dragostea
 

am infintat acest nou topic pt ca ma treceau fiorii de cate ori vedeam in dreptul nuntii:URA.vreau sa vb despre dragoste. ce credeti, dupa ani de casnicie se poate vb tot de dragoste sau vb de obisnuinta, respect?sau mai e aceeasi dragoste ca la inceput? ar fi interesant pareri din experienta, nu din carti

Daca la inceput chiar e dragoste si nu e ceva de moment,atunci ea va dainui vesnic. Depinde cat de crestina e mentalitatea celor doi.

dar ma gandesc ca si dragostea trebuie intretinuta,mai corect zis vegheat sa nu se raceasca. cum s-ar putea face asta?

Atata timp cat exista sinceritate intre cei doi,intelegere,armonie,cand amandoi IL iubesc pe Dumnezeu,nu vad de ce dragostea nu s-ar mentine.

Interesant subiectul mai ales ca prin dragoste putem simtii o particica infima din durerea lui dumnezeu cand nu ii dam atentia cuvenita si dragoste ,un mic exemplu daca ai iubii pe cineva neconditionat stiind ca persoana respectiva nu te iubeste cat ai putea rezista sa mentii intensitatea si vazand ca acea persoana te ignora stiu suna ingrozitor dar cam asa arata durerea lui dumnezeu scary nu?:)

Aici ar trebui sa scrie numai oamenii casatoriti, avand ceva ani buni de casnicie, caci ceilalti ar scrie din carti ori din povesti. Personal, nu pot scrie multe. Spun doar atat: parintii mei au peste 25 de ani de casnicie si inca se tin mereu de mana. Pentru mine e un lucru mare.

:24:Eu sunt responsabila cu ura, scuze...(chiar voiam sa sochez, ca sa citeasca lumea ce am scris...)
Raspuns la topic: e f importanta creativitatea, atentia pt celalalt si pt relatie (ffffff importanta atentia) si jocul. Intr-adevar dragostea e ca o floare, trebuie udata cu multa atentie, tinuta sub soarele afectiunii si intretinuta, altfel de ofileste. Sa fii mereu atent la celalalt si sa faceti multe lucruri placute impreuna, pentru ca acestea va vor lega fffff mult

Experienta mea (care este limitata, desigur), mi-a aratat clar un lucru: EU NU POT FACE ASTA!
Nu pot tine dragostea sa nu se stinga, nu-l pot face pe celalalt sa ma iubeasca, oricat m-as stradui.
Numai Dumnezeu face asta.
(nu vreau sa intelegi gresit.. ca nu-mi asum responsabilitatea pt. mersul relatiei sau alte de-astea... pur si simplu, viata mi-a aratat foarte clar ca nimic bun nu iese de la mine, daca eu imi iubesc sotul si copiii, asta este tot din iubirea lui Dumnezeu).

"Este un om deosebit cel care iubeste, dar este un om mare cel care invata si pe celalalt sa iubeasca "...cam asa spunea o maxima pe undeva.
Este un lucru mare sa iubesti si o responsabilitate extrem de mare sa fii iubit, drept pentru care toti, aproape toti fugim de aceasta responsabilitate in momentul in care ne-am potolit setea de pasiune. Dar, de ce oare nu fugim inainte de a ne adapa aceasta pasiune, daca tot ne este teama si ne simtim incapabili sa ne asumam aceasta maretie, de ce totusi indraznim a ne atinge de infinitul ei sentiment ? De ce luptam pentru el in pofida nesigurantei si a imprevizibilului care stapaneste situatia fermecatoare. Aproape intotdeauna in iubire nu salasluieste si ratiunea, poate ca tocmai de aceia se soldeaza cu atatea dezamagiri si controverse.
Dar, despre ce iubire vorbim noi aici ? Iubirea nu este cea descrisa mai sus, ci doar un sentiment trecator implinire si nesat.
Ce este, pana la urma, iubirea ? Miliarde de oameni au tot incercat sa o defineasca de-a lungul timpului, dar un numar atat de nesemnificativ au reusit sa o si respecte si sa o simta prin sacrificiu. Iubirea inseamna sacrificiu.

Dragostea dintre bărbat şi femeie...!!!???
Ar trebui ca odată cu timpul să se consolideze şi să devină mai profundă şi mai adevărată dar de cele mai multe ori nu se îmtâmplă aşa.
Eu nu ştiu cun să definesc sentimentul care se formează între două persoane care au trecut peste ani împreună acceptându-şi unul altuia defectele şi neâmplinirile,sprijinindu-de atunci când au fost să cadă,îngrijindu-se unul de altul în boli şi sufrinţe iertându-şi infidelităţile bucurându-se sau întristându-se de reuşita sau nereuşita copiilor...
Este ceva mai presus de iubire căci iubirea din tinereţe după umila mea părere este dorire,este poftă este foc.
A rămâne lăngă cel cu care ai primit cununia când acesta nu-ţi oferă nimic când este bolnav şi neputincios şi nici bine nu se poartă cu tine căci este frustrat de neputinţă,când lumea întreagă ar putea fi a ta aceasta este adevărata iubire.