Forum Crestin Ortodox - legat de post

Hai să vă învăț câteva reguli:

1.Regula este Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. (păr. Sofronie Saharov)

2.Astăzi să tai din mîncare (și din aluaturi și din lichide și din fructe) și din voirea ta pentru ca să mănânci mai puțin azi decât ieri și să mulțumești mai mult Lui Dumnezeu decât îngâmfării tale. Adică să mulțumească și mădularele tale pentru mâncare Lui Dumnezeu și nu să se îngâmfe ele că iată prin puterea poftei lor au ajuns sătule.

3.Postul înseamnă nimic, nimic, nimic, la care se adaugă răbdări prăjite în ulei închins pe jăratec cu vizionarea concasorului în care vei fi strivit și tercit ca muștele după ce ai fost pictat prin ardere cu aparatul de sudură... așa fel încât să te împrietenești și să te iubești cu fratele tău foamea și cu sora ta moartea, căci numai ei te ajută pe drumul cel greu spre Dumnezeu.

4.Scopul postului este dobândirea CREDINȚEI care nu se laudă cu ale sale și păstrează TAINA lucrării binelui și pe de altă parte se păzește de osândirea, mustrarea fraților, călcarea conștiinței, călcarea înțelepciunii fraților, adică se păzește de a judeca pe cineva pentru ceea ce vede sau aude ca nu cumva să cadă în bănuileli și curâiuzități ale goliciunilor. Scopul nu scuză mijlocele, deci lenea duhovnicească ce vine din deznădejde și minciunile cu care maimuța se autoimită și își zice una-alta așa ca între savanți, savanți obosiți, nu trebuie să schimbe REGULA ca să intre în tradiția bătrânilor „înțelepți”. Deci scopul este ieșirea din mândrie care înseamnă ieșirea din necurăție care înseamnă ieșirea din furt de la Dumnezeu, care înseamnă ieșirea din NEASCULTARE, căci neascultarea înseamnă abandonul dragostei curate pentru credința în ispite și vise și planuri deșarte și foarte scurte plinite la loc îndărătnic cu iluzia că nu te vede Dumnezeu.

5.Aripile rugăciunii sunt postul ascuns și milostenia ascunsă; fără ele inima ta nu se poate înălța spre smerenia Lui Dumnezeu de unde vine binecuvântarea.

6.Iadul înseamnă IA de la Dumnezeu, și ascunde în prosop, apără apoi cu înverșunare și dăvino tot mai îndărătnic și obraznic exact ca un drac împielițat... De ce? Pentru că-și apără ceea ce a furat de la Dumnezeu și a ascuns în prosopaș... deobicei sunt multe lucruri furate și ascunse acolo: fecioarele, căciula sau înțelepciunea.

7.Postul este curățenie, este curăție, deoarece Adam și Eva când a furat OMUL au murit duhovnicește căci au pierdut Credința și s-au și spurcat până peste cap; deci ca să dobândești Credința este imperios necesar ca să redobândești curățenia trupească: a limbii, a buzelor, a ochiului, a înghițirii, a esofagului și stomacului, a timpanului, a viselor, a poziției tale față de aproapele și față de Dumnezeu, deci trebuie să-ți faci trupul un sicriu al legii, un chivot de lemn uscat exact ca smochinul care s-a uscat, deci să nu mai faci umbră pământului ispitind pe alții cu lenea ta.

8.Postul mai înseamnă să nu dai lecții la nimeni, căci nu este mai mare tragedie decât să existe creștini care sunt învățători trufași smeriți dar au mii de pete de păcură pe hăinuță și ei nici măcar nu practică ceea ce învață pe alții din belșug dar iată-i că le știu pe toate așa ca mine mai bine ca oricine. Deci postul însemnă să nu cumva să vrei să facă altul, ci dacă voiești i-ați crucea ta!

9.După ceaslovul de post sau după ziua de post vine nebunia de pe urmă, când omul fură slava lui Dumnezeu și își arogă meritele. Începe deci să pismuiască pe alții pentru întietate înaintea lui Dumnezeu apărându-și „înțelepciunea” și desfrânarea... și iată în loc să te alegi cu ceva cauți să placi oamenilor risipindu-ți toată roada dragostei dintre Dumnezeu și oamni căci ai căutat să iei plata fățarnicuilor și nebunilor... Deci trebuie să-ți păzești gândul și simțirea inimii și vorba maimuței savante ca să nu te arunce în deznădeșde după ce te-ai mândrit ca boierul cel leneș.

10.După mai multe posturi apare ațipeala sufletului care se învoiește cu orice păcat și răutate ca să cunoască... ce să cunoască? Păi să cunoască ceea ce e interesată gLumea... și devine un cercetător științific și în loc să slujească lui Dumnezeu, deja slujește diavolului gLumii și începe și scrie cărți și dă sfaturi și se scrie el în cărțile de istorie.

11. Timpul postului există, e viu, e veșnic, pe când timpul cât nu ai postit devine istorie, deci o înșelare, o mortăciune despre care vorbesc savanții. Timpul acela nu mai există căci nu este în Dumnezeu, dar există în mințile unor oameni rătăciți și în tot felul de cărți inutile. Când asculți există timp căci l-ai făcut viu și veșnic, când nu asculți de sfatul cel bun care vine de la Dumnezeu ai pierdut tot timpul, l-ai transformat în istorie adică în ispită pentru alții.

12. Postul înseamnă ca orice orice ai face, lucrarea Duhovnicească să fie mai mare, mai bună, mai traincă, mai multă și mai adâncă decât toată lucrarea omenească și să fie și Tainică, așa de tainică încât nimeni să nu te ia în seamă, nici măcar tu însuți, mai ales tu însuți ci să te ocărească din tot felul de minciuni și tu să nu te superi ci să te bucuri tot tainic. Iar lucrarea Duhovnicească este a nădăjdui în Dragostea Lui Dumnezeu împreună cu frații așteptând cu smerenie plinirea vremii.

13. Cel mai important este ca pe Cale, oriunde ar duce ea, tu să ți Calea cea strîmtă, deci nu ai să ajungi la rugăciunea simplă a minții care adună inima din împrăștierea printre deșertăciuni: „Doamne Iisus Hristoase, Doamne Cuvinte al Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, miluiește-mă pe mine păcătosul și ne scoate din iad...” dacă ai milă de tine în loc să ai milă de Dumnezeu, căci tu ca oriceviclean asculți de dulceața poftelor și păcatelor și pentru slava de la oameni ai să crezi că poți ceva sau ești ceva și gata... ai devenit grănicer sau păgân-duri-dur. Deci postul este atunci când nu îndrăznești să ridici ochiul din superstiție idolească în sus către Dumnezeu din necredință și curiozitate spre a vinde pe aproapele tău cu „înțelepciuni”.

14. Fără bază, fără simplificare, fără iubire are să te mănânce conștiința vicleană a iepârașului alb cu lăbuță neagră, flatându-te cu vrednicii și îndreptări de la starea ta, și tu ca fraierul ai să-l crezi, și ai să-l crezi, și ai să-l crezi, și ai să-l crezi, și ai să-l crezi, pentru gLumea bătrânilor, pentru gLumeail, ai să-l crezi pentru ca te minte și ști că minte dar ție îți place fiindcă și tu ești unhul mincinos notoriu, mitomanul viceversatil. Și săbița are să te mănânce și secera și vei fi vânturat ca pleava, căci ai ajuns ca praful de pe tobă și de pe sandale... ca praful alb ce se trage pe nas.

În concluzie, ca regulă de la sfântul Varsanufie și Ioan:

Mâine mai puțin ca azi din toate și azi mai puțin ca ieri din toate, din toate ciele, ca să poată să-ți crească Dumnezeu ceea ce iubește El la tine iar tu să mulțumești mereu pentru toate ferindu-te de păcate și de mândrie că doar ști că numai asta îți place ție să voiești ca să crești și să ai pentru zilele ciele negre atunci când cică: nu mai trebie să te ferești, că cică s-a dat liber... nu știu de unde... de la partid sau de la UE ... ori așa-i moda! Și așa apar, așa apare, așa apar ghimpii scaiului plutitor prin vânturi și ai trandafirilor și ai murului și ai zmeurișului și ai celorlalte ROZacee prin simțurile tale, ca să furi și tu apoi din roadele lor crescute prin grădinile altora.

Vorba scurtă sărăcia omului.
Dacă tăceam pilosof rămâneam.

Succces în post!