Mama ta sa tina nu un an doliu, ci toata viata. Iar cand spun doliu nu ma refer la culoare neagra.

Dumnezeu sa o ierte pe bunica ta.

Biserica nu ne spune ca nu trebuie sa facem nunta dupa decesul cuiva, ci ne spune ca nu trebuie sa facem nunta in post. Asa ca daca data pe care ati ales-o nu este in post, sfatul meu este sa va casatoriti si sa va bucurati unul de celalalt vesnic.

trebuie putere multa
 

E necesar un timp sa treaca durerea de la inceput.Apoi sa invatm sa facem asta.Nu e prea usor.

Poate ca mama ta este inca indurerata de pierderea mamei. Probabil ca a asteptat si nunta dvs. si vrea sa aprecieze momentul la adevarata lui valoare si nu sa se gandeasca ca si-a pierdut mama.
Si la mine in zona,doliul se tine un an. Am vazut insa, cazuri cand rudele decedatului purtau negru si tineau petreceri....doliul este in suflet,nu pe haine.

For lumivali:

Eu cred ca e bine sa tii cont si de ceea ce zice mama ta - e important sa fie si ea la nunta voastra si sa va dea binecuvantarea. Nu e bine sa o mahniti. Poate ca pierderea suferita este prea recenta pentru a accepta in viata ei un prilej de bucurie...

Bunica mea a avut 11 copii. Dintre acestia, cand bunica implinise 35 ani i-a murit primul copil, de boala grea. Bunica nu a mai dat jos haina neagra tot restul vietii. A trait 89 ani, Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Dar si-a dus doliul, 54 ani, ca un bun crestin.
La 89 de ani facea rugaciunile "ca la carte", cu metanii serioase, mari si mici, conform Traditiei. Si citea din Biblie zilnic. Si era mereu treaza si vesela, binevoitoare.
Ce oameni simpli si minunati au fost in tara asta!
Eu in schimb m-am prabusit dupa moartea mamei. Mi-au trebuit 7 ani sa imi revin cat de cat. Abia la parastasul de 7 ani (si primul la care am participat, vai mie), doliul meu s-a incheiat undeva intr-un punct/cheie. Daca nu participam la parastas cred ca eram si acum un om sfarsit...
Cred ca lucrul cel mai rau in doliu este sa te izolezi de oameni si de Biserica.
Doliul este o experienta pe care trebuie sa o traversam. Dar cred ca avem nevoie de sprijin pentru asta. Totul e sa il si acceptam!

La noi e obiceiul ca la renuntarea doliului sa se lege intr-un pom panglica ce se prinde in ziua inmormantarii. Eu am pierdut-o. Vroiam sa va intreb daca stiti vreo semnificatie a aceste panglici de doliu.

Traim in comuniune, ne impartasim bucuria, dar si necazul. Cei apropiati poarta concarde in piept, la nunta, in timp ce la inmormantare poarta o panglica neagra, de doliu, pentru ca starea interioara se reflecta si la exterior.

In trecut, cand venea primavara, oamenii , tributari superstitiilor, obisnuiau sa lege de copaci funii albe si rosii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Despre panglica de doliu agatata in copac n-am auzit. Daca ar fi sa-mi dau cu presupusul, as spune ca obiceiul tine de credinta populara, conform careia fiecare om are in copac un frate, ce se naste, se casatoreste si moare impreuna cu omul cu care s-au inrudit. A transfera panglica neagra copacului ar putea inseamna tot o impartasire a suferintei cu fratele tau. Insa e doar o supozitie, asa cum am spus, nu cunosc obiceiul asta, in Ardeal nu stiu sa existe.

Obiceiurile locale, atat de bogate in tara noastra, coloreaza mai mult sau mai putin inspirat scrisul de fond al credintei inimii noastre. Or avea un rost, desigur, cata vreme sunt elaborate si mentinute cultural. Dar nu ele sunt decisive in lupta noastra pentru mantuire, imi pare evident... Asadar, desi nu cunosc obiceiul, deduc ca nu e o tragedie ca ati pierdut panglica. O tragedie ar fi, Doamne fereste, sa ne pierdem credinta in Dumnezeu si sa ne rupem de Biserica.
Poate dezbateti patania pierderii panglicii cu preotul locului. Cred ca e cel mai potrivit gest.
Mi-ar placea sa ne impartasiti si noua discutia cu preotul, spre zidire sufleteasca. Doamne ajuta!

In alte zone, dupa 40 de zile, panglica de doliu este pusa pe mormantul persoanei decedate.

Nu trebuie sa te inspaimanti ca ai pierdut aceasta panglica. Cel mai grav e sa-i uitam pe cei care au trecut la cele vesnice.