Rugaciunea
 

Cum poate un student sa isi faca rugaciunile de seara si de dimineata daca sta la camin si nu poate avea parte de singuratate, de intimitate?

Primul gând ce mi-a venit a fost: Cum se rugau oare, cei din închisori, unde erau îngrămădiți cu zecile într-o celulă? Cei care erau deja deprinși cu rugăciunea dinainte de a fi închiși, se rugau în orice moment în care nu trebuiau să vorbească: stând, șezând, mergând, culcați în pat, mâncând.

Cred că ar trebui să citești pur și simplu rugăciunile atunci când poți, în orice moment al zilei, chiar și dacă sunt colegii de față (nu trebuie să te rușinezi), până le înveți pe de rost. Apoi le vei putea spune în gând oricând vei găsi un moment prielnic: în pat seara sau dimineața, pe drum; în orice moment în care simți că poți să-ți înalți gândul către Dumnezeu.

De asemenea, e bine să te obișnuiești cu acea rugăciune scurtă, care poate fi spusă oricând și oriunde: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.

Încă ceva: Însăși dorința de a te ruga este, deja, o jumătate de rugăciune. N-o lăsa să se stingă; hrănește-o cum poți și oricând poți.

Bine zice Cristian. La care as adauga "dilema camarii", cum zicea o amica. Se plangea ca nu are o "camara", unde sa intre, asa cum zice Scriptura. Si ma gandeam ca acea camara e insasi mintea, in adancul ei numit inima, sau poate fi chiar rugaciunea. Cuvintele rugaciunii pot fi camara unde se retrage cugetul, indiferent de locul fizic in care ne aflam.
Iar pentru un student, eu cred (e doar opinia mea, o simpla parere) ca rugaciunea poate fi si asa: invata! Fa fapte bune, studiaza, traieste in relatii bune cu cei din jur, odihneste-i pe parintii si prietenii care te stiu departe si iti poarta grija. Iata rugaciunea!
Doamne ajuta,
spor la studiu!

Pozeaza rugaciunile si citeste-te de pe telefon sau tableta. Colegii vor crede ca tu stai pe fb sau ca citesti mesaje si astfel ramane taina ta ceea ce faci.

Are aplicatii specilale pt asa ceva pe android market

Probabil ca se ajutau unii pe altii, isi purtau reciproc poverile.
O fapta buna este, deja, rugaciune. Invelisul ei nu sunt cuvintele ci, uneori, propriul sange.