Unde este iubire, acolo este Dumnezeu
 

ubirea este una din nevoile fundamentale ale vieţii noastre, fiind viaţă, putere, comuniune pe care se sprijină toate. Daca ne lipseşte iubirea, ne lipseşte viaţa. Ea ne învaţă să ne descoperim unii pe alţii, iar viaţa demonstrează, de cele mai multe ori, că suntem încântaţi de această descoperire, care aduce multă bucurie şi pace inimii.
Prin iubire „dăruim” mereu fără să contabilizăm. Ea este viaţă şi Duh prin care se trăieşte mereu sentimentul minunii.
Orice inimă împietrită când este întâmpinată în smerenie cu glasul iubirii, cu darul Domnului se înmoaie şi pulsează iar în acordurile armoniei din partitura vieţii, venindu‑şi în fire…
E greu de definit iubirea. Ea pur şi simplu trebuie să existe fără definiţii sau formule speciale, să se manifeste fiinţial.
Celebrul filosof Seneca spunea simplu, dar adânc că „dacă vrei să fii iubit, iubeşte!”, căci ea, iubirea, aşa cum spunea Fericitul Augustin, „uneşte pe cel ce iubeşte cu cel iubit”.Iubirea este mărturie a credinţei, izvorul sănătăţii, elixirul vital al vieţii duhovniceşti, cea care acolo unde se aşează binecuvântează totul, îndulcind inima şi viaţa. Prin iubire învăţăm bucuria de a trăi şi de a rămâne în bucuria harului, căci dacă nu am dragoste nimic nu sunt. „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Cor.13, 4‑8)
Oare cum ar fi lumea dacă toţi am iubi?

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu
 

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.
Iubirea este un principiu divin ce caracterizeaza viata Sfintei Treimi.
Sfanta Treime, Unul in Trei si Trei in Unul, desi sunt Trei Persoane,
e UN singur Dumnezeu. Cum se poate aceasta. Se poate prin Iubire,
atunci cand iubesti, chiar si noi oamenii din doi devenim unul. Ea
ne face sa traim unul prin altul si unul pentru altul. Sfintenia si
desavarsirea nu inseamna respectarea unor reguli, oricat de perfecte
ar fi ele, ci tocmai aceasta impreuna jertfire prin impreuna iubire.
Cautati Iubirea si ea va conduce si la Adevar, caci Adevarul sta in
mijlocul Iubirii precum polenul in mijlocul florii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Va multumesc. Plang citindu-va randurile. Va multumesc.

Iubirea e porunca cea mai mare si singura porunca care nu se implineste din teama.

Omul nu poate trai fara iubire. El trebuie sa primesca, dar sa si ofere iubire. Insa de multe ori, refuza sa-si ofere iubirea lui Dumnezeu si celor din jurul sau, pastrand-o pentru sine.

Ce frumos spunea Sfantul Diadoh al Foticeii: "Cel ce se iubeste pe sine nu poate iubi pe Dumnezeu. Dar cel ce nu se iubeste pe sine din pricina bogatiei covarsitoare a iubirii lui Dumnezeu, Il iubeste pe Dumnezeu, fiindca unul ca acesta nu cauta niciodata slava sa, ci pe a lui Dumnezeu. Caci cel ce se iubeste pe sine cauta slava sa, iar cel ce iubeste pe Dumnezeu iubeste slava Celui ce l-a facut pe el."

Se poate sintetiza ideea in EGOISM - ALTRUISM (a dori binele pentru sine - a dori binele pentru altii).

Iubirea inseamna ALTRUISM (a dori binele pentru altii).

Daca toata lumea ar fi altruista, n-ar ramane un singur om neiubit si nerasfatat de o dragoste covarsitoare din partea intregului.

Logic, nu? Ca sa nu spuneti ca Dumnezeu nu se gaseste in ratiune :))

1) si cu care sa incepem? cu cea de sine sau de aproapele?

Am vazut ca de multe ori, cei ce se considera altruisti, cei ce se "sacrifica' pt altii din dragoste din punctul lor de vedere, o fac pt ca ei insisi se simt mai bine stiind ca si-au "agonosit" o fapta buna. este o doza mare de egoist in lucrarile altruiste!

2) Si care ar fi dovada iubirii? Uneori, chiar faptele facute din ceea ce eu inteleg ca dragoste pot sa nu "convina" primitorului. Cred ca e nevoie de multa, multa intelepcinue in facerea faptelor! Daca intentia mea a fost buna si din dragoste dar primitorul se raneste cu fapta mea, mai e primita de Dzeu???

Pareri?

Da singura raspunsurile, ca nu sunt grele.

Unde nu este iubire se pregusta iadul. Fara iubire nu poate exista nici bucurie, nici implinire, nici zambet. Nici macar lacrimi adevarate nu pot exista in afara iubirii. Pentru ca toate aceste stari sufletesti si manifestari, nu inseamna nimic daca le traiesc doar pentru mine insumi si nu prin persoana pe care o iubesc. Or, izvorul si incununarea vietii celei adevarate, este iubirea sau, mai bine spus, Dumnezeu-Iubire.

Cu cat incerc sa inteleg mai exact ce este iubirea, cu atat mai complicat devine. Eu nu stiu cum de folosim cu atata usurinta termenul "iubire", cand de fapt intelegem extrem de superficial ce reprezinta de fapt.