La catolici esti doar martor, nu nas. Doua lucruri diferite, de aceea la catolici nu se insista nici pe doi nasi casatoriti unul cu altul, sau catolici, fiindca martorul atat are ca rol: sa depuna marturie cum ca acea nunta a avut loc.

Poti sa botezi si singur, fara sa fii casatorit, dar sa fii botezat.

Eu n-am inteles treaba asta cu un singur nas de botez, adica ne-casatorit, sau choar copii nasi la alti copii.
Pe de o parte inteleg ca unii vor sa pun un frate sau o sora, sau prieten/prieten necasatorit ca nas, sau chiar doua persoane necasatorite,dar apar si probleme.
Daca mai traziu acel nas/acea nasa se casatoreste, sotul/sotia devine si el/ea automat nas copilului?
Uneori se alege si numai o singura persoana din cuplu/familie ca nas. De ce? Si celalalt nu este atunci automat nas?

Si care este rolul nasului de botez mai tarziu? Ca asta este mai important. Ce face mai departe cu finul. Si invers.
Nu este mai bine sa fie o familie care sa boteze copilul si sa-i fie ca o a doua familie, duhovniceasca?

De regulă, naşii de căsătorie sunt un cuplu căsătorit. Naşii de botez sunt persoane individuale botezate.

Prin urmare, la căsătorie soţul naşei este naşul.
La botez, soţul naşei (presupunând că este căsătorită) nu este naş, cu excepţia cazului în care botează şi el (se leapădă de păcat, rosteşte Crezul în numele lui, înfaşă copilul, este trecut, împreună cu naşa, în registrul parohial şi pe certificatul de botez). Între-un asemenea caz, copilul are doi naşi, care sunt căsătoriţi unul cu altul.
O tradiţie recomandă ca naşul de botez al unei fetiţe să fie o femeie, iar naşul de botez al unui băiat să fie un bărbat.

La catolici, naşii de căsătorie pot avea orice confesiune, rolul lor fiind de martori. Naşii de botez trebuie să fie catolici (sau cel puţin unul dintre ei să fie catolic), rolul lor fiind de a se lepăda, în numele copilului, de cel rău, de a rosti, în numele copilului, Crezul, de a garanta pentru el, de a creşte copilul în Cristos în cazul în care părinţii nu ar putea face asta.

@Mihnea - tu spui in genral corect. Totusi mi se pare corect ca in cazul unui cuplu, sa fie numai unul nas si celalalt nu. Eu imi imaginez ca amandoi trebuie sa fie cu copilul si sa participe la ceremonie.
Mi se pare ciudat sa numesti numai pe unul din cuplu nas. Am inteles ca asta se intampla des la catolici.
Si este chiar adevarata traditia asta cu sexul nasului si al finului? Alta ciudatenie...
Eu am mai auzit un lucru: in cazul in care se intampla ceva cu parintii copilului, acesta este preluat de nasi, deci ei au o responsabilitate mare si de aceea mi se pare si mai corect sa fie o familie.

Nasii copilului nu trebuie sa fie casatoriti. Se poate pune si un singur nas.
Traditia cu nasii cuplu este o traditie numai (romaneasca daca nu ma insel), nu zic ca nu este frumoasa, dar nu este o obligatie.

Naşii unui cuplu sunt un cuplu, iar naşii persoanelor sunt persoane. A spune ca "naşul de botez al copilului este un cuplu" înseamna ca pierdem din vedere semnificaţia teologică a instituţiei naşilor de botez. Când naşul spune "mă lepăd", de fapt copilul spune asta, prin gura naşului si când naşul spune "Cred", de fapt copilul spune asta, prin gura naşului care, prin chiar actul de a năşi, se angajează în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să ducă pe acel copil spre credinţă.
Când nu e vorba de un copil, ci un adult este cel care se botează, nici nu trebuie neaparat naş, fiindca el insuşi poate spune cuvintele de exorcism si cu propria gură poate spune Simbolul.

Acuma, sigur că nu este interzis ca un copil să aibă doi sau mai mulţi naşi. Când sunt doi, nimic nu interzice să fie un bărbat şi o femeie: ei pot fi căsătoriţi sau nu. Cu alte cuvinte, căsătoria nu are nici o legătură cu a fi naş. Naşa mea de botez este o femeie necăsătorită, care nici nu a dorit să se căsătorească. Este artistă şi a considerat că se poate realiza prin artă. Dar a dorit să aibă, totuşi, ca un fel de copil al ei. De aceea m-a botezat.

nasa de botez
 

eu sunt nasa unui baietel , iar lumanarea a tinut-o tatal meu
pt botez nu e obligatoriu sa fie cuplu, iar crezul l-am zis impreuna cu preotul

Nasul de botez da marturie despre credinta ortodoxa, rosteste Crezul in numele copilului. Asta denota ca nu poti ajunge partas Tainelor sau nu poti deveni membru al Bisericii fara a marturisi Adevarul. Dar el nu trebuie sa se opreasca doar la aceasta marturisire, dupa cum nici mama nu se multumeste doar cu faptul ca a nascut. Si parintele trupesc si cel sufletesc trebuie sa-l creasca.

Mai intai am o observatie: daca un copil trebuie sa aibe in mod normal tata si mama, deci doi parinti, de ce in biserica nu? Adica de ce sa nu aibe doi parinti duhovnicesti?
Nu va inteleg de ce spuneti ca trebuie sa fie numai un nas?
Eu altceva spuneam de fapt:
De ce sa iei dintr-un cuplu o singura persoana s-o faci nas?
Nu stiu, mie mi se pare normal si stiu ca pe vremuri asa era, se lua un cuplu si amandoi deveneau nasi, cu toata ceremonia.
Acum vad, sau poate ca numai la alte confesiuni se intampla asa (am auzit pe aici), in cadrul unui cuplu (familie, casatoriti), unul este nas si celalalt nu. Cum vine asta?
De ce sa nu fie amandoi?
Mi se pare f.ciudat. Un copil sa se duca in vizita la un nas si celalalt este strain, in aceeasi familie?
Eu stiu ca un cuplu casatorit este impreuna in toate, nu-l desparti.

Nu mi-ar fi placut sa am nas o persoana necasatorita si nici n-as boteza un copil numai eu singura, fara sot.