ascultare de duhovnic?
 

Hristos a înviat!

As vrea sa introduc un nou thread cu o intrebare pe care mi-o pun fara a avea un raspuns clar. Cum sunt noua pe forum, nu stiu daca nu a mai pus-o cineva, va rog sa ma iertati.
Va previn ca este o intrebare provocatoare.

De cateva zile ma tot uit la diverse teme de pe acest forum si vad mereu ca multa lume se tot refera la duhovnic ca ultima instanta. Si eu am invatat la inceput ca in Ortodoxie, trebuie sa asculti de duhovnic.

Insa alti ortodocsi pe care ii cunosc (cu studii si experienta) cred ca traditia noastra cu ascultarea de duhovnic poate duce si la abuzuri. La catolici este un papa care se spune ca este infailibil, la noi fiecare duhovnic este vazut de unii ca un mic papa. De fapt ascultarea de duhovnic este, spun ei, o consecinta a sobornicitatii bisericii: nu suntem singuri, nu ne mantuim singuri, avem nevoie de sfatul si sprijinul altor crestini, cu mai multa experienta duhovniceasca. Cu timpul acest principiu s-a institutionalizat si pentru mireni (la inceput era numai la calugari).

Am auzit si parerea ca duhovnicul ne da sfaturi, si nu suntem 'obligati' sa le urmam, in sensul ca daca nu le urmam facem un pacat.
(Duhovnicii pe care i-am avut eu de exemplu nici nu dau porunci, ci sfaturi. Trebuie sa recunosc ca atunci cand nu am ascultat un sfat, am facut un 'ocol' - am ajuns pana la urma sa le urmez, dupa un drum mai greu. Dar poate a fost mai bine sa fac acea experienta!)

Oare noi, in Biserica Ortodoxa, nu exageram importanta duhovnicului si nu minimalizam importanta constiintei proprii? Oare nu incercam sa ne purtam ca monahii?

S-ar mai putea zice multe.. dar ma opresc deocamdata.

Ai vazut, ca atunci cand avem o problema mai intai cerem sfatul familiei, mai ales al mamei si dupa, cerem si de la prieteni/cunostinte cate o parere? De ce? Pt. ca ei ne cunosc cel mai bine, stiu cum reactionam atunci cand suntem suparati, dar si atunci cand suntem bucurosi. Parintii, acele pers. care ne-au crescut si care sunt mai in varsta ca noi sunt trecuti prin viata mult mai mult decat noi. Asa este si cu duhovnicul. El te cunoaste, stie la ce nivel duhovnicesc esti, cunoaste ce iti este mai potrivit in acele momeste pt MANTUIREA noastra, pt ca el asta urmareste, chiar daca noi nu intelegem de multe ori sfaturile si canoanele date. Este bine sa ne rugam pt. duhovnic, sa-i puna Dumnezeu cuvintele potrivite pt. mantuirea noastra. "Doamne, lumineaza mintea si cugetul duhovnicului meu. Pazeste-l, miluieste-l, binecuvanteaza-l, fereste-l de ispite, da-i sanatate si pune in gura lui cuvinte mantuitoare pt. sufletul meu, ca ascultandu-l pe dansul, pe tine sa te ascult. Amin".

Ascultare de duhovnic
 

Pe langa cele spuse de Cristina, as adauga faptul ca duhovnicul este cel caruia Dumnezeu ne incredinteaza pe fiecare pentru a inainta pe calea spre mantuire. Fara povatuitor este foarte usor sa te ratacesti si sa cazi in ispite grele. In plus, ascultarea fata de duhovnic implica smerenie si dragoste, ceea ce este foarte placut lui Dumnezeu, de fapt fara smerenie nu ne putem mantui. Asa ca ne e de mare folos sa ascultam sfaturile duhovnicului si daca ramanem in ascultare, Dumnezeu nu ne lasa, chiar daca duhovnicul nu a dat sfatul cel mai intelept pentru o anumita situatie. In schimb, atunci cand mergem la duhovnic fara sa avem intentia de a asculta sfaturile sale (doar asa, pentru "conversatie") si facem numai dupa mintea noastra nepriceputa in cele duhovnicesti, sigur ne ratacim. Experienta si mai ales HARUL parintelui este de mare folos pentru ucenic.

Si eu mi-am pus aceasta intrebare...
Oare toti duhovnicii au avut duhovnic atunci cand au luat hotarararea de a deveni preoti si mai tarziu duhovnici...sau unii au fost de fapt apti sa hotarasca ce cale sa aleaga in viata?
Daca un crestin ortodox ( practic deja un statut care ar trebui sa ii ofere o coloana vertebrala anume) ii cere opinia duhovnicului in toate etapele importante din viata lui ( de fapt ale oamenilor in general) si il intreaba " Parinte, sa ma casatoresc sau sa intru in monahism? Parinte sa raman in tara sau sa plec in strainatate? Parinte sa ma casatoresc cu el/ea, sau sa ma despart? Sa devin profesor sau cosmonaut? si chiar si mai putin importante :)))" Parinte sa vand porcul sau vaca? Sa cumpar seminte de ardei sau de rosii?"....unde mai este decizia lui personala? Eu de fapt cred ca oamenii de genul asta nu vor sfaturi...ei vor raspunsuri la propriu, ei nu isi pot asuma responsabilitatea propriilor decizii.
Eu cred ca ar trebui sa fim apti sa decidem totusi si singuri...pentru ca asta e un dar de la Dumnezeu totusi.
Intrebarile mele se refera la capacitatea fiecaruia de a lua decizii..si nu la smerenia cu care primim sfaturile duhovnicului, atentie!

P.S.Eu privesc aceste situatii la o scara mult mai inferioara ca fiind asemanatoare cu calatoriile avand GPS. Odata ce cineva se obisnuieste cu GPS-ul, pur si simplu creierul i se atrofiaza ( daca permitem acest lucru evident :))))...el isi pierde practic abilitatea de orientare in spatiu si in concluzie nu mai gandeste....se lasa pur si simplu in baza traseului gasit de GPS.
Dumnezeu in cazurile astea pe cine incununeaza cu Mantuirea, pe omul care de fiecare data cand trebuia sa cumpere o pereche de sosete fuge la Duhovnic ( fiind deci un credincios smerit fara nici o indoiala) sau pe duhovnic? Eu nu cred ca Mantuirea o castigam doar pentru simplul fapt ca suntem smeriti...dar cu siguranta o castigam pentru faptul ca facem eforturi de a ne autodisciplina in vederea ei...eu aici vad diferenta, intre autodeterminare + sfatul duhovnicului si nicidecum numai datorita lui. Cererea " sfatului " la orice pas duhovnicului, nu e cumva calea cea mai usoara?

Imi pare rau ca trebuie sa spun, dar duhovnicii mei m-au lasat balta exact cand imi era lumea mai draga, cum se spune, nu prea au fost capabili sa-mi dea un sfat imbucurator, chiar pe plan duhovnicesc, insa, atunci cand am facut un pacat au fost primii care m-au aratat cu degetul....
Acum stiu ca si duhovnicii sunt oameni, nu trebuie sa-i innaltam chiar atat, astfel decaderea v-a fi pe masura cand ne vom confrunta cu nepasarea, cu incapacitatea acestora de-a ajuta sau cu " instinctele din ei ", de ce nu...duhovnicii sunt doar oameni, niste confesori, intermediari spirituali. noi insa avem propria personalitate si etica ce trebuie sa o constientizam si in afara relatiei cu duhovnicul. Este bun duhovnicul, dar nu trebuie uitat faptul ca este si OM.

raspuns
 

Buna!
Sunt noua pe acest forum insa urmaresc de mult timp activitatea.

Parerea mea este ca atunci cand ai de luat decizii importante in viata sa ii ceri si sfatul duhovnicului.
@ory: inseamna ca nu ai gasit duhovnicul potrivit.
Nu trebuie sa ii consideram niste "mici papi" dar nici sa ii cautam doar cand avem probleme grave sau doar pentru spovedanie.
Toti duhovnicii au si ei la randul lor duhovnici fiindca si ei sunt oameni si au pacate. Insa ei au din mai marii bisericii, episcopi, arhiepiscopi, etc.
Ei acum nu trebuie sa exageram, sa ii intrebam daca sa cumparam ardei sau rosii. Dar in probleme de nivel moral si spiritual sunt mai indicati sa ne dea sfaturi. Sa nu uitam totusi ca in ei este Duhul Sfant.
In concluzie (de parca ar fi fost eseu) duhovnicul ar trebui sa aiba un rol destul de important in viata noastra. Ei pe langa faptul ca au experienta vietii il au pe Dumnezeu prezent in ei. ei se roaga pentru noi sa ne fie iertate pacatele si sa ne aduca Dumnezeu pe drumul cel drept.


Doamne ajuta!

Imi pare rau pentru experienta ta, dar preoti deosebiti exista , numai ca trebuie sa avem rabdare sa ii gasim.
Eu cunosc preoti duhovnici cu totul si cu totul deosebiti...preoti care imi iau indoielile care apar inevitabil in viata noastra, cu vorba ;). Cunosc foarte multi preoti de o delicatete si grija pentru sufletele mirenilor extraordinara.
Acum problema mea nu e legata de importanta duhovnicului in viata crestinului ( ca pe asta o stiu...nu e nevoie sa citesc citate cat nisipul pe plaja)...ci cata pondere au sfaturile lor in factorul de decizie personal.
Eu cand am nevoie de sfaturi si binecuvantari ( ca tot omul de altfel)... nu ma duc la parinte intrebandu-l " Parinte ce ziceti, oare sa merg cu avionul, sau cu caruta?" . Mie imi este foarte frica de calatoriile cu avionul, insa creierul meu nu se duce ca o placinta sa il intrebe pa parinte daca sa merg sau nu, ci mai mult sa imi dea o binecuvantare pentru linistea sufletului meu... dar asta dupa ce creierul meu si-a indeplinit functia, a gandit, a ales, a filtrat ceva saracu'.Faptul ca sunt crestin ortodox ma face sa constientizez deja in linii mari ce e pacat si ce nu.
Cu siguranta am nevoie de sfaturi, insa nicidecum eu sa vin cu intrebari grila ( ca sa nu para ca sunt ortodox chiar degeaba) si sa astept raspunsul cu un singur item dat de parintele, in timp ce eu stau cu ochii in soare, sau asteptand ca un mic copist sa aflu raspunsul de la Duhovnic ...de ce sa mai fie nevoie sa gandesc?!! :)))).

Ai foarte multa dreptate...dar eu chiar vorbesc de oameni care cum prind un preot intreaba " Parinte spuneti-mi ce sa fac, sa ma casatoresc sau sa intru in mohahism?" Cum ti se pare...in opinia mea oamenii astia chiar nu cer sfaturi, ei vor sa li se spuna ce sa faca. Cum e posibil sa nu incerci sa vezi si sa simti daca esti facut pentru monahism sau pentru casatorie?

Mergem la duhovnic pentru probleme esentiale, nu ma duc la el sa-l intreb de unde ar fi mai potrivit sa-mi cumpar painea, ce sapun sa folosesc, ...

Am intalnit un articol pe acest site care vorbeste de incetarea ascultarii - scoate in evidenta o alta tema majora: tot timpul trebuie sa implinesc cuvintele duhovnicului?

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/96675-cand-inceteaza-ascultarea

Ce facem noi personal ca oameni care avem in noi constiinta data de Dumnezeu pentru Mantuirea noastra? Mi se pare ca unii o dau repede pe " smerenie, ascultare, nu suntem vrednici...etc" si gata....nimic, pauza, nici o decizie personala, toate sunt catalogate drept probleme esentiale, duhovnicul ne spune in fiecare zi " Fa aia, nu fa aia!"...simplu ca buna ziua. Dar noi...pentru ce ne-ar putea rasplati pe noi Dumnezeu, pentru faptul ca stam si asteptam cumintei raspunsul?