Doliul , ce inseamna el?
 

Ce inseamna doliul la ortodocsi ? De ce purtam haine negre si cat timp? Daca nu le purtam inseamna ca nu suntem crestini sau ca nu am iubit suficient persoana decedata ?

Nu este suficient sa aprindem o lumanare pentru cel decedat , sa ne rugam pentru el sa facem pomana.. cu ce il ajuta acolo in cer la judecata haina noastra neagra purtata vreme indelungata?
Ma iertati .

Doamne ajuta!

Sora Clementia,
Din ce am citit din Sfintii Parinti purtarea negrului [doliului] pentru cei dragi adormiti este un obicei preluat din paganatatea greco-romana. Cei care nu credeau in viata de dupa moarte isi jeleau cazand in disperare apropiatii adormiti, dupa cum si bocitoarele la cei adormiti au aceeasi credinta cu paganii [non-existenta vietii de dupa moarte].
Chiar daca purtam doliu dupa cei adormiti trebuie s-o facem fara sa cadem prada desnadejdii, asemenea paganilor, caci desnadejdea este un dar oferit de aghiuta Lucifer celor doar caldicei in credinta, spre pierzarea lor si a sufletelor lor , nu celor fierbinti in credinta si cu nadejdea mereu pusa in Dumnezeu. Caci purtand doliu cu desnadejde, desi stim ca Hristos, Dumnezeul nostru, a inviat din morti, nu acceptam ca si cei dragi ai nostri adormiti vor trece, asemenea Lui, de la moarte la Viata!

Doamne, ai mila de noi, pacatosii!

Romeo

Clementina, nu sunt impotriva obiceiului de a imbraca o vreme ceva negru in semn de doliu. Dar mi-ar parea rau sa stiu ca odata cu renuntarea la acest fel de doliu, aducem si uitarea persoanei trecute la cele vesnice. Eu sunt si astazi in doliu pentru persoanele dragi, chiar daca sunt ani de cand au trecut la viata de dincolo. Si te rog sa ma crezi, ca asa imi doresc sa raman. Nimeni nu le poate inlocui. Sigur, e mai important sa ne rugam pentru el, decat sa purtam ceva negru o vreme.

In timp, doliul a capatat alte semnificatii. El nu mai exprima deznadejdea ci durerea despartirii, despre care nu stii daca va fi temporara sau eterna, semnifica respect fata de amintirea celui plecat din lume, precum si asumarea unei perioade in care doresti sa fii singur cu durerea ta.

Va multumesc , mai ascult si alte pareri..

In Ardeal exista un obicei prin care rudele apropiate a unui decedat poarta doliu un an de zile, mi se pare exagerat dar asa e, aici la slujba inmormantarii niciun om nu vine imbracat altfel decat in negru, si preotii sunt si ei imbracati in negru(exceptia facand inmormantarile din saptamana luminata cand preotii se imbraca cu vesminte in culori)
In restul zonelor tarii am remarcat ca la slujba inmormantarii nu toti oamenii sunt in negru si preoti nu au toate vesmintele pe ei, decat epitrafirul si acela colorat, cred ca sunt diferente de la zone la zone,

Doar in Ardeal exista acest obicei ?
Am deschis acest subiect pentru ca pe mine ma interesa sa aflu de ce trebuie sa purtam acele haine negre timp de 6, luni sau timp de un an de zile .La ce folosesc? , mie special la nimic, ma deprima de-a dreptul , nu este suficient ca :

...abia ce-ti mai trece durerea si plansul dupa cateva luni si tu ,trebuie sa porti acele haine negre in continuare ,care sa te apese si sa-ti aminteasca mereu sau parca-ti spun - ' NU AI VOIE SA RAZI ,NU AI VOIE SA TE SIMTI BINE PENTRU CA EU SUNT MORT/MOARTA deci nu mai ai voie sa te bucuri de viata daca eu am murit ' timp indelungat ..pana devii depresiv .
Ma iertati dar vreau sa ma edific odata , vad ca pareri sunt multe.. ca si oamenii. In schimb daca mi-ar prezenta cineva dovada concreta care ar spune ca asa a poruncit Dumnezeu .... nu as mai avea nici un comentariu de facut , nu as mai cracni .

Pana la urma,dupa umila mea parere, cred ca depinde de fiecare individ in parte... in cazul meu, dupa decesul bunicii am purtat doliu destula vreme.. chiar am prins o vara super calduroasa..soarele te dogorea si mai si ,prin hainele cernite.. si totusi asa am simtit.. nu am luat-o nici ca pe o obligatie nici ca pe o constrangere...In schimb, la slujba de inmormantare nu am fost in negru,ptr ca date fiind circumstantele (alergatul de colo colo dupa cumparaturi, plus toata treaba organizatorica cu cimitirul si slujba de inmormantare)efectiv nu am mai avut timp sa ajung acasa sa ma schimb in haine negre. Si apoi, ar fi insemnat sa o las pe bunica singura la capela inaintea inmormantarii, doar ptr moftul meu de a merge sa ma schimb in negru.

Eu iti spun de ardeal pt ca eu sunt de aici si aici se pune mare accent, desi cred ca e exagerat dar multi se tem de gura lumii si de aceea poarta doar negru , din cate am aflat, traditia cu purtatul doliului atat de mult timp , este preluata de la comunitatea maghiara, foarte numeroasa in aceasta zona, tot de la ei s-a preluat "luminatia" aprinderea pe 1 noiemberie seara a zeci de lumanari pe mormantul celor dragi
eu cred ca perioada de doliu ar trebui sa fie de 40 de zile si nu mai mult, dupa aia se poate sa cazi in deznadezde, tot umbland in haine cernite
viata merge inainte chiar daca unul dintre noi nu mai este, moartea este o realitate a vietii noastre,

de ce purtam doliu?
 

eu personal am avut nefericirea sa port doliu in mai multe etape ale vieti mele.Dupa mama mea am simtit ca am ramas fara radacini si atunci am purtat 1 an de zile negru ,dupa aceia mi se pare ciudat sa port alte culori ,aceasta culoare si durerea din suflet m a adus in pragul depresiei.Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa trec peste acest episod.Anul trecut a murit fratele meu , am purtat doar 40 de zile haine negre ,durere este in suflet ,pur si simplu am inceput sa urasc aceasta culoare <NEGRU>.Dupa parere mea doliu este in suflet ,nu sa impresionezi timp indelungat purtind negru,nimeni nu stie cita durere este in sufletul celui care pierde pe cineva drag .Doamne ajuta .

cred
 

cred ca doliul adevarat,adevarata durere pentru disparitia celui apropiat exista in suflet si va ramane acolo toata viata si nu cred ca are prea mare importanta purtatul negrului o perioada mai indelungata

Multumesc, Dumnezeu sa va ajute pe toti ,sa faceti voia lui !
danyel tie in special iti multumesc pentru raspunsul foarte elocvent.

de ce purtam doliu
 

eu am pierdut in urma cu un an ,al doilea frate. am purtat doliu 40 de zile, dupa care nu am mai suportat culoarea neagra in jurul meu. durerea din suflet si golul care a ramas, este mai negru decit culoarea neagra.nu cred nici eu ca doliu poate schimba ceva in viata celor ce au ramas . iar cei ce au plecat, de acolo de sus ne simpt durerea, nu trebuie sa o aratam in culori .

Stadiile doliului
 

"Desi fiecare persoana reactioneaza si se manifesta diferit fata de durere si suferinta, totusi psihologii au evidentiat un pattern comun al trairilor doliului. Acest proces a fost impartit de cei mai multi psihologi in patru faze, incepand cu cea de soc, o stare initiala ce dureaza 10-14 zile (aparuta, de regula, pe fondul unei morti neasteptate). Uneori, are loc o lipsa a reactiei emotionale si un sentiment de irealitate de la cateva ore la cateva zile. In acest stadiu, persoana indoliata nu accepta in intregime ideea ca a avut loc moartea celui drag.

Dupa acest soc urmeaza o perioada de profunda tristete, iar persoana indoliata are tendinta de a reduce contactele sociale. Aceasta se simte trista, abatuta, plange, doarme prost si-si pierde apetitul, intampina o neliniste motorie si dificultate in concentrare si evocare.

Urmeaza apoi stadiul maniei si al invinuirii, cand persoana pare sa protesteze fata de moartea neasteptata. Mania, furia poate fi directionata catre doctori sau asistente, catre Dumnezeu, catre ceilalti dragi, catre sine sau chiar catre persoana decedata. Ganduri precum "Ar fi trebuit sa...", "As fi putut sa..." sau "Imi doresc sa fi..." sunt adesea obisnuite. Fiecare tip de pierdere semnifica faptul ca am avut ceva ce ni s-a luat. Durerea poate fi traita ca o reactie mentala (manie, vina, anxietate, tristete, disperare), fizica (tulburari de somn, schimbari ale apetitului, probleme fizice, imbolnaviri), sociala sau emotionala.

In cursul perioadei de un an, durerea scade in intensitate si persoana revine la normal, atinge stadiul de adaptare sau resemnare. Persoanele cu puternice convingeri religioase recurg, de regula, la credinta lor, nu doar pentru consolare emotionala, dar si pentru o explicatie rapida si utila pentru motivul mortii sau al pierderii.

Un studiu din luna iunie 2008 sugereaza ca, in mod paradoxal, mahnirea cronicizata activeaza anumite zone ale placerii din creier, ajutand la tratarea sentimentului de doliu. Cand cei dragi sunt in viata, primim o satisfactie recompensatoare la vederea acestora sau a lucrurilor ce ne amintesc de ei. Dupa ce aceste persoane mor, cei care se adapteaza pierderii se opresc din a mai primi aceasta recompensa neuronala. Pastrarea amintirilor, transformarea lor in ceva intim, sufletesc, pe termen lung, contribuie la scaderea durerii sufletesti resimtite de persoana indoliata." (Andreea-Raluca Neagu)

Eu nu am avut parte de astfel de stari. Multumesc lui Dumnezeu, ca pe cei trecuti la cele vesnice, nu i-am dat uitarii.

interiorizarea doliului
 

Nu de putine ori am observat o incercare de interiorizare a doliului.

Oricat de reala ar fi starea de doliu a inimii, nu as putea accepta o relativizare totala a manifestarii lui exterioare. Pe acelasi principiu - "simt in inima mea, de ce sa mai arat si in afara" - am putea anula si alte manifestari crestine. Aspectul exterior sustine zidirea interioara.

O persoana care poarta doliu aduce cu sine un gand roditor: gandul la moarte. Intr-o lume care ascunde moartea intr-o cripta a ratiunii, care o considera ceva macabru si nepotrivit vietii de zi cu zi, este fireasca respingerea acestui gand. Insa intr-o minte crestina, care vede moartea ca pe un indemn la a iubi si a ierta pe cei de langa noi, gandul la inevitabilitatea si rodnicia mortii este ceva bun si de dorit.

Moartea sotiei poate face sotul sa se imbrace in negru toata viata, ca un calugar. Am putea spune ca doliul si purtarea acestuia - interioara si exterioara - este direct proportionala cu iubirea purtata acelei persoane. Cu toate acestea, dragostea nu se poate masura prin numararea zilelor de doliu exterior. Cine simte doliul in inima lui, il va purta si in trupul sau.

Gandesc la faptul ca aspectul exterior sustine zidirea interioara si interiorul se reflecta in exterior.

Exista si aici riscul, ca dupa o vreme, sa nu mai simta nimic atunci cand imbraca culoarea negru. Cred ca si un monah, daca nu ar participa neincetat la slujbe, vesmintele sale nu ar mai avea nici o relevanta pentru mine. Asa si aici, atat timp cat exteriorul nu mai are legatura cu ce se petrece in interior, a imbraca ceva negru va fi lipsit de importanta, caci e ceva sec, fara miez.

Totusi, noi crestinii credem in inviere si moartea nu ar trebui sa aiba putere asupra noastra. Cchiar daca ne doare despartirea, ar trebui sa ne amintim de inviere si atunci.
Sa va spun un exemplu de aici din Belgia: cand a murit regele Beaudoin (la inceputul anilor 90), care era foarte credincios, sotia lui, regina Fabiola, a purtat alb la inmormantare, din pricina invierii. La catolici chiar ca este ceva special, se pune mult accent pe doliul macar la inmormantare.
Va dati seama ce marturie?
Nu zic ca doliul ar fi neaparat necrestin, dar depinde cum este purtat si trait.
Este firesc sa ne doara despartirea temporara chiar de cei dragi, dar nu ar trebui sa ne faca sa fim tristi chiar multa vreme.
Primii crestini vorbeau de 'nasterea la cer' si se bucurau pentru mortii lor. Mai ales pentru martiri, sigur. Dar nu numai.

Fani, nu stiu daca cel drag mie (trecut la cele vesnice), s-ar bucura sa ma vada imbracat in negru. Si asa cum am mai spus, nu culoarea neagra pe care o port, imi va tine treaza in mine persoana trecuta la cele vesnice.

Am mers acum cativa ani la o persoana, la o sfestanie. Ne-am pus sa ascultam, mie si preotului, diverse interpretari la pian ale sotului sau. Modul in care a facut acest lucru, in care ne-a vorbit despre el, l-a facut viu. Si avea atata putere de a vorbi despre el nu din faptul ca purta ceva negru, ci din faptul ca omul respectiv nu a murit in ea.

Ce profund esti Costel ! ...bravo tie !
Maine, mama face parastas de 7 ani pentru tatal meu, nu-l dezgroapa, fiindca la noi la biserica nu se face asa ceva, insa, se face doar masa si slujba de pomenire.
Dupa cum mi-l amintesc pe tata, lui nu i-ar fi placut deloc aceasta indoliere si suparare, ci din contra, indemna oamenii sa-si traiasca viata intr-un mod vesel si imbucurator, sa nu fie crispati, sa nu fie complexati sau mohorati. Cu toate ca el nu prea-si arata bucuria, datorita dependentei de alcool ce-i subrezeau simtirile si puterile.
Am auzit ca acest doliu fata de rude apropiate trebuie tinut si din punctul de vedere al impreunarii cu sotia (sotul ) pe perioada doliului , adica nu se cade a se face asa ceva. Este adevarat ?

Intr-un anume fel, Biserica poarta doliu inainte de moartea lui Hristos si nu dupa aceasta. Imi vine in minte imaginea de la inceputul Postului Mare, cand vesmintele preotilor si odoarele in care este invesmantata biserica sunt de culoare inchisa. Insa, in fiecare duminica din timpul postului, ce aminteste de Inviere, ele sunt schimbate cu cele de rand, in culori deschise. Si in acest mod, Biserica marturiseste, pana la sfarsitul veacurilor ca Mantuitorul prin Invierea Sa, a "omorat moartea", daruind viata celor din morminte.

Fiecare tine doliul cum poate si cat poate. Vorbim de oameni vii, asa ca nu trebuie sa avem retete: ce trebuie sa fac atunci cand tin doliu, cand citesc o carte, cand ma plimb, cand iubesc, etc Fiecare va face toate aceste lucruri in felul sau. Un lucru e clar, nu pot iubi daca urasc, nu pot citi daca am inchis ochii, si tot asa.

doliul
 

As vrea sa stiu si eu ceva. Mi sa intamplat chiar in ziua de pomana de 6 saptamani sa pierd doliul din piept. Ce semnificatie are acest lucru?

Cred ca este pura intamplare.

nunta-doliu
 

Buna ziua, am o problema si as vrea sa ma ajutati cu niste sfaturi, bunica mea a murit in data de 20.12.2010, si anul acesta in luna octombrie am stabilit data nuntii.Mama mea nu este acord, a fost mama dansei, deoarece doreste sa tina un an de zile, din cate am citit asa ceva nu exista.
Va rog sa-mi spuneti gresesc, cum sa fac?

Va multumesc din suflet si va multumesc pentru timpul acordat.

Si ce se intampla daca cel care moare , inainte de asta , lasa cu limba de moarte sa nu porti doliu dupa el? de fapt iti ramane sufletul indoliat, oricum....

Insemna ca trebuie sa mergi cat mai des la mormantul lui, sa-l pomenesti cat mai des in rugaciunile tale, la Liturghie, sa-i arati ca esti tainic cu el, ca nu-i plecat din tine.

Nici bunicii mele nu ii placea deloc doliul, culoarea negru... Eu am tinut doar foarte putine zile doliu, pentru ca nu am nici haine negre si pentru ca stiu ca ei nu ii placea deloc culoarea asta. Pana la urma, Sfintele Liturghii, pomenirile, rugaciunile si milosteniile ajuta sufletul mortului, nu hainele negre ale rudelor, panglica din piept sau de la palarie. Nici mie nu imi place sa vad oameni in negru - mi se pare deprimant. Cred ca obiceiul este sa se tina 40 de zile.
Stiu insa ca oamenii din jur sunt cam barfitori cand vad ca rudele nu tin doliu - bunica s-a imbracat in ngeru dupa mama ei 2 sau 3 zile si cand si-a schimbat culoarea cernita, imediat a sarit o baba cu gura, de ce nu mai poarta doliu. Bunica i-a spus ca doliul se tine in suflet si nu in afara.

Minunat.

Ar trebui sa traim in asa fel incat sa-l aducem pe cel drag prin toate in noi, ca dupa moartea sa, sa-l descoperim prin toate celorlalti. Sa fie o tristete stralucitoare, adica sa nu ramanem numai la culoarea neagra, sa vorbim despre el neincetat, semn ca nu e disparut, ci trecut intr-o lume in care vom ajunge si noi.

IPS Bartolomeu, Despre sensum morții
 

Intreab-o pe mama ta ca dupa un an de zile ce va face, va purta carpa rosie si va asculta manele?
Hai sa fim seriosi! e nunta ta nu a mamei tale; daca erai in situatia mamei tale (sa-ti pierzi mama) mai ziceam sa nu faci nunta pana dupa 1 an.
Acum. mai nou, se stabileste nunta dupa cum gasesc viitorii miri local...sunt altii care au local liber peste un an, da avans si poate le moare cineva apropiat ...ce face? nu face nunta? ...pierde avansul sau, in cel mai fericit caz , mai sta un an de zile pana ii reprogrameaza...

Acum tu faci cum vrei, eu ti-am dat idei pe care sa le dezvolti in dialog cu mama ta.

Mama ta sa tina nu un an doliu, ci toata viata. Iar cand spun doliu nu ma refer la culoare neagra.

Dumnezeu sa o ierte pe bunica ta.

Biserica nu ne spune ca nu trebuie sa facem nunta dupa decesul cuiva, ci ne spune ca nu trebuie sa facem nunta in post. Asa ca daca data pe care ati ales-o nu este in post, sfatul meu este sa va casatoriti si sa va bucurati unul de celalalt vesnic.

trebuie putere multa
 

E necesar un timp sa treaca durerea de la inceput.Apoi sa invatm sa facem asta.Nu e prea usor.

Poate ca mama ta este inca indurerata de pierderea mamei. Probabil ca a asteptat si nunta dvs. si vrea sa aprecieze momentul la adevarata lui valoare si nu sa se gandeasca ca si-a pierdut mama.
Si la mine in zona,doliul se tine un an. Am vazut insa, cazuri cand rudele decedatului purtau negru si tineau petreceri....doliul este in suflet,nu pe haine.

For lumivali:

Eu cred ca e bine sa tii cont si de ceea ce zice mama ta - e important sa fie si ea la nunta voastra si sa va dea binecuvantarea. Nu e bine sa o mahniti. Poate ca pierderea suferita este prea recenta pentru a accepta in viata ei un prilej de bucurie...

Bunica mea a avut 11 copii. Dintre acestia, cand bunica implinise 35 ani i-a murit primul copil, de boala grea. Bunica nu a mai dat jos haina neagra tot restul vietii. A trait 89 ani, Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Dar si-a dus doliul, 54 ani, ca un bun crestin.
La 89 de ani facea rugaciunile "ca la carte", cu metanii serioase, mari si mici, conform Traditiei. Si citea din Biblie zilnic. Si era mereu treaza si vesela, binevoitoare.
Ce oameni simpli si minunati au fost in tara asta!
Eu in schimb m-am prabusit dupa moartea mamei. Mi-au trebuit 7 ani sa imi revin cat de cat. Abia la parastasul de 7 ani (si primul la care am participat, vai mie), doliul meu s-a incheiat undeva intr-un punct/cheie. Daca nu participam la parastas cred ca eram si acum un om sfarsit...
Cred ca lucrul cel mai rau in doliu este sa te izolezi de oameni si de Biserica.
Doliul este o experienta pe care trebuie sa o traversam. Dar cred ca avem nevoie de sprijin pentru asta. Totul e sa il si acceptam!

La noi e obiceiul ca la renuntarea doliului sa se lege intr-un pom panglica ce se prinde in ziua inmormantarii. Eu am pierdut-o. Vroiam sa va intreb daca stiti vreo semnificatie a aceste panglici de doliu.

Traim in comuniune, ne impartasim bucuria, dar si necazul. Cei apropiati poarta concarde in piept, la nunta, in timp ce la inmormantare poarta o panglica neagra, de doliu, pentru ca starea interioara se reflecta si la exterior.

In trecut, cand venea primavara, oamenii , tributari superstitiilor, obisnuiau sa lege de copaci funii albe si rosii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Despre panglica de doliu agatata in copac n-am auzit. Daca ar fi sa-mi dau cu presupusul, as spune ca obiceiul tine de credinta populara, conform careia fiecare om are in copac un frate, ce se naste, se casatoreste si moare impreuna cu omul cu care s-au inrudit. A transfera panglica neagra copacului ar putea inseamna tot o impartasire a suferintei cu fratele tau. Insa e doar o supozitie, asa cum am spus, nu cunosc obiceiul asta, in Ardeal nu stiu sa existe.

Obiceiurile locale, atat de bogate in tara noastra, coloreaza mai mult sau mai putin inspirat scrisul de fond al credintei inimii noastre. Or avea un rost, desigur, cata vreme sunt elaborate si mentinute cultural. Dar nu ele sunt decisive in lupta noastra pentru mantuire, imi pare evident... Asadar, desi nu cunosc obiceiul, deduc ca nu e o tragedie ca ati pierdut panglica. O tragedie ar fi, Doamne fereste, sa ne pierdem credinta in Dumnezeu si sa ne rupem de Biserica.
Poate dezbateti patania pierderii panglicii cu preotul locului. Cred ca e cel mai potrivit gest.
Mi-ar placea sa ne impartasiti si noua discutia cu preotul, spre zidire sufleteasca. Doamne ajuta!

In alte zone, dupa 40 de zile, panglica de doliu este pusa pe mormantul persoanei decedate.

Nu trebuie sa te inspaimanti ca ai pierdut aceasta panglica. Cel mai grav e sa-i uitam pe cei care au trecut la cele vesnice.