MariS_ vrea sa plece. Convingeti-l sa nu!
 

Eu mă număr printre cei care consideră că de astfel de ortodocşi avem nevoie.

MariS_ vrea să plece. Convingeţi-l să nu!
 

Acest titlu suna ca:

"Sotia mea vrea a plece. Convingeti-o sa nu! "

Pai daca ea vrea sa ma paraseasca inseamna ca are motive, nu?

Mai degrabă: „Fratele nostru vrea să ne părăsească. Convingeţi-l să nu!”.
Sigur că are motive să plece, dar cred că sunt mai multe motive să rămână. Cred că sunt mulţi cei care nu-i doresc plecarea.

De ce sa nu se "lucreze" atunci la motive ? Ca doar nu-l poti lua cu "lugu-lugu" ca pe copii.

Nu, însă o susţinere mi se pare un lucru bun. Poate că cei deranjaţi de el nu sunt atât de mulţi pe cât crede.
Şi ar mai fi ceva. Este important ca oameni ca el să fie aici, tocmai spre binele Ortodoxiei, pentru a-i completa imaginea, pentru a nu lăsa impresia că a fi ortodox înseamnă a fi încruntat. E important să înţeleagă că are prezenţa lui pe forum are un rost în sensul ăsta.

Sa speram ca acel : "E vremea tacerii acum ..." nu e semn de ramas-bun.

Nu pleca!
 

Ba da, ba chiar ca si cu copiii trebuie sa ne purtam unii cu altii, cu atentie si cu frica de a nu rani. Trebuie sa fim odihnitori unii altora. Asa zice undeva, nu mai tin minte unde.

Parintele Arsenie Papacioc spunea ca este de preferat PACEA, DREPTATII. Decat sa cauti dreptatea cu riscul galcevii mai bine lasi de la tine ca sa fie pace; sau mai bine pierzi un lucru, decat sa pierzi pacea. Asa zice parintele.

Unde nu e duhul blandetii, acolo nu e Hristos. Normal ca nu trebuie sa renuntam la ADEVAR, normal ca nu trebuie sa trunchiem cu nimic invatatura si dogmele ortodoxe pe care ni le-au lasat Sfintii Parinti, dar totul cu blandete si rabdare.

Nu pleca MariS_ mai ai un pic de rabdare cu noi! Gandeste-te ca Lui Hristos nu-i plac despartirile. :) Si ce poate fi mai frumos decat comuniunea? Mai stai un pic cu noi si iarta-ne. :)

Nu ma bagati in seama! S-ar putea sa vorbesc numai prostii :P

bine zice... sa fim odihnitori unii altora.. eu unul de aia intram aici, ca ma 'muncesc' destui cei de pe alte formuri... aici imi mai gaseam si eu 'odihna' , dar am ajuns banat.. :) .. odihna e cea mai importanta...

"Nimeni nu dobandeste experienta vietii indata. Vor trebui sa treaca multi ani pana se va smeri vointa noastra nesupusa, pana ni se va inmuia impietrirea inimii si pana iritarea ni se va preface in blandete.

Cresterea spirituala a sufletului se produce treptat...toate la timpul lor,
O asteptare rabdatoare si calma, care ne poate usura viata, devine obligatorie, fiindca numai asa Dumnezeu poate sa ne faca sa dam roade.
Sa nu ne agitam,sa nu ne vaicarim, daca nu reusim sa schimbam ceva. Pe toate le facem cu duhul blandetii, privind cu detasare eventualele insuccese de pe parcurs, cu convingerea ca orice esec,orice cadere sau incercare isi are partea lor pozitiva.
Exista o legenda despre cum au fost create pasarile: Se spune ca micile creaturi fusesera impodobite cu un penaj frumos, inzestrate cu o voce minunata si umpleau vazduhul cu sunete armonioase, dar- vai-nu se puteau avanta in vazduh fiindca nu aveau aripi. Atunci Domnul le-a facut aripi pe care aratandu-le le-a spus: "Va dau voua aceata povara; luati-o si purtati-o". Pasarile se uitau cu uimire si spaima la acea povara necunoscuta, apoi ascultatoare, au luat-o in cioc si si-au pus-o pe spate si li s-a parut foarte greu de purtat. Dar cu timpul s-au obisnuit cu aripile si pe masura ce le purtau, eles-au facut una cu trupul lor, si pasarile au invatat sa le foloseasca. Desfacandu-si-le s-au avantat sus de tot deasupra pamantului. Povara care le starnise uimirea le-a dat posibilitatea sa zboare, devenind pt ele o noua obisnuita.
Noi toti suntem asemenea unor pasari fara aripi, iar incercarile si obligatiile pe care ni le trimite Domnul trebuie sa ne invete sa ne ridicam deasupra a tot ce-i pamantesc. Ne consideram grijile ca pe niste poveri greu de dus, fara sa ne dam seama ca ele sunt de fapt un prilej de a ne inalta sufleteste, astfel grijie devenind de fapt o binecuvantare.
Daca ne ferim de la indeplinirea unei datorii,daca incercam sa scapam de sarcina care ni s-a dat de purtat, pierdem posibilitatea de a ne dezvolta sufleteste.
Sa ne purtam sarcinile fara sovaiala cu speranta in Dumnezeu si sa nu uitam ca El vrea sa ni le prefaca in aripi, aripi care ne vor purta tot mai sus si sa nu uitam ca in timpul zborului prin acesta viata pamanteasca aripile, de multe ori plapande au nevoie de protectie ,de intarire si mai ales de curatire...aici ne vine in ajutor dragostea Lui Dumnezeu.
Dumnezeu este darnic si Iubitor vrand sa ne ofere multe daruri dar trebuie sa ne aratam vrednici de a le primi, desi uneori nu trebuie sa facem nimic altceva decat sa primim darurile cu sufletul deschis.
Doamne ajuta! "

Nu pleca, Marise, ca ma supar pe tine! ai auzit?! Nu vezi ce faci si tu, deranjezi atata lume pe forumul asta, s-a facut si un topic pentru tine, nu te intereseaza, tu vrei sa pleci si pace! :p
Stai cuminte la locul tau pe forum si nu ne mai supara! parca ai fi un copil! :P