Pact cu diavolul
 

Se spune ca multe vedete si-au vandut sufletul diavolului in schimbul succesului pe care l-au avut sau il au pana in momentul de fata, vedete precum Robert Johnson sau, una mai contemporana, "Lady Gaga". Este posibil acest lucru ? Daca da, exista un proces anume, un ritual ? Indeplinirea dorintelor este garantata ? Care sunt consecintele acestui fapt ? Exista vreo cale de intoarcere odata ce "semnezi contractul" ? Am realizat ca de 5-10 ani obisnuiesc sa spun cate o rugaciune in fiecare seara iar de 2 ani il rog in continuu pe Dumnezeu sa-mi indeplineasca o dorinta (nu una extravaganta, ci de factura medicala chiar) si nu se intampla nimic. Ba mai mult, cand soarta pare a fi de partea mea, intervine vreo problema si lipsit de speranta, sunt nevoit sa o iau din nou de la zero, mi s-a intamplat de atatea ori. E ca si cum Dumnezeu pur si simplu nu vrea sa ma ajute in acest caz. Binenteles, nu sunt un crestin model, am si eu pacatele mele.
Nu spun ca a cere ajutor diavolului este o solutie dar, in astfel de momente, cand totul se intoarce impotriva ta, e greu sa rezisti ispitei iar cand te gandesti la Dumnezeu si la sutele de strigate de ajutor efectiv ignorate, parca nu iti mai vine sa te rogi.

Crezi că Dumnezeu este un soi de duh al lămpii, gata să-ți împlinească dorințele? Vrei ca Dumnezeu să-ți urmeze ție, sau vrei ca tu să-I urmezi lui Dumnezeu?

Diavolul ar putea mai ușor să-ți dea impresia că-ți slujește, într-adevăr. Poți să-ți vinzi sulfetul, ca și Faust; este real. Dar nu ți-l vei mai lua înapoi.

Binenteles, nu m-am exprimat cum trebuie. Nu e tocmai o dorinta ci mai degraba o necesitate (de ordin medical dupa cum am mai spus). Sunt sigur ca daca as lua parte la aceasta, viata mea si a celor din jurul meu ar fi mult mai buna DECI, de ce nu se-ntampla ? De ce cand totul pare a fi ok, se produce o intorsatura cu totul imprevizibila care distruge absolut tot. Nu inteleg de ce Dumnezeu ar fi impotriva acestui lucru din moment ce este un lucru bun si inocent, de care am foarte mare nevoie. De ce spun impotriva ? Din cauza intorsaturii care are loc de fiecare data, pur si simplu asta imi da de inteles.

Viața noastră nu-i a noastră; e a Lui, pentru că El ne-a dat-o. Și dacă ne-a dat-o, ne dă și o chemare; nu noi decidem ce e mai bine de făcut cu viața noastră. Dorințele noastre stau de multe ori împotriva voii lui Dumnezeu.

Bine este să fim într-o stare de ascultare, de receptivitate față de Dumnezeu, ca să înțelegem ce vrea cu noi. Ascultarea aceasta înseamnă o relație vie cu El, un dialog, adică rugăciune. Dar nici să ne rugăm nu știm. De aceea ne arată Mântuitorul însuși cum trebuie să ne rugăm, lăsându-ne ca model Tatăl nostru, care începe cu „Facă-se voia Ta”.

Nu e rău să ne rugăm pentru sănătate, pentru că de multe ori astfel de rugăciuni au fost ascultate și mulți s-au vindecat. Atunci, însă, când nu primim aceasta, înseamnă că mai de folos ne este boala decât sănătatea și că trebuie să o primim și pe ea tot ca pe un dar. Boala poate însemna, dacă este purtată cu răbdare, cu supunere, fără revoltă, o biruire a trupului, a dorințelor trupești și sufletești, o omorâre a egoismului, pentru a lăsa loc duhului să crească în noi, pentru a face loc harului pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască.

Ceea ce lipsește vieții noastre în cel mai înalt grad este tocmai harul. Fără el putem fi nefericiți măcar că nu ne-ar lipsi nimic - nici sănătate, nici avere; iar cu el suntem fericiți în pofida tuturor lipsurilor pe care le-am putea avea.

Dar daca boala te face inevitabil mai rau, mai complexat, incepi sa dispretuiesti oamenii, sa iti pierzi increderea in sine ? Binenteles, nu exclud eventualele beneficii ale acesteia.

Suferința e, într-adevăr, o piatră de încercare. E un examen uneori teribil prin care trebuie să trecem. Și așa este, prin această încercare unii devin mai răi iar alții devin mai buni. Unii se umplu de ură, de răutate, alții se detașează de ei înșiși și se apropie de Dumnezeu. E ceea ce s-a întâmplat în secolul trecut și în închisorile comuniste, unde unii L-au cunoscut pe Dumnezeu, simțindu-L aproape, pe când alții n-au putut face față grelelor încercări și au căzut, au făcut compromisuri, s-au înrăit... și-au pierdut sufletele.

Nu putem duce singuri suferința, asta-i sigur. Dacă ne desprindem de Dumnezeu în suferință sigur vom cădea. Când te doare ceva e absolut necesar să te rogi ca Domnul să te ajute să poți răbda. Și te va ajuta, până vei ieși la liman.

Toate sunt incercari ale statorniciei tale incredinta fata de Mantuitorul. Eu personal in momentul in care intampin greutati ma gandesc la drepul Iov prin cate a trecut si nu a cartit impotriva Domnului. Sper sa treci cu bine de toate si multa rabdare!

Dumnezeu stie de ce nu indeplineste cererile noastre.
V-ati gandit vreodata ca aveti acea problema cu ingaduinta lui Dumnezeu pentru a ispasi anumite pacate sau pentru a va smeri mai mult. Sunt destule motive din care ne poate veni suferinta.
Va recomand sa cititi "Cararea Imparatiei" de pr Arsenie Boca.
Apropo de pr Arsenie, zicea asa:"Omul se roaga la Dumnezeu sa il ajute, iar Dumnezeu se roaga de om sa se lase de pacate. Socotiti cine de cine trebuie sa asculte mai intai"
Daca vom primi suferinta cu rabdare si cu multumire lucrurile s-ar schimba. Mai bine sa ne rugam sa ne dea Dumnezeu rabdare. Asa vom dobandi pacea interioara. Doamne ajuta!

Ai nevoie de susținere, e clar. E greu să treci singur prin suferințe, prin boală. Trebuie să te rogi, dar și mai bine este dacă se mai roagă cineva cu tine. Ai nevoie de o legătură mai strânsă cu Biserica și de spovedanie, mai ales dacă suferința iscă în tine gânduri și simțăminte rele. Curăță-te, scapă de ele, aruncă-le cât mai rapid. Un suflet curat se deschide harului și va avea putere să ajute și trupul să-și ducă crucea.

Dacă vrei să ne rugăm și noi pentru tine, spune-ne numele de botez.

Din pacate iti alina doar durerea, nu si boala iar la un moment dat te vei intalni din noi cu suferinta cauza de boala respectiva. In fine, incep sa accept situatia vazand ca nu primesc niciun fel de ajutor divin si chiar incepe sa-mi placa sa fiu rau, fiind constient ca ma indepartez de Dumnezeu si totusi, fiind total nepasator (doar nici Lui nu-i pasa de problema mea, cam asta vad eu).