Care e treaba cu crestinismul?
 

Salut la toata lumea. Probabil ca s-au mai deschis topicuri pe aceasta tema, nu stiu, nu urmaresc de mult timp forumul (o luna- doua), de abia acum mi-am facut cont. As vrea sa primesc raspunsuri cat mai sincere (poate "sincere" nu e cuvantul potrivit, mai degraba logice).
Simplu: de ce credeti in Dumnezeu? De ce credeti in ceva in care. .. nu stiu, in ceva ilogic? Cruce, matanii, sfinte taine, icoane, post, traditii, sarbatori, tamaie, plecaciuni, pacate, viata de apoi, iad, rai, descantece... atatea lucruri ilogice. Ce va face sa credeti in toate astea?
De ce credeti ca zeitatea pe care o venerati voi este cea mai buna/ cea adevarata? Este doar o intamplare ca credeti in Dumnezeu. Daca va nasteati in Africa/ China/ Arabia Saudita fiti siguri ca nu mai credeati in "El". De ce sunteti asa de siguri?
De ce atatea lucruri complicate?
Eu sunt deist. Cred intr-o energie mai mare decat mine, cred ca exista, dar n-o venerez, ea exista, doar atat.
Care e treaba cu crestinismul si cu toate astea? Va complicati viata degeaba.

Ultima ta frază arată că ai convingerea că deja ştii cum e treaba. Ai deja o convingere, nu doreşti cu sinceritate să afli opiniile noastre.

De ce intrebi si nu cauti sa afli? Ca sa ne areti unde gresim?

Am o convingere, evident, dar asta nu inseamna ca nu vreau sa aflu ce/cum gandesc alti oameni.
PS: Daca scrii cu diacritice romanesti nu inseamna ca stii limba romana. Stii la ce ma refer, cred.

@xanixade, nici tu nici N.Priceputu n-ati raspuns la intrebare. Lasa la o parte atitudinea suspicioasa si hai sa vorbim deschis.

Mi se pare numai mie că s-au înmulţit trollii?

ICSVortex
Crucea, mataniile, icoanele, posturile - toate astea sunt simboluri. Ceva ce reprezinta doar niste indicatoare care ar putea ajuta un suflet sa devina constient.

De ex. crucea este simbolul finalitatii materiei. Imagineaza-ti materia care i-a nastere, exista, apoi in final se distruge, se descompune. Crucea este simbolul care arata ca materia nu are scapare si ca tot ce se bazeaza pe materie este trecator. Sau imagineaza-ti faptul ca in aceasta lume, totul este dual (cu plus si minus). Simbolul crucii, arata unde ajunge dualismul. Traseaza doua linii paralelele, una noteaz-o cu + iar cealalta cu -. Acum, ia cele doua linii paralele si intersecteaza-le formand o cruce. In punctul lor de intersectie plusul si minusul devin zero, acolo e prinsa dualitatea (intr-un punct), si acolo e si sfarsitul ei. Imagineaza-ti crucea ca un simbol ce vrea sa arate ceva. Simbolul crucii mai arata si ca din acel punct de intersectie (centrul ei), se inalta ceva, o energie mult mai mare (asa cum spui tu), care a depasit starea limitata a materiei si a regasit constiinta vietii. Constiinta este acea mare energie care este constienta de ea insasi ca existenta. Este viata, eternitatea.

Dar tine minte, toate acestea trebuie sa le iei doar ca niste simboluri, nu ca un fanatic ce le personifica. Ele nu sunt adevarul ci doar indicatoare catre adevar. Adevarul este Viata. Il poti numi pe Dumnezeu si Viata daca vrei sa ii dai un nume, problema este sa intelegi cum poti ajunge la constiinta Vietii si nu sa ajungi un fanatic ce personifica mental totul. Daca tu il percepi pe Dumnezeu ca o imensa energie, foarte bine. Scopul existentei tale este sa devii constient de tine insuti ca existenta, adica ucm intri in contact cu acea energie. Prin tine, si efortul depus de fiinta ta, acea imensa energie (Viata) devine constienta de ea insasi.

Deschis? Nu stiu in ce masura o sa intelegi.
Crucea, mataniile, mersul la biserica, inchinarile, postul, rugaciunea, toate acestea constituie moduri de adorare a lui Dumnezeu.

http://ro.orthodoxwiki.org/Adorare


Tot asa de deschis,
toate cele bune.

Crestinismul s-a nascut in baza acestor indicatoare de adevar. El indica intr-adevar spre adevar, dar trebuie luat in seama ca atare. Un simbol catre adevar. Adica este un indicator, o cale spre eternitate. Dar din moment ce ai devenit un fanatic ce personifica mental tot ce vede, nu mai este vorba de adevar ci se deformeaza adevarul.

Nu ştiu. Luminează-mă!

Verbele la conjunctiv care se termina in "i" cer dublarea lui.
Ai zis "sa afli". Tre' "sa aflii". Asta am vrut sa zic.