cum ne educam copiii ?
 

buna seara. as avea niste intrebari despre cum ne educam copiii.
am o fetita de 2 ani si 3 luni si pot spune ca este un copil foarte bun, extraordinar de bun. e calda, iubitoare, dragastoasa, e o scumpete de fetita. dar na ca orice copil mai face mofturi. si nu stiu cum sa reactionez de fiecare data la mofturile ei si nu stiu daca metodele mele sunt bune.

de ex daca nu face un lucru pe care o pun sa il faca ( de ex, sa manance, sa doarma, sa se spele pe dinti, sau sa stranga ceva de pe jos) sau din contra face ceva ce ii zic sa nu faca (sa bata cu lingura in masa, sa rupa nu stiu ce revista, sa arunce pe jos hainele, sa se ude cu apa pe maini, sa umble la calculator), asta dupa ce o rog frumos sa faca sau sa nu faca si se incapataneaza sa nu ma asculte, (si cand se incapataneaza sa nu ma asculte, cateodata, cu cat ii zic ceva cu atat face contrar, sau incepe sa planga ) incerc sa o mai distrag , sa ii arat ceva pe afara sau prin casa, ca sa uite .... daca vad ca nu merge cu uitatul, o mai amenint ca vine "nenea rau" si ii papa mancarea, sau nasul, sau ii ia ursuletul preferat .. si atunci ma mai asculta putin...
dar eu stiu daca e bine asa????
si in cel mai rau caz, cand vad ca nu merge nici cu vorba buna, nici cu uitatul, nici cu amenintatul, ma enervez si ori tip la ea, (eu ma si enervez cam foaaaaaarteeeee usor) ori ii mai trag cate o palmuta asa la fundulet care cateodata o baga in seama cateodata nu :P. si cateodata nu merge nici una si o iau de la capat ...

deci cam astea sunt metodele mele, dar nu stiu daca sunt chiar asa bune in ce priveste educatia unui copil. stiu ca trebuie foarte multa rabdare, si eu intr-adevar ma enervez cam usor, dar cred ca orice om se mai enerveaza. si cu toate ca e greu, trebuie prin aprilie sa vina si bebe nr 2 pe care mi l-am dorit enorm si daca da Domnul sa fie bine cu el, sa fie sanatos, si daca nu ajung la Socola bineinteles :P, il vreau si pe al treilea. iubesc enorm copiii, eu nu am avut niciodata familie si de asta imi doresc, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi fac o familie cat mai numeroasa (in limita posibilitatilor). si in afara faptului ca trebuie multa rabdare, stiu ca teoretic o mama nu trebuie sa fie nici prea ingaduitoare nici prea severa, trebuie sa existe un echilibru, dar practic e mai greu.

de asemenea stiu ca nu trebuie spus la copil apelative de genu esti rau, esti obraznic, pentru ca ii intra in cap ideea asta si apoi cand este sa faca ceva care stie ca nu are voie, el gandeste ei oricum mami si tati stiu ca sunt rau si obraznic de ce sa nu fac? plus ca poate incepe sa se subestimeze... dar atunci in afara ca ii spun frumos, aia nu e bun, aia nu e frumos, si nu baga deloc in seama, cum ii zic? esti bun dar faci lucruri rele?

de aceia as vrea sa invat mai multe despre educatia copiilor incepand cu o varsta frageda, 1,2 anisori, varsta la care il iau pe NU in brate, a incapatanarii, a distrugerii, a neascultarii, a incercarii nervii parintilor.

fara nenea rau si fara bau-bau ;)

Uneori asta ii cuminteste pe copii.

Parerea mea,
trebuie ca tot ce vrei sa implementezi copilului,(sa stranga haine, reguli) sa le faci sub forma unui joc sau intrecere intre voi doua.
sunt haine pe jos?
- draga mea hai sa ne intrecem cine strange mai multe hainute, sau jucarii
nu mananca?
- hai sa vedem cine mananca cel mai frumos si termina tot din farfurie fara sa se murdareaca
sa inveti sa fie ordonata?
- pune lucruri pe jos spunandu-i ca ne jucam un joc nou si spui: hai sa ne intrecem cine observa primul obiectele de pe jos si le ridica si le pune la loc.
deci totul luat ca joaca nu ca impunere .

poate, dar nu ii ajuta cu nimic, din contra.
sa nu uitam ca noi, parintii, modelam in mare parte caracterul copiilor nostri.

Daca nu le este frica(ori macar rusine)de ceva,nu vor asculta de nimeni si vor face cum le taie capul.
Doar pentru ca le spui ca cineva ii urmareste cand se comporta urat,asta nu inseamna ca-i dai in mainile unor raufacatori...ori ca le distrugi caracterul.

gresit! esti un copil inca si ai si uitat asta?
nu prin frica si rusine cladesti un caracter frumos.
cum sa mai aiba incredere in tine daca il minti cu nenea rau?

Eu eram(si sunt)fricoasa de felul meu,nu prea era nevoie sa ma ameninte cu bau-bau.Dar toate au o limita si nici nu e bine sa ramana slobozi de reguli.
Mie imi era rusine de parinti,sau de altcineva,si atunci nu faceam un lucru rau.
Are incredere in mine,fiindca e cuminte,ma asculta,si stie ca sunt prin apropiere cand ma striga.
Stie(nu discerne perfect)ce e bine sa faca si ce nu...incepe sa aleaga.

Aceste metode sunt total GRESITE!Pana la varsta de 4 ani se dezvolta sistemul nervos al copilului.Nu le mai folositi,nu sunteti la circ sa va dresati copilul.Copilul trebuie EDUCAT,nu dresat!
Un copil trebuie crescut intr-un mediu plin de DRAGOSTE si ARMONIE!
Trebuie sa hraniti si sufletul copilului nu numai trupul!Este esential pentru a-l forma un adult sanatos din toate punctele de vedere!
Cum se speriati copilul?Cum sa tipati la el???Si mai grav,cum sa bateti un copil de 2 ani????
V-ati gandit ca poate citeste cineva de la Protectia Copilului ce faceti?Pai daca acum cand fetita are DOAR 2 ani si 3 luni va lasa nervii,ce faceti cand se naste urmatorul???Faceti copii doar sa va umpleti casa ?

sfat
 

Am ceva experienta in lucrul cu copiii , am si citit destule ...

O metoda care da intotdeauna rezultate este cea a jocului . Insa aici parintele trebuie sa imite copilul . Aceasta atitudine il dezarmeaza complet. Daca plange , sa va prefaceti ca plangeti impreuna cu el . Va tacea foarte derutat . Apoi gasiti o explicatie jucausa , amuzanta si o faceti sa intre in jocul dumneavoastra (manipularea manipulatorului ). Daca striga , strigati si dumneavoastra , dar nu la ea , ci va adresati exact persoanei careia se adreseaza fetita (de regula dv insiva ). E mai complicat asa, teoretic. Practic, ideea este sa intrati perfect in jocul ei ca sa o puteti canaliza spre jocul dumneavoastra.

Copilului nu trebuie sa-i impuneti absolut nimic, pentru ca reactia fireasca este ce a opozitiei . E firesc si natural. Si un adult este tentat sa faca in primul rand ceea ce ii este interzis. Autocontrolul si ratiunea ne genereaza faptele, insa.

Va mai dau cateva exemple:

- un elev intra sub catedra in timpul orei in timp ce scriam la tabla, ma prefac a nu-l observa si continui lectia. Acolo , sub catedra , el este convins ca nu l-am vazut si se pregateste sa ma sperie cand ajung in dreptul ei. Este usor de ghicit intentia. Ma intorc la catedra, el se misca, eu ma fac ca nu aud , ca nu vad. Apoi, ma aplec si-l rog sa-mi faca si mie loc pentru ca am terminat lectia si am chef sa ma joc... A iesit de acolo si s-a dus in banca fara sa-i spun nimic altceva. Din banca ma privea foarte contrariat.

- eram intr-o vizita ... Acasa erau mama unei fetite de doi ani, fetita si bunica ei. Fetita plangea intruna pentru ca era obosita, cred , ori se saturase ca mama si bunica sa-i spuna intruna pe un ton sever si autoritar "stai cuminte!". Avea in mana o papusa. Iau papusa aproape de fata mea si ma prefac a plange. Fetita tace si se uita curioasa. "Acum ce facem, cum linistim papusica? Plange pentru ca plangi tu." A tacut in clipa aceea, a luat papusa in bratele ei si a inceput sa o legene.

Este foarte important sa va adaptati momentului si sa inventati pe loc o strategie. Curaj si multa intelepciune!

ce comica sunteti !!!!!!!!!! si fara suparare, cam exagerata... nu stiu daca sunteti mama sau nu... eu nu cred ca exista vreun parinte care sa nu dea o palmuta la fundulet la copil... plus ca nu ii dau tare ca nici nu baga in seama .... si asta nu inseamna ca o bat :)) ffff tareeee!!!!! am zis doar o palmuta la fundulet ... sunt mame , care nu se pot numi asa, care isi bat copiii cu cureaua, cu batul si cine stie ce grozavii mai fac ... nu i-am dat absolut niciodata mai mult de o palmuta la fundulet si asta peste pampers, prin care nici nu simte ceva .... si stiu totusi ca nici asta nu e bine si in ult perioada chiar am rarit metoda asta, pentru ca am observat ca nu baga deloc in seama si consider ca nu isi are nici un rost...
de tipat la copil stiu ca nu trebuie sa tip, dar incerc sa ma abtin, plus ca nu tip de fiecare data si cred ca orice om se mai enerveaza si mai tipa.
si mai masurati-va cuvintele pe care le aruncati in aer.....eu am alergie la nesimtire ... ce va pasa dvs de ce fac eu copii? si daca ma lasa sau nu nervii ?

eu stiu unde gresesc, imi recunosc greselile si incerc sa le corectez si de asta am si deschis subiectul asta, ca sa aflu cum pot sa imi corectez erorile, pentru ca vreau sa fiu o mama cat mai buna, si sa imi cresc copiii cu bine, sa ii educ frumos ... ca daca nu vroiam asta nu cautam ajutor, acuma cat e inca mic si nu e scapat de tot de sub control ... cand ai o problema pe care vrei sa o rezolvi tre sa iti recunosti si plusurile dar si minusurile si greselile ....

deci daca nu aveti o solutie despre educatia copiilor, mai bine abtineti-va de la comentarii impertinente. ... eu caut solutii nu critici, ca de criticat ma autocritic eu si de asta caut si ajutor, ca sa imi repar greselile, dupa cum am zis vreau sa imi cresc copilul cat mai bine, intr-un mediu frumos, cu dragoste, cu armonie si mai ales cu multa intelegere si rabdare.

multumesc, da este o solutie fff buna. am sa fac asa .

multumesc si pentru celelalte raspunsuri. e bine de aflat cat mai multe solutii.

Exact asa e. Foarte frumos explicat.

Puteti striga dupa mine cat vreti.:10: Chiar nu am avut intentia sa va enevez.Din contra, am spus lucrurilor PE NUME, ca sa observati mai bine CE ATITUDINE aveti si cum se vede din afara!Desi nu pare poate, am vrut sa va ajut si sa observati singura aceste lucruri.Nu va mai amagiti ca i-ati dat "doar o palma la fund"...O palma la fund la 2 ani,se poate transforma intr-o bataita pe cinste pe la 4...Detest violenta /agresiunea atat cea fizica cat si cea psihica, oricat de cosmetizata ar fi si mi-a fost usor sa fiu obiectiva.Plus ca ador copiii.
Degeaba v-as fi dat un sfat ,o metoda,niste tactici, ca atata timp cat nu constientizati gravitatea atitudinii pe care o aveti,nu puteti aplica alceva.Pentru ca acel altceva trebuie sa vina din interiorul dumneavoastra.NIMENI NU ISI CUNOASTE MAI BINE COPILUL DECAT O MAMA,pentru ca e l-a purtat in pantec.
Chiar daca v-am zgaltait de umeri in loc sa va mangai pe cap, TOT UN BINE AM VRUT SA FAC.
Daca nu l-ati perceput asa, imi pare rau.Oricum,ideea ati prins-o,chiar daca v-ati suparat!
:11:

Draga Melissa nu fii atat de dura.
Cu siguranta ca constientizeaza ca nu e buna atitudinea ce o avea. Dovada ca a cerut sfaturi pe forum si dovada este ca a vazut ca atitudinea ei nu da roade. Hai sa ii dam sfaturi si sa nu o criticam. Eu sunt sigura ca isi iubeste enorm copilasul si la fel cel care urmeaza sa vina.
Iar , lipsa de rabdare, pe care o are acum este si din cauza faptului ca bebelul 2 este pe drum. Sunt sigura ca va creste copiii minunati si ca este o mama grijulie.
Pe vremea cand am crescut eu copiii nu aveam forumuri ca sa intreb iar mama sau bunica nu aveau metode didactice sa imi spuna cum sa fac, nefiind de meserie. Faptul ca scris aici inseamna ca o intereseaza, si mai mult o intereseaza un sfat de la o persoana credincioasa.
Mirela, sa iti traiasca fetita , sa ai parte de o nastere usoara si sa va bucurati sanatosi de un bebel sanatos.

Nu am criticat-o pe ea.Ci METODELE EI.Nu contest ca isi iubeste mult fetitza.Daca credeam ca n-o iubeste,NU MA OBOSEAM sa ii raspund.

La fel iti doresc si eu!:103:

Sunt sigura ca acum vei putea aplica ce vei gasi aici...:25:

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1422

Va multumesc frumos.

În sfârşit o mamă care e dornică să înveţe, nu zice că metodele ei sunt cele mai bune,e conştientă că mai poate da şi greş. Eu dacă o să am copil, cred că am să-l bat la cap pe duhovnicul meu cu multe întrebări, pentru că şi mie mi-ar fi frică să n-o ia copilul meu pe drumuri greşite.
Totuşi să ştii un lucru, când copiii nu mai ascultă de părinţi, înseamnă că părinţii nu mai ascultă de Dumnezeu, deci ai mare grijă să nu calci voia Lui.

Nu prea cred!

As avea si eu o intrebare pentru doamna profesoara LeMoc.
Are copii? si daca da, ea asa face, se baga dupa copii pe sub mese sa se joace cu ei, ii fugareste prin casa facind ca avionul cu lingurita de mincare.

Foarte multi care s-au luat dupa metodele moderne parca nu mai judeca, si mai tirziu se mira de ce au copii asa probleme mari de comportament civilizat.

Voi a-ti auzit de la parintii vostrii sa critice educatia fireasca si sa foloseasca cuvintul dresaj?
Foarte multi adulti ramin infantili!

@ Mirela
 

Esti la primul copil si de aceea poti avea asteptari nerealiste de la el.
Si eu am facut greseli enorme cu primul copil deoarece am ascultat sfaturile altora..:10:
Pe scurt eu eram prinsa intre sfaturile soacrei care aparent a avut copii "perfecti" care mergeau/vorbeau/stiau sa foloseasca toaleta de la 1 an!
Iar pe de alta parte aveam sfaturile mamei care spunea "dar, lasa-i draga sa se bucure de copilaria lor. Ce daca nu strange jucariile? Ce daca mananca cu mana? Mai bine un magar sanatos decat un savant ofticos".. Dar mama mea este credincioasa si crede ca un singur lucru trebuie sa-mi invat copilul: ascultarea de Dumnezeu. Si restul vin de la sine.

Ei, dupa ce mi-am terorizat primul copil (nu exagerez deloc) sa scot din el copilul perfect, am aflat cu stupoare ca de fapt soacra mea (dupa sfaturile careia ma ghidam) nici macar nu si-a crescut copiii! Ci sotul meu a fost crescut de bunica lui, care era foarte ingaduitoare!


Abia dupa al doilea copil am realizat cat de gresita era intreaga mea atitudine.
Sa-ti dau un exemplu: copilul cel mare este f dezordonat. Nici la 6 ani nu este capabil sa-si puna lucrurile in ordine (fara sa-i spun eu), zi de zi isi arunca hainele/incaltamintea pe jos, spre disperarea mea, zi de zi avem aceleasi discutii. Nu-l intereseaza ca e murdar pe maini, fata etc.
Al doilea copil este opusul: isi strange singur jucariile (a inceput sa faca asta cand nu avea inca 2 ani), pune lucruri in ordine (cuburile in cutia cu cuburi, masinutele in cutia cu masinute) si este f nelamurit cand nu stie unde este locul unui anumit obiect. Mai mult, il apuca cheful de strans cand celalalt se joaca cu jucarii (deci conflicte), ia jucariile din mana altor copii sa le puna "la loc", imi scoate obiectele din camara si le rearanjeaza dupa culoare/marime sau altceva ce i se pare lui potrivit... Deci am si cu el probleme de alta natura. Mai departe.. nu suporta petele, nu suporta sa fie murdar pe maini (ceea ce poate parea bine, dar NU este asa, ca nu vrea sa atinga mancarea dorita.. o prajitura sau ciocolata de teama ca se murdareste si este frustrat din cauza asta, prins intr-un conflict interior absurd).

Sunt diferiti radical si din alte puncte de vedere, dar am vrut sa subliniez un lucru. Ca de multe ori cand vrei sa institui obisnuinte te lupti poate chiar cu firea copilului. Ceea ce este usor pt unul (de ex. copilul mic face ordine cu placerea, ca asa este firea lui), pentru altul este f greu, iar pedeapsa poate fi nedreapta!

Fiecare copil este diferit si trebuie sa-l cunosti foarte bine pentru a sti ce functioneaza. Chiar in cazul copiilor mei, eu mai invat.
Pentru un copil mic, cea mai eficienta pedeapsa este retragerea afectiunii.. adica pur si simplu sa vada ca esti suparat.
Dar, un mare DAR.. indiferent ce pedeapsa ii aplici, fii atenta ca in timp se intoarce impotriva ta. Adica si copilul simte nevoia sa te "pedepseasca" si poate sa preia metodele tale. De ex. cu cel mare am aplicat "ignorarea" atunci cand comportamentul lui era indezirabil.
Ghici cum face el acum cand se "razvrateste": nu ma baga in seama. Vorbesc cu el ca si cu peretii si nici nu-mi acorda o privire. Dar deh, eu l-am invatat.

Cu cel mic am acum metoda "time out" adica il pun pe patul meu in dormitor cand nu se comporta frumos. Sta acolo cinci-zece minute si isi plange soarta.. apoi vine singur inapoi si este un pic mai ascultator.
Dar cu cel mare metoda aceasta nu functiona .. fiecare copil e diferit.

"Nu vrea sa manance, nu vrea sa doarma.."
Problemele acestea le am si eu.. Cel mare a inceput sa nu mai faca mofturi la mancare pe la vreo 5 ani. Pana atunci l-am "alergat" cu mancarea.. adica faceam chiftele in forma de flori si inimi, legumele in forme de animale, inventam povesti cu morcovi si brocoli etc.. foarte obositor, asa este.
Cu al doilea, sotul a spus sa-l lasam sa faca ce vrea.. nu vrea sa manace, o sa manance cand ii e foame. Eu nu sunt de acord ca mi se pare ca e f slabut, dar vom vedea. Asta aplicam acum.

Daca rupe, se joaca cu apa etc.. asta lasam copiii sa faca. Cat timp nu este pericol pt ei, au voie sa rupa (chiar strangem reviste pe care ei le rup/decupeaza si le lipesc apoi in colaje - e o activitate buna), sa mazgaleasca, sa se joace la chiuveta cu apa, sa bata cu linguri in oale, sa se joace cu cartofii din camara, sa picteze pe jos in bucatarie.. orice lucru care nu e un pericol pt ei.. e permis.
Chiar ieri cel mc mi-a facut porcarie totala in baie jucandu-se cu apa la chiuveta, dar asta este.. il schimb, sterg pe jos.. ceva trebuie sa faca si el, nu?

(PS. Si da, palme peste fund primesc si ei. Cel mare: pentru razvratire clara impotriva parintilor!. Cel mic: pentru situatii in care se pune in pericol - de ex. pt scos/bagat lucruri in priza, pt cautat cutit in sertare.. evident la la 2 ani nu-i pot explica de ce nu e voie la priza.
Cei care sunt impotriva pedepselor trebuie sa stie ca au rostul lor. Oricum, pedeapsa vine cu o discutie despre rostul pedepsei, despre faptul ca orice lucru rau este mai devreme sau mai tarziu pedepsit, ca pedeapsa e educativa, ca trebuie sa acceptam urmarea faptelor noastre, ca pedeapsa exista si la nivel social pentru instituirea autoritatii - adica sa nu creada copilul ca va creste si face ce vrea, nu exista asta etc, etc...)

sa nu ne lasam ingerasii in ghearele potrivnicului
 

da, pai cu mancarea si eu ma chinui cateodata, ba cu avionul, ba ca sa ii aratam la tanti si nenea de la tv cum mancam noi, sau sa ii dam intai sa pape ursuletul preferat... cateodata ii zic vrei sa mananci bine, nu, ai sa mananci cand ti-e foame. cu toate ca ma cam ingrijorez ca asa e cam slabuta, are vreo 11 kilisoare la 2 ani si 3 luni. si eu si tatal ei suntem slabi si firavi, deci nu prea avea cum sa iasa un copil prea mancacios si voinic, dar na, as vrea parca sa aiba putin mai mult.

de distrus cartile sau ziarele , chiar daca nu e pericol pt ea , nu prea o las , ca mi-e frica sa devina asa mai stricatoare, adica eu as vrea sa invete sa pastreze lucrurile cat se poate, ca na, tot mai prinde ceva pe mana si rupe si nu am ce sa ii fac chiar de fiecare data... oricum in general ii zic ca nu e bine, nu-i frumos, cu cartea trebuie sa facem "mai mai" .

de Doamne Doamne stie, stie pe Mama lui Doamne Doamne, stie ca este sus in cer, icoanele le pupa si acasa si la biserica, crucea o pupa, stie ca Doamne Doamne ne iubeste si noi Il iubim pe El. ce nu ia deloc deloc este Impartasania. pana la vreun an am dus-o la biserica la impartasit, si lua, dar apoi a venit o perioada mai friguroasa in care nu am mai dus-o si gata s-a terminat cu Impartasania. adica mai mult ii e frica de preot, cand il vede asa mare si in negru si cu barba si mustata, asa cum ii e frica si de doctori, nu plange, dar intoarce capul si se ascunde. si chiar nu am ce face. ca daca insist de abia atunci incepe sa planga si poate prinde si mai tare frica .... asa ca mai bine o las singura sa se acomodeze si sa ia singura Impartasania.

asa este un copil foarte bun, este foarte dragastoasa, pupa copiii, ii ia de mana, nu ii bate, cum fac altii, mai degraba primeste ea cate o palmuta de la alti copii.

la tv nu o prea las, si nici nu are ea prea multa rabdare... cel mai mult o pun sa se uite la un post de desene animate "bebe tv", cu desene foarte frumoase, fara violenta sau cuvinte urate de unde poate sa invete prostii.

ca pedeapsa am incercat odata, ca sa nu ii mai dau la fundulet, cand nu asculta si era incapatanata, i-am zis gata stai in camera ta pana cand ai sa asculti, si dupa ce am dus-o in camera ei si am apropiat usa si s-a vazut singura asa de tare s-a speriat saracuta ca a inceput sa planga si am luat-o imediat si am zis ca gata nu mai face mama niciodata asta. da chiar nu stiu de ce s-a speriat asa ca doar asa mai sta singura in camera, se joaca cu cuburi sau cu vreo papusica in legea ei, sau de ex la nani o pun in patut si o las singurica pana adorme.

acu in ult perioada chiar nu i-am dat mai deloc la fundulet ca am vazut ca oricum nu baga in seama, probabil din cauza ca avea si pampers, asta cand o prindeam cu pampers, ca doar ea de vreo 6 luni ( din iulie anu trecut) nu ii mai pun pampers, decat la nani. a mai avut o perioada prin oct, nov cand tot timpul cerea la olita, din 10 in 10 minute, nu a fost racita, da mi-a zis drita ca e asa e o placere pt copii cand descopera olita si atunci ii mai puneam pampers, chiar daca tot la olita facea, dar mi-era frica sa nu se scape pe ea.

s-a dezvatat fff usor de pampers, in iulie cand erau caldurile alea mari am lasat-o goala goala prin casa fara pampers si ii ziceam cand vrei ceva ceri olita. ( eu o mai pusesem si de pe la vreo 8 luni pana la vreun an, dar apoi a fost o perioada mai rece, a fost si racita parca, am stat cu ea prin spital si nu am mai pus-o la olita vreo cateva luni bune pana in iulie) ..... asa vreo cateva zile a facut ea pe covoare :P dar si-a dat ea seama ca nu e asa de bine si a inceput sa faca la olita si asta doar intr-o saptamana. si tot am rarit-o cu pampersul pana am dezvatat-o de tot ziua. acu ii pun la nani, noaptea si la pranz.

Si eu am un baietel de 2 ani jumatate.
Sa stii ca este varsta lui 'nu', sau 'prima adolescenta', in care copiii incep sa descopere ca sunt prsoane si au vointa proprie, de aceea o incearca, si nu asculta, fac invers decat le ceri, se opun la orice, sunt inconsecventi (ni se pare noua) etc. Este foarte important pentru dezvoltarea lor sa treaca prin aceasta faza.

Eu cred ca nu este bine sa ii educam cu minciuni. A ii spune copilului ca vine 'nenea rau' sau bau bau este o minciuna, orice ai zice. Sti ca se obisnuieste, dar cred ca este gresit.
Copilul trebuie respectat, deci trebuie sa ii spunem adevarul.

Din cate stiu eu, la aceasta varsta trebuie sa le dam reguli clare, dar nu inutile. Sa evitam situatiile de conflict, dar daca ele apar, sa ramanem consecventi (sa nu cedam).
Dar mai bine citesti in cartile (numeroase) scrise despre varsta asta.

Ce fac eu cand nu asculta: il cert, ii spun ca ma supara; il intreb daca stie ca nu are voie aia sau ailalta; ii iau jucaria sau obiectul respectiv (daca cu o jucarie face prostii); daca se opune de ex. sa il imbrac sau sa il schimb, dupa ce il chem de cateva ori il iau pur si simplu si il schimb etc chiar daca plange sau urla (se potoleste imediat); il trimit la colt; pedeapsa maxima: il pun in patut cateva minute si ii cer din nou sa faca ce il rugasem.
S-a intamplat si sa ii iau o jucarie daca face prostii cu alta.
Si cu distratul atentiei merge cateodata cand e vorba de ex. de mers la culcare, care se face dupa un anumit ritual; daca nu vrea sa incheie o etapa din ritual, ii zic de urmatoarea si uita ca nu vroia sa o incheie pe cea dinainte.

In general una din aceste metode functioneaza.

Conteaza foarte mult un fel de fermitate blanda (nici eu nu reusesc intotdeauna..): sa stii ce vrei, si sa simta copilul asta. Nu sa te simta enervata si exasperata.

Stiu ca este greu cand estio si insarcinata. Si mie imi era mai greu cand eram insarcinata decat acum cand avem doi (al doilea are 7 luni), aveam mai putina forta si rabdare si ma exaspera cand nu asculta.

Al nostru cred ca incepe sa iasa din faza asta, pt ca face mari progrese in vorbire si te poti intelege mai usor cu el.

NU cred ca este bine sa iti schimbi parerea daca plange. Asa invata ca prion urlete se obtine orice.

Las-o si tu doar un mminut in camera ei, este de ajuns.

Mult succes de la o co-mama!

Inca cateva observatii:
Cred ca este gresit sa ii spunem copilului sau sa il lasam sa inteleaga ca nu il mai iubim daca face anumite lucruri sau nu le face (daca nua sculta).
Cred ca copilul trebuie sa inteleaga din atitudinea noastra
1) ca ne-a suparat purarea lui (chiar ne-a infuriat) si
2) ca desi suntem suparati, totusi continuam sa il iubim

Cred ca este o capcana periculoasa sa ii dam sa inteleaga copilului ca nu este iubit decat in mpasura in care face ce ii spunem noi.
Nici cu Dumnezeu nu stau lucrurile asa, doar: daca nu Il ascultam, El continua sa ne iubeasca.. desi este 'suparat' pe noi, si desi trebuie sa suportam consecintele neascultarii noastre.

Copilul trebuie sa inteleaga, chiar intuitiv, ca o pedapsa este urmarea faptelor lui si nu refuzul persoanei sale.

de acord ... doar ca ordinea e invers :4:

trebuie sa stie ca ii iubim indiferent ce fac

si ca suntem cei mai buni prieteni ai lor


lucru foarte important dupa ce mai cresc putin si ajung sa aiba si prieteni care nu le dau sfaturi bune

Da, sigur, in ordinea importantei e invers.
Dar in imediat, cand face o prostie, este important sa inteleaga ca ne-a suparat.

Da, uitasem asta, si jocul este important.
Sa stranga ca un joc. Si eu fac asta cu al meu.
Nu merge intotdeauna, sigur..

ce putem face pentru a ne salva copilasii
 

In primul rand,sa intelegem ca internetul nu e o conditie necesara pt. progresul scolar,ci dimpotriva un risc mare in educatia copilului.Exista dovezi concrete ca timpul petrecut in fata calculatorului scad performantele scolare si intelectuale ale copilului.Dascalii care indeamna copii spre folosirea calculatorului pt. rezolvarea temelor sunt fie dezinformati,fie indiferenti de efecte.In aceste conditii,noi parintii trebuie sa luam masuri si sa limitam cat mai mult accesul copiilor la internet.Elevii celor mai bune colegii provin din familiii care i-au tinut departe de internet,televizor,jocuri video.Elitele nu se formeaza navigand pe internet.Nu va stresati de ce spune lumea(e gura lumii care merge buluc pe cararea cea larga a pierzaniei),de cei care rad si injura cu suficienta de sine la auzirea oricarui adevar care se impotriveste modului lor de viata.Parerea ca le stiu pe toate,e un produs al manipularii mediatice,ca si nenumaratele teorii pe care-si fundamenteaza atitudinea(cei care cauta mereu dovezi si argumente,nu vor cunoaste pe Dumnezeu).Desi sunt convinsi ca prin calculator si sex copiii lor se vor realiza in viata,peste 5-10 ani s-ar putea sa se considere nefericiti pt. ca si-au pierdut copiii,esuati in bautura,pornografie,tutun,droguri,sau pt. ca nu sunt buni de nimic.Se recomanda sa faceti tot posibilul pt. a instala un program care sa filtreze siteurile cu continut sexy si pornografic.Daca veti proceda asa nu veti regreta.In lumea noastra oamenii incep din ce in ce mai mult sa se imparta in cei care gandesc profund si au o credinta adevarata,si ceilalti care mananca tot ce zboara prin mass-media,si care ajung,nu dupa multa vreme,sa se lupte cu tot felul de dependente,cu boli si esec in viata.In cele din urma,le ramane,in cel mai bun caz,solutia uitatului la televizor pt. ca sa uite de toate neimplinirile,amagindu-se in continuare ca s-au realizat,ca viata le e frumoasa,ca inca traiesc(ca si corpuri,doar).Oare ce preferam?

HRISTOS ne salveaza
 

,,Iar IISUS,vazand,S-a mahnit si le-a zis:Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti,caci a unora ca acestia este Imparatia lui DUMNEZEU.Adevarat zic voua:Cine nu va primi Imparatia lui DUMNEZEU ca un copil,nu va intra in ea.Si luandu-i in brate,i-a binecuvantat,punandu-Si mainile peste ei.''(Marcu10:14-16)

pentru lore86 si nu numai
 

Buna ziua. nu scriu pe privat sa nu deranjez :P . am vazut ca scrie "mama a trei puiuti" si ca aveti 24 de ani. va suparati daca va intreb cum a fost cu ei ? adica cu cresterea lor? cum v-ati descurcat, singura? v-a ajutat cineva? cati ani au copiii ? merg la cresa? la gradinita? sunt ascultatori, cuminti?

si eu imi doresc foarte mult 3 copii, si era mai bine daca ii aveam tot asa mai tanara, nu la 28 de ani :p dar daca asa a fost dat de la Dumnezeu ... eu am o fetita de 2 ani si vreo 3 luni, si baiatul bine prin aprilie. si imi pare destul de greu, mai ales ca pe mine nu prea ma ajuta nimeni, sotul e mai tot timpul la servici, si stam cu bunica mea dar care e batrana si de abia merge. si cu toate astea vreau si pe al treilea, daca a mai da Dumnezeu.

sper sa nu va suparati.vreau doar sa aflu mai multe din experienta unei mamici mai documentate decat mine.

si daca mai sunt mamici care isi pot impartasi experienta, mi-ar placea foarte mult.