Da, cred ca ai dreptate in principiu: si problemele noastre de credinta, sovaielile, slabiciunile etc trebuie sa le marturisim, ca sa ne putem vindeca de ele.
Dar dupa parerea mea, nu un indreptar de spovedanie trebuie sa ne invete credinta.. Este o dovada a lipsei de cateheza in Biserica faptul ca s-a ajuns sa se scrie astfel de lucruri in aceste texte.
M-am uitat putin la inceput pe acest indreptar. Cred ca amesteca lucruri foarte bune cu pareri controversate. Nu este de loc acelasi lucru sa faci vraji (da, asta nu este un lucru contestat, a fost intotdeauna considerat pacat) si sa te tratezi cu homeopatie sau acupunctura.
S-a rasdiscutat pe alt fir despre asta: daca exista unii care cred ca sunt practici neconforme cu ortodoxia, exista alti crestin ortodocsi care nu vad nici o problema in a le practica. A pune asemenea lucru intr-un indreptar este dovada de manipumlare spirituala.
Parerea mea, desigur. Dar eu nu o scriu in vreun iundreptar.

Insasi principiul unui indreptar care ne da iluzia de a cuprinde toate pacatele posibile si in acelasi timp generalizeaza si se pierde in amanunte neimportante, in aceeasi masura, pentru toata lumea, mi se pare eronat.

:)
De aceea il prefer altor indreptare: este adaptat la modernitate.

Este adaptat in sens rau: transeaza lucruri care nu ar trebui transate.
Asta numesc eu manipulare spirituala.

Dar,sa ma ierti,ce intelegi tu prin "indreptar" ?.Eu cred ca e o carte mai mica sau mai mare,scrisa de un preot sau de cineva care crede ca poate sa ne vina in ajutor,in a ne apropia de D-zeu ...

Cand vorbim despre indreptarul de spovedanie consider ca e bine sa luam aminte si la cest punct de vedere: "Arhimandritul Atanasie Anastasiou, staretul Sfintei Manastiri a Marii Meteore, numara, intr-un indreptar de spovedanie publicat de Editura Sophia, printre alte pacate, si rationalismul. Definit ca o "exagerata incredere in gandirea logica si in judecata noastra", rationalismul "nu este o conceptie filosofica, ci o mentalitate si o practica pacatoasa. Este, in esenta, ateism cu aparenta de crestinism. Este un pacat care contravine primei porunci a credintei, a dragostei si a nadejdii in Dumnezeu. Este acea atitudine din viata care ne face sa judecam toate numai cu mica si limitata noastra minte".

Din Sf. Nicodim Aghioritul (o sa dau o vreme citate din el, ca acum sunt interesata de ce a scris el), despre Razboiul nevazut:
"Iubite frate, este asa de necesar a nu te increde in tine insuti, in acest razboi, ca fara aceasta, fii sigura ca nu numai nu vei izbuti a castiga victoria dorita, dar nici nu poti rezista catva timp. Aceasta sa se intipareasca in mintea ta. Fiindca de la Adam avem o mare conceptie despre noi insine. Totdeauna credem ca suntem ceva mai mult si credem ca ar fi o mare gresala sa ne socotim ca nu suntem nimic. Suntem ceva . E o prezumtie. E un defect greu de recunoscut, si care nu-i placut lui Dumnezeu Caruia ii place o patrunzatoare cunostinta de aceasta, cele mai sigure incredintari. Adica sa cunoastem ca orice har si virtuti vin numai de la El. El este "vistierul tuturor bunatatilor" si de la noi nu poate veni nimic placut, nici vreun lucru care sa-I placa, chiar daca acest adevar foarte necesar este lucrul dumnezeiestilor Lui maini pe care doreste sa-l dea iubitilor Lui prieteni, uneori cu inspiratie si iluminare, alteori cu lupte grele, amaraciuni, uneori cu ispita violenta de neinvins, alteori cu alte mijloace pe care nu le intelegem"

(el insista mult asupra neincrederii in sine versus incredere totala in Dumnezeu)

Da , si nu numai , tinand cont de Invataturile Sfintilor Parinti ( vezi cele postate de Florin , Ana , Daniel . . . )

Un indreptar de spovedanie
 

Spovedania unui pacatos ,la aceasta adresa:

http://www.cartiortodoxe.com/carte/2...a-unui-pacatos

multumim mult Daniel,

mie una chiar imi e de un real folos acest indreptar..cu tristete o spun ca am gasit aici descrise patimi cu care ma lupt dar pe care nu stiam cum sa le spun la Sfanta Spovedanie.

Multumesc inca o data.

Pentru cristina daciana
 

Voi posta aici raspunsul la o intrebare pe care sora Daciana a pus-o pentru a-si sustine punctul de vedere, nu pentru a afla cu adevarat.
Dar poate ii este de folos.

Raspuns:
Ingrijirea excesiva a locuintei apare in unele indreptare de spovedanie drept pacat. (Asa cum apare si ingrijirea excesiva a trupului cu scopul de a te mandri cu insusiri personale - frumusete, statut, bun gust etc..)

Parintele Paisie Aghioritul critica obiceiul femeilor de a da atentie impodobirii casei. El dadea drept exemplu preferarea unor farfurii inflorate (care servesc si incantarii simturilor), in locul unelor simple (care servesc doar scopului practic) si spunea ceva de genul (din memorie) ca nu ai cum sa-i dai toata inima lui Hristos, daca inima ta este impartita in dulapuri intre farfurii!

(Adica resursele sufletului omenesc sunt limitate si daca le indrepti spre lucruri, mai putina atentie dai lui Hristos).

Nu este un pacat sa ignori curatenia pt a te ruga (dar desigur poti spune rugaciunea in timp ce lucrezi).
Daca ai pocainta adevarata iti deschizi calea spre rai. Iar asta prin rugaciune se atinge.
Sau poti alege doar sa ai o casa curata.. atat.