Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Umanitare (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5050)
-   -   Aproape de noi - copii cu deficiente (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6439)

cristina2012 03.06.2009 23:35:45

Aproape de noi - copii cu deficiente
 
Unul dintre copii mei si-a rupa mana destul de urat. A fost nevoie de o operatie, are nervul lezat, dar, slava Lui Dumnezeu, se reface. In spital, in sectia de ortopedie intotdeauna gasesti multa durere... acum a fost zguduitor. Am cunoscut o mama cu doi copii cu handicap grav, apoi pe prietena ei cu doi copii cu handicap si mai grav si inca o prietena a lor cu un copil in aceeasi situatie. Femei puternice, luptand din greu pentru recuperarea copiilor lor. Daca Bogdanel, baietelul care a fost in salon cu fiul meu, este un copil sensibil si istet, cu sanse mari de recuperare, surioara lui, diagnosticata cu tetrapareza spastica, la fel ca si prietenii lor, Mihai, Petruta si Lilian, diagnosticati cu microcefalie si tetrapareza spastica au sperante mai mici. Dar mamele se lupta pentru ei, nu cartesc, desi se descurca greu cu banii, iar sistemul medical si de asigurari din Romania este si el o povara in plus pentru acesti oameni atat de incercati.

Am facut un montaj cu fotografii si filmulete cu ei, este incarcat pe Youtube aici: http://www.youtube.com/watch?v=CsG7j37Sslc . Au nevoie de ajutorul nostru. Dar nu vreau atat sa va prezint acest film ca sa solicit un ajutor anume pentru ei, desi repet, au mare nevoie, cat mai ales sa vi-i prezint, nu neaparat pe ei, ci pe cei ca ei. Au atata nevoie de apropierea noastra, de o vorba buna, chiar la telefon, de o plimbare in curtea spitalului. E o lume aparte cu care, atunci cand te intalnesti trebuie sa te opresti si sa-i privesti, sa-i intelegi... este ca in reclama aceea de la Animal Planet de acum cativa ani, cu un domn care se opreste uimit in fata unui biet melc ratacit intr-o statie de metrou. Se opreste, se apleaca privind miscarile lente ale melcului si atunci imaginile din jur, metroul si oamenii incep sa se miste cu viteza dublata in jurul lor... Asa e si lumea lor. Ei nu se pot grabi, fiecare miscare, fiecare suras, Doamne, poate chiar un pas, se fac incet, cu munca si durere.
Peste tot in jurul nostru ii putem intalni. Sa le acordam cateva cuvinte, un suras. Desi e greu, intr-un fel e o binecuvantare, asa spun cei care se ocupa de ei, parinti, prieteni. Ei sunt aproapele nostru aflat in suferinta, popositi o clipa si asupra lor.
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

monica.miholca 04.06.2009 03:24:19

Asta nu are legatura directa cu subiectul topicului, dar nu vroiam sa deschid unul nou, si e vorba tot de copii:
http://www.jurnalul.ro/stire-special...re-509960.html

dorinastoica14 04.06.2009 12:07:43

Citat:

În prealabil postat de cristina2012 (Post 143092)
Unul dintre copii mei si-a rupa mana destul de urat. A fost nevoie de o operatie, are nervul lezat, dar, slava Lui Dumnezeu, se reface. In spital, in sectia de ortopedie intotdeauna gasesti multa durere... acum a fost zguduitor. Am cunoscut o mama cu doi copii cu handicap grav, apoi pe prietena ei cu doi copii cu handicap si mai grav si inca o prietena a lor cu un copil in aceeasi situatie. Femei puternice, luptand din greu pentru recuperarea copiilor lor. Daca Bogdanel, baietelul care a fost in salon cu fiul meu, este un copil sensibil si istet, cu sanse mari de recuperare, surioara lui, diagnosticata cu tetrapareza spastica, la fel ca si prietenii lor, Mihai, Petruta si Lilian, diagnosticati cu microcefalie si tetrapareza spastica au sperante mai mici. Dar mamele se lupta pentru ei, nu cartesc, desi se descurca greu cu banii, iar sistemul medical si de asigurari din Romania este si el o povara in plus pentru acesti oameni atat de incercati.

Am facut un montaj cu fotografii si filmulete cu ei, este incarcat pe Youtube aici: http://www.youtube.com/watch?v=CsG7j37Sslc . Au nevoie de ajutorul nostru. Dar nu vreau atat sa va prezint acest film ca sa solicit un ajutor anume pentru ei, desi repet, au mare nevoie, cat mai ales sa vi-i prezint, nu neaparat pe ei, ci pe cei ca ei. Au atata nevoie de apropierea noastra, de o vorba buna, chiar la telefon, de o plimbare in curtea spitalului. E o lume aparte cu care, atunci cand te intalnesti trebuie sa te opresti si sa-i privesti, sa-i intelegi... este ca in reclama aceea de la Animal Planet de acum cativa ani, cu un domn care se opreste uimit in fata unui biet melc ratacit intr-o statie de metrou. Se opreste, se apleaca privind miscarile lente ale melcului si atunci imaginile din jur, metroul si oamenii incep sa se miste cu viteza dublata in jurul lor... Asa e si lumea lor. Ei nu se pot grabi, fiecare miscare, fiecare suras, Doamne, poate chiar un pas, se fac incet, cu munca si durere.
Peste tot in jurul nostru ii putem intalni. Sa le acordam cateva cuvinte, un suras. Desi e greu, intr-un fel e o binecuvantare, asa spun cei care se ocupa de ei, parinti, prieteni. Ei sunt aproapele nostru aflat in suferinta, popositi o clipa si asupra lor.
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

Minunat filmulețul tău Cristina!
Este atâta bucurie în ochii acestor copii.Am ochii plini de lacrimi,nu mă pot opri din plâns.De atâtea ori trecem indiferenți pe lângă ei.Nu au nevoie decât de puțină atenți ca să fie fericiți.

ioan_si.atat 12.06.2009 01:14:18

Intr-adevar, miscator filmulet. Ochisorii copiilor spun totul despre durere, dar si despre puterea lor de a lupta.
Ce s-ar putea face pentru ei? Poate esti mai in masura sa ne spui. Ii putem ajuta cumva?

Doamne-ajuta!

cristina2012 12.06.2009 13:37:26

Cum pot fi ajutati
 
Citat:

În prealabil postat de ioan_si.atat (Post 145162)
Intr-adevar, miscator filmulet. Ochisorii copiilor spun totul despre durere, dar si despre puterea lor de a lupta.
Ce s-ar putea face pentru ei? Poate esti mai in masura sa ne spui. Ii putem ajuta cumva?

Doamne-ajuta!

Multumesc mult pentru mesajul tau. Am intrat putin pe blogurile tale si am vazut ca esti un om sensibil, probabil de aceea te-ai si gandit cum pot fi acesti copii ajutati.

Acesti copii si ceilalti ca ei au mare nevoie de prieteni si de educatori. Parintii de multe ori sunt epuizati de lupta de zi cu zi pentru ingrijirea lor, pentru obtinerea de tot felul de aprobari (internari, transport la clinica, acte de handicap care in Romania se fac anual), de dus tot felul de "daruri" pe la cei care le pot ajuta copiii. Nu se mai pot mobiliza sa le citeasca povesti, sa se joace cu ei in ritmul lor lent. Si chiar cei care au ajutor si reusesc sa petreaca mult timp cu copiii lor, tot au nevoie de clipe de liniste, de a-si reface puterile. Ca urmare, e o binefacere sa petreci o ora cu un astfel de copil, sa-i citesti o poveste si sa vorbesti despre ea, sa te joci cu el, sa-l impingi cu caruciorul prin parc, sau sa-l sprijini sa faca cativa pasi, sa-l inveti cateva cuvinte dintr-o limba straina, sau sa-i canti un cantec si sa-l inveti si pe el sa cante, sa pictezi sau sa modelezi cu el, chiar si doar un telefon din cand in cand special pentru el. Fac o paranteza la partea cu muzica si arta in general... unii dintre ei au talente exceptionale. In sala de ergoterapie vorbeam si ma jucam mereu cu un baiat destul de mare, cred ca avea vreo 13-14 ani, Alex. Mental era muuult mai mic, dar era foarte simpatic si canta deosebit de bine, inclusiv in limbi straine, desi de vorbit, vorbea lent si in romana... de cantat canta super. Din pacate nimeni nu canta cu el.

Practic, daca cineva vrea sa ajute in acest fel pe copii, fie se poate apropia de ei in parc, pe strada, oriunde ii intalneste, fie poate merge intr-un spital/centru de recuperare si se poate interesa daca acolo exista voluntari care se ocupa de copii (si de regula exista). Luati legatura cu el si va vor indruma ce se poate face. Daca nu exista va puteti oferi. Vorbiti cu asistentele si va vor indruma.

La spitalul M.S. Curie (BUDIMEX) si centrul de recuperare din curtea spitalului exista astfel de oameni minunati. In principal tin lectii la diferite materii cu copiii internati pentru mai mult timp (multi studenti ar putea face asta), conteaza foarte mult. Au si un fel de scoala si biblioteca. Exista si sala de joaca, dar eu nu am fost in ea. Ce bine ar fi daca intr-o astfel de sala de joaca ar fi 2-3 persoane (fie tineri, fie pensionari) care sa se joace cu copii pentru o ora-doua, sa-i stimuleze, iar mamele care-si petrec jumatate de viata in spital sa aibe timp sa faca linistite un dus. Sau tot intr-o astfel de sala sa fie adunati copii de aceeasi varsta/nivel intelectual si sa li se citeasca povesti/poezii si apoi sa discute intre ei, sau sa puna in scena povestea. Alaturi de ei pot sta multumiti si copiii cu handicap neurologic grav... ei nu ar pricepe povestea (ei nu pot nici sa se joace, sau sa mestece cum trebuie), dar simt si se bucura de apropierea celorlalti copii. Tonul vocii celui care citeste povestea ii va face sa se simta bine si pe ei.
In ciuda aparentelor, a lucra din cand in cand cu persoanele cu deficiente este benefic starii tale de spirit, e reconfortant. Pe de alta parte pe tineri i-ar ajuta enorm sa se formeze ca parinti, pe varstnici i-ar ajuta sa aibe prieteni, sa fie activi si simta ca au un scop nobil in viata pentru care organismul isi va mobiliza resursele.


Sa va mai povestesc situatia lui Bogdan, baietelul din filmulet. Am stat cu el in salon in Budimex dupa ce a fost operat. Avea dureri mari. Mama mai avea o fetita, Nicoleta, cea cu suras minunat, internata in sectia de recuperare (in alta cladire). Fetita facea convulsii, nu o putea lasa singura. M-am oferit sa stau eu cu Bogdan, oricum il pazeam pe fiul meu. Daca ai sti cat de fericit a fost ca le-am citit povesti si poezii si am discutat cu ei. Apoi i-am tot cantat din repertoriul copiilor mei de la cor. Era seara si Andrei al meu era mort de somn si eu ii tot ziceam "deschide ochii si canta" ca sa-l mai ajutam pe bietul Bogdan sa mai uite de suferinta grea, care nu-l lasa sa doarma. Cat am citit si am cantat i-a fost mai usor, cand Andrei a adormit, lumina in salon s-a stins pentru ca toti ceilalti dormeau, saracul a inceput sa geama de durere... acum era singur, atat de singur, se juca cu un telefon mobil si gemea... Un timp am mai vorbit cu el, dar intr-un final m-a biruit si pe mine somnul, eram nedormita de cateva nopti si a doua zi urma sa fie operat copilul meu. Ma sculam la gemetele lui, mai schimbam cateva vorbe cu el si iar picam de somn.


Fireste, in masura in care avem, ii putem ajuta si cu bani. Altfel putem face un filmulet ca acesta, sau putem scrie o poezie sau un eseu despre ei, putem picta... orice care ii poate prezenta intr-un mod sensibil lumii. In felul acesta poate cei mai putin sensibili, mai ocupati, cei care scuipa in san cand vad un astfel de om pe strada, i-ar putea cunoaste si intelege. Acest om care pana atunci ii ocolea, poate are suficienti bani ca sa ii ajute si material, pentru ca au nevoie. Nici nu aveti idee cat costa medicamentele necesare in fiecare zi, cat costa carucioarele, protezele, etc. Unele se dau gratuit sau compensat, dar sunt multe care si compensate sunt prea greu de suportat de bietele familii.

Trebuie sa-i facem sa se simta prietenii nostri, sa-i facem sa se simta ca facand parte dintre noi. Asta le poate forma de copii mentalitatea ca nu sunt niste nenorociti la marginea societatii si singurul lor vis sa fie acela de a primi cat mai multe ajutoare de la cineva. Trebuie sa le facem loc intre noi, asa cum le facem si copiilor nostri.

padurariucristi 12.06.2009 15:51:48

Cand am ramas insarcinata cu primul copil ,avand o emoragie,m-i s-a descoperit ca aveam un virus.Mi se spusese ca vine copilul handicapat,ca-mi poate muri la nastere etc..M-am speriat foarte tare.Am plans mult .M-am certat si cu mama foarte tare de nu ne mai vorbeam deloc.DE CE? Pentru ca am hotarat sa tin copilul.Majoritatea mi-au spus ca nu-s normala.Cum sa accepti un copil care stii ca-ti vine cu probleme?Mi-a spus cineva ca daca eram copilul ei ma ducea cu forta sa fac avort.I-mi era frica.NU DE AVORT.Mi-era frica de un copil normal.Mi-era frica ca m-oi duce in fata JUDECATORULUI SUPREM si o sa-mi arate un copil NORMAL si SANATOS si atunci era cainta mea adevarata insa mult prea tarziu caci deja eram la judecata si nu se mai putea face nimic.....-Esti ca o criminala!...Aduci pe lume un copil sa sufere batjocurile multor oameni care nu inteleg .Esti constienta de asa ceva?asa mi se spunea.Dar de ce?Daca DUMNEZEU vrea sa-ti dea un copil HANDICAPAT ti-l da normal ca la varsta copilariei sa cada cu capul de gheata cand e la sanius si il ai.S-au ii cumperi cadou la 18 ani un motoscuter si se izbeste cu el de un copac de pe marginea strazii si-si rupe coloana si-l ai in carut pe tot restul vietii.De ce sa nu ii omoram si pe ei ,pe cei care nu mai sunt folositori decat sa aduca o povara in familie si societate?...-ESTE CRIMA...Cum sa iei viata unei vieti omenesti?....-Dar cel din pantece nu tot viata omeneasca este?Are suflet din momentul zamislirii nu din momentul nasterii.Sunt mame care plang ca nu pot face copii si mame care plang ca nu vor.De ce a lasat Dumnezeu femeile care nu pot face copii?Ca sa aiba si copiii orfani sau lepadati de mama lor naturala o persoana caruia sa-i spuna mama.Sa nu ne lasam copiii in orfelinate.Sa-i luam de acolo si sa-i crestem .Sa nu-i dam la cei din alte neamuri ,si sa-i faca de o alta religie.Sunt COPIII NOSTRI,ai romanilor.Fiecare om va avea judecata sa.Dar si fiecare neam.Sa nu radem de copiii, lasati de DUMNEZEU ,cu probleme caci sunt ai nostri.Sunt lasati pentru pacatele noastre.Sa nu radem de copiii lasati de parinti in orfelinate caci n-au nici o vina,saracii de ei.Sa ii ajutam cu o vorba buna,cu o mangaiere,sa mergem si sa-i cautam.Sa nu ramanem indiferenti fata de ei caci sunt ai nostri.Multi consideram ca sunt rai,ca nu-s educati,ca ii bat pe ai nostri,pe cei care au parinti.Dar care din ei sunt cuminti?Care dintre copiii nostri asculta de la prima atentionare ca lucrul respectiv nu se face?Ne batem toata ziua gura cu ei si tot ce vor ei si le duce capul fac.E mai usor sa vezi aschia din ochiul celuilalt decat barna di ochiul nostru.E mai usor sa vezi ca copilul celuilalt e mai rau decat al nostru.BABA FRUMOASA SI COPIL CUMINTE.Sa nu radem de copiii cu probleme de sanatate ca de fapt suntem noi cu probleme phisice.Sa avem mila de ei.Sa ne lasam copiii sa vina asa cum vrea DUMNEZEU.BUNI,RAI,BOLNAVI,SANATOSI etc.Sunt ai nostri.Inainte sa-i avortam sa-i intrebam pe micutii nostri din pantece daca vor sa-i omoram.Sa ne punem noi in locul lor si sa ne lasam mamele sau tatii nostri sa ne intrebe daca vrem sa fim omorati.Sigur ca nu vrem.De ce sa ne ia viata cand avem atatea de vazut in lumea asta?!De ce sa ne-o ia cand vrem sa ne bucuram de bunatatile de pe lumea asta?!Experienta mea a fost pilda multor oameni ,insa mie cel mai mult.Am invatat ca trebuie sa ne iubim aproapele,pe cei bolnavi,asa cum sunt ei.Tot oameni sunt si ei si n-au nici o vina.Insa ei au mare nevoie de dragoste fata de noi care avem nevoie de lux .Iubindu-i pe ei ne iubim pe noi.Revenind la ceea ce am inceput pot sa va spun ca am o fetita care a implinit 4 ani si este sanatoasa tun.Dumnezeu a lucrat cu mare dragoste fata de mine si mi-a dat un copil de care ma bucur mult.Insa mi-a mai dat ceva.MILA fata de cei napastuiti si mi-a luat indiferenta fata de copiii bolnavi.Cine stie ce-o fi in inima lor cand sunt batjocoriti pe strada?-PLEACA MA DE AICI,HANDICAPATULE....Daca ne-ar spune si noua cineva astfel de cuvinte?Ce am face?Cred ca-l luam chiar si la bataie.Insa ei ,copiii bolnavi poate ca rad,se dau la o parte,pleaca capul in jos etc...Am putea face noi asta cand suntem batjocoriti?Sa recunoastem ca majoritatea dintre noi apartinem din societatea BOLNAVA.Sa ne iubim aproapele asa cum DUMNEZEU ne iubeste pe noi,NECONDITIONAT.Pe cel sanatos nu-l iubeste mai mult ca pe cel bolnav.Pe cel bogat nu-l iubeste mai mult ca pe cel sarac.Pe cel care sta in fruntea tarii nu-l iubeste mai mult ca pe cel care da cu sapa si lucreaza pamantul.Avem datoria sa ne iubim aproapele ,fie el in pantecele mamei,fie el bolnav sau sanatos,fie el bogat sau sarac asa cum ne iubeste si pe noi cel ce ne-a creat.SA NU STAM NEPASATORI.

ioan_si.atat 13.06.2009 21:40:46

Citat:

În prealabil postat de cristina2012 (Post 145253)
Multumesc mult pentru mesajul tau. Am intrat putin pe blogurile tale si am vazut ca esti un om sensibil, probabil de aceea te-ai si gandit cum pot fi acesti copii ajutati.

Acesti copii si ceilalti ca ei au mare nevoie de prieteni si de educatori. Parintii de multe ori sunt epuizati de lupta de zi cu zi pentru ingrijirea lor, pentru obtinerea de tot felul de aprobari (internari, transport la clinica, acte de handicap care in Romania se fac anual), de dus tot felul de "daruri" pe la cei care le pot ajuta copiii. Nu se mai pot mobiliza sa le citeasca povesti, sa se joace cu ei in ritmul lor lent. Si chiar cei care au ajutor si reusesc sa petreaca mult timp cu copiii lor, tot au nevoie de clipe de liniste, de a-si reface puterile. Ca urmare, e o binefacere sa petreci o ora cu un astfel de copil, sa-i citesti o poveste si sa vorbesti despre ea, sa te joci cu el, sa-l impingi cu caruciorul prin parc, sau sa-l sprijini sa faca cativa pasi, sa-l inveti cateva cuvinte dintr-o limba straina, sau sa-i canti un cantec si sa-l inveti si pe el sa cante, sa pictezi sau sa modelezi cu el, chiar si doar un telefon din cand in cand special pentru el. Fac o paranteza la partea cu muzica si arta in general... unii dintre ei au talente exceptionale. In sala de ergoterapie vorbeam si ma jucam mereu cu un baiat destul de mare, cred ca avea vreo 13-14 ani, Alex. Mental era muuult mai mic, dar era foarte simpatic si canta deosebit de bine, inclusiv in limbi straine, desi de vorbit, vorbea lent si in romana... de cantat canta super. Din pacate nimeni nu canta cu el.

Practic, daca cineva vrea sa ajute in acest fel pe copii, fie se poate apropia de ei in parc, pe strada, oriunde ii intalneste, fie poate merge intr-un spital/centru de recuperare si se poate interesa daca acolo exista voluntari care se ocupa de copii (si de regula exista). Luati legatura cu el si va vor indruma ce se poate face. Daca nu exista va puteti oferi. Vorbiti cu asistentele si va vor indruma.

La spitalul M.S. Curie (BUDIMEX) si centrul de recuperare din curtea spitalului exista astfel de oameni minunati. In principal tin lectii la diferite materii cu copiii internati pentru mai mult timp (multi studenti ar putea face asta), conteaza foarte mult. Au si un fel de scoala si biblioteca. Exista si sala de joaca, dar eu nu am fost in ea. Ce bine ar fi daca intr-o astfel de sala de joaca ar fi 2-3 persoane (fie tineri, fie pensionari) care sa se joace cu copii pentru o ora-doua, sa-i stimuleze, iar mamele care-si petrec jumatate de viata in spital sa aibe timp sa faca linistite un dus. Sau tot intr-o astfel de sala sa fie adunati copii de aceeasi varsta/nivel intelectual si sa li se citeasca povesti/poezii si apoi sa discute intre ei, sau sa puna in scena povestea. Alaturi de ei pot sta multumiti si copiii cu handicap neurologic grav... ei nu ar pricepe povestea (ei nu pot nici sa se joace, sau sa mestece cum trebuie), dar simt si se bucura de apropierea celorlalti copii. Tonul vocii celui care citeste povestea ii va face sa se simta bine si pe ei.
In ciuda aparentelor, a lucra din cand in cand cu persoanele cu deficiente este benefic starii tale de spirit, e reconfortant. Pe de alta parte pe tineri i-ar ajuta enorm sa se formeze ca parinti, pe varstnici i-ar ajuta sa aibe prieteni, sa fie activi si simta ca au un scop nobil in viata pentru care organismul isi va mobiliza resursele.


Sa va mai povestesc situatia lui Bogdan, baietelul din filmulet. Am stat cu el in salon in Budimex dupa ce a fost operat. Avea dureri mari. Mama mai avea o fetita, Nicoleta, cea cu suras minunat, internata in sectia de recuperare (in alta cladire). Fetita facea convulsii, nu o putea lasa singura. M-am oferit sa stau eu cu Bogdan, oricum il pazeam pe fiul meu. Daca ai sti cat de fericit a fost ca le-am citit povesti si poezii si am discutat cu ei. Apoi i-am tot cantat din repertoriul copiilor mei de la cor. Era seara si Andrei al meu era mort de somn si eu ii tot ziceam "deschide ochii si canta" ca sa-l mai ajutam pe bietul Bogdan sa mai uite de suferinta grea, care nu-l lasa sa doarma. Cat am citit si am cantat i-a fost mai usor, cand Andrei a adormit, lumina in salon s-a stins pentru ca toti ceilalti dormeau, saracul a inceput sa geama de durere... acum era singur, atat de singur, se juca cu un telefon mobil si gemea... Un timp am mai vorbit cu el, dar intr-un final m-a biruit si pe mine somnul, eram nedormita de cateva nopti si a doua zi urma sa fie operat copilul meu. Ma sculam la gemetele lui, mai schimbam cateva vorbe cu el si iar picam de somn.


Fireste, in masura in care avem, ii putem ajuta si cu bani. Altfel putem face un filmulet ca acesta, sau putem scrie o poezie sau un eseu despre ei, putem picta... orice care ii poate prezenta intr-un mod sensibil lumii. In felul acesta poate cei mai putin sensibili, mai ocupati, cei care scuipa in san cand vad un astfel de om pe strada, i-ar putea cunoaste si intelege. Acest om care pana atunci ii ocolea, poate are suficienti bani ca sa ii ajute si material, pentru ca au nevoie. Nici nu aveti idee cat costa medicamentele necesare in fiecare zi, cat costa carucioarele, protezele, etc. Unele se dau gratuit sau compensat, dar sunt multe care si compensate sunt prea greu de suportat de bietele familii.

Trebuie sa-i facem sa se simta prietenii nostri, sa-i facem sa se simta ca facand parte dintre noi. Asta le poate forma de copii mentalitatea ca nu sunt niste nenorociti la marginea societatii si singurul lor vis sa fie acela de a primi cat mai multe ajutoare de la cineva. Trebuie sa le facem loc intre noi, asa cum le facem si copiilor nostri.

Foarte bune exemplele si initiativele. Absolut de acord pentru promovarea iubirii si ajutorului dintre oameni, in special cand e vorba de cei cu probleme. Nu stiam de existenta voluntarilor din spitale, este un lucru minunat. Si trebuie sustinut. Trebuie sa facem ceva pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, mai ales cand e vorba de copii. Din pacate nu am stat bine la capitolul organizare niciodata, insa sunt dispus sa continuam discutia sa sa vedem concret cum putem fi de folos.

Doamne-ajuta!

ioan_si.atat 13.06.2009 21:46:29

Citat:

În prealabil postat de padurariucristi (Post 145286)
Cand am ramas insarcinata cu primul copil ,avand o emoragie,m-i s-a descoperit ca aveam un virus.Mi se spusese ca vine copilul handicapat,ca-mi poate muri la nastere etc..M-am speriat foarte tare.Am plans mult .M-am certat si cu mama foarte tare de nu ne mai vorbeam deloc.DE CE? Pentru ca am hotarat sa tin copilul.Majoritatea mi-au spus ca nu-s normala.Cum sa accepti un copil care stii ca-ti vine cu probleme?Mi-a spus cineva ca daca eram copilul ei ma ducea cu forta sa fac avort.I-mi era frica.NU DE AVORT.Mi-era frica de un copil normal.Mi-era frica ca m-oi duce in fata JUDECATORULUI SUPREM si o sa-mi arate un copil NORMAL si SANATOS si atunci era cainta mea adevarata insa mult prea tarziu caci deja eram la judecata si nu se mai putea face nimic.....-Esti ca o criminala!...Aduci pe lume un copil sa sufere batjocurile multor oameni care nu inteleg .Esti constienta de asa ceva?asa mi se spunea.Dar de ce?Daca DUMNEZEU vrea sa-ti dea un copil HANDICAPAT ti-l da normal ca la varsta copilariei sa cada cu capul de gheata cand e la sanius si il ai.S-au ii cumperi cadou la 18 ani un motoscuter si se izbeste cu el de un copac de pe marginea strazii si-si rupe coloana si-l ai in carut pe tot restul vietii.De ce sa nu ii omoram si pe ei ,pe cei care nu mai sunt folositori decat sa aduca o povara in familie si societate?...-ESTE CRIMA...Cum sa iei viata unei vieti omenesti?....-Dar cel din pantece nu tot viata omeneasca este?Are suflet din momentul zamislirii nu din momentul nasterii.Sunt mame care plang ca nu pot face copii si mame care plang ca nu vor.De ce a lasat Dumnezeu femeile care nu pot face copii?Ca sa aiba si copiii orfani sau lepadati de mama lor naturala o persoana caruia sa-i spuna mama.Sa nu ne lasam copiii in orfelinate.Sa-i luam de acolo si sa-i crestem .Sa nu-i dam la cei din alte neamuri ,si sa-i faca de o alta religie.Sunt COPIII NOSTRI,ai romanilor.Fiecare om va avea judecata sa.Dar si fiecare neam.Sa nu radem de copiii, lasati de DUMNEZEU ,cu probleme caci sunt ai nostri.Sunt lasati pentru pacatele noastre.Sa nu radem de copiii lasati de parinti in orfelinate caci n-au nici o vina,saracii de ei.Sa ii ajutam cu o vorba buna,cu o mangaiere,sa mergem si sa-i cautam.Sa nu ramanem indiferenti fata de ei caci sunt ai nostri.Multi consideram ca sunt rai,ca nu-s educati,ca ii bat pe ai nostri,pe cei care au parinti.Dar care din ei sunt cuminti?Care dintre copiii nostri asculta de la prima atentionare ca lucrul respectiv nu se face?Ne batem toata ziua gura cu ei si tot ce vor ei si le duce capul fac.E mai usor sa vezi aschia din ochiul celuilalt decat barna di ochiul nostru.E mai usor sa vezi ca copilul celuilalt e mai rau decat al nostru.BABA FRUMOASA SI COPIL CUMINTE.Sa nu radem de copiii cu probleme de sanatate ca de fapt suntem noi cu probleme phisice.Sa avem mila de ei.Sa ne lasam copiii sa vina asa cum vrea DUMNEZEU.BUNI,RAI,BOLNAVI,SANATOSI etc.Sunt ai nostri.Inainte sa-i avortam sa-i intrebam pe micutii nostri din pantece daca vor sa-i omoram.Sa ne punem noi in locul lor si sa ne lasam mamele sau tatii nostri sa ne intrebe daca vrem sa fim omorati.Sigur ca nu vrem.De ce sa ne ia viata cand avem atatea de vazut in lumea asta?!De ce sa ne-o ia cand vrem sa ne bucuram de bunatatile de pe lumea asta?!Experienta mea a fost pilda multor oameni ,insa mie cel mai mult.Am invatat ca trebuie sa ne iubim aproapele,pe cei bolnavi,asa cum sunt ei.Tot oameni sunt si ei si n-au nici o vina.Insa ei au mare nevoie de dragoste fata de noi care avem nevoie de lux .Iubindu-i pe ei ne iubim pe noi.Revenind la ceea ce am inceput pot sa va spun ca am o fetita care a implinit 4 ani si este sanatoasa tun.Dumnezeu a lucrat cu mare dragoste fata de mine si mi-a dat un copil de care ma bucur mult.Insa mi-a mai dat ceva.MILA fata de cei napastuiti si mi-a luat indiferenta fata de copiii bolnavi.Cine stie ce-o fi in inima lor cand sunt batjocoriti pe strada?-PLEACA MA DE AICI,HANDICAPATULE....Daca ne-ar spune si noua cineva astfel de cuvinte?Ce am face?Cred ca-l luam chiar si la bataie.Insa ei ,copiii bolnavi poate ca rad,se dau la o parte,pleaca capul in jos etc...Am putea face noi asta cand suntem batjocoriti?Sa recunoastem ca majoritatea dintre noi apartinem din societatea BOLNAVA.Sa ne iubim aproapele asa cum DUMNEZEU ne iubeste pe noi,NECONDITIONAT.Pe cel sanatos nu-l iubeste mai mult ca pe cel bolnav.Pe cel bogat nu-l iubeste mai mult ca pe cel sarac.Pe cel care sta in fruntea tarii nu-l iubeste mai mult ca pe cel care da cu sapa si lucreaza pamantul.Avem datoria sa ne iubim aproapele ,fie el in pantecele mamei,fie el bolnav sau sanatos,fie el bogat sau sarac asa cum ne iubeste si pe noi cel ce ne-a creat.SA NU STAM NEPASATORI.

Foarte bun exemplul tau in contextul discutiei de la acest topic. Sincere felicitari pentru faptul ca ai stiut care este calea cea dreapta, ca ai avut nadejde si mai ales credinta, iar pentru acestea ai fost rasplatita cu ingerasul tau de fetita.

Referitor la copii cu probleme, cum crezi ca ii putem ajuta? Orice parere sau sfat sunt binevenite.

Doamne-ajuta!

mihnea45 14.06.2009 00:48:23

Citat:

În prealabil postat de cristina2012 (Post 143092)
Unul dintre copii mei si-a rupa mana destul de urat. A fost nevoie de o operatie, are nervul lezat, dar, slava Lui Dumnezeu, se reface. In spital, in sectia de ortopedie intotdeauna gasesti multa durere... acum a fost zguduitor. Am cunoscut o mama cu doi copii cu handicap grav, apoi pe prietena ei cu doi copii cu handicap si mai grav si inca o prietena a lor cu un copil in aceeasi situatie. Femei puternice, luptand din greu pentru recuperarea copiilor lor. Daca Bogdanel, baietelul care a fost in salon cu fiul meu, este un copil sensibil si istet, cu sanse mari de recuperare, surioara lui, diagnosticata cu tetrapareza spastica, la fel ca si prietenii lor, Mihai, Petruta si Lilian, diagnosticati cu microcefalie si tetrapareza spastica au sperante mai mici. Dar mamele se lupta pentru ei, nu cartesc, desi se descurca greu cu banii, iar sistemul medical si de asigurari din Romania este si el o povara in plus pentru acesti oameni atat de incercati.

Am facut un montaj cu fotografii si filmulete cu ei, este incarcat pe Youtube aici: http://www.youtube.com/watch?v=CsG7j37Sslc . Au nevoie de ajutorul nostru. Dar nu vreau atat sa va prezint acest film ca sa solicit un ajutor anume pentru ei, desi repet, au mare nevoie, cat mai ales sa vi-i prezint, nu neaparat pe ei, ci pe cei ca ei. Au atata nevoie de apropierea noastra, de o vorba buna, chiar la telefon, de o plimbare in curtea spitalului. E o lume aparte cu care, atunci cand te intalnesti trebuie sa te opresti si sa-i privesti, sa-i intelegi... este ca in reclama aceea de la Animal Planet de acum cativa ani, cu un domn care se opreste uimit in fata unui biet melc ratacit intr-o statie de metrou. Se opreste, se apleaca privind miscarile lente ale melcului si atunci imaginile din jur, metroul si oamenii incep sa se miste cu viteza dublata in jurul lor... Asa e si lumea lor. Ei nu se pot grabi, fiecare miscare, fiecare suras, Doamne, poate chiar un pas, se fac incet, cu munca si durere.
Peste tot in jurul nostru ii putem intalni. Sa le acordam cateva cuvinte, un suras. Desi e greu, intr-un fel e o binecuvantare, asa spun cei care se ocupa de ei, parinti, prieteni. Ei sunt aproapele nostru aflat in suferinta, popositi o clipa si asupra lor.
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!



Rugăciune către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Maică Sfântă a celor ce cheamă cu evlavie numele tău! O, grabnică ajutătoare a neamului crestinesc, nădejde a celor deznădăjduiți! La tine alerg când mă aflu în necazuri și în dureri, așteptând milostivirea ta.
Nici un muritor nu a cunoscut o durere mai mare decât ai cunoscut-o tu, atunci când L-ai văzut pe Preadulcele tău Fiu răstignit pe cruce. Nici o mamă nu a plâns pentru fiii ei cât ai plâns tu pentru căderile și durerile noastre. O, câte icoane ai udat cu lacrimile tale, ca să vădești creștinilor grija pe care le-o porți. Cum ai făcut să izvorască lacrimi din ochii tăi zugrăviți de mâini omenești!
Știind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele tău, te rog, Preacurată, vezi suferința mea și neputintele mele, Preasfântă Fecioară, și nu mă lăsa să fiu biruit de ele.
Știu minunile tale, știu dragostea pe care o arăți neamului creștinesc. De multe ori te-ai arătat în chip minunat și ai dăruit vindecare celor dreptcredincioși.
Ajută-mă, Maică Preasfântă, ca simțind că mă acoperi cu sfântul tău acoperământ, să te cinstesc împreună cu toți îngerii și sfinții în toate zilele vieții mele. Amin.

rus ioana 18.07.2012 14:53:11

Un sufletel care nu merita sa sufere!
 
Buna Ziua!
Numele meu este Ioana si va scriu din partea unei bune prietene care are neaparata nevoie de un sfat si de ajutor. Este o fata de care are 39 de ani, pe nume Costin Elena Anca si care in urma cu 2 ani si cateva luni a nascut un baietel frumos dar cu mari probleme. Barbatul cu care are copilul i-a fost alaturi pana anul acesta, dar au inceput problemele...Ea are o grija extraordinara de copil este pentru el 100%, iar sotul ei este de un timp foarte nepasator fata de familia lui. O inseala de ceva timp si nu o mai ajuta nici material nici spiritual, iar copilul fiind foarte bolnav are nevoie si de el. A fost nevoie si de interventia politiei, iar parintii lui si bunicii copilului au amenintat-o cu bataia si cu moartea. Alex, asa il cheama pe micut, a fost operat de mielomeningocel lombal, hidrocefalie operata, are sunt ventriculoperitoneal, deci este foarte bolnav. Este foarte speriata si disperata ca nimeni nu o ajuta si nu e pentru ea, mai ales barbatul care ar trebui sa o faca sa uite de griji, sau daca nu ii mai pasa de ea, macar de copilul acela, care este si al lui, dar asta e viata..numerele ei de telefon sunt:0740691659, 0753803036. Va rog daca se poate macar un sfat sau un telefon sa ii dati, i-ar prinde bine in momentele aste chiar si o vorba buna sau un sfat de la cineva competent.

Va multumesc,

Rus Ioana.


Ora este GMT +3. Ora este acum 13:25:50.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.