Despre pateric
 

Despre mireni in Patericul egiptean
 

Una dintre cele mai impresionante povestiri este asta:

"Doi din parinti s-au rugat lui Dumnezeu, ca sa-i incredinteze pe ei, la care masura au ajuns. Si le-au venit lor glas zicand : in cutare sat al Egiptului este un mirean anume Evharist si femeia lui se numeste Maria. Inca nu ati venit voi la masurile acestora. Si sculandu-se cei doi batrani, au mers in satul acela si intreband, au aflat chilia lui si pe femeia lui si i-au zis ei : unde este barbatul tau ? Iar ea a zis : pastor este si paste oile. Si i-a bagat pe ei in chilie. Iar dupa ce s-a facut seara, a venit Evharist cu oile si vazand pe batrani, le-a gatit lor masa si a adus apa sa le spele picioarele lor. Si i-au zis lui batranii : nu vom gusta ceva, de nu ne vei vesti noua lucrarea ta. Si Evharist cu smerenie a zis : eu sunt pastor si aceasta este femeia mea. Iar batranii au statut rugandu-l pe el si nu a vrut el sa le spuna. Si au zis lui batranii : Dumnezeu ne-a trimis pe noi la tine. Iar cum a auzit cuvantul acesta s-a temut si a zis lor : iata oile acestea le avem de la parintii nostri si orice spor va da Domnul sa dobandim dintransele, facem in trei parti: o parte saracilor si o parte pentru iubirea si primirea de straini si a treia parte pentru trebuinta noastra. Si de cand am luat pe femeia mea, nu m-am spurcat nici eu, nici ea, ci fecioara este si fiecare din noi deosebi se culca, iar noaptea purtam saci si ziua hainele noastre. Pana acum nimeni din oameni acestea nu le-a stiut. Si auzind s-au minunat si s-au dus slavind pe Dumnezeu."

un calugar si un mirean
 

De cele mai multe ori, mireanul ramane anonim. Sa incepem totusi cu o intimplare in care mireanului i se spune numele, iar calugarului nu.

Se spune ca un calugar traia de patruzeci de ani in pustiul Iordanului. In tot acest timp el nu a intilnit alt om, ci a trait gol, alaturi de fiarele salbatice, ca pastor. Intr-o zi, intreaba pe Dumnezeu: "Arata-mi pe unul asemenea mie" si mare ii este mirarea, caci i se raspunde: "Pe imparatul Teodosie". Auzind acestea, batrinul isi spune trist: "Mi-am petrecut toti acesti ani in pustiu, ars de fierbinteala zilei, gol in frigul noptii, fara sa vad chip omenesc. De patruzeci de ani nu am mincat piine, ci am flaminzit si am insetat, petrecindu-mi noptile sub cerul liber. Iar dupa atitea lipsuri si nevointe sunt pus deopotriva cu cineva care traieste in lume, are femeie si petrece in lux".

Asa ca isi imbraca rasa si pleaca in Constantinopol. Teodosie il primi cu bunatate si cu respect pentru ca "era un mare prieten al calugarilor". Batrinul il intreba pe imparat cu vietuieste. La inceput Teodosie este sovaielnic, marturisind ca este un om lumesc si un pacatos, fara sa se poata compara in vreun fel cu marii nevoitori Antonie, Macarie sau Pahomie. In cele din urma, Teodosie ii marturiseste: "Am imparatit treizeci si noua de ani si de treizeci de ani port o camasa de par sub purpura imperiala". "Asta nu inseamna nimic", spuse batrinul. "De treizeci si doi de ani", continua imparatul, "nu m-am culcat alaturi de sotia mea, ci am trait in curatie". "Asta nu-i nimic", spuse iarasi batrinul. Apoi imparatul ii spuse cum posteste si nu se spala degraba. "Asta nu inseamna nimic", zise din nou batrinul.

Dupa ce i-a dezvaluit tainele nevointelor sale, Teodosie ii arata cum face milostenie, cum ii ajuta pe cei nedreptatiti si ocroteste vaduvele si orfanii, cum cerceteaza in fiecare noapte strazile si inchisorile si da bani celor aflati in nevoi; cum spala ranile bolnavilor si madularele uscate ale slabanogilor cu miinile lui. "Toate acestea sunt bune si demne de admiratie", spuse batrinul, "dar ele nu inseamna nimic in comparatie cu nevointele noastre".

In sfirsit, imparatul ii arata cum in timpul curselor de pe hipodrom sta in loja sa imperiala, incoronat si invesmintat in purpura, copiind manuscrise fara sa dea atentie la cele ce se intimpla in jurul sau. Cind multimile il aclama si ii cinta laude, el nu ingaduie inimii sa se umple de mindrie, ci continua sa scrie fara sa-si ridice macar ochii. Batrinul este impresionat. "Fii binecuvintat, fiul meu!", striga el. "Eu nu am ajuns la aceasta virtute. Dar roaga-te lui Dumnezeu pentru mine". Teodosie cere si el binecuvintarea calugarului si pleaca.

Ce inseamna dragostea si jertfa adevarata pentru aproapele:

Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au desparut unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis : sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre. Acesta a zis : eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ? El a oftat si i-a spus, zicand : eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis : frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.

Este minunat faptul ca Patericul nu este o relicva, ci este o carte ce se scrie continuu in Biserica. Pe langa acele apoftegme ale parintilor pustiului egiptean, s-au adaugat, si se vor adauga acestuia, experientele duhovnicesti ale monahilor din alte asezaminte monahale si din alte timpuri.