"Si chiar daca am fi pacatosi în multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, îndepartându-ne de orice erezie si urmând oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotarârilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavârsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II, 81).

"Toţi cei ce afară de predaniile Bisericii şi de învăţăturile Sfinţilor şi întrutot Cinstiţilor Părinţilor noştri, au născocit ceva, sau vor născoci după hotărârea noastră aceasta, fie ANATEMA!”

“Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti." (Sf. Nicodim Aghioritul)

“Sint absolut convins ca cu cit ma indepartez mai mult de el si de cei care ii seamna [Patriarhul si episcopii care au semnat unirea cu Roma], cu atit vin mai aproape de Dumnezeu si de toti credinciosii si de Sfintii Parinti; si chiar si cind ma despart de acei oameni, eu tot in partasie cu adevarul si Sfintii Parinti si teologii Bisericii ramin.” (Sf. Marcu al Efesului, Patrologia Graeca, Vol. CLX, col. 536a si 537a)

“Chiar daca intreg Universul ar fi in comuniune cu Patriarhul, eu n-o sa ma impartasesc cu el. Pentru ca stiu din scrierile Sfintului Apostol Pavel: Sfintul Duh marturiseste ca si ingerii vor fi afurisiti de s-ar intimpla sa propovaduiasca alta Scriptura introducind invataturi noi.” (Sf. Maxim Marturisitorul)

“Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

“Iacov a zis: „Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4, 4). Auziţi toţi care mâncaţi împreună cu ereticii hotărâre dureroasă: sunteţi vrăjmaşi ai lui Hristos. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; şi nu se învredniceşte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi suferă şi mai rele.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

“Sau nu auziţi pe fericitul Pavel strigând: Nu puteţi sa beţi paharul Lui Hristos şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi de la masa lui Hristos si de la masa demonilor. Ieşiţi din mijlocul lor şi de ce este necurat să nu vă atingeţi!” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia)

„De unde a cules (părintele Epifanie) informaţia că în subiectele dogmatice avem perioade de aşteptare şi că nu începem imediat să reacţionăm împotrivă, ci mai amânăm îndepărtarea ereticilor prin caterisire?” (pag. 3). Mai jos scrii arătând prin multe „dovezi” că în privinţa dogmelor niciodată nu se îngăduie iconomia şi sfârşeşti: „Biserica noastră niciodată nu a îngăduit iconomia în domeniul dogmelor şi al credinţei ortodoxe” (pag. 4).

„Noi nu am fost de acelaşi cuget cu Arie. Nu! Ci ne-am gândit că dacă vom sta împotrivă, vom fi surghiuniţi, iar pe scaunele noastre vor veni alţii, cu adevărat arieni, care ar fi adus nenorociri Bisericii. De aceea am hotărât să primim erezia şi să ne făţărnicim că şi noi cugetăm cele ale lui Arie până ce se va depărta primejdia“.

„…Când a încetat silnicia ce se făcuse, s-a adunat sobor, de faţă fiind episcopi şi din alte părţi. S-a făcut, aşadar, sobor şi de către episcopii care locuiau în Ellada, precum şi de cei care locuiau în Spania şi în Galia. Iar lucrul acesta a plăcut (părinţilor soborniceşti) pretutindeni, ca şi aici: ca acei întâi-stătători ai necredinţei care s-au pocăit să fie iertaţi, dar să nu li se dea loc de clerici, iar celor ce nu au fost fruntaşi în erezie, ci au fost traşi cu sila, s-a hotărât să li se dea iertare şi să aibă şi loc de clerici, mai ales că s-au dezvinovăţit în chip vrednic de crezare, şi soborul a fost de părere că purtarea lor s-a întemeiat pe oarecare iconomie, deoarece aceia au dat încredinţare că nu căzuseră în păgânătate, ci, ca nu cumva să fie numiţi alţii, care să strice Bisericile, au ales să se plece în faţa silei şi să poarte povara decât să piară noroadele. Şi spunând acestea, ni s-a părut că vorbele lor sunt vrednice de crezare, pentru că şi Aaron, fratele lui Moise, în pustie a îngăduit călcarea de lege a poporului, ca nu cumva, întorcându-se în Egipt, să rămână în idolatrie. Şi, într-adevăr, la arătare bun temei avea: că rămânând poporul în pustie era cu putinţă să înceteze cu necredinţa, în timp ce întorcându-se în Egipt şi-ar fi aţâţat şi mărit necredinţa. Din această pricină a fost cu putinţă să se ierte şi ceea ce s-a făcut de către cler. Şi s-a dat iertare celor care au fost înşelaţi şi au suferit silnicie. Acestea le spun Evlaviei Tale deoarece am îndrăznire să cred că cele care s-au hotărât le va primi sufletul tău cel iubitor de Dumnezeu şi nu va osândi cumpătarea cu care au hotărât pedepsele cei ce au făcut soborul în acest fel. Fă să se citească acestea clericilor şi poporului care se află sub cârmuirea ta, ca astfel şi ei să cunoască şi să nu te clevetească că te porţi aşa faţă de aceia” (V.E.P.E.S., vol. 55, pp. 86-87)

“Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaima aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfânt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: 'Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.' Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazându-le si parul si barba si mustata, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi."

“Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi.” (Matei 7, 6)

“Şi iarăşi fericitul Pavel spune: Vedeţi de câini, vedeţi de lucrătorii cei răi, de taierea-împrejur(Flp. 3:2). Vedeţi cum umblaţi, că zilele rele sunt(Ef. 5:15-16). Şi Ioan: Vedeţi de voi ca să nu pierdeţi cele ce-aţi lucrat, că mulţi amăgitori au ieşit în lume(2 In. 1:8)” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvint despre prorooci mincinosi)

“Pe călcătorii de Lege i-am urît.” (Psalm 118, 113)

“Pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, i-am urît, şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mîhnit. Cu ură desăvîrşită i-am urît pe ei şi mi s-au făcut duşmani.” (Psalm 138, 21-22)

"Pe eretici, ca pe nişte hulitori şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cîini, lupi şi antihrişti" (Sf. Efrem Sirul)

“Voi din tatăl vostru, diavolul, sunteţi. Vai vouă, că încuiaţi împărăţia cerurilor. Căci voi nu intraţi şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre (In. 10, 26))” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvint despre prorooci mincinosi)

• “Oameni rai si impostori”;
  
  
• “Caini, lucratorii cei rai si amagitori”;
  
  
• “Vrajmasi ai lui Hristos si lupi ai turmei Lui, ciumaţi şi necredincioşi şi grăitori împotrivă şi vrăjmaşi şi clevetitori şi hulitori şi făţarnici şi furi şi tâlhari şi spurcaţi şi prooroci mincinoşi şi călăuze oarbe şi amăgitori şi răi şi antihristi”;
  
  
• “Fii ai diavolului celui rau”, “Caini, cei ce amagesc cu pielea de oaie si ascund lupul si insala pe cei nesabuiti”;
  
  
• “călăuze oarbe, neinvatati si neintariti; aratosi cu hainele si nu cu cartile, care ati lasat cuvantul lui Dumnezeu şi slujiţi pântecelui, Dumnezeul cărora este pântecele şi slava lor întru ruşine , care vă folosiţi de laptele şi de lâna şi de cărnurile turmei, iar de oi nu purtati grijă”;
  
  
• “Caini, furi, talhari care din tatăl vostru, diavolul, sunteţi”;
  
  
• “Batjocoritori, invatatori mincinosi si fii ai blestemului”

• te poti ruga si impartasii cu ereticii, in ciuda Canonului Apostolic (sau ca poti sa o faci “pina cind Sf. Ilie va reveni pe pamint”, “pina cind un sinod ecumenic ii va condamna de eretici”, “atita timp cit aceia nu se cuminica cu alti eretici” sau “tu nu te cuminici din acelasi pahar cu ereticii”;
  
  
• trebuie sa dai ascultare episcopului (clericului) dovedit eretic, impotriva invataturii si exemplului Parintilor Bisericii;
  
  
• exista Har Mintuitor in tainele savirsite de eretici, contrar Canonului Apostolic si marturiei Sfintilor Parinti;
  

1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem. (Evrei 2)

3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o. (Evrei 2)

26. Caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostiinta despre adevar, nu ne mai ramane, pentru pacate, nici o jertfa, 27. Ci o infricosata asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici. (Evrei 10)

28. Calcand cineva Legea lui Moise, e ucis fara de mila, pe cuvantul a doi sau trei martori; 29. Ganditi-va: cu cat mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit sangele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului. (Evrei 10)

16. Si sa nu fie vreunul desfranat sau intinat ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut. 17. Stiti ca mai pe urma, cand a dorit sa mosteneasca binecuvantarea, nu a fost luat in seama, caci, desi cu lacrimi a cautat, n-a mai avut cum sa schimbe hotararea. (Evrei 12)

7. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta. 8. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi. 9. Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; (Evrei 13)

”Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere şi propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl foloseşte de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”

“Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată) să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.”

(Canonul XLVII Apostolic)

“Dacă vreun episcop, sau presbiter, sau diacon, va primi a doua hirotonie de la altcineva, să se caterisească şi el, şi cel ce l-a hirotonit, afară de cazul că ar dovedi că are hirotonia (întâia) de la eretici. Căci cei ce sunt botezaţi sau hirotoniţi de unii ca aceştia nu este cu putinţă să fie nici credincioşi, nici clerici.”

(Canonul LXVIII Apostolic)

“Ci voi sinteti ingusti, eretici si in neputinta de a primi Duhul Sfint.”

(Sf. Ilarie de Poitiers in “Despre Trinitate”, Cartea 9, Capitolul 35)

“[Duhul Sfint] nu poate fi primit de le eretici, dar poate fi obtinut de la preotii catolici [ortodocsi]”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 159)

“8. Despre botezul ereticilor
Ci aceia care au primit botezul de la eretici, nefiind botezati mai inainte, sa fie confirmati prin punerea miinilor numai cu invocarea Sfintului Duh din cauza ca aceia au primit o forma de botez incompleta, fara putere de sfintire.”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 159)

“Intrebarea 18 – Cu privire la cei care vin din Africa sau Mauritania si nu stiu in care secta au fost botezati, ce se cuvine facut in situatia lor?

Raspuns – Acele persoane nu au indoieli in ceea ce priveste botezul lor, dar manifesta ignoranta cu privire la credinta celor care i-au botezat. De aceea si din cauza ca au primit forma de botez intr-un fel sau altul, nu trebuie botezati, ci sa fie adaugati catolicilor [ortodocsilor] prin punerea miinilor dupa invocarea puterii Sfintului Duh, ceea ce ei n-au putut primi de la eretici.”

(Papa Leo cel Mare in Scrisoarea 167)

“Si cum am putea spune ca botezul primit de la ei [eretici] nu este complet nefolositor si fara sens?”

(Sf. Vicentiu de Lerins in “Al 3-lea discurs impotriva ereticilor”)

Alte citate din Parinti ai Bisericii cu privire la botezul savairsit de eretici:

Rogatianus de Nova: Hristos a intemeiat Biserica, iar diavolul erezia. Cum atunci poate avea sinagoga lui Satan botezul lui Hristos?

Lucius de Membresa: Este scris, Dumnezeu nu il asculta pe pacatos. Cum atunci poate un eretic care este un pacatos sa fie ascultat in botez?

Victor de Assuri: Este scris, Dumnezeu este unu, Hristos este unu si Biserica este una. Cum atunci poate fi cineva botezat acolo unde nu este nici Dumnezeu, nici Hristos si nici Biserrica cea una?

Pusillus de Lambasba: Eu cred ca nu exista Har Mintuitor decit in Biserica Catolica [Ortodoxa]. Orice care nu tine de Biserica Catolica este o impostura.

Salvianus de Gazaufala: Este sigur ca ereticii nu au nimic, de aceea vin la noi, ca sa primeasca ceea ce nu au.

Victor de Octavum: Asa cum si voi stiti, am fost numit episcop nu de multa vreme si de aceea ma calauzesc dupa deciziile predecesorilor. Pentru aceasta cred ca cei care vin de la eretici trebuie fara indoiala sa fie botezati.

Liteus de Gamelli: Daca orbul il conduce pe orb, amindoi cad in sant. Si-atunci, fiindca se stie ca ereticii nu pot da lumina nimanui, din cauza ca ei insisi sint orbi, nici botezul lor nu este de vreun folos.

Junius de Neapolis: Eu n-o sa ma lepad de hotarirea pe care am luat-o odata, aceea ca trebuie sa-i botezam pe ereticii care vin la Biserica.

Iranaeus de Ululi: Daca Biserica nu botezeaza pe eretic pentru ca se zice ca acela a mai fost botezat odata, atunci aceasta este o erezie si mai mare.

Nu exista indoiala ca in primele secole de crestinism se practica impartasirea deasa a mirenilor. La fel de adevarat este insa ca Traditia s-a schimbat incet, fara convulsii si prin consimtirea tacuta a tuturor Bisericilor locale. Stiind ca Duhul lui Dumnezeu nu a incetat sa lucreze in Biserica, zic ca nu ne ramine altceva de crezut decit ca impartasirea la fiecare Sfinta Slujba a servit un anumit scop intr-o anumita perioada istorica. Primele veacuri de crestinism au dat sute de mii, poate milioane de martiri, este perioada in care multi sfinti s-au oferit cu bucurie in inima sa moara pentru Credinta in Hristos, iar acelea erau vremuri cind era suficient sa recunosti ca esti crestin ca sa-ti pierzi viata, de cele mai multe ori in chinuri groaznice. De aceea ma gindesc ca Duhul Sfint ii tinea pe cei din Biserica foarte de aproape ca sa-i mingiie si sa-i intareasca in marturisirea lui Hristos, marturisire care adesea se platea cu viata. Mai tirziu, dupa oficializarea crestinismului ca religie in Imperiul Roman, majoritatea crestinilor nu au mai fost pusi niciodata in situatii atit de radicale ca sa-si marturiseasca si sa-si traiasca Credinta, ceea ce ar explica renuntarea in timp la impartasirea deasa si inasprirea pregatirii pentru impartasire.

In secolul al XVIII-lea, Muntele Athos a fost zguduit de revolta parintilor colivasi. Numele le vine, evident, de la coliva, pentru ca ei sint cei care s-au opus practicii care incepea sa se infiripe in Athos, aceea de a face parastasuri duminica (parintii de la Schitul Sf. Ana construiau o biserica mai mare la vremea acea si, ca sa poata lucra si simbata, s-au hotarit sa faca parastasele duminica, impotriva Traditiei). Treptat, revolta parintilor colivasi s-a transformat intr-o adevarata miscare de reintoarcere la Ortodoxia traita de Sfintii Parinti. Dupa o lunga perioada de timp, vreme in care parintii colivasi (Sf. Nicodim Aghioritul a fost unul dintre colivasi) au fost aspru persecutati de patriarhul ecumenic si alti parinti athoniti care i s-au raliat, patriarhi succesivi au adus oarecum pacea in Athos prin compromis, ceea ce nu inseamna ca miscarea colivasa a incetat, chiar si astazi mai exista in Athos si in alte parti din lume parinti colivasi. Cu privire la parastase s-a convenit ca "cei care le fac simbata urmeaza Sfinta Traditie, dar cei care le fac duminica nu pacatuiesc", iar in ceea ce priveste impartasirea deasa, Patriarhul Teodosie II le-a scris parintilor din Athos ca "primii crestini se impartaseau in fiecare duminica, dar cei care le-au urmat numai tot la 40 de zile si numai dupa pocainta si post" si ca "cei care se simt pregatiti sa procedeze ca si primii, iar cei care nu, sa urmeze exemplul celor din urma".

Din pacate, ceea ce se intimpla in bisericile voastre (sherlock_holmes si Florin-Ionut) nu are nimic de a face cu miscarea colivasa (intoarcere la felul in care Sfintii Parinti au trait Ortodoxia), ci cu diluarea ecumenista a Ortodoxiei, neutralizarea si transformarea acesteia intr-o religie lumeasca in pas cu vremurile umanisto – satanice pe care le traim. In special in cazul tau, sherlock_holmes, biserica ta, OCA, este nu numai o asociatie care mimeaza ortodoxia in ritual, dar a ajuns deja o gluma proasta. La voi (si vorbesc din proprie experienta cu mai multe parohii) pentru majoritatea mirenilor cuminicarea saptaminala a devenit goala de continut, ca si la multi dintre protestanti, in Biserica voastra mai nimeni nu se mai spovedeste sau tine posturile. Imi aduc aminte ca mincam la biserica dupa slujba (in Vest mai toate bisericile au sala de mese la subsol, majoritatea echipate complet cu bucatarii, unde lumea se aduna dupa slujba sau se tin botezuri si alte evenimente legate de viata crestineasca – cel putin in teorie) si in posturi intotdeauna mincarea era de dulce, oua, brinza, iar daca "trebuia" sa fie si carne, atunci se “postea” cu peste si citeodata chiar cu pui. Cu noi minca si preotul si n-am vazut vreodata sa-si fi facut probleme (daca era vreunul mai sirguitor, atunci se intimpla sa sufere de diverse boli care il impiedecau de la regim alimentar), insa noi toti, asemenea tie, si in nici un caz nu ca si ticnitii de stilisti, umblam numai pe “Cararea Imparateasca”!… Iar in ceea ce priveste biserica ta, Florin-Ionut, ea se indreapta cu pasi uluitori de repezi tot intr-acolo, dupa suratele ei, Patriarhia Ecumenica, OCA si Biserica Antiohiana care nu mai au nici un fel de retinere si se prostituaeaza la vedere.

In Biserica Ortodoxa in zilele noastre, din cite stiu eu, HOCNA este singura Biserica locala de traditie colivasa in care se practica impartasire deasa. Holy Orthodox Church in North America (formata in 1986 in SUA si Canada prin desprinderea de la ROCOR a manastirilor si parohiilor (mai bine de o treime) grecesti si de limba engleza) are astazi trei mitropolii, de Boston, Portland si Toronto (in Canada) si, cred, ca este Biserica, daca nu si cu cele mai multe parohii in America de Nord, atunci cu siguranta cea cu cei mai multi enoriasi. Va asigur ca acolo, ca nota generala, lumea posteste si se spovedeste, dar, din cite am observat, exista si in HOCNA tendinta manifestata de ierarhi de a inaspri participarea la impartasire.