o mare minune,aratata mie pacatosului
 

In primul rind salut pe toata lumea si Dumnezeu sa ne ajute!
O mare minune este ca in acest post am descoperit adevarata credinta in Dumnezeu si Isus Hristos,cu aceasta ocazie am descoperit si acest site!
Nu stiu sincer cum sa aleg din multimea de minuni din viata mea,au fost multe minuni nu pot alege din ele dar cred ca asta e cea mai mare,faptul ca acum la virsta de 37 ani,cu o sotie iubitoare si un baietel de aproape 5 ani,cu multitudinea de probleme cotidiene,cu lipsa timpului,cu marea lupta cu mindria si slava desarta,cu multitudinea de pacate care le fac zilnic cu gindul si fapta,unui crestin mai mult mult cu vorba decit cu fapta ia aratat marele,milostivul si bunul Dumnezeu ca exista credinta adevarata,asta cred ca este cea mai mare minune pe care am avut placerea sa o traiesc!

Dumnezeu sa ne ajute sa razbatem prin viata asta,pe care noi singuri o complicam,si ma rog sa ne dea Dumnezeu un sfirsit bun al acestei vieti si iertarea pacatelor pentru viata viitoare!

Si in trecut era usor sa observi ca intoarcerea unui om la credinta este o minune dar in contextul de azi caracterul suprafiresc al acestui eveniment e mai evident ca oricand. Multumim ca ai impartasit cu noi!
Amin!

Domnul si Maica Domnului sa te binecuvinteze.Amin.

Cateva observatii.

1. Daca tot ne-ai agitat ci titlul, spune-ne si noua exact cum s-a intamplat, da-ne cateva detalii.

2. Pentru ca subiectul are toate sansele sa se transforme intr-o polemica pe tema "credinta adevarata", ar fi frumos sa mentinem un continut legat de impartarsirea experientei personala a lui Dan.

Sincer sa fiu nu consider important ce s-a intimplat ci rezultatul !
Nu este un mister,ceva extraordinar,vreo mare taina,nimic din toate astea!
Eu personal m-am nascut si crescut crestin-ortodox,intr-o familie normala, ortodoxa de cind o stiu eu si cit o stiu eu,am fost crescut mai mult de mama mea parintii fiind divortati din 85.
Nu am fost crescut religios sau impins spre religie si credinta niciodata de nimeni,de postit nu am postit decit de citeva ori si atunci doar cu scopul de a merge sa ma spovedesc si impartasesc,asta de citeva ori si mai mult impins de la spate de sotie,pina m-am insurat la 30 de ani, nu tin minte sa fi fost la spovedit si impartasit.
Ca hobyuri am cititul de orice si pescuitul,astfel am avut ocazia sa citesc despre credinte,religii,cam despre orice imi cadea in mana sau mi se parea interesant,de fapt cred ca tot timpul am cautat ceva,nu stiu daca cautam pe Dumnezeu dar cautam ceva.
La inceputul acestui post de anul asta,aveam o neliniste sufleteasca simteam ca trebuie sa fac ceva,si am hotarit eu personal sa postesc si am inceput sa postesc,dupa prima saptamina am hotarit sa imi fac un program de rugaciune dimineata si seara,am scris pe o foaie niste rugaciuni si am inceput sa respect acest program de rugaciune apoi am inceput sa simt nevoia de merge si la biserica,am inceput sa ma simt altfel cind dau ceva la cineva,cu alte cuvinte am inceput sa ma simt altfel decit ma stiam eu,mult mai limpede in gindire,mai linistit si fizic si sufleteste,mai putin agitat,mai concentrat la anumite probleme,practic am inceput sa vad si sa simt altfel viata si cele din jurul meu.
Nu stiu daca este de la post si rugaciune dar stiu sigur ca are legatura cu Dumnezeu si sincer sa fiu a inceput sa imi placa felul asta nou de a Fi al meu,si o sa continui pe drumul asta acum fiind convins de existenta lui Dumnezeu,poate nu pare ceva extraordinar dar sa fiti convinsi ca pentru mine este,deoarece am trecut din lumea aia pe care mi se parea ca o controlez eu figurativ vorbind,la o lume controlata de Dumnezeu din care eu doar fac parte si prin care sunt doar in trecere!
Cam asta e povestea mai pe scurt,dupa cum am spus nimic extraordinar, doar o simpla schimbare de perceptie a credintei si a lui Dumnezeu,practic o trecere de la ideea ca este posibil sa existe ceva,la certitudinea ca exista Dumnezeu,schimbare pe care eu o simt printr-o mare transformare a gindirii mele si a felului de a simti cele din jurul meu,in concluzie ma simt altul fata de cel care eram.

Doamne, ajuta, ma bucur mult! Slava Domnului!

Ai grija insa sa te si spovedesti, sa iti faci un duhovnic. Sa stii ca starea de crestin nu inseamna numai sa te simti bine sufleteste, asa cum ai descris tu, ci presupune si multe sacrificii si incercari, e o lupta continua cu tine insuti, cu ridicari si caderi. Acum ai o perioada lina, in care te poti statornici in credinta, dar ai grija sa nu parasesti credinta si modul tau de viata atunci cand vor veni si vremuri mai tulburi. Crestinismul e si cruce si jerfa, nu doar inviere. De aceea e bine sa ai si un povatuitor pe calea aceasta a manturii si sa nu te bazezi doar pe propriile perceptii.

multumesc mult de sfat,de altfel orice sfat este bineprimit,cum gasesc un duhovnic sau mai precis cum stiu ca este cel de care am nevoie?
de fapt de spovedit si impartasit am fost acum 2 saptamini si am sa merg de cite ori am sa am posibilitatea sa merg.

Eu cred ca simti atunci cand ti-ai intalnit duhovnicul.
Eu am fost multa vreme la diferiti preoti si niciodata nu am simtit nevoia sa ma intorc. Dar cand l-am intalnit pe actualul nostru duhovnic, am stiut ca el este cel mai potrivit. Asa o liniste si o pace imi da simpla lui prezenta, incat de multe ori, chiar astept urmatoarea ocazie de a ma intalni si a-i cere din nou sfatul.

In vremurile de acum, cand multi parasesc dreapta credinta si pleaca spre cai mai simple, mai largi si mai "atractive" ( comode), mi se pare ca lui Dan i s-a intamplat intr-adevar, o minune! Mai ales ca a ajuns la Dumnezeu fara sa aibe inainte vreo nenorocire, vreun necaz mare ( de obicei atunci mai au loc marile reveniri "acasa"). Cred ca e de abia inceputul, daca continua cu rugaciunea, postul, spovedania, vine si harul si va gasi si duhovnicul si celelalte harisme. Ma bucur cand mai aud/citesc si de "bunatati"...

Şi eu! Şi eu!
Poţi să îmi zici cum să îmi fac şi eu unul? Unul mic de tot, te roooog!...:)))