Influenţată de Dr. Kellogg să nege invierea trupului
Toţi adventiştii susţin cu tărie invierea materială a trupului care merge in moramant. In 1878, Dr. Kellogg a susţinut teoria că trupul mort nu va invia niciodată ci că tot ceea ce mai rămane dintr-o persoană la moartea acesteia e un dosar al vieţii ei ţinut in cer. La inviere, va primi un trup ca şi primul dar complet nou, din materie nouă şi va crede că e aceeaşi persoană cu cea dinainte! Dr. Kellogg l-a influenţat pe liderul James White să susţină această vedere nouă. Kellogg şi-a prezentat noua lui teorie la conferinţa generală din 8 Oct. 1878 şi a publicat-o mai tarziu intr-o carte intitulată "invierea sufletului." A intampinat o opoziţie puternică; dar liderul White s-a folosit de toată influenţa lui pentru ea. Ne-a invitat pe mine şi pe liderul J.N. Andrews la o conferinţă privată cu el şi cu soţia lui, sperand să ne caştige de partea lui. Dar n-a reuşit să răspundă obiecţiilor noastre. A intrebat-o apoi pe soţia lui dacă avea vreo ,,lumină,, asupra acestui subiect. A declara imediat că Domnul ii arătase că nici o părticică din vechiul trup nu va fi inviată ci că va fi format un trup nou, din materie nouă. Am intrebat-o ce zice despre trupul lui Hristos care a fost inviat. A spus că l-a lăsat atunci cand S-a inălţat. Deoarece Domul rezolvase problema, n-am mai indrăznit să spunem nimic deşi nu eram convinşi. Apoi, a mers in faţa conferinţei şi a făcut aceleaşi afirmaţii pozitive cu privire la ceea ce ii ,,arătase’’ Domnul.
Un tanăr lider a intrebat-o cum impăca afirmaţia prezentă cu ceea ce scrisese inainte despre ingerul care privea ţărana preţioasă a lui William Miller." Sigur că n-a putu să răspundă. In loc de asta, l-a acuzat pe lider că e puţin parvenit şi i-a cerut scurt să se aşeze. Noi restul am rămas nemişcaţi.
Vedem aici cum era influenţată de Dr. Kellogg şi de soţul ei pentru a confirma ce doreau ei. E un exemplu al modului in care era atat de uşor influenţată şi adopta imediat orice teorie nouă sau ciudată susţinută de asociaţii ei şi cat de repede punea pe ea sigiliul inspiraţiei şi aprobării divine.
Dar această idee speculativă despre inviere n-a prins la oamenii ei aşa că au renunţat curand la ea. In ciuda puternicelor afirmaţii contrarii ale doamnei White, biserica ei incă crede şi invaţă vechea doctrină a invierii trupului material care merge in mormant. Acesta e unul din multele lucruri pe care le-a invăţat odată doamna White ca fiind revelaţii divine din partea lui Dumnezeu şi pe care biserica ei nu le mai crede.
Mai mulţi ani de zile, in mărturiile publicate de ea, critică, mustră şi acuză persoane ale căror nume erau publicate; dar in final au fost făcute atatea obiecţii incat, in 1883, cand mărturiile ei au fost revizuite, numele acestea au fost omise iar persoanele la care se făcea referinţă erau indicate prin literele alfabetului. Una din mărturiile ei incriminatorii la adresa unei persoane a provocat un proces pentru daune in valoare de $50,000. Procesul a fost rezolvat in afara tribunalului. Dar dacă era corect să publice aceste nume de al inceput, de ce n-a continuat s-o facă? Omiterea acestor nume in acest mod e o mărturie deschisă că n-a fost inspirată de Dumnezeu să le scrie de la inceput.. ,,Inspiraţia’’ ei de a scrie aceste nume şi epistole voluminoase a venit din altă sursă, după cum am mai arătat.
In timpul vieţii ei, oricine din denominaţie putea fi atacat, certat sau concediat dacă se intampla ca cineva să-l denunţe sau să se plangă de el. Nimeni nu se putea ascunde de creionul ei caustic, gata să scrie o mustrare. Un denunţ din partea ei insemna un stigmat pe caracterul şi poziţia din denominaţie pe viaţă. Arta in acelaşi timp şi spaima şi oracolul idolatrizat al denominaţiei

Un adventist, fost catolic, pe nume Danny Vierra, a scris o carte cu titlul <<Este Fecioara Maria in viata?>> in care contrazice existenta sufletelor dupa moarte. Aceasta carte am primit-o de la un adventist cu care sunt in polemica, iar eu i-am dat ,,In cautarea adevarului-de la ratacirile protestante la adevarul ortodoxiei' de Mathew Gallatin. E foatre buna acesta din urma. Mi-e mila de ei ca nici macar aceasta nadejde a vietii vesnice n-o au, fata de toate religiile lumii din toate timpurile care cred in existenta sufletului. Ce le putem spune?

Nu le putem spune nimic pt ca orice le-am spune ei tot la ideile lor raman vorba aia din "din cocos nu faci gaina..."

Da dar trebuie sa ne aparam credinta si sa-i scapam pe cei care sunt pe cale sa cada in erezia lor.

Nu este adevarat. adventistii nu neaga viata dupa moarte!dar spun ca numai ei vor fi mintuiti!

Da, dar in ziua de azi poti face o femeie de moravuri usoare virgina prin operatie de reconstutuire de hymen!

da dar obiceiurile nu le poti schimba!

sufletele vor fi prezesnte la judecata de Apoi, nu trupurile.

La Judecata de Apoi, nu venim cu o parte din noi. Venim cu intreaga natura - trup si suflet.

petrurar nu ai dreptate. Acum imi dau seama de ce trec ortodocsii la adventisti si la alte secte: pentru ca habar n-au de propria credinta si nici nu vor sa si-o cunoasca. Isi dau cu parerea in necunostinta de cauza. Nu degeaba a spus Sf. Ioan Marcu Ascetul ca cei trei uriasi care merg inaintea tuturor relelor sunt nestiinta, uitarea si nepasarea.

Nici asta nu este adevarat. Adventistii nu cred ca numai ei vor fi mantuiti. La judecata, nimeni nu va merge cu vre-o eticheta lipita pe frunte, pe care sa scrie "ortodox", sau "catolic" sau "adventist", etc. Dumnezeu va judeca cu dreptate pe fiecare, dupa cunostinta si inima lui.

Adventistii neaga viata trupului sau a sufletului, pe perioada mortii (de la moarte, pana la inviere). De aceea cred cu putere in inviere, la revenirea Domnului Iisus Hristos.

Dar Hristos ne-a invatat sa-i judecam pe oameni dupa roadele lor. Care sunt roadele voastre ale sectarilor (adventisti, baptisi, penticostari)? Ati adus dezbinarea in tara noastra, despartind si dezbinand familii si comunitati intregi, de parca nu era suficient catolicismul in Ardeal. Si nu sunteti numai o secta care-si aroga detinerea adevarului si mantuirii, ci zeci de secte, fiecare cu talcuirea ei diferita a Bibliei si aberatiile ei. Ca pe fariseii fatarnici care inconjoara pamantul sa faca un prozelit si acela fiu al ghenei, asa va va judeca Hristos.

Fata de toate religiile lumii care cred in viata sufletului dupa moarte, voi sunteti mai de plans decat ei. Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar este forte clara in ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte care trece prin judecata particulara dupa cum spune si Sf. Pavel,,27. Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata, ,,(Evrei 9,27)

Nu draga Iustin, nu sa-i judecam ci sa deosibim duhurile shi sa le alungam pe cele rele folosind cuvinte duhovniceshti...

nu e voie sa judecam pe nimeni shi nu doar cand judecam shi cum judecam vom fi judecatzi ci oricecuvant deshert va fi scos in fatza noastra shi din cuvantul nostru vom fi gasitzi dreptzi sau ne vom osandi primind rasplata celor fatzarnici...

caci e acolo explicat ceea ce nu se va ierta shi intreba Dumnezeu vorbind despre Duhul despre Pomul cel BUN, despre Credintza-credincioshie intreband:

"Cum putetzi spune cuvinte frumoase, da povetze bune, a vorbi ca shi din prisosul inimii lucruri ale dreptatzii shi ale bunatatzii, ale luminii, iar voi suntetzi rai, suntetzi nedreptzi shi plini de patimi shi intuneric?" ceva de genul asta intreba Hristos, spundu-le acelor pui de vipera, deci pui ce cunosc adevarul dar nu-l fac ci ii mushca shi-i invenineaza pe cei ce merg spre Hristos... sherpii pustiului care te opresc de la a mai ajunge la pamantul fagaduintzei...

deci CUM Putetzi? shi nu e retoric decat pe sfert...
sau pentru ce vi se ridica in inimile voastre ganduri rele,
pentru ce va indoitzi putzin credincioshilor de v-a apucat frica? pentru ce?

iar prima intrebare la judecata va fi :

pentru ce n-atzi crezut?

shi Dumnezeu ashteapat shi raspuns ca nu pune intrebarile degeaba... vai de noi ca nu shtiu ce raspuns vom da...???

Ai dreptate, eu am gresit folosind cuvantul ,,a judeca,,, in loc de ,,a deosebi,,. Deci trebuie deosebiti dupa roadele lor.

Roadele, sunt vizibile, in cadrul bisericii adventiste (si la alte biserici protestante). Biserica este ca un spital: vin tot felul de oameni bolnavi de patimi si pacate si incep sa se vindece. Vin oameni care beau, fumeaza, mint, fura,ucid(sunt si fosti detinuti), nu-si respecta familia, nu au dragoste de Dumnezeu, etc. Il cunosc pe Dumnezeu cu ajutorul Cuvantului lui Dumnezeu si viata lor se schimba. Astea sunt adevaratele minuni in care eu cred: schimbarea caracterului omului si pregatirea lui pentru Cer.

Revenind la subiectul nostru: viata sufletului dupa moarte. Pilda bogatului nemilostiv (Luca cap.16:19-31) nu spune ca sufletul, dupa moarte, are viata. S-ar contrazice flagrant cu multe alte versete din Biblie. Ori, Biblia nu se contrazice pe ea insasi. In plus, daca noi nu credem ca moartea inseamna moarte (lipsa de viata in totalitate), ce rost are sa mai vorbim despre inviere?

Sfanta Scriptura ne arata clar ca moartea (moartea intaia) este o odihna pana la vremea invierii si judecatii. In aceasta moarte nu exista cunostinta nici constienta. Nimeni din cei ce au fost inviati nu au putut spune nimic despre locul de unde s-au intors. Ce rost are sa ne agatam de niste versete ca sa demonstram ce credem? Nu ar fi mai simplu sa ascultam ce ne spune Cuvantul lui Dumnezeu?

21. Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.
22. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege.
23. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup.
25. Şi având această încredinţare, ştiu că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi, spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei,(Filipeni 1,21-25)
Sf. Pavel arata clar ca ,,doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine,, iar Hristos referindu-se la Dumnezeul lui Avraam, Isac si Iacov a spus ca e un Dumnezeu al viilor nu al mortilor sau adormitilor

,,Pilda bogatului nemilostiv (Luca cap.16:19-31) nu spune ca sufletul, dupa moarte, are viata.,, Inseamna ca ori nu ai citit cum trebuie, ori esti orb. Hai sa vedem ca scrie ca si Lazar si Avraam si bogatul erau constienti, vii cu sufletul, aveau constiinta, ratiune, simtire, memorie. Atat ca erau in afara trupului.:
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Cateva versete care arata starea omului in moarte:
"Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor"(Psalmul 6:5)
"Nu mortii lauda pe Domnul si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii"(Psalmul 115:17)
"Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in crediciosia Ta."(Isaia 38:18)
"Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri,; dar cei morti nu stiu nimic"(Eclesiastul 9:5)
"Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!"(Eclesiastul 9:10).

Referitor la versetele postate de dvs.:
1. Apostolul Pavel stie ca nu va mai avea trupul acesta supus putrezirii. Nu vrea sa spuna ca va vietui fara trup.Va avea un alt trup, nesupus putrezirii si nemuritor. "C&atilde;ci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, s&atilde; se îmbrace în neputrezire, si trupul acesta muritor s&atilde; se îmbrace în nemurire. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbr&atilde;ca în neputrezire, si trupul acesta muritor se va îmbr&atilde;ca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea a fost înghitit&atilde; de biruint&atilde;.Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?"(1 Corinteni 15:53-55). Nu exista biruinta asupra mortii fara ca trupul nostru sa fie schimbat intrun trup nemuritor. Ideea ca omul moare partial nu este de la Dumnezeu. Pentru cei morti, viata poate exista numai dupa inviere. Pana atunci, ei se odihnesc, fara sa constientizeze trecerea timpului. Ei vor sti doar ca au inchis ochii si in clipa urmatoare i-au deschis in fata Mantuitorului. Sunt lucruri spuse clar de Cuvantul lui Dumnezeu.

Pilda bogatului nemilostiv. Bogatul si Lazar au murit. Ne este prezentata o scena cu cei doi, dupa moartea lor. In ce stare se aflau bogatul si Lazar? In stare de trup sau in stare de suflet? Ca eu nu prea am inteles. Daca erau suflete, de ce aveau degete si limba? Daca erau trupuri, atunci inseamna ca de fapt nu murisera? Poate ma lamuriti dvs.

Am discutat si eu cu sectantul respectiv de mai sus atunci când intra pe forum sub denumirea de Mariann, această problemă a inexistentei constiente a sufletului după moarte, caci ereticii adventistii nu cred nici in existenta constientă a sufletului după moarte nici in chinurile vesnice ale Iadului. Nu il interesează ce scriem noi de fapt, el e interesat să posteze versete desprinse din contextul biblic pe care le-a invătat să le reproducă mecanic ca să combată Biserica. I-am dat si eu pilda de la Luca 16 si nu mi-a răspuns nimic plauzibil, decât brambureli si eschivări, la fel cum nu a spus nimic nici de versetele de la:

1 Petru 3.18-19
El cel drept pentru cei nedrepti, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât si a propovăduit si duhurilor tinute in inchisoare, Care fuseseră neascultătoare altădată, când indelunga-răbdare a lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe.

1 Petru 4.5-6 Ei isi vor da seama inaintea Celui ce este gata să judece viii si mortii. Că spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca să fie judecati ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

2 Cor.5.8-10 Avem incredere si voim mai bine să plecăm din trup si să petrecem la Domnul. De aceea ne si străduim ca, fie că petrecem in trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuti Lui. Pentru că noi toti trebuie să ne infătisăm inaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Marcu 9.43-44 Si de te sminteste mâna ta, tai-o că mai bine iti este să intri ciung in viată, decât, amândouă mâinile având, să te duci in gheena, in focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.

Spuneti ca nu vi s-a raspuns plauzibil la pilda din Luca 16. Vi s-a raspuns, dar nu strica sa vi se raspunda din nou. Am sa fac acest lucru, dupa ce dvs. sau Iustin imi spuneti in ce stare se aflau bogatul si Lazar, dupa ce au murit. Erau in stare trupeasca sau erau suflete? De ce va tot feriti sa raspundeti la intrebarea aceasta?

Vi s-a raspuns si la celelalte versete chiar de mai multe ori, la unele. Putem relua discutia.

Si dvs. si Iustin si eu am postat versete pe subiect: problema vietii dupa moarte. Nu ar fi mai simplu sa le luam pe toate in considerare si sa ajungem la o concluzie corecta?

Ar mai fi o tema de gandire pe acest subiect. Domnul Iisus Hristos i-a spus unui talhar de pe cruce "adevarat iti spun ca azi vei fi cu mine in Rai"(Luca 23:43). Si totusi nu a fost cu Domnul in Rai in aceeasi zi pentru ca Domnul Iisus Hristos s-a inaltat dupa 40 de zile de la inviere. Cum se explica acest lucru?

adventistii sunt niste cocalari, cred....:D

,,Pilda bogatului nemilostiv. Bogatul si Lazar au murit. Ne este prezentata o scena cu cei doi, dupa moartea lor. In ce stare se aflau bogatul si Lazar? In stare de trup sau in stare de suflet? Ca eu nu prea am inteles. Daca erau suflete, de ce aveau degete si limba? Daca erau trupuri, atunci inseamna ca de fapt nu murisera? Poate ma lamuriti dvs. ,,
Daca nu stii sa talcuiesti Cuvantul lui Dumnezeu si-ti dai mereu cu parerea cum fac toti sectarii, de ce nu spui clar ca nu stii asa cum a facut dregător al Candachiei, regina Etiopiei:
26. Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie.
27. Ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim ca să se închine,
28. Se întorcea acasă; şi şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia.
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta.
30. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti?
31. Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.
Din pacate tu nu ai fost calauzit dupa adevarul Mantuitorului care a zis: ,,Cel ce crede in Mine nu va gusta moartea ci s-a mutat din moarte la viata; va avea
viata vesnica Tu nu intelegi ca atunci cand moare, sufletul omului se dezbraca de trup ca de o haina oarecare si pastreaza atat forma corpului cat si constiinta, memorie, simturi? Neavand legatura cu Biserica Sfintilor Parinti luminati de Duhul Sfant, voi talcuiti Biblia dupa mintea voastra, fara a intelege ca ea nu se poate talcui singura, fara calauza. Cauta la adresa asta:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-intelesul-experientelor-dupa-moarte.htm

nicivorba vasiniec, asta e doar o presupunere omeneasca pe baza de somn, ca asha e shi moartea ca somnul, dar in somn trebuie trupul sa se odihneasca iar sufletul in somn cineshtie unde petrece dar ideea este ca noi nu shtim, caci nu suntem conshtientzi in timpul somnului, dar poate aceasta inconshtientza shi robie a somnului nu mai este valabila in cazul celor cu trup sau suflet nestricacios caci biruind trupul au biruit shi somnul...

iar Hristos spune mereu ca acela sau acela doarme... dar cred ca vroia sa ne atentzioneze, shi nu ca e un cuvant mai bland, ci voia sa ne trezeasca sa luam aminte, ca nu putem sa avem impresia ca dorim viatza veshnica atat vreme cand toata ziua lenevim shi dormim toata noaptea ca boierii, caci practic somnul de peste noapte e ca shi o moartea in fiecare zi... deci e o mustrare blanda de luat aminte... sa priveghem...

dar voi va inshelatzi amarnic shi o dai acum cotita intortochind prin scriptura mai visneac pui de sherpishor ca face schii printre Cuvintele Sfinte... poi cum o sa ajungi la Adevar daca iei ce itzi convine shi ce nu-tzi convine interpretezi ca sa-tzi sustzii doar ce-tzi convine, interpretand dumneata ce ai vrea dumneata...

poi nu a fost rapit sfantul Pavel la cerul al treilea?

nu au fost rapitzi in duh atatzia prooroci?

nu este clara pilda cu bogatul NEMILOSTIV shi saracul Lazar... pe care il alinau doar cainii care ii lingeau bubele, ca era sarmanul shi plin de bube...

deci e foarte, intre Rai shi Iad este despartzire, iar dupa moarte sufletul intampina cele 24 de vami shi este asaltat de ingerii nedreptatzii, asemenea unor sectantzi shi secte din care faci shi dumneata parte, shi la fiecare vama este poarta spre iad ca pe acolo ies dracii... shi de vami nimeni nu va scapa, shi sunt vami despre injuratura, despre cruzime, despre tzigara shi mancaruri in zilele de post, despre desfranare, despre lepadare, despre minciuna, despre tot felul de lucruri, nu mai tzin minte...

dar in citatele date de tine este vorba shi despre duhovnicie shi despre locuintza mortzilor in sensul ca sa luam aminte ca apoi nu se va mai putea face nimic, decat daca se milostiveshte vre-un apropiat shi se roaga pentru tine shi Biserica daca te dezleaga prin Liturghii deci daca se roaga cineva shi ishi aminteshte de tine ca altfel asha ramai... stai in vami pana la soroace sau te duc in iad ingerii nedreptatzii, ce par asha nishte sfintzishori luminoshi in prima faza... iar apoi ii vei vedea in adevarat lumina, cand vin adevaratzii ingeri shi stau unul la cap shi unul la picioare shi vin sa te duca spre Cer... judecandu-se pentru sufletul tau cu dracii in fatza lui Dumnezeu....

iar judecata finala... aia e shi mai shi... ca doar parintele cuvios Nifon nu a delirat ci i s-a aratat de sus... rapit a fost in vedenie...

"Nu va gusta moartea". Apoi, "s-a mutat din moarte la viata". Daca nu va gusta moartea, de ce nu a spus Mantuitorul ca omul "s-a mutat din viata la viata"? Nu cumva Mantuitorul se referea la moartea a doua, cea care vine dupa inviere si judecata?

Eu nu pot sa inteleg asa pentru ca nu ma lasa Sfanta Scriptura.
"Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar CEI MORTI NU STIU NIMIC"(Eclesiastul 9:5)
"In locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este NICI LUCRARE, NICI CHIBZUIALA, NICI STIINTA, NICI INTELEPCIUNE"(Eclesiastul cap 5:10), etc.

Nu e adevarat ca nu te lasa Sfanta Scriptura. Nu te lasa ,,traditia,, si invataturile primite in cultul tau. Daca te duceai la baptisi sau penticostali nu mai aveai probleme cu nemurirea sufletului, dar aveai cu altele, ex. vorbirea in limbi.
Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun. Biserica Ortodoxa invata ca moartea este "despartirea sufletului de trup"; odata aceasta despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: "Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7).

Iata ce se intampla cu sufletul dupa moarte dupa marturiile Sfintilor Parinti care sunt foarte multe.
Sfantul Grigorie, ucenicul Sfantului Vasile, o intreba intr-o vedenie pe Sfanta Teodora asupra imprejurarilor ce au insotit moartea sa si a ucenicilor sai. "Cum pot sa-ti spun, zise ea, despre suferinta fizica si simtamantul de apasare a celor ce mor? Starea sufletului in timpul despartirii sale de trup este asemenea senzatiei celui ce ar cadea gol in mijlocul flacarilor si s-ar fi facut cenusa. Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile. Unele mugeau ca niste fiare salbatice, altele latrau ca niste caini, insa altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrasneau din dinti, privindu-ma. Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? Voi n-aveti a va bucura aici: mila lui Dumnezeu a patruns acest suflet si voi n-aveti nici o parte din el.". Atunci demonii se tulburara si incepura a arata faptele mele cele rele, savarsite in tineretea mea, si strigau: "Ale cui sunt deci aceste pacate, n-a facut ea cutare lucru si cutare lucru?". In sfarsit veni moartea, grozava la vedere. Se aseamana omului, insa nu are carne si nu alcatuieste decat din oase omenesti. Ea aduse cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frica. Sfantii Ingeri au zis catre moarte: "Fa-ti treaba ta si scapa usor acest suflet de legaturile trupesti, caci el nu are mare povara de pacata.". Moartea se apropie de mine, lua o mica secure si-mi taie mai intai picioarele, apoi bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea slabi toate madularele mele si le desparti din incheieturi. Perdui astfel bratele si picioarele mele, tot trupul meu era mort si nu puteam sa ma misc. Pe urma imi taie capul si n-am putut sa-l mai misc, ca si cum ar fi incetat sa fie al meu. Dupa aceasta, ea pregati o bautura intr-un vas pe care-l apropie de buzele mele si m-a facut sa o beau cu de-a sila. Aceasta bautura era atat de amara incat sufletul meu nu putu sa o suporte, se infiora intr-atat si se arunca afara din trup. Atunci ingerii l-au primit in bratele lor.
������� Cand m-am intors, am vazut trupul meu ce zacea neinsufletit, fara miscare si fara viata, si l-am privit ca unul care ar privi un vesmant de care s-a dezbracat; si m-am mirat. Ingerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratand pacatele mele. Ingerii incepura a cauta faptele mele cele bune si, din mila lui Dumnezeu, le-au gasit. Ingerii adunau faptele mele cele bune, facute in viata mea cu ajutorul lui Dumnezeu, si se pregateau a le pune in cumpana in fata faptelor mele cele rele, cand deodata se arata Sfantul nostru Parintele Vasile, care zise catre Sfintii Ingeri: "Acest suflet a facut mult bine batranetilor mele, m-am rugat lui Dumnezeu pentru el si Dumnezeu mi l-a dat.". Zicand aceste cuvinte, a scos de la san o punga plina cu aur si a dat-o ingerilor, spunand: "Cand veti trece prin vamile vazduhului si duhurile rele vor incepe a chinui sufletul sau, rascumparati-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca si sudoarea mea si dau aceasta punga sufletului care m-a slujit.". Dupa ce a ispravit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele fura inmarmurite; incepura a scoate gemete tanguitoare si se indepartara. Apoi iarasi se arata Sfantul Vasile, purtand niste vase pline cu miruri curate si pretioase. Deschise vasele, unul dupa altul, si varsa acele miruri asupra mea; pe loc m-am simtit inundata de miresme duhovnicesti si m-am simtit schimbata si luminata. Sfantul zis catre ingeri: "Cand veti fi implinit pentru acest suflet tot ceea ce este trebuincios, il veti duce in locuinta pe care a pregatit-o Domnul pentru mine.". Apoi sfantul se facu nevazut. Ingerii m-au luat si ne-am indreptat spre Rasarit.".

DESPRE RAI

Acum am să vă spun ceva despre Rai într-o istorioară care urmează de aici înainte. V-am spus că marele Apostol Petru pe Tabor ar fi voit veşnic să rămână acolo împreună cu Hristos, învăţătorul său, cu Ilie şi cu Moise, pentru că a gustat câteva clipe din slava raiului şi din slava dumnezeirii lui Iisus Hristos. Şi iată ce am a vă spune.

A fost în Constantinopol un împărat roman pe la anul 814 şi a avut un frate al său după trup.Acesta nu s-a mai însurat. A fost un om foarte evlavios, foarte credincios şi văzând cum trece viaţa aceasta ca fumul şi ca visul, ca floarea şi ca umbra, s-a gândit să se ducă la o mânăstire să se facă călugăr.

Şi s-a dus la o mânăstire din munţii Constantinopolului, la apa Şangarului. Şi-a împărţit toată averea lui şi a dat-o la săraci şi s-a îmbrăcat în rasa călugărească, primind numele de Cozma. Iar călugării ştiindu-l că învăţase carte cu împăratul şi văzând ascultarea şi smerenia lui, l-au pus stareţ; şi a stăreţit timp de 10-12 ani.

Apoi a căzut într-o boală foarte grea şi a zăcut mai mulţi ani, iar în una din zile şi-a dat duhul. Şi s-au adunat călugării care erau aproape trei sute, şi au început a plânge după păstorul lor cel iubit care murise, cu numele Cozma căci aşa îl chema. Şi stăteau uimiţi şi plângeau că un stareţ ca acela nu avusese mânăstirea de la începutul ei.

Dar a murit fericitul Cozma, iar a doua zi, cu voia lui Dumnezeu a înviat.

Când a înviat privea cu ochii, cum stătea culcat cu faţa în sus pe laiţă, în podul casei. Şi cum stătea cu ochii aţintiţi în podul casei, şoptea cu buzele sale încet nişte cuvinte neîncheiate şi neînţelese de nimeni. Şi a stat aşa timp de aproape o zi întreagă. După aceasta a deschis ochii şi când a văzut pe călugări în jurul lui, a început a căuta în sân.

Şi căutând în sân, îi întreba pe călugări: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Şi mai trecea oleacă şi iar căuta în sân şi întreba: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Atunci călugării au văzut că el a avut mare descoperire şi au început a plânge, zicând:
- Părinte sfinte, dar cum de vorbeşti sfinţia ta acum? Ştii c-ai murit?
- Ştiu.
- Ştii că de ieri, pe vremea aceasta ai fost mort? Spune-ne nouă, dacă poţi, te rugăm cu lacrimi, unde ai fost 24 de ore, cât ai fost mort? Şi ce pâine ceri de la noi? Ce bucăţi de pâine cauţi în sân? Două bucăţi de păine uscată.

Atunci şi-a dat el seama că a fost răpit în cealaltă lume şi a zis ucenicilor săi:
- Dragii mei, adunaţi-vă aici că am să vă spun câte am văzut şi câte am auzit pe unde am fost şi câte mi-a ajutat Dumnezeu să ţin minte. Apoi a început să le spună aşa:
"Ştiu că ieri pe vremea aceasta, am murit. Şi când am murit, au venit în jurul meu o mulţime de diavoli, care de care mai urâţi. Unii boncăluiau ca taurii, alţii nechezau ca şi caii, alţii croncăneau ca şi corbii, alţii şuierau ca şerpii şi toţi se repezeau la mine să mă ia. Şi spuneau: "N-ai făcut pocăinţă destul! Ai fost frate de împărat, ai trăit în palate şi încă nu ţi-ai ispăşit păcatele prin pocăinţă la mânăstire. Eşti al nostru!"

Şi zicea stareţul Cozma: "Eu cât am trăit, aveam în chilia mea icoana celor doi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi m-au luat dracii, unii mă împingeau din urmă, alţii mă trăgeau înainte, alţii mă împungeau, alţii mă muşcau şi mă duceau.

Iar eu strigam la Maica Domnului şi la cei doi sfinţi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul, să vină, să nu mă lase. Şi m-au dus diavolii şi deodată am ajuns la o prăpastie, o râpă, care nu era mai largă decât cât ar arunca un om voinic o piatră, ca o azvârlitură de piatră, dar adâncimea ei era până la iad.

Şi se auzeau în acea râpă, în acea prăpastie mari ţipete, mari vaiete, mari tânguiri. Şi peste toţi care erau acolo înăuntru mergea un rând de foc şi ei strigau: "Vai de noi şi de noi şi de cei ce ne-au născut pe noi". Şi dracii voiau să mă dea în prăpastia aceea.

Deodată s-a făcut o punte mică peste prăpastie, numai de două degete, dar fără bară. Şi ziceau dracii: "Din două una ai să faci: ori te dăm aici în prăpastia aceasta, ori treci puntea".

Şi spunea Sfântul Cozma: "Îmi era foarte greu şi una şi alta. De cad în prăpastie, mi s-a spus că aceea este gura iadului şi mă înghite şi nu mai ies. Ca să mă sui pe punte era de asemenea imposibil că toţi cădeau. Atunci când ei mă târau să mă arunce în flăcări, am strigat: Maica Domnului, nu mă lăsa! Şi deodată a apărut o femeie îmbrăcată în alb, ca fulgerul, şi doi apostoli. Erau Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi a zis Maica Domnului către Apostoli: "Ioane şi Andrei, luaţi sufletul acesta din mâinile dracilor şi-l duceţi până la Raiul desfătării". Şi atunci dracii au fugit toţi, şi m-au luat cei doi apostoli, iar Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

Şi a zis apostolul: "Nu te teme, frate Cozma, de acum mergi cu noi. Sai pe punte!" Şi-au sărit ei pe puntea aceea numai de două degete. Şi un apostol mă ducea de mână înainte şi unul mergea în urmă şi mă ţinea.

Şi-am trecut acea mare prăpastie pe puntea cea îngustă, dar la capătul punţii, era un arap care se părea că ajunge până la nori şi limba lui de zeci de metri afară de focşi ochi de flăcări şi acest arap stătea cu o mână deasupra prăpastiei şi mâna aceea care stătea deasupra prăpastiei era umflată ca un stâlp, iar cealaltă era zbârcită şi lungă.

Acela când ne-a văzut pe noi cu greu s-a dat în lături şi scrâşnea cu dinţii la mine: "Mi-ai scăpat de data aceasta, dar ai să mai vii odată pe aici". Şi eu, după ce am trecut de arapul acela, am întrebat pe Apostolul Andrei şi pe Ioan:
- Sfinţii ai lui Dumnezeu Apostoli, cine este arapul acela care stă la capătul punţii aceleia pe unde am trecut?
- Acela este satana. Ai auzit ce spune Apostolul Petru? Domnul puterii văzduhului.
- Dar de ce are mâna aceea umflată, care o întinde deasupra prăpastiei aceleia?
- De-atâtea suflete câte ia de pe punte, şi-i aruncă mereu în gura iadului. Că veşnic, veşnic vin de pe faţa pământului şi i s-a umflat mâna cât ia de pa punte şi aruncă în iad!
- Dar eu, am întrebat, am să scăp de el?
- Tu ai să scapi, fiindcă ai avut pe Maica Domnului ocrotitoare şi pe noi. Deci nu te teme de el, căci mergem până la Raiul desfătării.

Şi am mers după ce am trecut de arapul acela şi am dat de nişte câmpii verzi cu milioana de milioane de flori de multe feluri de culori şi era o mireasmă de flori cum nu este pe faţa pâmăntului şi cum nu poate să-şi închipuie nimeni. Şi florile acelea le bătea un vântişor aşa cald, iar deasupra florilor erau cete, cete de copii cu aripi strălucitoare, care mergeau şi zburau deasupra florilor şi cântau aşa: "Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta".

Mergând noi printre milioanele acelea de grupuri de copii, care zburau pe deasupra florilor, în mijlocul acelei câmpii am zăzut un bătrân cu barbă albă, frumoasă, veşmintele lui străluceau ca soarele şi am mers acolo. Şi când am mers noi cu apostolii, cu Andrei şi cu Ioan, bătrânul acela a binecuvântat pe apostoli şi i-a sărutat pe frunte, iar ei i-au sărutat mâna. Atunci am întrebat eu pe apostoli:
- Domnii mei, cine este bătrânul acesta aşa de frumos şi de ce sunt atâtea milioane de copii care zboară pe aici?
- A auzit de "Sânul lui Avraam"?
- Am auzit în Evanghelie.
- Ei, acesta este Avraam Patriarhul, iar milioanele de copii care cântă aici şi zboară pe deasupra florilor sunt sufletele drepţilor care au intrat în "Sânul lui Avraam" şi care au fost drepţi şi milostivi ca el.

După aceea ne-am luat rămas bun, de la acela care zicea că este Avraam şi am pleact zburând; mergeam prin văzduh cu iuţeală mare şi am ajuns în altă parte şi acolo odată s-au făcut nişte ziduri de aur şi de pietre scumpe şi nişte porţi în forma fulgerului, iar nişte tineri foarte frumoşi, încinşi cu curcubee de aur, stăteau la porţi şi aveau săbii de foc; la poartă şi pe poartă era, ca şi cum ar răsări soarele, lumină ca fulgerul. Şi au întrebat acei de la poartă pe Apostolul Andrei şi pe Ioan:
- Unde duceţi sufletul acesta?
Şi a zis Apostolul Andrei:
- Avem poruncă de la Maica domnului şi de la Domnul nostru Iisus Hristos să-l ducem până la Raiul desfătării.

Atunci s-au deschis porţile singure şi am intrat după acele ziduri. Acolo am văzut nenumărate biserici şi palate ale cerului. Nimeni nu putea să numere atâtea biseric, şi atâtea minuni se vedeau, încât limbă de om nu poate povesti. Erau pomi care numai pe o singură ramură rodeau 60-70 feluri de roade.

Florile şi frunzele pomilor cântau slavoslovia lui Dumnezeu. Şi fiecare pom avea un cort; dar nici pomii nu semănau unii cu alţii şi nici corturile. Şi în cort era o masă şi un scaun de aur şi bucate şi băututri scumpe pe masă. Dar bucatele nu semănau, iar la fiecare cort, la fiecare masă stătea o persoană foarte frumoasă, ca de treizeci de ani.

Toţi erau de această vârstă, căci la judecată toţi vor învia cu vârsta de treizeci de ani, după cum arată Sfinţii Părinţi. Şi acolo cântau păsări, milioane şi milioane, dar nici păsările dintr-un pom nu semănau cu cele din alţi pomi. Culoarea aripilor păsărilor numai Dumnezeu o ştia şi păsările acelea unele erau albastre, altele roşii, altele vişinii, altele gri, altele albe, altele trandafirii, şi cântau negrăită frumuseţe, psalmi şi rugăciuni.

La unul pomul era de mărgăritar, la altul de onix, la altul era de rubin, la altul era de safir, la altul era de ametist, şi aşa mai departe. Şi mesele, la unul era de marmură, la altuş de aur, la altul de argint, şi nici scaunele nu semănau. Şi era atîta frumuseţe şi atâta cântare acolo, iar mulţimea pomilor şi a corturilor şi felurimea aceea atât de frumoasă nu mai avea margini.

Şi mergând noi pe acolo, eram uimiţi de atâta frumuseţe şi cântare. Atunci am întrebat pe Apostolul Andrei:
- Domnii mei, aici este Raiul desfătării?
- Nu frate, de abia am ajuns la pământul celor blânzi.

Vezi ce spune în fericirea a treia din Evanghelie: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Să nu credeţi că este vorba de pământul acesta stricăcios. Auzi ce pământ îi aşteaptă pe cei blânzi! Şi de-abia am ajuns la pământ şi am întrebat:
- Dar de ce corturile sunt altfel şi bucatele şi băuturile altfel şi pomii altfel şi scaunele altfel şi păsările cântă altfel dintr-un copac în altul?

Atunci mi-a spus Apostolul Andrei:
- N-ai auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie? În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri şi Eu Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Deci aici, frate Cozma, să ştii că şi cortul şi masa şi pomul şi poamele şi păsările toate sunt după mărimea faptelor bune ale fiecărui om. Cum şi-a împodobit cineva pomul pe faţa pământului cu post, cu facere de bine, aşa îl găseşte dincolo şi se va veseli în vecii vecilor, că aici nu mai este bătrâneţe, nu mai este boală, nu mai este moarte, nu mai este durere.

De aceea este depărtare şi deosebire de la un pom la altul, pentru că este după măsura faptelor bune ale fiecărui suflet care a ajuns aici. Şi a mers sufletul dreptului aceluia zburând ca gândul, că aşa merge sufletul ca razele soarelui de repede. Şi a mers cam cât ar merge un om cinci sute de ani pe jos. Noi am mers deci în câteva minute, pentru că mergeam ca gândul.

Şi am dat de alte zidiri de milioane de ori mai frumoase ca cele dintâi. Şi la alte porţi în forma fulgerului şi la ele nu mai erau tineri, ci erau serafimi cu şase aripi care păzeau. Şi am întrebat:
- Domnii mei, ce ziduri, ce cetate este aici?
Şi au zis:
- Acum, frate, ne apropiem de Palatul Noului Sion al lui Hristos, care-l va da celor doisprezece Apostoli după Judecata de Apoi.

Şi îndată porţile cele în chipul fulgerului s-au deschis şi serafimii aceia au întrebat:
- Unde duceţi sufletul acesta?
Şi a zis Apostolul Ioan Evanghelistul:
- Poruncă avem de la Mântuitorul şi de la Maica Domnului să-l ducem până la Raiul desfătării.

Atunci ne-au dat drumul şi am intrat.

Când am intrat dincolo de aceste ziduri, am văzut munţi de aur şi am văzut un palat, care avea douăsprezece temelii, cum spune la Apocalipsă, cu douăsprezece pietre scumpe şi douăsprezece uşi în douăsprezece părţi şi acoperit cu aur curat şi lumina ca ziua şi era o lumină acolo care strălucea de milioane de ori ca soarele, iar soarele nu se vedea acolo.

Şi palatul acesta avea douăsprezece uşi şi n-am văzut acolo nici pasăre, nici om, nici fiară, nici îngeri, nici oameni. Şi am întrebat pe Apostolii care mă conduceau:
- Domnii mei, ce este palatul acesta şi câtă mărime are?
Şi a zis Apostolul Andrei:
- Acest palat este atât de mare, cât ar merge un om o mie de ani pe jos şi nu-l înconjură. Acesta este palatul celor doisprezece Apostoli, care se cheamă Noul Sion şi care-l vor lua Apostolii după Judecata de Apoi pentru osteneala lor, că au predicat Evanghelia în lume şi au murit martiri şi li s-au tăiat capetele pentru dragostea şi credinţa în Iisus Hristos.

Şi am trecut şi de acel palat şi zburam peste munţii cei de aur şi era o mare de cristal, cu apa ca cristalul de limpede şi avea o mireasmă de trandafiri care nu se poate spune pe faţa pământului. Şi am trecut pe deasupra acelei mări şi am ajuns la un râu care curgea ca cristalul şi erau ierburi şi flori multe şi nişte copaci înalţi şi foarte frumoşi, cum nu am mai văzut pe faţa pământului şi erau flori până sus şi nişte păsări mari cântau acolo şi ziceau aşa:
Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Şi am întrebat pe Apostolul Andrei:
- Domnul meu, ce zic păsările acestea, căci cântă din psalmi?
- Ai auzit ce zic? Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Păsările acestea, fiule, nu mai mor în veacul veacului. Ele sunt pline de Duhul Sfânt şi proorocesc şi arată că aici în frumuseţea aceasta nu are să poată intra nimeni decât acela căruia i se vor ierta păcatele şi i se vor acoperi fărădelegile.

Atunci am întrebat:
- Dar care păcate se iartă la om şi care se acoperă?
Şi a zis:
- Păcatele pe care le-a cunoscut omul că sunt păcate şi le-a mărturisit la duhovnic şi i-a părut rău şi a făcut canon pentru ele, se iartă. Iar acelea pe care omul nu le-a ştiut că sunt păcate sau le-a uitat, nu din rea voinţă, ci din neputinţă, acelea se acopăr din mila lui Dumnezeu, că altfel nici un suflet nu ar fi ajuns aici. Pentru că, auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va intra întru împărăţia cerurilor.

Mergând noi aşa, s-a făcut un tunel, un munte de aur şi un tunel mare, dar tunelul acela lumina ca soarele şi acolo era o masă mare, căreia nu i se vedea marginea. Şi stăteau oamenii la mese şi îngerii slujeau la mese şi puneau băuturi cereşti şi mâncăruri cereşti şi era mare veselie. Şi erau mii şi mii care se veseleau şi cântau şi stăteau la mese.

Şi spune Sfântul Cozma:
- Când m-am uitat la masă, am început a cunoaşte oameni de la noi din oraş, din Constantinopol şi din sat şi călugări de-ai noştri şi neamuri care au mers la bine şi foarte mă bucuram că am dat acolo peste oameni cunoscuţi. Dar ce folos, că am stat acolo numai câteva minute şi numai am auzit un glas: "Luaţi pe stareţul acesta de aici, şi-l duceţi înapoi, iar în locul lui aduceţi pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Trăian!" Că era mânăstirea de la Alfa apropiată de mânăstirea Trăian cum este mânăstirea noastră, Sihăstria, aproape de mânăstirea Secu, aproape. Şi îndată a venit îngerul Domnului, zicând:
- Frate Cozma, iată n-am ajuns la Raiul desfătării.
- Dar unde suntem?
- Dacă treceam tunelul acesta ajungeam în Raiul desfătării, dar este porunca lui Hristos să te ducem înapoi în trup, căci plâng călugării după tine, că au rămas fără păstor. Şi avem poruncă să te ducem. Deci nu mai ajungem la Raiul desfătării.

Deci, mi-am luat rămas bun de la aceia şi toţi îmi spuneau: "Nu te teme, frate Cozma, că tot aici ai să vii, când va fi sfârşitul tău!" Şi m-au luat pe altă cale şi am trecut şapte iezere de munci, şi m-au dus de am văzut muncile iadului şi am ajuns iarăşi în câmpia aceea unde era Avraam şi ne-am dus la el şi a întrebat Patriarhul Avraam:
- Dar l-aţi dus până la Raiul desfătării?
Iar ei au zis:
- Nu, ci până aproape de Raiul desfătării, căci a venit poruncă de la Dumnezeu să-l ducem în trup şi să învie, căci plâng după el fiii săi duhovniceşti!
Atunci Avraam a zis:
- Dacă se duce înapoi pe faţa pământului şi învie, am să-i dau şi eu ceva.

Şi mi-a dat un pahar de aur cu vin, şi trei bucăţi de pâine albă, curată. Şi-am băut din vinul acela puţin, şi atât era de bun şi dulce că a trecut în toate simţirile mele şi ştiu că am mâncat şi o bucată de pâine şi am zburat din grădinile acelea.

Şi am ajuns iarăşi la arapul acela care se lăuda că am să mai trec şi am trecut iarăşi prăpastia aceea mare pe care o trecusem şi deodată m-am văzut în mânăstire şi acum, cum mă vedeţi.

Ştiam că Patriarhul Avraam mi-a dat trei bucăţi de pâine, şi numia una am mâncat-o şi am băut vin acolo în "Sânul lui Avraam". Însă două bucăţi de pâine au rămas şi ştiu că le-am pus în sân. Aceasta caut eu acum. Vă rog, daţi-mi cele două bucăţi de pâine pe care mi le-a dat Părintele Avraam, căci ştiam că le-am pus în sân. Şi dacă vreţi, duceţi-vă repede până la Mânăstirea Trăian şi vedeţi dacă monahul Atanasie nu cumva a murit!

Când s-au dus fraţii, atunci îl scoteau pe năsălie din chilie. Şi a spus cuviosul Cozma:
Ştiţi unde se duce Atanasie? Se duce în preajma Raiului desfătării, la acea masă, îngerească, căci am auzit că mi-a spus mie: "Luaţi-l pe acesta de aici, duceşi-l în trup, că plâng călugării după el şi aduceţi în locul lui pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Traian". Deci să ştiţi că monahul Atanasie s-a dus în locul meu şi se va bucura în vecii vecilor.

Aşa a fost Sfântul Cozma în Rai şi a văzut acolo şi pământul celor blânzi şi lăcaşul drepţilor. Aduceţi-vă aminte de predica aceasta, de pământul celor blânzi că fiecare îşi împodobeşte acolo pomul şi masa şi bucatele şi poamele şi păsările, toate, după cum se va osteni în viaţa aceasta ca să facă voia lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel zice: Petrecerea noastră este în ceruri. Ferice de creştinul acela care trăieşte pe pământ, iar cu mintea lui trăieşte în cer; cu mintea lui se înalţă la Dumnezeu şi după puterea lui se osteneşte să facă fapte bune, ca să se ducă în Raiul desfătării.

Acolo nu mai este moarte, nu mai este bătrâneţe, nu mai este durere, nu mai este boală, nu mai este frică. Ci veşnic va avea, cum zicea Apostolul Pavel, dreptate şi bucurie şi pace întru Duhul Sfânt.

Dumnezeu şi Preacurata Lui Maică să ne ajute la toţi să ajungem şi noi păcătoşii măcar cât de cât să moştenim "un colţişor de Rai", cum spune bătrânul Părinte Paisie câteodată la molitfă, numai să nu fim afară de Raiul lui Dumnezeu, ca nu cumva, Doamne fereşte, să ne chinuim în veci.

Părintele CLEOPA

Parabola cu bogatul si Lazar (Luca 16) vrea sa ne invete ca daca nu credem in ce spune Sfanta Scriptura (Moise si prorooci) nu vom crede nici daca vor invia mortii.(Luca 16:31). Domnul Iisus Hristos foloseste o sceneta imaginara pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine acest lucru. Biblia ne spune clar ca "cei morti nu stiu nimic". Unele persoane sustin ca poti da pilde numai din fapte reale. Dar ganditiva la invataturile din fabule. Ce intelegi dintr-o fabula, ca animalele vorbesc sau morala de la sfarsit?

"Adevarat zic tie ca astazi vei fi cu mine in rai"(Luca 23:43). Si totusi, se pare, ca nu s-a intamplat chiar asa. Domnul Iisus Hristos s-a inaltat abia dupa 40 de zile de la inviere. "Nu ma tinea, i-a zis Iisus, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu"(Ioan cap.20:17). L-a amagit Mantuitorul pe bietul talhar pocait? Eu cred ca talharul inca este in mormant(este posibil si sa fi fost inviat si apoi ridicat la cer). La revenirea Domnului Iisus Hristos, va invia pentru a mosteni viata vesnica impreuna cu Mantuitorul, asa cum i s-a promis. De ce i s-a spus ca "azi vei fi cu Mine in rai"? Pentru ca "cei morti nu stiu nimic"(Ecleziastul 9:5). Talharul stie ca a inchis ochii si apoi i-a deschis in fata Mantuitorului. Chiar daca, intre momentul mortii si al invierii au trecut mii de ani, pentru el a fost doar "o clipeala din ochi"(1 Corinteni 15:52). Verificati, va rog, daca teoria aceasta intra in conflict cu vre-un verset din Biblie.

voi suntetzi dushi rau cu pluta, poi shi pe Hristos il facetzi mincinos? "multa" minte va trebuie ca sa interpretatzi in Halul asta...

poi talharul acela a ajuns cu Hristos in Rai chiar in ziua aceea, PUNCT

iar Hristos cand s-a inaltzat la 40 de zile s-a inaltzat la Tatal, acolo unde voi nu putetzi veni... deci nimeni nu s-a suit la Tatal afara de cel care de la Tatal s-a Coborat.... cum era sa se suie talharul la Tatal?... talharul s-a suit la RAI caci Hristos i-a iertat toate pacatele pentru rugaciunea shi ochiul lui cel drept in conditzii de durere cand marturisirea shi credintza cei multzi o pierdusera shi astfel s-a dovedit ca desfranatele shi talharii intra in imparatzie mai degraba decat neamul acela desfranazt shi viclean... shi asta spunea cu durere ca doar le dorea Hristos ca oricine sa ajunga sa stea la Masa cu Iacov shi Isaac shi parintele Avraam... dar ei se ingamfau ca suntem fiii lui Avraam shi ca vom moshteni imparatzia asha cum se moshteneshte lumeshte... credeau ei, fara pocaintza shi traind in minciuna...

nu se poate sa mai discut...

ma iarta ca voi suntetzi dushi cu pluta... nu nebuni ci asha cum nu i-a lasat Noe sa mearga fiii sai cu pluta pe valurile genunii... n-ash vrea sa jignesc ca mi se scrie... ???:(:(

Domnul Iisus Hristos foloseste o sceneta imaginara pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine acest lucru.

De unde stii tu bai atoatestiutorule ca e o sceneta imaginara? In cate parabole mai da Mantuitorul numele unui personaj? In nici una. Doar in acesta. Cum putea Hristos sa povesteasca ceva care nu ar fi posibil sa se intample in realitate, El care se identifica cu Adevarul?

Pilda cu bogatul si Lazar este singura in care mortii vorbesc. Acest lucru este in contradictie cu ce spune Sfanta Scriptura: "CEI MORTI NU STIU NIMIC". Eu nu cred ca Domnul Iisus Hristos a vrut sa intre in contradictie cu Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea spun ca a folosit o sceneta imaginara. Asta nu inseamna ca Domnul Iisus Hristos nu se identifica cu Adevarul. Ceea ce a vrut sa ne transmita prin aceasta pilda este cat se poate de adevarat:"Daca nu asculta pe Moise si prooroci (Cuvantul lui Dumnezeu), nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti"(Luca 16:31). Mare adevar!

Dvs. va agatati, cu disperare, de aceasta pilda ca sa va confirme o teorie, dar pirdeti chiar invatatura pildei.

Daca este adevarat ca mortii vorbesc, trebuie sa mai existe, in Sfanta Scriptura, cel putin inca o intamplare asemanatoare. Se stie ca Dumnezeu repeta un adevar, si il accentueaza. Unde se mai arata ca mortii vorbesc?

Sa inteleg ca Raiul este intr-o parte iar Tatal este in alta parte?

Talharul s-a dus singur in Rai, fara Domnul Iisus Hristos?

Dumnezeu a randuit ca in Sfanta Scriptura sa nu fie precizate toate invataturile in mod clar pentru ca nu Biblia este,, stâlp şi temelie a adevărului, ci Biserica Dumnezeului celui viu (I Tim 3,15 ), in care este irarhia instituita de Hristos prin Aposoli si de care trebuie sa facem ascultare, fara de care nu exista mantuire.
Iata cateva versete in care se vede clar ca prin moarte Apostolii si toti crestinii Il vor urma pe Hristos:
36. Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma. Ioan 13,36
2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.
4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Ioan 14, 2-4
32. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. Ioan 12,32
25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?


13. Socotesc, dar, că este drept, câtă vreme sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea,
51. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac Ioan 8,51
40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. I Ioan 7,40,51
27. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.
28. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Ioan 10,27-28
Tu te agati de versetul cu mortii care nu stiu nimic din VT care poate fi talcuit cu privire la necredinciosi, cei morti sufleteste de care vorbeste chiar Mantuitorul cand spune unui ucenic: ,,Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor, iar tu urmeaza Mie,,

Te pomenesti ca vei spune ca aceste cuvinte cu viata vesnica si nu va muri in veac sunt simbolice sau se refera la viata de dupa invierea mortilor.

Nu mai există alte evenimente asemănătoare decât in mintea ta si a ereticilor adventisti care te-au indoctrinat. Ti-am dat de atâtea ori versetele celelalte in care cei decedati vorbesc:

La schimbarea la fată Hristos STĂ DE VORBĂ CU DOI PROFETI care trăiseră cu
sute de ani inainte: Moise si Ilie.

Luca 9 .29 Si pe când se ruga El, chipul fetei Sale s-a făcut altul si imbrăcămintea Lui albă strălucind. Si iată doi bărbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie.
Biblia ne invată că Ilie a fost inăltat la cer , dar Moise era mort. Deut. 34.5 (Si a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, in pământul Moabului)


Si textul care fundamentează teologia pogorârii in Iad a lui Hristos Dumnezeu:

1 Petru 3.18-19 …Hristos… El cel drept pentru cei nedrepti, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât si a propovăduit si duhurilor tinute in inchisoare, Care fuseseră neascultătoare altădată, când indelunga-răbdare a lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe…
1 Petru 4.6 Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORTILOR, ca să fie judecati ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.


In 1 Reg cap 28 este relatata o sedinta de spoiritism la care participă damnatul rege Saul, care avea să fie pedepsit de Domnul:
8. au venit la femeie noaptea; si i-a zis Saul: “Rogu-te, ghiceste-mi chemand un mort si scoate-mi pe cine iti voi spune eu!” 11. Atunci femeia a intrebat: “Pe cine sa-ti scot?” Raspuns-a el: “Pe Samuel sa mi-l scoli!” 13. I-a zis regele: “Nu te teme. Spune-mi ce vezi?” Si raspunzand, femeia a zis: “Vad parca un dumnezeu, iesind din pamant”.
14. “Ce infatisare are?” a intrebat-o regele. Ea a raspuns: “Iese din pamant un barbat foarte batran, imbracat cu o haina lunga”. Atunci a cunoscut Saul ca acela este Samuel si a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat.
15. A zis Samuel catre Saul: “Pentru ce ma tulburi, ca sa ies?” Iar Saul a raspuns: “Imi este tare greu; Filistenii se lupta impotriva mea, iar Dumnezeu S-a departat de mine si nu-mi mai raspunde nici prin prooroci, nici in vis, nici in vedenie; de aceea te-am chemat, ca sa ma inveti ce sa fac”.

In Biblie există peste 20 de locuri in care Dumnezeu le interzice ferm copiiilor lui Israel si apoi crestinilor să cheme mortii. Dacă persoanele trecute in lumea cealată nu mai existau atunci de ce interzice Domnul orice formă de spiritism. Nu era mai simplu să le spună copiilor lui Israel că acestia nu sunt constienti?

Lev 19. 31 Să nu alergati la cei ce cheamă mortii, pe la vrăjitori să nu umblati si să nu vă intinati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. La fel si Iesirea 22.18, Lev.20.6, Dt.18.10, Iesirea 29.4. etc.

Sper ca măcar atât bun simt să ai domnule Vasinec (Mariann) să iti ceri scuze fată de noi pentru că ne-ai crezut ignoranti si ai incercat să ne manipulezi prosteste spunând că nu mai există nici o relatare in Biblie in care mortii vorbesc in afară de Luca 16.

Corect, prin moarte, dar nu morti. Toti cei care au murit trebuie inviati pentru a avea parte de Imparatia lui Hristos. Raiul nu este un loc plin de fantome ci de fiinte care au fost inviate si au primit viata vesnica.

Mai exista posibilitatea ca unii sa fie in viata la revenirea Domnului Iisus Hristos. Acestia vor suferi o schimbare si nu vor cunoaste nici macar prima moarte (vezi 1 Corinteni cap.15:51-55 si 1 Tesaloniceni cap. 4:15-18). "Noi cei vii care vom ramanea pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti".(1 Tesaloniceni 4:15)."Iata va spun o taina: nu vom adormi cu toti dar toti vom fi schimbati"(1 Corinteni 15:51)

Eu nu ma agat de un verset ci de tot ce spune Sfanta Scriptura.

Versetele pe care le-ati postat nu demonstreaza ce vreti dvs. Va dau eu un verset care va ajuta in convingerile pe care le aveti: "Hotarat, ca nu veti muri"(Facerea cap.3:4) Stiti cui apartin aceste cuvinte.

1. Va cam contraziceti singur. Sustineti ca Domnul Iisus Hristos a stat de vorba, in acelasi timp, si cu un viu (Ilie) si cu un mort (Moise). Apoi incercati sa demonstrati ca este porunca de la Dumnezeu sa nu vorbesti cu mortii, asa cum a facut Saul (fapt pentru care a fost ucis - 1 Cronici 10:13,14). Nu mai vin cu alte comentarii, deocamdata. Va las in incalceala dvs.

Referitor la Moise: nu exista posibilitatea ca el sa fi fost inviat? De ce se lupta Arhanghelul Mihail cu satana, pentru trupul lui Moise?

Cand se spune ca s-a binevestit mortilor, nu credeti ca acest lucru s-a facut cand inca mai erau in viata? Despre morti, Sfanta Scriptura spune ca nu au nici intelepciune, nici stiinta, nici constiinta (sunt o sumedenie de versete). Iar Sfanta Scriptura nu se contrazice pe ea insasi.

28. si Eu le dau viatã vesnicã si nu vor pieri în veac, si din mâna Mea nimeni nu le va rãpi. Ioan 10,27-28
Tu te agati de versetul cu mortii care nu stiu nimic din VT care poate fi talcuit cu privire la necredinciosi, cei morti sufleteste de care vorbeste chiar Mantuitorul cand spune unui ucenic: ,,Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor, iar tu urmeaza Mie,,


Luca 9 .29 Si pe când se ruga El, chipul fetei Sale s-a fãcut altul si imbrãcãmintea Lui albã strãlucind. Si iatã doi bãrbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie.
Biblia ne invatã cã Ilie a fost inãltat la cer , dar Moise era mort. Deut. 34.5 (Si a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, in pãmântul Moabului)

Tu chiar nu vrei sa intelegi ca sufletul omului e ne natura spirituala asemenea ingerilor. Deci tu contrazici Biblia care spune clar ca Moise a vorbit cu Hristos. Dar ingerii si arhanghelii ce fel de trup au, vorbesc ei cu oamenii sau e vreo holograma asemenea lui Moise.

Nu degeaba a spus un Sfant Parinte ca diavolul-arhicon-teolog al ereziilor e foarte greu de biruit. Pe tine te calareste rau de nu vrei sa intelegi. Tu ai fost ortodox?

Iata adresa unde gasesti Actele Martirice care sunt marturii despre credinta ucenicilor Apostolilor in existenta sufletului dupa moarte si viata vesnica:
http://www.misiune-ortodoxa.ro/download.php?view.19

http://www.misiune-ortodoxa.ro/download.php?view.9

http://www.misiune-ortodoxa.ro/download.php?list.12

Domnule Iustin, nu fiti suparat. Sincer, eu nu am nimic impotriva sa cred ce spuneti dvs. Dar sunt o sumedenie de versete in Biblie care demonstreza cu totul altceva. Toata Biblia e plina de versete care descriu moartea (intaia) ca pe un somn in care nu este nici un fel de cunoastere. Daca e nevoie voi scoate cel putin 20 de versete care spun acest lucru si le voi posta. Nu ma leg de un singur verset.

Eu nu contrazic Biblia. Nu am spus ca Moise nu a vorbit cu Hristos. Sustin doar, conform Bibliei, ca Moise nu putea vorbi cu Hristos daca nu ar fi fost inviat. Vorbitul cu mortii este un mare pacat. Domnul Iisus Hristos vorbeste numai cu fiinte vii. Apoi, loging vorbind, il vedeti pe Domnul Iisus Hristos vorbind cu un mort (Moise) si cu un viu (Ilie), in acelasi timp?