Masa corporală in Post
 

Câte kilograme aţi slăbit în medie în Postul Paştelui 49 de zile ?

Am auzit și eu asta, zis mai în glumă, că dacă te lepezi de tine, ar trebui să se vadă și pe cântar. Eu nici n-am cântar deci nu știu.

Am vazut ca si unii calugari slabeau in postul Paştelui.

Cu post negru, da, posibil.

Eu n-am slabit.

Probabil că tu eşti deja la greutatea optima sau foarte aproape şi e greu să mai dai jos.

Eu am slăbit în Postul acesta, încă nu e gata, mai sunt 2 zile crâncene, ajunare sau o masă pe zi.

A doua întrebare e ce să facem să nu explodeze iarăşi în sus, eu unul aş face o masă săracă şi de Paşti, adică sportivii care n-au voie să ia la cântar nu cred că se joacă cu masa de Paşti şi de Crăciun.

Masa musculara o dai jos, la fel si eu, dar recent m-am reapucat de sala. Nici nu ai idee, abia de ridic 10 kg :)))) Da se reface repede, masa pana la nivelul mediu.

În ajunare am dat jos aprox. 4kg, dar în prima zi mielu' mi le-a recuperat.

Tot e bine, că măcar nu te-ai îngrăşat, dar ai făcut sport, nu ai cum să dai mai mult de 1kg într-o zi în care nu mănânci dar nici nu faci activitate fizică.

E foarte trist sa vezi cum unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, au ramas cu mieii oilor pe care-i manca de Pasti ca lupii inchipuindu-si ca-L manca pe Domnul Hristos-Cuvantul sarbatorind prin neprimirea Cuvantului exact asa ca iudeii si ca arabii, defapt ca toti paganii si antihristii satei care postesc doar ca sa se indoape de sarbatori k lumea, distrandu-se in lux si comoditati, in vacante bahice in natura, batjocurindu-se intre ei, barbati cu fetze rase si femei tunse si imbracate ca baietii atunci cand nu sunt dezgolite aratandu-si formele ca fotomodelele si gigalaii vrand sa se starneasca in petrecerile dansante, sa-si doreasca fericirea plinirii poftelor, asa ca toti tinerii pierduti care petrec prin baruri si cluburi destrabalandu-se si ravnind usuratatea si inselaciunile intre ei, tradarile si toate trufiile si indraznelile arogante ale pilitilor si privilegiatilor de bani gata ca si cum nebunia asta descatusata, le-ar da timp si i-ar mantui.

De Paste crestinul ortodox trebuia sa mance Mielul Domnului, Euharistia si Cuvantul, si nicidecum oua rosii si mieii oilor, drob si cozonaci, asa ca lupii si ca dihorii nesatiosi. Deci la capitolul asta, al felului in care sarbatorim Pastele suntm varza, lup si capra, nestiind sa rezolvam problema fatala nici pana azi, adica cum oare sa facem sa le trecem Iordanul fara ca sa se mance intre ele, inima, creierul si sufletul. In loc de sfinte sarbatori traite in nevinovatie aducem jertfe polftelor si placerilor trupesti pacatoase impreuna cu femeia si tembelizorul, cu laptopul si telefonul conectat la net, adica petrecem putorind impreuna cu duhurile necurate si vulpasarea baradisului cea plina de viclenie care-l smulge pe oricine din Cer cu cat e mai tanara si naiva vrand ea sa se alinte si sa fie, cica, iubita... ca actrita si vedeta de lux.

Mai mult, azi traim bucuriile tradarii si vicleniei, bucuriile scorpiei, care isi ucide masculul baalfa dupa ce l-a stors de bani si de icre ca sa se impreuneze cu toata haita de scorpioni, deci in chinurile postului si rugaciunii ajungem sa ne lepadam de Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, procedand pe sfinvers decat mucenicii care in caz de prigoana leapada lumea-lumii cu viata cu tot daca e nevoie pentru Hristos, pe cand unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, in frica si furia plina de greseli starnita de foame si de sete, aleg sa se mantuie pentru comoditati asa ca scorpia prin zadarnica reintoarcere in labordelatorie dupa ce-si ucide iubirea si fidelitatea fata de Dumnezeu si de sotul ei.

Zadarnic veti strica perpetuu acest Templu, insistand sa mintiti si sa nu vreti sa credeti, caci Cuvantul va invia mereu!

Degeaba in post ati atins foamea fiindca mandria asta e o diversiune, v-a pacalit diavolul amagitor care a pus accentul pe foame vrand sa uitati de sete, caci nu numai foamea ci mai ales setea trebuia sa o atingeti in rugaciuni ca sa aveti astfel motiv sa cereti la Dumnezeu prin Domnul Iisus de lucru mantuitor si hranitor in implinire.

Daca nu se respecta deci acest mod simplu de indreptare, rugaciune, foame, sete, primit si luat de lucru cu ascultare si binecuvantare, hranire fara saturarea poftelor si betiilor si tot asa mereu atunci n-ai cum sa te indrepti la fire, la suflet si trupul se strica tot mai mult... Fericiti cei insetosati de dreptate fiindca ei simtind setea merg si cer de lucru si se vor satura implinind lucrul cel duhovnicesc rabdand setea pana la sfarsit.

Nu e suficient deci doar sa ne vedem pacatele si sa le marturisim in Posturi ci e nevoie sa si urmam pe Hristos... cu viata, cu portul, cu comportamentul, cu rugaciunea, cu postul, cu setea, cu mancarea fara pacate, cu smerenia si umilinta plina de rabdare, cu harnicia... daca vrem sa credem cu adevarat ca ne-am pocait si ne-am folosit de post.

Am impresia ca suntem la fel ca paganii, postim peste zi sau pe termen indelungat doar ca sa ne starnim foamea si poftele de mancat si de baut, sa avem aplomb si putere de absorbtie crescuta si apoi de sarbatori in mod ”traditional” ne satisfacem la maxim aceasta forma de sport extrem de tip vidanje-ventilator creindu-ne impresia iluzorie ca devenim mai sanatosi si credinciosi. Tzeapa, ne stricam tot mai mult si sufletul si trupul pierzandu-ne credinta si cazand in trufie caci organismul sanatos e facut astfel incat sa vrei sa bei apa doar atunci cand ti-ai sfarsit lucrul duhovnicesc inceput atunci cand ti s-a facut sete, sete pentru care ai mers sa ceri de lucru rabdand toata nemultumirea, caraila si dorinta de ”dreptate” justitiara pana la finalizare.

Daca Domnului i s-a facut foame in pustiul Carantaniei, iata ca i s-a facut sete abea pe Cruce, smerindu-se ca nimeni altul si marturisind ca iata, abea atunci isi incepe lucrul strigand ”Mi-e sete”... si astfel sfarsind lucrarea Tatalui de restaurare a omului a aratat ca defapt abea atunci o incepea... Mantuirea si Invierea. Smerenie Tata si nicidecum laudarosenie, semetie si inaltare de sine!

Trebuie sa stam calmi fratioare. Chiar nu-i treaba noastra sa-i judecam pe cei amintiti de tine(are cine!), ca doar si ei sunt vecinii tai pe care trebuie sa-i iubim, nu din PORUNCA ci din simtire sincera in inima, simtire care vine din smerenia izvorata din umilinte repetate si acceptate ca fiind necesare. Fara sa fii umilit nu capeti smerenie adevarata ci doar imaginara, inchipuita, cizelata, actoriceasca-rubinie:) care-i egala cu zero.

Mereu imi amintesc de Lot, care fiind inconjurat, vorba aia 24/7 de poporul Sodomei care se legau zilnic de el si de familia lui pentru a se balacari si impreuna cu ei, tot a continuat sa-i considere vecini in timp ce Avraam a stat in fata lui Dumnezeu cu indrazneala sa negocieze salvarea Sodomei pina la ultimul grup de oameni.