Duminica iertarii...
 

Azi la Sfanta Liturghie, am auzit ca " Duminica Lasatului sec de branza " sau a " Izgonirii lui Adam din Rai " se mai cheama si DUMINICA IERTARII.

Postul in sine, trebuie sa ne aduca aminte ca in aceasta perioada, pledeaza tuturor frumusetea iertarii si chiverniseste tuturor bucuria invierii.

Post usor pe aripi cernite de rugaciune, smerenie si priveghere!
Va rog sa ma iertati daca v-am gresit cu ceva!

Post usor tuturor forumistilor!

Post bun tutorosr, si va rog sa ma iertati pentru tot ce am gresit pe aici.
In postul asta mi-am propus sa fac pauza de forum. Prea multa incrancenare si enervare (din partea mea)
Ne mai citim, poate, dupa Paste.

Cat de minunat au randuit Sfintii Parinti aceasta duminica la inceputul Postului Mare. In ea razbate aceeasi chemare la iertare, din duminica Sfintelor Pasti: "Sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru Inviere" (Ziua Invierii).

Îi rog şi eu pe cei pe care i-am deranjat să mă ierte şi să punem un nou început bun în drumul împreună spre veşnica mîntuire...

Duminica Iertării și Postul Sfintelor Paști
 

Mulțumim, dna Viorica. Să ne ajute Dumnezeu să fim mai buni. :63:

În unele comunități monahale, Duminica Iertării este celebrată într-un mod cu totul special, printr-un oficiu liturgic unic marcând încheierea timpului bisericesc al sărbătorilor fixe.

”După Vecernia săvârșită mai târziu ca de obicei, la apusul soarelui, se intră în procesiune în trapeză (ca în zilele de praznic). În timpul mesei, în cursul căreia se servesc pentru ultima oară produsele ce vor fi oprite în timpul Postului Mare (pește, ouă și lactate), se citește un cuvânt patristic despre izgonirea lui Adam din rai sau un îndemn la post și la luptele virtuții. La sfârșitul mesei, toți monahii încep să cânte de la locul lor catavasiile canonului Acatistului, urmate de troparele hramului încheind cântarea cu condacul Acatistului. După rugăciunile obișnuite și de mulțumire, se sting lumânările și un citeț rostește, singura dată în an, Pavecernița mică în trapeză. La sfârșitul ei, egumenul citește o rugăciune de dezlegare peste toată obștea îngenunchiată. După care stă în picioare la ușă, purtând epitrahilul și Evanghelia în mâna sa dreaptă, și fiecare frate trecând înaintea lui îi face o metanie sărutând Evanghelia și mâna sa dreaptă (egumenul se închină și el de fiecare dată). După care toți își fac unii altora metanie, cerându-și iertare, îmbrățisându-se și dorindu-și <post bun>, într-o ambianță în același timp tumultoasă și emoționantă, în timp ce corul cântă irmoasele canonului Paștelui. Prin primatul iubirii afirmat în acest rit de iertare reciprocă, Triodul apare ca un ciclu ale cărui extremități se întâlnesc, începutul corespunde cu sfârșitul, însă fiecare în perspective diferite. La sfârșitul acestui oficiu se sting candelele, trapeza se curăță și se încuie (ea va rămâne așa toată săptămâna seacă) și fiecare intră în chilia sa pentru a-și începe nevoința.” (cf Makarios Simonopetritul - Triodul explicat)

A mai trecut un an!
 

Mi-e tare draga aceasta duminica a iertarii...
Va rog pe toti sa ma iertati ! Sa intram cu totii in marele post al Sfintelor Pasti cu sufletul deschis, cu inima plina de bucurie, sa fim mai buni, sa ne rugam impreuna pentru semenii nostri care au nevoie de rugaciune, sa ne rugam pentru tara, pentru cei ce ne conduc, sa-i iertam si pe ei ca altii mai buni nu avem! Sa tinem post, sa ne rugam, sa facem milostenii dragi forumisti! Postul sufletesc este mai important decat postul trupesc.
Sfantul Ignatie Brancianinov spune ca postul trupesc se aseameana cu pregatirea pamantului pentru semanat, daca nu semeni nimic cresc acolo buruieni, deci postul trupesc pregateste tarina fiintei noastre pentru semanat, iar postul sufletesc seamana cele cuvenite acolo, pocainta, smerenia, dragostea fata de aproapele!

Prin excelenta, Duminica Iertarii este cea a Invierii Domnului. In manastiri, spre sfarsitul Utreniei Invierii, atunci cand la strana se canta Slava "Ziua invierii", in naosul bisericii are loc o procesiune similara. Membrii obstii monahale se inchina, apoi se imbratiseaza reciproc rostind "Hristos a Inviat!".

Fericit este cel care nu asteapta Duminica Iertarii pentru a cere iertare, cel pe care, nu aceasta zi, ci clipa urmatoare, il gaseste impacat cu Dumnezeu, cu semenii si cu sine insusi.

Dar pe noi, cei care nu cunoastem deplin lumina si odihna iertarii, aceasta clipa ne afla intru vrajba pe care o aduce pacatul. Caci pacatul aceasta naste, vrajba, intru cele dinlauntru si intru cele din afara noastra. Iar clipele trec, una dupa cealalta si, aproape fara sa luam seama, devenim oameni ai vrajbei.

Pentru noi, aceasta duminica vine ca un inceput bun pe care suntem chemati sa-l punem acestei cai a iertarii, acestei cai a pocaintei. De indata ce pasim pe cale, cunoastem ca iertarea este mutare de la moarte la viata, ca iertarea, pe care o primim de la Hristos si cea pe care o primim intru Hristos de la semeni, poate transforma orice clipa in sarbatoare.

Nu gresim spunand ca iertarea este insasi esenta sarbatorilor crestine, stiind ca Hristos, prin Invierea Sa, ne-a rascumparat din pacat si ne-a impacat cu Tatal. De aceea, nu poate exista nici participare reala la sarbatoare fara iertare. Altfel, continuam sa mimam...