O intrebare...
 

Buna Ziua ! Numele meu este Marius si am 20 de ani .

Nu am fost vreodata la biserica si nu cred , sau nu imi amintesc sa ma fi spovedit vreodata . Acum insa simt ca am nevoie sa vorbesc cu un preot , nu pentru ca as avea probleme sau pentru a cere ceva special . Pur si simplu simt nevoia sa fac lucrul asta .
Problema este ca nu suport preotii din bisericile noastre ( 99 % afaceri foarte profitabile de pe urma " credinciosilor " ) , dar am auzit ca exista preoti ( foarte rari dar sunt ) care il slujesc
pe Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului , care sunt curati si la care nu trebuie sa iti vinzi casa pentru o spovedanie .
Intrebarea mea este urmatoarea : Mai exista in ziua de azi astfel de preoti , si daca da unde ii poti gasi ?


Multumesc !

In niciun caz nu vei auzi de asemenea preoti la stirile Protv. Daca ii cauti acolo, vei afla doar de cei care au afaceri profitabile. De altfel tot la aceste stiri auzi de hoti, viloatori, criminali, dar asta nu inseamna ca toti romanii sunt asa. Cu siguranta cunoasteam si oameni cinstiti, gospodari, eruditi, in functie de cercurile in care ne invartim.

Preoti deosebiti, cu deschidere spre om si spre durerea lui, ce au dragoste adevarata, sunt foarte multi trebuie doar sa ii cunosti. Ei nu sunt mediatizati, nu li se face reclama, ci traiesc frumos si discret intr-o relatie autentica cu Dumnezeu.

Lucrarea Tainei Spovedaniei în sufletul şi viaţa ta nu depinde de însuşirile morale sau de alt gen de însuşiri ale preotului săvârşitor.
Dacă îţi pasă de calitatea preotului, nu ştiu ce sfat să-ţi dau. În afară de faptul că îţi recomand pe duhovnicul meu.

Dacă, însă, îţi pasă de sufletul tău, iar nu de al altora, atunci te încurajez să intri în prima biserică pe care ţi-o scoate Dumnezeu în cale şi să ceri spovedanie.
Nu preotului te spovedeşti, ci Preotului Hristos, prin intermediul părintelui duhovnic.
Fă aşadar ce e bine sufletului tău şi spovedeşte-te grabnic, dacă simţi nevoia.
Apoi vei mai vedea, cu harul lui Dumnezeu.

Toate cele bune!
Doamne ajută!

Adevarat ce spui , ca atunci cand te duci la spovedanie te spovedesti domnului , dar prin intermediul unui persoane care are sufletul curat si foarte legat de Dumnezeu . Pentru ce sa te duci la spovedanie la un " preot " care nu are legatura cu Domnul ci vrea doar bani . Care ar fi diferenta intre a te spovedi prin intermediul acestui " preot " sau a te duce la vecinul de la etajul 3 caruia sa-i spui aceleasi lucruri ?

Darul primit prin punerea mâinilor la hirotonisire.
"Decât" atât.

Fii bun şi citeşte mai întâi o pagină, două, despre Sfânta Spovedanie. Ce este, în ce constă, cine e săvârşitorul, cine e primitorul, care sunt condiţiile săvârşirii Tainei, care sunt foloasele etc.
Găseşti multe surse de informare în Biserică. La pangar sau în librării.

Apoi, cu toată bucuria, îţi voi răspunde (cu puţina mea experienţă) dacă vei avea nevoie reală de un dialog pe tema mărturisirii păcatelor personale.

Bine ai venit, Marius!

Nu stiu sa-ti raspund la ultima intrebare, dar nu cred ca ar fi o piedica pentru ceea ce iti dicteaza constiinta. Adica sa mergi sa te spovedesti.
E bine sa ascultam de glasul constiintei!
Iti doresc sa cresti in dragoste si pace sufleteasca!
Bucurii!

Ai adunat acolo in sufletelul tau multe indoieli pentru a-ti justifica fuga de spovedanie. Autoindreptatirea e o dovada de mandrie, un pacat subtil, de care ne dam seama cu adevarat dupa ce invatam smerenia. Si cum smerenia se deprinde foarte greu, avem tendinta sa gasim peste tot vinovati pentru caderile noastre.

Nu te gandi ca mie nu-mi trec prin cap astfel de ganduri. Ba da. Si eu mai caut vinovati pentru caderile mele. E vorba despre razboiul gandurilor pe care ai sa-l intelegi dupa ce incepi sa te spovedesti. Daca poti, citeste cartea intitulata Libraria SOPHIA - Razboiul nevazut :: Nicodim Aghioritul, sf. - Pret ...

Si ai sa vezi atunci ca exista trei feluri de ganduri: gandurile noastre, ganduri pe care ni le inspira diavolul si ganduri pe care ni le inspira Dumnezeu.

La inceput, noi habar nu avem de acest lucru si avem impresia ca toate gandurile care ne trec prin cap sunt ale noastre in totalitate. Nu e asa, insa. Trebuie sa treaca o perioada de spovedanie sincera pana sa le putem deosebi. Numai Dumnezeu ne poate lumina mintea, astfel incat sa luam decizii corecte. Pentru mantuire, e important sa luptam cu pacatele noastre.

Preotul este un martor al pocaintei noastre. Iti iei un indreptar de spovedanie si iti scrii pacatele din copilarie, de cand iti aduci aminte. Apoi te rogi lui Dumnezeu sa te calauzeasca spre un duhovnic potrivit pentru tine. Tu stii daca esti sau nu dispus sa mergi mai departe la un calugar sau daca preferi un preot din paroohie. E important sa poti colabora cu el si sa ai incredere in el. Nu e bine sa te crezi mai presus decat duhovnicul in nicio privinta. Roaga-te si pentru duhovnicul tau si toate gandurile de la vrajmasul vor disparea.

Citeste carti precum ,,Pelerinul rus'', Mantuirea pacatosilor'' etc.

Este la mine in parohie.

Uite vezi, iti dai cu presupusul despre ceva ce nu cunosti. Nu stiu unde ai auzit asta, dar sursa pare a fi altcineva care nu are nici o legatura cu Biserica. Nu exista preoti care sa iti ceara sa iti vinzi casa pentru spovedanie. De altfel, sumele pe care le lasa credinciosii preotului (daca le lasa) la spovedanie chiar sunt foarte mici. Banii ce se cer/ se dau sunt pentru alte slujbe.
Si o singura completare: Taina Sfintei Spovedanii nu este consiliere psihologica. Acolo vii daca te caiesti pentru pacatele facute si crezi invataturile de credinta marturisite de Biserica. Deci cred ca tu ai avea nevoie de niste sfaturi si sa fii ascultat. Si nu e rau sa vorbesti nici pentru asta cu un preot. Doar ca nu e acelasi lucru cu Spovedania.

doamne ajuta!am si eu o intrebare,ma poate ajuta cineva?cum pot sa tamaiez in casa?cum sa folosesc carbunele ca iese doar fum?ajutati_ma va rog!

Bine ai venit, Ioana!
Bucata de cărbune se ține cu un clește special(ca o pensetă mare) și se aprinde cu un chibrit și se așează în cădelniță(cățuie), iar apoi se presară tămâie măruntă(nu multă) peste cărbunele aprins și scoate un fum tămâios.
Ai nevoie de cățuie, cărbune, tămâie, pensetă și chibrituri.


P.S. Cărbunele nu scoate fum când arde, el arde și se consumă pur și simplu fiind activ cam 30 de minute; tămâia presărată peste cărbune se arde cam în 1-2 minute dacă se balansează(cățuiește) cădelnița.

va multumesc din suflet!

Scopul fiind care?
Nu vad care ar fi rostul ca un mirean sa-si tamaieze prin casa, decat poate nitica superstitie.

pana acum 3 ani nu mergeam deloc la sfanta biserica,nu ma spovedeam,nu ma impartaseam deloc!in postul adormirii Maicii Domnuui,cumnata mea mi-a zis sa o insotesc,la biserica,ea mergand sa se spovedeasca,si ca ar fi bine sa fac si eu acelasi lucru!
bun!am mers,i-am marturisit parintelui toate pacatele mele,si ca nu ma impartasisem de 15 ani!Am iesit plangand de Sfanta biserica,imi era rusine de mine parca si-mi parea foarte rau ca nu intrasem in biserica de mult timp!
de atunci,nu exista sarbatoare,sa merg!plec dimineata la 6 sa ascult rugaciunea de dimineata!de ce tamaiez in casa?nu stiu daca e ceva rau in asta,o sa vorbesc si cu preotul,daca e bine sau nu!

Foarte frumos ce spui, dar cred ca si mai frumos ar fi sa-ti faci un obicei din a face pravila de dimineata si seara si poate si un acatist in plus si ceva psaltire.

Mirosul care iese din chestia asta, e mai presus de orice tamaie, iti garantez..

indraznesc cu o intrebare,dar chiar nu stiu.....ce este pravila?

"Standardul" de rugaciune, in termeni mai lumesti/moderni :)

Ia o carte de rugaciune de la Biserica, vezi la cuprins sa aiba rugaciunile de dimineata si de seara, rugaciunile zilei si mai sunt si alte rugaciuni folositoare, dureaza cca. 20minute, fara prea mare graba, nu e mult dar folosul e mare..

Cu binecuvantare duhovnicului poti sa adaugi si cate un acatist si ceva din Psaltire.

Aline nu prea esti orthodox daca nu crezi in tamaierea casei, nu stii expresia
"fugi ca dracul de tamie"?

Nu pot fi de acord cu afirmatia ta. Orice credincios poate sa tamaieze in casa si de asemeni sa stropeasca cu aghiazma, fara a asocia aceste practici cu superstitia. Bineinteles ca aceste practici trebuie insotite si de rugaciune insa a sugera cuiva ca e "nitica suoerstitie", mi se pare neadecvat.

Randuiala ce trebuie sa o faci zilnic:Rugaciunile dimnetii, rugaciunile serii, un acatist sau paraclis al Maicii Domnului, metanii, etc. ceea ce primesti ca sfat de la parintele tau duhovnic.

coincidenta bizara
 

Am auzit ca de obicei sectantii si cei certati cu Dumnezeu si cu biserica nu prea suprota mirosul si fumul de la tamaie; ba chiar am experimentat-o in propria locuinta!
Cred ca cineva a vrut sa zica ca e lipsit de sens sa tamaiezi propria casa in lipsa altor "actiuni" religioase , desi nici eu nu stiu exact scopul precis al tamaierii (desi se practica din cele mai vechi timpuri si nu numai in religia noastra), asa cum stiu acum, mi-e oarecum mai clar, scopul stropirii aghiazma, chiar daca si acesta e cantitativ neinsemnat comparativ cu o slujba facuta in casa de un preot, care nici asta la randul ei nu e desavarsita (adica efectul ei nu e complet) daca locuitorii acelei case nu practica asa cum trebuie ortodoxia si nu duc o viata sanatoasa din mai multe puncte de vedere.

tamaiez in casa cand urmeaza sa ma inchin,sau intr-o zi de sarbatoare.....duminica o sa vorbesc cu parintele duhovnic despre aceasta.....dar totusi nu cred ca gresesc cu nimic......

Am gasit si pe internet:
Creştinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face semnul crucii deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie şi atunci când suntem tulburaţi de gânduri urâte, de vise urâte, sau de duhuri necurate. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalţă către Dumnezeu, dar şi semnul darului şi al prezenţei lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăţilor. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi şi cărbuni aprinşi din foc.
Căţuia este necesară şi ori de câte ori vine preotul pentru a săvârşi o slujbă în casă. Este bine să-l aşteptăm pe preot cu candela, cu lumânarea şi cu căţuia aprinse

Adevarul e ca si eu tot din putina superstitie am facut-o ultima data, cand era sa "moara sufocat" partenerul meu... de cateva nopti dormeam foarte rau, parca eram bantuiti, aveam si o canapea noua si mobila de curand facuta de noi (lucrare la care eu personal am participat fara prea mare tragere de inima,spre rusinea mea) si am zis ca ar fii cazul sa stropesc cu aghiazma macar, si daca am vazut ca el intarzia sa apara, am aprins si niste tamaie...si spre ghinionul lui a aparut tocmai atunci!

"De ce tămâiem?
Tămâia însoţeşte, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau rugăciune săvârşite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare alt loc. Tămâierea, înălţarea şi răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinţei şi a supunerii noastre faţă de Dumnezeu, prin fumul binemirositor care se înalţă spre cer ca semn al jerfei noastre, al gândului nostru şi al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu mulţumire şi încredere. În acelaşi timp, tămâia binemirositoare este semn al prezenţei lui Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezenţă se face simţită ca aducătoare de pace, de linişte, de bucurie. Această dublă semnificaţie a tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalţă spre Dumnezeu şi ca semn al prezenţei harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează tămâia înainte de a tămâia: "Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

Tămâia alungă forţele răului.
Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor se spune "fuge ca dracul de tămâie".

Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei, cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă. Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.

Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?
Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel într-o cameră de sus "unde erau multe lumini" (Fapte 20,8); "şi cele şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia cerească (Apocalipsa 1, 12-20). Tămâia este foarte obişnuită în cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12...). În Vechiul Testament se vorbeşte despre "jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu" (Maleahi 1,11). Tămâia este asociată cu rugăciunea. "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta", citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica: "Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor" (8, 3-4)."

http://parohialuncasi.trei.ro/casa.crestinului.html

Faci foarte bine ca tamaiezi in casa. Dumnezeu sa iti ajute!

multumesc mult!dumnezeu sa ne ajute si sa ne pazeasca pe toti!

Poate imi arati expresia asta si intr-un tratat de dogmatica ortodoxa.

Traiesti o confuzie majora daca pui egal intre tamaie si aghiazma.
Sunt unii care o fac si din superstitie.
Am vazut un caz in care se tamaia patul unde murise cineva. Si patul si sub pat, si neaparat rudele.
E clar ca o superstitie la mijloc.

In cazul asta, e vorba de cineva care vroia sa faca un gest duhovnicesc, fiind la inceputul vietii de credinta, cred ca cel mai potrivit gest in acest sens este rugaciunea.

Te asigur ca nu fac nicio confuzie si nu am pus semnul egal ci am zis "de asemenea" adica ambele practici sunt bune. Acum cred ca se intelege ca rugaciunea este primordiala dar a numi tamaierea "superstitie" probabil ca ai avut motive serioase. Depinde de fiecare ce intelege prin aceasta tamaiere, eu sincer folosesc mai mult aghiazma dar repet cine vrea sa si tamaieze nu as vrea sa il privesc cu "exces de zel" atat timp cat Biserica ingaduie.

Aline, sa stii ca nu ai dreptate de data asta. Preotul tamaiaza biserica si credinciosii la orice slujba, mai ales la inceputul si la sfaristul ei. Si credinciosii tamaiaza in casa si la mormant.


http://www.crestinortodox.ro/liturgi...aia-96430.html

Nu doar ingaduie ci tamaierea este o practica liturgica importanta. Alin facea trimitere la dogmatica spunand ca nu gaseste in dogmatica spunandu-se de alungarea fortelor rele prin tamaiere insa daca ne uitam in liturgica ortodoxa atunci vom vedea ca nu exista Liturghie in care sa nu se tamaieze in Biserica , icoanele, in altar, credinciosii...

"Tamaia se foloseste in cultul crestin din primele veacuri, asa cum se mentioneaza in textele primelor Liturghii crestine si in unele canoane apostolice. Primele dovezi despre aceasta le avem din secolul al IV-lea. Canonul 3 al Sfintilor Apostoli spune: "Dar sa nu fie iertat a se aduce altceva in altar decat untdelemn pentru candele si tamaie la vremea aducerii inainte." Sfantul Apostol Pavel, in epistolele sale, inspirat de tamaierile din Vechiul Testament, zice ca Mantuitorul S-a dat pe Sine jertfa lui Dumnezeu pentru noi "spre miros de buna mireasma" (Efeseni 5, 2), iar la II Corinteni 2, 15, vorbind despre Apostoli, zice ca ei sunt lui Dumnezeu "buna mireasma".

Despre folosirea tamaiei in cadrul Sfintei Liturghii gasim mentiuni in randuiala de la Liturghia Sfantului Iacob si in Liturghia Sfantului Marcu, iar mai tarziu si in Liturghiile Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, unde avem si formule speciale de binecuvantare a tamaiei folosita la cadire. Dar tamaierea nu era folosita numai in cadrul Sfintei Liturghii, ci si la alte sfinte slujbe si manifestari de cult (procesiuni, inmormantari).

In Noul Testament, tamaia este considerata, ca si in Vechiul Testament, un element simbolic de slavire a lui Dumnezeu. Magii care au venit sa se inchine, la Betleem, Fiului lui Dumnezeu, I-au adus in dar aur, tamaie si smirna: "Si intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna". (Matei 2, 11)

Obligatia tamaierii o aveau diaconii, de aceea Sfantul Arhidiacon Stefan este zugravit adesea cu o cadelnita in mana. Din pricina mirosului placut pe care il raspandeste, tamaia, in Sfanta Scriptura, este privita ca un simbol al rugaciunilor curate. Cand se tamaiaza persoane sfinte sau icoane, tamaia este semn de cinstire, iar cand se tamaiaza lucruri asupra carora se invoca trimiterea harului de la Dumnezeu, tamaia "cheama" harul Sfantului Duh.

De ce se intrebuinteaza tamaia la slujbe ?

Tamaia, prin fumul si mireasma ei, subliniaza frumusetea actelor de cult, creeaza atmosfera de sfintenie si astfel ea se integreaza in actul de slujire a lui Dumnezeu "ca un dar, ca o pretioasa ofranda" si simbol al rugaciunii si faptei bune. La slujba Vecerniei, cu totii auzim cantarea: "Sa se indrepteze rugaciunea mea, ca tamaia inaintea Ta." (Psalmul 140,2). Tamaia e simbol al rugaciunii de cinstire a lui Dumnezeu, dar si de implorare a Sfantului Duh.

Tamaierea sau cadirea are si un simbolism litur*gic. Ea este socotita ca simbol al rugaciunii care trebuie sa se inalte ca si fumul de tamaie. Cand cadim locuri sau lucruri sfintite, atunci ea are un sens de venerare sau cinstire, iar cand cadim lucruri care trebuie sfintite, simbolizeaza harul divin care se pogoara prin rugaciune. In genere, arderea tamaiei este privita ca un act de jertfa curata adusa lui Dumnezeu. Tamaierea se uziteaza numai la ortodocsi si catolici. Protestantii si cultele neoprotestante nu o mai practica, eliminand-o din cult impreuna cu multe altele.

Cadirea liturgica sau tamaierea este cel mai de seama dintre actele cultului public crestin. Fiecare moment al tamaierii isi are simbolul sau. Astfel, tamaierea in timpul citirii Apostolului se face in cinstea Evangheliei care urmeaza a se citi si simbolizeaza atat pe Sfintii Apostoli, cat si invatatura Evangheliei raspandita de ei. Tamaierea care se mai face la ecfonisul: "Mai ales pentru Prea Sfanta, Curata Prea Binecuvantata", se face atat in cinstea Sfintelor Daruri, dupa sfintirea si prefacerea lor, cat si in cinstea Maicii Domnului, care se pomeneste acum. Tamaierea Sfintelor Daruri inainte de ducerea lor la Proscomidiar semnifica harul Sfantului Duh dat Sfintilor Apostoli dupa Inviere (Ioan 20, 22)."

http://www.crestinortodox.ro/liturgi...aia-96430.html

Dreptate cu ce anume?

Preotii tamaiaza pentru ca face parte din ritual asa cum fac parte si un anumit fel de haine si gesturi, asa cum se aprind lumanari, etc. este un gest simbolic.

Ca si gest, substanta, in sine, nu are nici un gest sau incarcatura duhovniceasca, creaza atmosfera prin asociere cu tamaia din biserica dar daca nu precede un canon de rugaciunea de exemplu, duhovniceste este egala cu zero.

Sa nu confundam tamaierea cu sfintirea sau fumul de tamaie cu apa sfintita care ARE o incarcatura spirituala in sine.

In acest sens pot spune ca si hindusii folosesc tamaie. si isi tamaiaza locul. Acum inteleg ce vrei sa subliniezi.

Ceea ce cauţi tu găseşti doar în sfintele icoane, în frescele bisericilor... Stai de vorbă cu aceia sau cu copiii. Niciodată nu te vor dezamăgi.

salutare my friend! Mai traiesti?

Traieste pe topicul cu postul negru. Acolo isi face nevoile, alea spirituale desigur :)
Vso, cum mai merge cu Noul Ierusalim? Mai facurati ciraci?

in orice biserica ortodoxa!
ps: ca sa fiu malitios, apa circula si prin tevi ruginite...cred ca stii la ce ma refer...stii tu, stirile PRO Tv

Da, dar iese cu rugina.

Problema baiatului n-ar fi sa constientizeze ca exista si "rugina", toti alergam dupa preoti buni, "cu har", problema este ca a fost instruit sa vada 99% rugina.

In Bucuresti?