Intrebare
 

Este normal ca o sotie sa nu vrea sa aiba relatii "conjugale" decat martea si joia din cauza credintei ?
As dori un raspuns bazat pe perceptele religioase care sa poata fi aratat pentru a convinge.
Multumesc

Intreaba-ti duhovnicul
 

Draga Ilie, pentru aceasta exista duhovnci. Duhovnicul ii cunoaste pe credinciosi prin spovedanie si stie ce este mai bine pentru fiecare.

Depinde de masura duhovniceasca a fiecaruia!!!

Parintele Arsenie Boca spunea referitor la viata sexuala intraconjugala: "Nici abuzul, nici refuzul!"

Da. ...Si oricum, nu se poate face abstinenta decat daca sunt de acord amandoi. Relatia sexuala este o RELATIE si presupune doua persoane.
Abstinenta e foarte buna, cu masura.
Am citit si eu de 'marti si joi' ca regula generala, dar mi se pare exagerat. Inteleg sa fie zile de post, dar sa te abtii si in toate sambetele si duminicile (cand are omul timp), si de sarbatori o zi doua.. Mi se pare exagerat. Doar mancam carne zilele alea.
Si ce, suntem automate? Persoanele casatorite stiu depsre ce vorbesc: daca iti planifici sa faci dragoste, in general nu merge. Trebuie si spontaneitate. Nu ar trebui sa fie zilele de abstinenta mai numeroase ca zilele 'de dulce'.
Postul ne este oferit ca posibilitate de Biserica, nu ca obligatie. Este o posibilitate pentru a ne ajuta sa nu ne atasam de lumea asta prea mult. dar regulile trebuie vazute ca un indreptar, nu ca o lege.
(Sunt casatorita. Ar fi bine sa raspunda aici mai degraba oamenii casatoriti; regula asta nu s-a respectat in lata parte ceea ce a dus la discutii nesfarsite si in cerc..)

hahahahaha, mor de ras citind chestia asta. Acuma imi dau seama, ca e ca un banc, un thread unde scrie intrebare pt cei casatoriti si se umplu pagini de cine stie ce discutii. E chiar hilar, macar am ras bine:10:

Este foarte normal, chiar necesar. Orice crestin ortodox ar trebui sa stie asta. Iar daca inainte, sau in ziua aia, sau a doua zi este o sarbatoare si se merge la Biserica, iar nu se face sex.

Daca tu esti in situatia descrisa, te compatimesc.

"Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel." -- I Corinteni 7:5-7

Ah, am uitat sa dau si versetele dinainte:

"Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia." -- I Corinteni 7:3-4

Iata si un comentariu foarte edificator al sfantului Ioan Gura de Aur la asta, sa ma scuzati ca il dau in engleza..

[3.] Ver. 5. “Defraud ye not one the other, except it be by consent.”
What then can this mean? “Let not the wife,” says he, “exercise continence, if the husband be unwilling; nor yet the husband without the wife’s consent.” Why so? Because great evils spring from this sort of continence. For adulteries and fornications and the ruin of families have often arisen from hence. For if when men have their own wives they commit fornication, much more if you defraud them of this consolation. And well says he, “Defraud not; fraud” here, and “debt” above, that he might shew the strictness of the right of dominion in question. For that one should practice continence against the will of the other is “defrauding;” but not so, with the other’s consent: any more than I count myself defrauded, if after persuading me you take away any thing of mine. Since only he defrauds who takes against another’s will and by force. A thing which many women do, working sin rather than righteousness, and thereby becoming accountable for the husband’s uncleanness, and rending all asunder. Whereas they should value concord above all things, since this is more important than all beside.
We will, if you please, consider it with a view to actual cases. Thus, suppose a wife and husband, and let the wife be continent, without consent of her husband; well then, if hereupon he commit fornication, or though abstaining from fornication fret and grow restless and be heated and quarrel and give all kind of trouble to his wife; where is all the gain of the fasting and the continence, a breach being made in love? There is none. For what strange reproaches, how much trouble, how great a war must of course arise! since when in an house man and wife are at variance, the house will be no better off than a ship in a storm when the master is upon ill terms with the man at the head. Wherefore he saith, “Defraud not one another, unless it be by consent for a season, that ye may give yourselves unto prayer.” It is prayer with unusual earnestness which he here means. For if he is forbidding those who have intercourse with one another to pray, how could “pray without ceasing” have any place? It is possible then to live with a wife and yet give heed unto prayer. But by continence prayer is made more perfect. For he did not say merely, “That ye may pray;” but, “That ye may give yourselves unto it;” as though what he speaks of might cause not uncleanness but much occupation.

http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf112.iv.xx.html