Feedback-ul divin
 

Doamne ajuta!

Cum stim daca suntem "pe cale"? Daca am pus bun inceput deja?
Citeam intr-una din cartile despre parintele Paisie Aghioritul despre "prajiturile si placintele din cofetaria lui Dumnezeu". Cum putem interpreta (la modul cat de cat concret) aceste metafore?
In alte carti se pomeneste despre cei care apuca sa "guste" din minunile interzise omului cazut / nepocait insa nu doresc sa vorbeasca despre acestea de teama pacatului mandriei.
Plus ca despre anumiti traitori intru Hristos necanonizati se spune ca s-au mantuit cu siguranta. Ce ne da noua aceasta certitudine?

Eu cred ca trebuie sa cerem lui Dumnezeu sa punem inceput bun mereu! In momentul in care consideram ca suntem pe calea cea buna putem sa ne mandrim. Iar atunci cand esti pe calea buna niciodata nu te consideri multumit cu ce faci si te straduiesti sa fii cat mai aproape de Dumnezeu renuntand la sine si la toate cele materiale. Ferirea de pacate ne duce pe drumul cel bun(parerea mea).

Deoarece 'inceputul bun' este chiar pocainta,cunoasterea pacatoseniei profunde in care traim clipa de clipa,atunci devine imposibil sa ne oprim vreun pic din acest drum si sa zicem:"Totusi,sunt pe cale cea buna ".
Atunci pocainta nu ar mai fi reala si adanca,daca nu simtitm cu adevarat,marimea fara sfarsit a pacatelor noastre

Cand faci ceva si vezi ca pe masura ce faci, ai mai multa putere, bucuri mai multi oameni, e semn ca Dumnezeu iti raspunde.

... dar totusi se spune ca necazurile sunt masura dragostei pe care ti-o nutreste Dumnezeu (vezi relatarea cu femeia care se plangea ca de 7 ani ii merg toate bine, semn ca Dumnezeu se indepartase de ea).
Imi cer iertare, nu incerc sa fiu Gica-Contra, vreau doar sa-mi lamuresc / clarific gandurile din cap.
Doamne-ajuta!

" Sa ne ferim capul de frig si de prostie " ( Arsenie Boca ):76:

Si necazurile, dar si bucuriile si puterile. Cred ca Costel se referea la puterea de arazbate si necazurile si la bucuria pe are o putem simti chiar traind lucruri grele.
Cred ca ne putem da seama daca suntem pe o cale buna daca nu stagnam; si daca ne punem mereu intrebarea asta. Daca suntem prea siguri de noi probabil nu suntem pe calea cea buna.

Ce inseamna feedback ? Da feedback divin ?

Daca vorbim despre acelasi om
 

adica despre Cuviosul Paisie Aghioritul>va recomand ,,Mica Filocalie".Veti gasi raspunsuri interesante(din mai multe perspective) la intrebareab dvs.
http://www.librariasophia.ro/carti-m....-so-3564.html

Inseamna sa primesti confirmari de la Dumnezeu ca totul este ok, si esti pe un drum bun al schimbarii si/sau al vindecarii fiintei tale.

Pina acum 2000 de ani, a primi ok-ul Imparatului Ceresc insemna ceva logic cu existenta noastra paminteana...tradus si interpretat prin bunastare, puradei cit cuprinde, oi, capre fara numar, oaze cu apa dulce, cadine dansatoare, case si bijuterii, sclavi...

Mai nou insa, s-a produs un fenomen foarte bizar si BRUSC nici o bucurie sau mingiiere nu mai reprezinta un semn ca Dumnezeu ne iubeste ci dinpotriva, ca s-a indepartat de noi( ceva la care multi stam si ne scarpinam pe cap CUM VINE ASTA?).
Mai mult, dintr-un motiv de neinteles, am inceput sa consideram ca suntem NEVREDNICI sa mai fim luati in consideratie deoarece INCONTINUU PACATUIM...si nu reusim sa punem inceput bun, sau sa facem ceva bun, insa paradoxal, DE FAPT NU PACATUIM si facem multe lucruri bune insa , lucru foarte ciudat ----> interpretam COMPLET invers.

Poate reuseste careva sa ne elucideze aceasta bizarerie care se tot perpetueaza la noi ortodocsii!