Simt ca [COLOR=darkred]lumanarea odihneste inima celui ce se afla pe moarte[/COLOR]. Ea odihneste si pe cei ce raman in urma celui ce moare, intarindu'le nadejdea in viata cea vesnica si in faptul ca acela nu moare, ci doar adorme, pentru o vreme. [COLOR=darkred]Lumina lumanarii aduce pace[/COLOR], intr'o masura mai mica sau mai mare.

Lumanarea aduce aminte de faptul ca dincolo exista ceva, acel Ceva despre care a auzit vorbindu-se o viata intreaga. Ea trezeste si mai mult constiinta credintei, nadejdea nemuririi sufletului si a vietii celei vesnice. Ea aduce in mintea celui aflat pe moarte faptul ca moartea vine curand, deci mai are doar foarte putine clipe in care poate lucra. Cred ca ea vizeaza acele din urma clipe in care omul poate sa se intoarca spre Dumnezeu, asemeni talharului de pe Cruce.

Lipsa lumanarii nu o vad a fi ceva gresit. Insa prezenta ei poate naste ceva nebanuit, intoarcerea inimii celui aflat pe moarte. Iar daca lumanarea poate aprinde inima aceluia se arata prin aceasta ca rolul ei este unul insemnat.