Biserici cu moaste
 

In centrul Bucurestiului ce biserici cu moaste exista inafara de Patriarhie,biserica Sf Spiridon, , Manastirea Radu Voda, biserica Sf Gheorghe cel Nou ?

In Bucuresti mai gasesti: Sfintii 40 de mucenici de la Manastirea Antim, moastele Sfantului Ciprian de la Biserica "Zlatari", moastele Sfantului Grigorie de Nyssa de la Biserica "Domnita Balasa", moastele Sfintei Ecaterina de la Biserica "Coltea", moastele Sfantului Mina la Biserica "Sfantul Mina", moastele Sfantului Stelian de la Biserica "Lucaci", moastele Sfantului Ioan Gura de Aur si ale Sfintei Ecaterina din Biserica "Sfanta Ecaterina", paraclisul Facultatii de Teologie Ortodoxa "Justinian Patriarhul".

Sigur sunt mai multe eu iti spun doar ce stiu

1 ) Sf. Ciprian (praznuit pe 2 octombrie)
mana Sfantului se afla în Biserica Zlatari - Cal. Victoriei, Nr. 12..
2) Sf.Silvestru (praznuit pe 2 ianuarie ) - particele se afla la Biserica Sf. Silvestru - Str Sf. Silvestru , aici a slujit Parintele Galeriu
3) Sf, Pantelimon (praznuit pe 27 iulie ) Str. Iancu Capitanu Nr. 24 , langa Foisorul de foc
4) Sf. Mercurie (praznuit pe 25 noiembrie) – parte din capul Sfantului on Biserica Sf. Mc. Mercurie, Str. Constantin Brancusi , Nr.11 langa Parcul Titan , IOR

Dati-mi voie sa pun o intrebare stupida: care-i faza, pana la urma, cu aceste moaste? Inteleg ca sunt sfinte, dar nu inteleg de ce credinciosul trebuie sa fie aproape de ele. Se face in acest fel un transfer de "sfintenie", "energie" (sau ce proprietate sustineti ca ar avea aceste moaste) prin atingere? Similar, am observat cum in timpul slujbelor credinciosii, in special cei mai in varsta, ating hainele preotului de parca sunt imbibate cu ceva necesar lor.

Eu nu inteleg mistica aceasta a atingerii. Este evident ca se doreste, se cauta atingerea hainelor preotesti si a moastelor, sfintirea prin apropiere. Duh Sfant, har sau ce-o mai fi, aparent nu transcede pana la credinciosi, este necesara apropierea, atingerea, sarutarea.

Daca n-as sti mai bine, ar fi la fel ca o bacterie, in sensul bun al cuvantului, care este limitata in raspandirea ei de mediul in care se dezvolta. Pastrand analogia, moastele par un fel de "focare" de sfintenie, in care credinciosii se gramadesc sa se "contamineze". Asta aduce a ceva material si limitat, nu imaterial si nelimitat, cum se presupune ca este Duhul Sfant, harul sau mai stiu eu ce.

Exista vreo explicatie?

Pe Calea Victoriei , la Biserica Sfantul Vasile cel Mare, exista moaste a sapte sfinti si fragment din Crucea de la Ierusalim.
La biserica Mihai Voda, - mai multe moaste de sfinti.
La Schitul Darvari si la Biserica Icoanei, - de asemenea.
La biserica din incinta Spitalului Polizu-moaste ale Sfantului Ioan Rusu.

Poti sa comunici mai bine cu sfantul, prin rugaciune, daca te afli langa moastele sale. Atingerea lucrurilor de racla sfantului in unele locuri este chiar interzisa. Mergem la racla unui sfant pentru a ne arata evlavia fata de el si pentru a ne ruga sa mijloceasca pentru noi. In schimb, ungerea cu ulei din candela sfantului, da aceasta e recomandabila. Este ca o binecuvantare.

De ce este "sfintenia" mai puternica intr-un loc decat in altul?

Probabil din motive de securitate, ca altfel ar pleca credinciosii acasa cu cate-o mana, cate un deget... Altminteri comertul cu bucati din vesmantul Sf. Parascheva se bucura de un succes nebun. De ce? Iarasi este evident ca se cauta comuniunea prin atingere. E ca si cum bucatica de panza se sfinteste pentru ca s-a atins de moaste, iar apoi sfintenia se transfera ca un microb catre credincios, cand acea bucatica de panza e purtata in buzunarul de pe interiorul hainei. Iar in lipsa moastelor veritabile, o parte din acoperamant e de ajuns.

Evident, mergeti sa-l venerati pe sfantul respectiv. Dar venerarea se poate face oriunde.

Sigur, pe acelasi fagas al gandirii pot sa ma intreb de ce merge lumea la biserica, doar Dumnezeu e peste tot, insa mersul la biserica are si alte scopuri, din cauza diverselor activitati ce au loc acolo. Mersul la moaste nu mi-l explic.

Din nou vorbim despre sfintire prin atingerea cu obiectul sfintit, in cazul asta uleiul din candela. Se vede clar din acest exemplu, precum si din cel de mai sus, ca sfintenia nu este distribuita uniform pe pamant. Exista focare (la moaste, probabil in jurul bisericilor), unde oamenii congrega, iar sfintenia poate fi si luata acasa, sub forma bucatilor de panza, a uleiului etc.

Poate cineva care cunoaste mai adanc aceste obiceiuri ma poate lumina. De ce sfintenia este distribuita neuniform? De ce acest fetisism al atingerii? Sunt doua intrebari venite din pura curiozitate.

Multumesc.

Te poti indumnezei si fara sarutarea moastelor, cum te poti mantui si fara sa iei aghiasma, dar nu fara impartasirea cu trupul si sangele Domnului. E un punct de vedere ortodox, nu doresc sa intru in dispute interconfesionale. Dar daca ai parte de trupuri indumnezeite, e pacat sa nu mergi sa le saruti, sa te impartasesti de Dumnezeu prin ele.

Eu cand ajung intr-un camp cu flori, nu ma multumesc doar sa le vad, vreau sa le si miros. Asa si in cazul moastelor, nu te multumesti sa stii ca ele exista, vrei sa le si saruti.

Multumesc pentru explicatie, Costel, dar nu ma multumeste. E doar o metafora frumoasa si o opinie personala. Ma intereseaza o explicatie cu fundamente teologice.

Așa cum atunci când iubești o persoană dorești să o și atingi (cel puțin uneori), așa și credincioșii doresc să aibă un contact mai intim cu Sfinții și cu Dumnezeu. Sfintele Moaște sunt pline de Duh Sfânt (de aceea multe nici nu putrezesc) fiindcă Sfinții au fost plini de Duh Sfânt.