aproape deloc. Credem ca suntem ortodocsi dar nu suntem. Pe un site a unei persoane, Ioan, el scrie despre el "convertirea unui ortodox la ortodoxie". Si este foarte adevarat, ca avem impresia ca suntem ortodocsi, cand legile si canoanele pe care se creaza omul nou drept maritor in drum spre mantuire nu le respectam. Inca odata : ortodoxia nu e usoara. Avem impresia ca suntem ortodocsi dar cu gandul la reincarnare, sau trecand unele din pacate, zicem mai mici, la capitolul acceptabile, etc. Cunoasterea pacatelor proprii care se obtine foarte greu si indreptarea lor este conditia obligatorie pentru a iubi pe Dumnezeu si pe cei de langa noi. Multe ar mai fi de spus.
Doamne ajuta.
PS-topicul nu e la locul lui. Deschide unul mai sus in "generalitati" daca vrei sa continui.

Un crestin, citind viata Sfântului Serafim de Sarov, a luat hotarârea de a petrece în fiecare noapte câteva ore în rugaciune. Venind sa ia binecuvântare pentru asta, duhovnicul l-a întrebat:
- Acum cât timp te rogi în fiecare zi?
- Cam jumatate de ora. Nu mai mult, caci sunt obosit din cauza serviciului.
- Si de acum serviciul o sa îti fie mai usor?
- Nu, o sa fie la fel, dar am sa ma lupt mai mult cu oboseala.
- Lasa socotelile astea, lasa râvna fara masura. Daca vei citi viata Sfântului Ierarh Nicolae, o sa îti propui sa faci câteva minuni? Nu merge asa. Ia-o încet, sa nu ajungi în prapastie. Si, dupa ce vei începe sa te rogi mai mult în fiecare zi, abia apoi sa îmi vorbesti despre privegherea de noapte.

Si eu privesc adesea in "curtea vecinului", uitand ca ceea ce eu nu pot face, NU am dreptul sa cer altora sa-mi faca.. Ba mai mult tot privind spre cele "inalte" am uitat sa inteleg semnificatia celor "mici", cum ar fi iubirea aproapelui..

E bine sa ne ferim sa judecam aproapele ,macar cu vorba ,daca nu reusim sa ne stapinim gandurile,nu de alta dar s-ar putea sa ne trezim cu inimile impietrite.
Rugandu-ne mai mult pentru iertarea propriilor pacate vom ajunge poate sa nu ne mai intereseze ce se intampla in jurul nostru.
Lumea nu o putem schimba noi ,daca oamenii ar fi mai mult cu mintea la Dumnezeu ne-am asemana cu cei de pe vremea lui sf.Ioan Gura de Aur ,cand rar gaseai un necredincios.

Frate daniel7, foarte mult gresesti in ceea ce spui. Ferice de cei ce merg acolo la Biserica, si se roaga. O.. frate crezi ca Dumnezeu nu asculta rugaciunea lor, indiferent ce ar contine ea ? Preabunul cerceteaza inimile si rarunchii... cine suntem noi sa le spunea acelora cum sa se roage sau ce sa spuna exact ? Doar sfintii pot face acestea.
Noi nu trebuie sa judecam pe nimeni dupa cum se roaga si ce spune, daca cer sanatate sau iertare de pacate sau intarirea in credinta, sau pamant roditor, sau ce ar putea cere, multumi sau slavoslovi fiecare.

Cu siguranta Dumnezeu va stii fiecaruia ce ii este de folos spre mantuire si va avea grija in pronia Sa (purtarea Lui de grija) sa primeasca acelea. Nu spune ca nu este indeajuns doar sa ne rugam, mult poate o rugaciune cu inima infranta si smerita, si cu adevarat este de ajuns.

Tu frate ai credinta ? Hai atunci sa nu mai osandim si judecam pe altii si sa ne bucuram ca ii vedem in Biserica lui Hristos. Hristos a inviat !