Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15130)

antiecumenism 23.06.2012 10:12:01

Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI
 
M-am gandit sa deschid un topic nou pt ca am citit un articol :http://www.evz.ro/detalii/stiri/copi...ta-988130.html
REVOLTA PĂRINȚILOR: „Mi se refuză înscrierea copilului la grădiniță pentru că nu e vaccinat”

Dacă vă gândiți să renunțați total sau parțial la imunizările obligatorii pentru copil, riscați să nu fiți acceptați în grădinițe și școli.

http://www.evz.ro/typo3temp/pics/13_...62f1b049f9.jpg

"În această săptămână a trebuit să duc actele medicale pentru înscrierea fetiței mele la o grădiniță din București. Pe carnetul de imunizări îi lipsea un vaccin, motiv pentu care au refuzat să o primească. Mi-au cerut să merg la Direcția de Sănătate București (DSPB), ca să cer o dispensă specială, cu șanse mici să o obțin", ne-a povestit Maria, a cărei fetiță merge pentru prima dată în
colectivitate.

"Copiii neimunizați pot cauza focare epidemice"


Reprezentații Ministerului Sănătații spun că decizia refuzării copiilor neimunizați în grădinițe depinde de fiecare unitate în parte.

"O hotărâre de guvern mai veche stabilește că intrarea în colectivitate poate fi condiționată de vaccinurile pe care le-a făcut copilul. Măsura se aplică atât în școli, cât și în grădinițe, unde copilul ar putea răspândi rujeola, rubeola, etc. Părinții care refuză vaccinarea își asumă responsabilitatea pentru o eventuală îmbolnăvire a copilului, în schimb, în colectivitate nu îi putem expune la risc pe cei vaccinați", comentează epidemiologul Geza Molnar, consilier în Ministerul Sănătații (MS).

De altfel, statistici recente făcute la nivel european arată că în țara noastră se înregistrează cel mai mare număr de cazuri de rujeolă din UE (din peste 1500 de cazuri depistate în acest an, jumătate sunt în România).


"Riscăm focare epidemice în colectivitate cărora le cad victime copii fără vină. E bine dacă atât cadrele didactice, cât și insitituțiile școlare să țină cont de asta, mai ales că vaccinarea e gratuită", adaugă reprezentanul MS.

Oficialii DSPB sunt și mai duri și spun că legea impune ca în grădinițe și școli, de stat sau private, "să se primească numai cei care prezintă documente care atestă efectuarea imunizărilor obligatorii.
"Se încalcă Constituția"

Părinții reclamă însă faptul că decizia de a nu primi copiii nevaccinați în sistemul de învățământ încalcă Constituția.

"Eu, tată a trei copiii nu îi vaccinez și sunt printre cei mai sănătoși, se îmbolnăvesc cel mai rar, forme ușoare și nu au alergii, astm, și altele mai grave, gen autism de care sunt suspecte vaccinurile", spune Ciprian Buzner, care se ocupă și de o grădiniță din Timișoara.

"La grădinița pe care o păstorim în Timișoara probabil că sunt cel puțin 30% din cazuri nevaccinați. Noi i-am primit cu drag. Problema corect pusă este dacă să îi primim pe ceilalți fiindcă aceia sunt purtători de viruși suplimentari (alterați, nepatogeni, cum or ai). Conform Constitituției României, acest lucru este interzis. Este la dispoziția părintelui să decidă ce crede că este mai bine pentru copilul lor", adaugă părintele.
Conform calendarului de vaccinare, următoarele imunizări sunt obligatorii:


Primele 24 de ore: Hep B
2-7 zile :BCG

2 luni: DTPa-VPI-Hib, Hep B,

4 luni:DTPa-VPI-Hib

6 luni:DTPa-VPI-Hib, Hep B,

12 luni:DTPa-VPI-Hib, RRO

4 ani :DTPa

7 ani (în cls I-a):RRO

9 ani (în cls III-a):VPI,

14 ani (în cls VIII-a):dT

Abrevieri:
DTPa = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular
VPI = vaccin polio inactivat
Hep B = vaccin hepatitic B
DTPa-VPI-Hib = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B
RRO = vaccin rujeolic-rubeolic-oreion
BCG = vaccin de tip Calmette Guerrin
dT = vaccin diftero-tetanic pentru adulți


antiecumenism 23.06.2012 10:20:48

VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ȘI CONSECINȚE

Extrase din cartea Dr. Louis De Brouwer- VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ȘI CONSECINȚE

http://www.scribd.com/doc/37713555/V...la-a-Secolului


Louis Bon De Brouwer este doctor în medicină, specialist în biologie moleculară și în homeopatie. De asemenea, este posesor al unei diplome internaționale în Ecologie umană.



“Teoriile avansate de Pasteur și diversele sale experimente (trucate) marchează începutul unei noi ere medicale, bazată pe șiretlicuri științifice și pe un abuz de putere și o escrocherie uriașă pe seama sănătății publice. Odată cu acceptarea, fără nici o reținere de către corpul medical, a principiului asepsiei ființelor vii și al vaccinărilor, principii impuse întregii populații, industria farmaceutică de fabricare a vaccinurilor a reușit să impună o neverosimilă dictatură ce durează și astăzi. N-ar trebui să uităm, într-adevăr, că ilustrul Pasteur crease pe cont propriu un laborator de fabricare a vaccinurilor și aceasta cu mult înaintea înființării faimosului Institut Pasteur. Această afacere l-a făcut, de altfel, milionar !
„Știm ce se întâmplă astăzi. Pasteur și-a făcut numeroși adepți. În lume sunt legiuni întregi de laboratoare care și-au clădit averile grație fabricării vaccinului. Adoptând principiul vaccinării sistematice, corpul medical dobândise o armă redutabilă în fața indivizilor sănătoși.
Dacă, dintotdeauna, medicii trataseră doar indivizii bolnavi, fiindcă se știe că cei sănătoși nu erau luați în calcul în practica lor (căci nu exista medicină preventivă), odată cu sistemul vaccinărilor, ei ajungeau să se impună întregii populații; de aici, o sursă de profituri deloc neglijabilă. Pentru a impresiona opinia publică, care abia aștepta să creadă în miracolul vaccinării, s-a făcut apel la o mediatizare inimaginabilă. Timp de mai mulți ani, n-a trecut o zi fără ca presa să vorbească despre experimentele lui Pasteur și despre extraordinarul lor succes.
O etapă considerabilă tocmai fusese depășită: medicina devenea preventivă. Ea putea de acum înainte să se adreseze întregii populații de pe planetă. Într-o țară ca Franța, adevărat imperiu colonial, era un chilipir nemaipomenit, din punct de vedere financiar, pentru producătorii de vaccinuri. Se puteau vaccina zeci de milioane de indigeni în Africa, în Asia și alte părți. Evident, cum acești oropsiți nu dispuneau de resurse pentru a plăti vaccinurile, erau puși să plătească contribuabilii Metropolei, în numele principiilor umanitare. Datorită vaccinărilor, Franța avea să elimine cea mai mare parte a afecțiunilor virulente care bântuiau aceste țări. Vaccinarea era considerată ca o operă de salubritate mondială, ca un act de generozitate față de indivizii privați de toate, pradă ai epidemiilor îngrozitoare.
Acționând astfel, Franța își câștigase o imagine de salvatoare a umanității. Ce glorie avea să aibă ea de acum înainte pe plan internațional! Ce prestigiu în ochii comunității mondiale ! In realitate, această acțiune umanitară nu era decât un aspect al motivelor pentru efectuarea vaccinărilor sistematice. Privind mai îndeaproape, celelalte motive erau mult mai puțin glorioase.
http://carteromaneasca.files.wordpre...x300.jpg?w=640În spatele acestei fațade atât de generoase se ascundeau de fapt interesele fabricanților de vaccinuri. Clica medico-farmaceutică tocmai câștigase o mare victorie financiară, bătându-și joc de sănătatea publică. Într-adevăr, principiul vaccinării nu se sprijinea pe nici o bază științifică sau medicală serioasă. Nu s-a demonstrat niciodată în practică faptul că principiul teoretic al vaccinării constituia fundamentul unui act terapeutic valabil din punct de vedere științific. S-a demonstrat exact contrariul: principiul vaccinării constituie o eroare medicală generatoare de accidente foarte grave. A vaccina constituie un act medical contra naturii, care nu se sprijină pe nici o bază științifică.
Dar nu este de ajuns să afirmi pentru a demonstra. Prezenta lucrare a fost redactată în scopul de a furniza câteva mărturii care să demonstreze inutilitatea si pericolul vaccinărilor.
-pentru Jenner, principiul vaccinării se bazează pe ideea originală că este mai bine să previi decât să vindeci. Idee cu atât mai originală și inovatoare cu cât medicina alopată, de-a lungul timpului, nu s-a preocupat niciodată de prevenire, ceea ce este ușor de înțeles. Medicul nu are nici un interes ca diversele afecțiuni să fie evitate: i-ar distruge astfel chiar materia primă pe care își exercită arta și profesia sa, generatoare de profituri. Dacă prevenirea ar deveni regulă generală, și într-un interval de 20 de ani, de exemplu, afecțiunile cele mai banale ar regresa cu 30%, medicina alopată ar fi ruinată. Ar trebui atunci, ca statul, adică contribuabilii, să vină în ajutorul unei meserii sinistrate și să acorde ajutoare bieților medici deveniți șomeri.
Pe de altă parte, vânzările în industria farmaceutică ar scădea și ar genera o criză serioasă în privința locurilor de muncă. Conducătorii politici care, din punct de vedere economic, au legături cu aceste întreprinderi, nu ar fi niciodată de acord cu o astfel de inițiativă de prevenire a bolilor. Pe vremea lui Jenner, cunoștințele de imunologie erau nule. Jenner și cei care au continuat practica vaccinărilor sistematice au construit deci, integral, o teorie plecând de la un fapt empiric (experiența lui Jenner, din mai 1796). Altfel spus, teoria a fost construită plecând de la o singură experiență și, ca urmare, nu poate fi vorba despre un fapt științific. Științific, înseamnă a fi verificat prin multiple experiențe realizate după un protocol bine stabilit.

antiecumenism 23.06.2012 10:24:03

Ori experiențele de vaccinări intensive, repetate în anii care au urmat, nu au demonstrat niciodată temeinicia practicii vaccinărilor. S-au produs numeroase accidente și s-a stabilit clar că vaccinările antivariolice au făcut victime atât printre cei vaccinați cât și printre cei nevaccinați.
Variola a fost eradicată nu prin vaccinări, ci prin măsuri elementare de igienă. La fel s-au petrecut lucrurile cu cea mai mare parte a bolilor infecțioase care, în funcție de epocă și de circumstanțe, se declanșează, ating un paroxism, apoi regresează de la sine, fără ca vaccinările să aibă nici cel mai mic rol. Se poate pretinde, pe drept cuvânt, că epidemiile și pandemiile au cicluri de dezvoltare și dispariție. Așa s-a întâmplat întotdeauna cu bolile infecțioase de la începuturile umanității. Dacă nu ar fi fost marcate de acest fenomen special, ele ar fi distrus de mii de ani orice existență umană pe planeta noastră. Altfel spus, fără o regresie relativ rapidă, ciuma și holera ar fi provocat, în trecut și astăzi, decesul a miliarde de indivizi. Ori în antichitate și în evul mediu, practica vaccinării era necunoscută. Cum se explică atunci că aceste maladii nu au produs mai multe ravagii cuprinzând toate continentele, și mai ales, cum se face că au regresat de la sine?
Cum este de conceput faptul că Organizația Mondială a Sănătății a realizat campanii de vaccinare antivariolică în țările Africii Centrale, astfel că, la sfârșitul lui 1974 se aprecia numărul de africani vaccinați la peste 100 de milioane, în timp ce variola nu a produs decesul decât a câtorva zeci de mii de africani? Trebuie precizat că vaccinările antivariolice au continuat până în 1977. Și nu numai în Africa, ci și în lumea întreagă. Ori în Europa, între 1963 și 1970, 12 țări europene au înregistrat doar 391 cazuri de variolă provenind din 28 de surse diferite: Marea Britanie – 145 de cazuri; RFG – 65 de cazuri; în 20 de situații, variola provenea din Asia, și în 5 rânduri, din Africa. Celelalte 181 de cazuri erau de origine necunoscută. Dacă se presupune că toate aceste cazuri de origine necunoscută își aveau sursa în țările europene, pare aberant faptul că vaccinarea europenilor a continuat în forță între 1970 – 1977, pentru un număr de cazuri atât de mic.
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, variola ucidea în Europa circa 400 de mii de persoane pe an. Când s-a început vaccinarea, prin anii 1796 – 1800, această epidemie era într-o evidentă regresie, regresie care, prin urmare, nu poate fi atribuită vaccinării, căci aceasta nu era nici cunoscută, nici aplicată. De fapt, la fel s-a întâmplat și cu majoritatea celorlalte boli infecțioase, vaccinarea a început când acestea erau într-un declin considerabil, fără să se fi făcut vreo altă intervenție decât cea a măsurilor de igienă. Evident, partizanii vaccinării au pretins că aceste boli au dispărut datorită vaccinărilor, în timp ce în realitate lucrurile nu au fost deloc așa și vaccinarea a provocat atât contaminarea celor vaccinați cât și a celor nevaccinați și a antrenat,
astfel, perenitatea agenților infecțioși.
TEORIA VACCINĂRII SE BAZEAZĂ PE EXPERIENȚA REALIZATĂ DE CĂTRE JENNER PE O SINGURĂ PERSOANĂ !

antiecumenism 23.06.2012 10:24:33

În afară de faptul că Jenner a pus în pericol viața unui copil căruia i-a inoculat în mod deliberat variola umană, sacrificându-l astfel experimentelor sale în caz de nereușită (ceea ce este condamnabil din punct de vedere al celei mai elementare etici). Este cazul să avem în vedere, de asemenea, faptul că Jenner și adepții săi nu și-au făcut nici un fel de griji, în anii care au urmat experimentului din mai 1796, din pricina rezultatelor catastrofale obținute în urma vaccinării antivariolice. În mod normal, principiul vaccinării ar fi trebuit să fie abandonat, dar mecanismul se pusese deja în mișcare. Mass-media epocii, în căutare de senzațional, se extaziase în fața miracolului fără că acesta să poată fi verificat științific. Ori, se știe că miracolele nu au niciodată nimic științific în ele !
În 1796 și mult timp după aceea, cunoștințele de imunologie erau nule. Plecând de la un singur experiment, Jenner, adepții săi și mass-media, antrenând lumea științifică sau mai degrabă „scientistă”, au ajuns să impună principiul vaccinării publicului ignorant și conducătorilor politici ca și lumii medicale de altfel – de o naivitate crasă. Trebuie să subliniem faptul că la vremea respectivă, lumea medicală ignora însăși existența unui sistem imunitar la ființele vii.
Cum este de conceput că într-o asemenea stare de ignoranță, lumea întreagă a acordat încredere unui singur om, Jenner, care nu realizase decât o singură experiență, pe o singură ființă umană ? Mai târziu, Pasteur a reluat pe cont propriu această experiență vaccinând un singur copil împotriva turbării. Și el, de asemenea, a inspirat un soi de încredere universală ! Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit! Prima idee apărută ar fi cu siguranță următoarea: acum 200 de ani, dorind să acapareze un procedeu empiric în scopul de a preveni bolile infecțioase, medicina alopată l-a modificat, deturnându-l de la adevărata sa bază (variola „animală”), creând astfel cea mai mare eroare medicală și științifică a tuturor timpurilor.
Organismul constituie o lume închisă și că orice încercare de pătrundere a unui agent străin este sortită eșecului datorită unei remarcabile organizări. Limfocitele T și B pot fi considerate soldații apărători ai unei fortărețe de necucerit. În afară de acțiunea acestora din urmă, celulele infectate de un virus produc o substanță numită interferon. Mai mult, există ceea ce se numește complement, o substanță antimicrobiană. constituită din 11 proteine prezente în serul sanguin.
Complementului i se adaugă un compus format din 3 proteine numit properdină și împreună, sunt capabili să distrugă mai multe tipuri de bacterii. În plus, dacă microbii pătrund în piele sau mucoase și evită substanțele antimicrobiene din sânge, macrofagele și microfagele pot să-i atace aici și ingereze. In sfârșit, posedând fiecare un rol bine determinat, există și leucocitele: eozinofile, neutrofile, bazofile și monocite. După cum observăm, organismul are numeroși apărători.
Din acest scurt studiu al organizării sistemului imunitar apare evident faptul că orice individ care are un sistem imunitar performant n-ar trebui, în mod logic, să dezvolte o boală.
Dacă o bacterie, un virus sau orice alt agent străin de organism încearcă să pătrundă în interiorul acestuia, el se va lovi de un eficient dispozitiv de apărare. De asemenea, dacă în timpul existenței sale, organismul unui individ a reacționat la un agent străin și l-a eliminat, în cazul unui nou atac al aceluiași agent, el nu-i va mai oferi acestuia nici o cale de acces, căci o anumită categorie de limfocite dotate cu memorie va interveni chiar de la începutul oricărei penetrări. Tocmai pe acest principiu al memoriei unor limfocite s-a bazat teoria vaccinării.
Adepții vaccinării au crezut că dacă in organism s-ar introduce un virus sau o bacterie sub o formă atenuată (antigen), limfocitele ar reacționa la antigen și l-ar păstra in memorie pentru a i se opune, dacă acesta s-ar prezenta vreodată sub o formă virulentă. Pare simplu. Prea simplu, în realitate.
O MEMORIE NEEVIDENTĂ, RESTRÂNSĂ ȘI LIMITATĂ ÎN TIMP
În primul rând, după cum am menționat deja, atunci când principiul vaccinărilor a fost admis de lumea medicală și de unii oameni de știință, organizarea sistemului imunitar era necunoscută. Se constatase doar în mod empiric faptul că vaccinarea putea, eventual, sa protejeze împotriva anumitor boli. Această constatare plecată de la un număr infim de cazuri (1 sau 2), nu putea dovedi sub nici o formă ceva, indiferent ce, pe plan științific. Când s-a început vaccinarea în masă s-au produs numeroase accidente de care nu s-a ținut cont câtuși de puțin. În afară de aceasta, nu a fost niciodată posibil să se confirme faptul că vaccinarea îi proteja pe subiecți împotriva bolilor pentru care erau vaccinați deoarece nu exista nici o metodă de a verifica dacă,după vaccinare, acești subiecți dezvoltau sau nu boala. Se declara doar, dacă epidemia părea să se stingă, că acest lucru avea loc grație vaccinării. Punct.
Nu se ținea seama absolut de loc de faptul că anumiți subiecți nevaccinați aveau un sistem imunitar ce le permitea să lupte cu eficacitate împotriva agentului infecțios în timp ce alții, din păcate, cu sistem imunitar deficient, vaccinați sau nu, urmau să-și întâlnească strămoșii în locuri mai bune. Dacă decesele se produceau la cei vaccinați, acestea erau minimalizate sau trecute sub tăcere. Nici un singur medic sau om de știință nu se gândea la faptul de când lumea, epidemiile și pandemiile aveau năravul de a atinge paroxismul, ca apoi să se stingă încetul cu încetul. Chiar și atunci când, mai târziu, a fost pusă în evidență organizarea sistemului imunitar și când au fost identificate diversele elemente ce îi permit să lupte cu eficacitate împotriva oricărui agent străin, n-a fost niciodată posibil să se pună în evidență numărul de limfocite dotate cu memorie. Lumea medicală și științifică a rămas întotdeauna în ceață artistică !
Nici unui medic sau om de știință nu i-a venit vreodată ideea de a se întreba ce efecte ar putea avea o întreagă avalanșă de vaccinări asupra acestor limfocite dotate cu memorie. Să spunem că am accepta faptul că o vaccinare sau două ar permite limfocitelor dotate cu memorie să păstreze integral memoria antigenilor – memorie pe care, de altfel, o pierd după un anumit timp. De aceea sunt necesare revaccinări, dar mai există oare această memorie atunci când un individ este vaccinat de vreo 15 ori sau mai mult ? Aceasta este întrebarea care n-a fost pusă niciodată. Aceasta este problema care n-a fost niciodată luată în considerație. Demonstrarea existenței acestei „memorii universale” n-a fost niciodată realizată. Ne găsim, și aici, în „ceața” artistică atât de specifică medicinii alopate ! E adevărat că medicina nu este o știință, ci o artă.
Evident, nu se poate dovedi nimic, dar se poate concepe ușor că limfocitele dotate cu memorie vor sfârși prin a o pierde dacă sunt confruntate cu prea multe agresiuni. La limită, ca și în cazul unor persoane care s-au confruntat cu un șir de situații traumatizante pe parcursul vieții, am putea presupune că acești apărători ai organismului ar putea dobândi idei sinucigașe sau ar putea s-o ia razna (boli autoimune), atacând propriul organism. Nu este un secret pentru nimeni faptul că imunologia a bătut întotdeauna pasul pe loc și că, în zilele noastre, progresele realizate sunt foarte modeste tocmai pentru că funcționarea acestui sistem nu este cunoscută în întregime și există multe pete albe. Dacă n-ar fi fost așa, am fi reușit de mult să vindecăm afecțiuni cum sunt cancerul și SIDA.

antiecumenism 23.06.2012 10:26:25

În zilele de 8 și 9 septembrie 1911 a avut loc la Frankfurt Congresul Ligii Internaționale împotriva Vaccinului, înființată cu un an înainte și reprezentată de A. Russel-Wallace și doctorul Carlo Ruala, profesor la universitatea din Perusa, Italia. Crearea acestei ligi, înființată in Germania, în chiar țara prezentată pretutindeni ca fiind exemplul perfect pentru ceea ce se poate obține prin vaccinări în masă contra variolei, îngăduie oricui să presupună că așa-zisa dispariție a acestei maladii nu era decât o înșelătorie și o iluzie colportată de către vaccinatori.
Concluziile acestui congres au fost următoarele:
1. vaccinarea nu constituie un remediu preventiv împotriva variolei;
2. multiplele pericole ale acestei operațiuni sunt imposibil de negat și sunt confirmate de către autorități medicale;
3. teoria lui Jenner este lipsită de orice fundament științific;
4. vaccinarea obligatorie constituie o impietate nemaiîntâlnită asupra conștiinței individului, în probleme sanitare;
5. credința în valoarea vaccinării, întreținută de doctrinele medicale, împiedică adevăratul progres sanitar, care este singurul capabil să înlăture definitiv vărsatul și alte boli infecțioase. De aceea, congresul invită guvernele tuturor țărilor la abolirea oricărei forme de vaccinare obligatorie.
Aceste concluzii apăreau la mai mult de 100 de ani după invenția lui Jenner, și după mai mult de 30 de ani de vaccinări intensive. Ele arătau tuturor că previziunile primilor vaccinatori nu fuseseră realizate, că variola care, după ei, trebuia să dispară rapid prin simplul fapt al recurgerii la practicile lor generalizate pretutindeni era încă prezentă și încă făcea ravagii.
Tot ce ne-au învățat manualele de istorie, de medicină, dicționarele și enciclopediile este fals. Spre deosebire de discursurile lor laudative, se poate afirma că Pasteur a cauzat un prejudiciu considerabil medicinii, făcând-o să piardă un secol întreg in planul înțelegerii originii afecțiunilor și terapiilor. Pe de altă parte, adoptarea principiilor pasteuriene de către medicina alopată, ca și punerea lor în practică de un secol încoace, a făcut-o să-și piardă orice credibilitate.
Respectarea și aplicarea principiilor pasteuriene, printre care cel al vaccinărilor sistematice, a provocat slăbirea sistemului imunitar al indivizilor, astfel încât se poate spune că deplorabila situație sanitară actuală de pe planetă se datorează bolilor generate de vaccinări. Într-adevăr, așa cum încerc să demonstrez într-una din recentele mele lucrări, „SIDA – tăvălugul”, această boală a fost provocată de vaccinarea antivariolică intempestivă a milioane de africani care suferă permanent de malnutriție și care trăiesc în condiții precare de igienă. Prin campaniile sale intensive de vaccinare, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) poartă o grea răspundere.
[COLOR=windowtext][/COLOR]În toate țările dezvoltate, fabricanții de vaccinuri au reușit să impună oamenilor vaccinările pe filiera conducătorilor lor politici. Pentru aceasta, ei exercită un fel de terorism asupra mass-media și a marelui public, cărora le impun credința că principiul vaccinărilor nu comportă nici un risc pentru cei vaccinați;se exagerează în schimb importanța epidemiilor, minimalizându-se accidentele și, mai ales, speriindu-i pe cei nevaccinați, prezicându-le cele mai rele calamități. Pentru fabricanții de vaccinuri, ceea ce este important nu e starea bună de sănătate a populațiilor și eradicarea bolilor, ci profitul.
A existat întotdeauna o înțelegere între mediul medical și laboratoare pe de o parte și oamenii politici pe de alta, ale căror campanii electorale sunt adesea plătite inclusiv la nivelul cel mai înalt al statului. Dacă mâine ar fi posibil să se publice situația conturilor bancare, existente în paradisurile fiscale, ale tuturor conducătorilor noștri politici de 50 de ani încoace, cetățenii francezi (și străini) ar afla fără îndoială, stupefiați — căci nu se poate vorbi despre „surpriză” — cine a finanțat aceste conturi.

antiecumenism 23.06.2012 10:27:17

În mod evident, n-ar apărea numele laboratoarelor, ci mai degrabă cele ale filialelor și societăților ce au legături cu aceste laboratoare. Dacă vreun ziarist ar descoperi aceste conturi, nu e deloc sigur că ar putea relata în presă această descoperire. Dimpotrivă, dacă ar fi sesizată justiția, se poate considera, în mod rezonabil, că judecători integri, rezistând presiunilor (și netemători că ar putea fi victimele vreunui regretabil accident) ar ajunge, prin anchete, să descâlcească imbroglioul financiar descoperit și să stabilească care laborator a plătit cui, și când anume. După părerea mea, nu vor fi revelate marelui public asemenea fapte prea curând. În joc se află prea multe interese, inclusiv ceea ce se numește „rațiune de stat”. După cum se vede, Pasteur a fost un precursor al lichelelor din vremea noastră.
Presa franceză a refuzat întotdeauna, în mod unanim, să insereze în coloanele ziarelor orice putea să repună în discuție infailibilitatea lui Pasteur și a lucrărilor sale. A-l critica pe Pasteur, a demonstra erorile sale ar fi fost considerat un sacrilegiu, atingere de nesuportat adusă entității creată în întregime de regimul republican ! Curioasă reacție din partea unei prese așa-zis democratice! De altfel, nimic nu s-a schimbat de la vremea aceea. In 1996, îi este imposibil unui cercetător, medic, om de știință oarecare și chiar unui simplu particular, să facă să apară în vreun jurnal medical sau revistă medicală oarecare, vreun articol — oricât de neînsemnat – care l-ar repune în discuție pe domnul Louis Pasteur în scopul de a-l reabilita pe acest biet Antoine Bechamp. Această imposibilitate nu privește doar presa medicală sau științifică ci, în egală măsură, toate organele presei de mare tiraj. Directorii de redacție refuză aceste articole destinate, totuși, să lumineze marele public. Ar face valuri, spun ei. Aceste articole sunt tabu.
Presa a rămas, deci, obnubilată de marile dogme, chiar dacă ele sunt false și înapoiate. Ea rămâne la ordinul marilor pontifi ai medicinii alopate instituționale și se teme de ei. Ea pretinde, desigur, că este democratică, dar respectă cauzele republicane, adică ordinele arbitrare fără apel, neenunțate în Constituție dar puse în practică de conducătorii politici fără ca cineva să se gândească măcar un singur moment să reacționeze în numele principiilor fundamentale ale libertății cetățeanului.
Chimist slab și fals biolog, Pasteur [Louis Pasteur (n. a fost un om de știință francez, pionier în domeniul microbiologiei EXISTA UN ZVON CA EL AR FI FOST MASON DE GRADUL 32] n-a descoperit niciodată nimic el însuși, nici existența microbilor (lucrări furate și lui Davaine și lui Bechamp), nici existența factorilor ce antrenează bolile viermelui de mătase (lucrări furate lui Bechamp) și boala viței-de-vie (lucrări furate, de asemenea, lui Bechamp), și nici principiul vaccinării împotriva turbării și altor maladii (lucrări furate lui P. V Galtier și doctorului Deboue). În fața unor astfel de probe, avem dreptul să ne punem următoarele două întrebări:
1. cum se face că, la 100 de ani după decesul lui Pasteur, acesta este încă respectat și onorat?
2. cum se face că in ciuda numeroaselor avertismente adresate medicilor și biologilor din lumea întreagă, principiul vaccinării se perpetuează?



Răspunsul la prima întrebare este evident. Pasteur este încă respectat și onorat fiindcă legenda sa, creată printr-o manipulare fără precedent a conștiințelor, pusă în operă de jocurile politice și mass-media epocii — care au acordat astfel unui impostor meritul descoperirilor realizate de către contemporanii săi — a putut servi intereselor a trei categorii de indivizi: Pasteur însuși, în primul rând, care a adunat o avere considerabilă, de care au profitat descendenții săi; unii dintre amicii săi politici, printre care Paul Bert; în egală măsură, toată clasa politică republicană pentru care Pasteur reprezenta simbolul probității, al dezinteresului, al științei în serviciul omenirii suferinde, toate, evident, virtuți republicane, și în sfârșit și mai ales —promotorii, edilii și profitorii Institutelor. De fapt, legenda pasteuriană a împușcat trei iepuri dintr-un foc:
+ să se acorde Franței republicane un prestigiu internațional de care avea mare nevoie în cursul acelei perioade sumbre, și care să permită estomparea evenimentelor mai puțin glorioase;
+ să li se pună în față francezilor exemplul unui savant republican admirabil, în serviciul drepturilor omului, căci el le deschidea, prin vaccinare, un drept imprescriptibil la sănătate și să-i facă să uite, astfel, nefericirea și situația lor mizeră. Iată ! Statul se ocupă de voi ferindu-vă de toate relele pământului prin vaccinare. Aceasta este egalitatea și fraternitatea republicană ! În privința libertății, ei bine asta vă este confiscată, dar este în interesul vostru; realizarea unei afaceri comerciale de prim rang stabilind un monopol prin crearea de Institute oriunde acest lucru era posibil.
Nu trebuie să credem că o astfel de mașinație n-ar mai fi posibilă în zilele noastre. Orice s-ar spune, spiritele franceze au evoluat prea puțin și, în acești din urmă ani, am asistat cu toții la voturi ce impun vaccinări obligatorii, la campanii de publicitate pentru vaccinările împotriva gripei, hepatitei B și a altor boli, în așteptarea vaccinării împotriva cancerului și a SIDA. Aceste voturi au fost obținute de către grupuri de presiune ce au intervenit pe plan politic și prin campanii de publicitate organizate de aceleași grupuri, în deplin acord cu Ministerul Sănătății. Nu s-a schimbat nimic: Pasteur Productions și Institutul Wrieux lucrând, de altminteri, în perfectă colaborare dețin monopolul fabricării și vânzării vaccinurilor, cele două instituții fiind, absolut evident, susținute și încurajate de către stat din interese politice și financiare. În consecință, în conștiința cetățenilor, dacă Statul preconizează și încurajează vaccinările, dacă principiul vaccinărilor este acceptat de corpul medical, înseamnă că acest principiu este eficace.
Aceste idei de eficacitate (nicidecum demonstrată) și de inocuitate [Însușire a unui agent fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru organism] (la fel de lipsită de demonstrație) a vaccinărilor, predicate de adepții vaccinării, s-au ancorat, în timp, în spiritul oamenilor în așa măsură încât a devenit practic imposibil să convingi pe cei mai mulți că sunt subiecții unei manipulări și dezinformări extraordinare. Acesta este motivul pentru care Pasteur rămâne mereu pe piedestalul numeroaselor statui care au fost ridicate în memoria lui și pentru care Institutul Pasteur se bucură în continuare de renume național și internațional. Ca toate cele omenești, desigur, acest lucru nu va dura etern. O sută de ani de practică a vaccinărilor nu reprezintă o durată suficientă pentru a stabili o constantă definitivă. O sută de ani înseamnă abia puțin mai mult de trei generații, interval de timp insuficient pentru ca lumea să-și dea seama de adevăratele daune produse organismelor prin vaccinări repetate, fără a ține cont de diferențele de constituție ale acestora.

antiecumenism 23.06.2012 10:29:20

Atunci când, peste câțiva ani, va fi evident că vaccinările au provocat geneza unor maladii virale precum SIDA (și acest lucru a fost dezvăluit de către medicii a căror voce a fost înăbușită), că vaccinările au generat slăbirea sistemului imunitar al oamenilor în așa măsură încât diverse epidemii vor fi secerat sute de mii de indivizi într-un timp record, atunci și numai atunci supraviețuitorii își vor pune și vor dărâma statuile „marelui” si „genialului” Pasteur. Si poate vor cere si socoteală fabricanților de vaccinuri și statului, așa cum au făcut-o hemofilii cu ocazia afacerii sângelui contaminat, afacere ce constituie un „frumos” exemplu de onestitate și probitate a laboratoarelor, a oamenilor politici și a lumii medicale.
Răspunsul la a doua întrebare e mai greu de dat. Într-adevăr, dacă principiul vaccinării persistă în ciuda numeroaselor și neîncetatelor puneri în gardă din partea unor membri ai corpului medical și a unor biologi, aceasta se întâmplă fiindcă guvernează legea tăcerii, ce se manifestă in primul rând în interiorul profesiunii. Un medic ce se opune practicii vaccinărilor nu îndrăznește să-și manifeste această dezaprobare. Atunci când se găsește în prezența confraților, tace. Pe de altă parte, unii medici ce dezavuează această practică, vaccinează – totuși din interes – asigurând fidelitatea clientelei și un anumit venit. În fine, nici un medic nu îndrăznește, de regulă, să se opună practicii vaccinărilor, căci trăiește cu frica în sân că va fi semnalat sau denunțat Consiliului Ordinului de către confrați sau pacienți. A fortiori, nici un medic nu îndrăznește să emită cel mai mărunt dubiu asupra eficacității vaccinărilor și, mai ales, să exprime acest lucru în scris. În asemenea situație, Consiliul Ordinului n-ar întârzia să intervină și acest lucru ar însemna un blam, în cel mai bun caz, ori suspendarea temporară sau definitivă, în cel mai rău. Prin sancțiunile pe care este susceptibil a le pronunța, acest Consiliu exercită un soi de terorism în privința celor care se opun vaccinării. Legea tăcerii se exercită in exteriorul profesiunii deoarece ea este impusă de către fabricanții de vaccinuri și puterea politică întregii populații.
Întrucât se face în permanență o intensă și mincinoasă publicitate pentru vaccinuri și aceasta este luată de bună de către părinții copiilor și marea majoritate a adulților și persoanelor în vârstă. Ideea că vaccinurile sunt necesare, eficace și lipsite de pericole a sfârșit prin a se ancora în conștiința unei populații în majoritate ignorantă în materie de medicină. Atunci când survin accidente, ele nu sunt cunoscute decât de acele persoane care au suferit daune din cauza vaccinurilor, și de cei apropiați lor. Dacă vreun ziarist pus la curent din întâmplare cu vreun deces suspect vrea să vorbească, se lovește mai întâi de redactorul-șef, care, în general, îl sfătuiește s-o lase baltă. Nu trebuie făcute valuri… și nici nu trebuie să-ți pui în cap corpul medical și laboratoarele de stat. Dacă este vorba de un ziarist independent și dacă acesta ajunge să facă vreo anchetă serioasă, să culeagă marturii și să publice ceea ce a aflat, repede preluat de alți confrați, atunci izbucnește scandalul. Ce credeți că se întâmplă atunci ?
Alertat astfel de către cotidienele de informații, Ministerul Sănătății intră în panică. Cere să se deschidă o anchetă, exclusiv medicală, desigur, întrucât este vorba despre copii decedați la vârste fragede, nici un părinte nu îndrăznește să depună plângere. (Doar li s-a spus și repetat de atâtea ori că vaccinările sunt lipsite de pericol!) Loturile de vaccin incriminat sunt retrase de pe piață pentru a fi analizate de însuși fabricantul lor, care este, astfel, și judecător și împricinat și care nici măcar nu intră în panică. El dă asigurări Ministerului că lotul în cauză este absolut normal și nenociv. Informată de presă, opinia publică se agită. Îl vedem atunci pe Ministrul Sănătății apărând la televiziune și, în timpul buletinului de știri sau imediat după aceea, ține un discurs calmant și îndobitocitor în scopul de a liniști pe toată lumea. Cu această ocazie, declară:
„Ancheta a arătat că vaccinul incriminat este absolut normal și că în nici un caz nu putea să fi provocat decesul micuților. Cauza trebuie căutată în altă parte, nu în administrarea vaccinului.”
Toată lumea se simte liniștită și autorizațiile de înhumare poartă mențiunea: encefalopatie.
Afacerea este clasată. Am ajuns tot acolo și, din păcate, același circ se va petrece din nou după câteva luni ori după câțiva ani.
Prin decesul imediat al copiilor de vârste mici, este posibilă stabilirea unei relații cauză-efect între vaccinare și vaccin dar, întotdeauna, lipsesc probele. Regula este deci legea tăcerii.
Presupunând că acești copii ar fi trăit, dar s-ar fi constatat la ei, câțiva ani mai târziu, diverse tulburări de sănătate, nu s-ar face nici o legătură intre starea lor și vaccinări, căci toată lumea este convinsă că acestea sunt complet nepericuloase. Ia gândiți-vă, dacă vaccinările ar fi periculoase pentru sănătatea copiilor noștri, medicii ne-ar spune… ! Iar în privința directorilor de școli sau de centre administrative ori militare, ei n-au nici o mustrare de conștiință: se fac vaccinări fiindcă este obligatoriu prin lege. Nimeni nu-și pune întrebări în privința vaccinărilor. Dacă, la militari, se produc diverse incidente și accidente, se spune că starea sănătății cutărui soldat era fragilă, că nu a suportat bine injecția, arătându-i pe toți ceilalți care n-au nimic.
Evident. Cine ar putea constata la ei slăbirea sistemului imunitar? Cine va fi prezent peste 15 sau 20 de ani ca să numere cazurile de cancer la cei vaccinați? Care director de școală sau diriginte se ocupă de starea de sănătate a elevilor în anii ce urmează vaccinărilor? Opozanții vaccinărilor pot să vrea mult și bine să demonstreze că statisticile oficiale sunt falsificate, că numeroase accidente se datorează vaccinărilor și să le citeze, că vaccinările constituie un nonsens științific și medical, că cele mai importante dintre ele sunt făcute în mod obligatoriu chiar când epidemiile erau în regresie și că au fost reluate încă și mai intens chiar atunci când fusese deja vaccinat un număr maxim de persoane, nu contează nimic. Toate declarațiile, toate publicațiile care denunță principiul vaccinărilor se lovesc de un zid de tăcere și sunt uitate. Această situație durează de un secol.
Fabricanții de vaccinuri nu-și dau nici măcar osteneala de a dezminți afirmațiile celor care se opun vaccinărilor. Ei continuă să producă și să încerce să impună vaccinurile lor pretutindeni în lume, prin intermediul Organizației Mondiale a Sănătății. Cuvântul de ordine, pe plan internațional, este: – Fără vaccinuri, nu există salvare!” Asistăm la o orbire totală a politicienilor, a organismelor internaționale de sănătate și a populației care, cu toții convinși de temeinicia practicii vaccinale, se îndreaptă direct spre cea mai mare catastrofă sanitară a tuturor timpurilor, fără să aibă habar. Toți se supun dictaturii fabricanților de vaccinuri fără a-și da seama că își aduc contribuția la continuarea unei periculoase poluări a organismelor și la perenitatea unei mașinării infernale ce aduce profituri enorme celor care au declanșat-o.

antiecumenism 23.06.2012 10:31:58

Cum se poate refuza vaccinarea copiilor – bază legală:

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...-copiilor.html

CARE ESTE BAZA LEGALĂ PENTRU CA UN PĂRINTE SĂ POATĂ REFUZA VACCINAREA COPILULUI SĂU?

Acest ghid are scopul de a sprijini părinții care nu doresc administrarea unuia sau altuia dintre vaccinuri copiilor lor. În ciuda obiceiului împământenit de pe vremea comunismului și conform căruia toată lumea trebuie să se vaccineze, decizia familiei are prioritate absolută în fața autorităților. Afirmațiile „așa e legea” sau „așa cer regulile comunității”, folosite de medici sau directorii de școli în sprijinul vaccinării obligatorii, sunt lipsite de fundament și orice părinte poate, prin cunoașterea câtorva elemente juridice de bază, explicate mai jos, să își impună punctul de vedere. PREVEDERI DIN LEGISLAȚIA SPECIFICĂ

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienților
prevede clar necesitatea consimțământului informat și exprimat în scris pentru intervențiile medicale.

“Art. 13. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”

Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 lit. d) din aceeași lege astfel:”prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.”cuprinzând așadar și vaccinarea.

Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătății nu prevede obligația de a fi vaccinat. Articolele 374 și 376 solicită medicului să acționeze respectând voința pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul și tratamentul cu potențial risc (nu se face însă definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede că actul medical se poate face în lipsa consimțământului informat numai în situații de urgență în care lipsa acțiunii imediate ar pune în pericol viața pacientului.

“Art. 374 – (3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul și drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienți, respectarea demnității umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija față de sănătatea pacientului și sănătatea publică.”

“Art. 376 – (1) Cu excepția cazurilor de forță majoră, de urgență ori când pacientul sau reprezentanții legali ori numiți ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voința sau consimțământul, medicul acționează respectând voința pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenție medicală.”

“Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moașă, conform prevederilor alin. (2) și (3), pacientului i se solicită acordul scris.

(2) În obținerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moașa sunt datori să prezinte pacientului informații la un nivel științific rezonabil pentru puterea de înțelegere a acestuia.

(3) Informațiile trebuie să conțină: diagnosticul, natura și scopul tratamentului, riscurile și consecințele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile și consecințele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.

Art. 650. – Vârsta legală pentru exprimarea consimțământului informat este de 18 ani. Minorii își pot exprima consimțământul în absența părinților sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

a) situații de urgență, când părinții sau reprezentantul legal nu pot fi contactați, iar minorul are discernământul necesar pentru a înțelege situația medicală în care se află;

b) situații medicale legate de diagnosticul și/sau tratamentul problemelor sexuale și reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moașa răspund atunci când nu obțin consimțământul informat al pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia, cu excepția cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situației de urgență.

(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moașa pot solicita autorizarea efectuării actului medical autorității tutelare sau pot acționa fără acordul acesteia în situații de urgență, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea și viața pacientului.”

Conform OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor și a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001,

“Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistenței medicale primare în cadrul sistemului public sau privat și indiferent de casa de asigurări sociale de sănătate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligația de a asigura vaccinarea corectă a copiilor și de a raporta efectuarea acesteia direcției de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București.

(2) Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenți este prevazută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță și în Programul național de imunizări aprobat prin ordin al ministrului Sănătății și Familiei.”

Din analiza acestui text de lege rezultă clar că vaccinarea nu este obligatorie, pentru că se folosește termenul „recomandată”. Pentru medicii de familie există obligația profesională să vaccineze corect și să raporteze anumite boli ca și situația vaccinărilor (se ține un caiet unic de vaccinare pe persoană și medicul de familie face asemenea raportări), dar de aici nu rezultă nicidecum vreo obligație pentru părinți/copii de a se supune vaccinării.
CONCLUZII

• Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedură medicală, inclusiv vaccinarea;

• Orice tratament sau procedură medicală, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil numai după ce s-a obținut consimțământul părintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgență;

• Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sănătății, așadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanță (prin procedura de contencios).
ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

Constituția României

“Art. 22. – (1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.”

“Art. 23. – (1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.”

“Art. 26 – (1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.”

“Art. 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.”

Legea nr. 279/2009 – Codul Civil (noul Cod, promulgat, care urmează să intre învigoare la 1.10.2011)

“Art. 61. – (1) Viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege.

(2) Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei.”

“Art. 64 – (1) Corpul uman este inviolabil.”

“Art. 67. Nicio persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică, decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute delege.”
ALTE ARGUMENTE

Că acordul părinților pentru vaccinarea copiilor este important se subliniază și în articolul „Particularități și dileme etice ale consimțământului informat în oncologia pediatrică”, publicat de Revista Română de Bioetică [1]

“Academia Americană de Pediatrie (AAP) a argumentat că ‘întreaga doctrină’ a consimțământului informat prezintă o aplicabilitate particulară în pediatrie. În consecință, conform AAP, consimțământul poate fi acordat numai de către pacientul ‘cu capacitate adecvată de decizie și cu împuternicire legală’.

Părinții (sau alți aparținători legali) pot acorda consimțământul informat, iar copilului i se solicită să-și dea acordul informat ori de câte ori este nevoie. AAP notează că acordul solicitat are relevanță mai mare când ‘intervenția propusă nu este esențială pentru viața copilului și/sau poate fi practicată fără un risc substanțial’.”

Acest articol citează și din norme ale bioeticii din care nu toate au o valoare juridică explicită. Totuși, principiul este același – minorul nu-și poate da singur consimțământul la tratament, reprezentantul legal fiind acela chemat să și-l dea în numele copilului.

antiecumenism 23.06.2012 10:32:32

CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE CARE NU DOREȘTE SĂ-I FIE VACCINAT COPILUL?

Părinții pot completa modelul de declarație anexat (vezi ultima pagină) pe care să îl depună la secretariatul instituției, insistând pentru o confirmare a primirii acestuia (un număr de înregistrare). Aceasta ar trebui să fie de ajuns.Dacă metoda de mai sus nu dă roade, părinții pot încerca următoarele:

• Să comunice medicilor și directorului unității că nerespectarea voinței lor va duce la un proces civil, respectiv la o plângere penală sau/și la Colegiul Medicilor, după caz;

• Toate campaniile de vaccinare trebuie sa aibă o procedură de aplicare stabilită printr-un ordin prealabil al Ministrului Sănătății. (De exemplu, campania din anul 2010 pentru vaccinare contra gripei cu vaccinul „Cantgrip” s-a realizat conform OMS nr. 3280/24.02.2010.) Părinții să ceară unității de învățământ o copie a ordinului respectiv pentru a o studia;

• Să ceară de la DSP (Direcția de Sănătate Publică) locală o adresă din care să rezulte că vaccinarea nu este obligatorie și să o prezinte medicului sau directorului;

• Să solicite directorului sau medicului să recunoască în scris faptul că procedura de vaccinare este ineficientă (refuzul de a primi un copil nevaccinat într-o comunitate de vaccinați înseamnă, implicit, că vaccinurile nu au efect).

În cazul extrem când copilul nu este acceptat la înscrierea la școală/grădiniță/creșă pe motiv că nu este vaccinat,

• Să solicite conducerii unității decizia scrisă, însoțită de motivarea în fapt și de temeiurile legale;

• Să se adreseze unui cabinet de avocatură pentru consiliere sau servicii de reprezentare [2];

• Să se adreseze cu plângere Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pe motiv că se încalcă dreptul la educație al copilului.
ANEXĂ
DECLARATIE

Subsemnatii ……………….., nascuta la ……………….., domiciliat in……………….. CNP:………………..

si

……………….., nascut la ,……………….. domiciliat in……………….. , CNP:………………..

in calitate de parinti ai copilului , elev la scoala dumneavoastra,

Fiind pe deplin informati asupra riscurilor administrarii, cat si neadministrarii vaccinurilor asupra copilului nostru, declaram pe propria raspundere ca NU SUNTEM DE ACORD cu administrarea asupra acestuia a vaccinului / a niciunui vaccin.

Refuzul nostru expres, astfel exprimat in scris, este un drept conferit in baza urmatoarelor legi:

Art. 22, 23, 26, 34 din Constitutia Romaniei

Art. 61, 64 si 67 din Legea nr. 279/2009 – Codul Civil

Art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului

Art. 374(3), 376(1) si 649(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma sanatatii.

in spiritul respectarii legislatiei din domeniu, personalului medical ii este opozabila indeplinirea – in caz contrar cu riscul sanctiunilor – a prevederilor Legii nr. 649/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr. 53/2000 (art.1 alin.l, privind obligatia asigurarii vaccinarii corecte a copiilor), inclusiv cu informarea parintilor asupra caracterului non-obligatoriu al acestor vaccinuri, conform Anexei aceluiasi act normativ (privind schema de vaccinare recomandata pentru copii).

DATA:

SEMNATURI:

Kronos 23.06.2012 10:59:10

Vai de capul celor care vor avea părinți ca tine!


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:50:48.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.