Legatura intre multe religii(dar in special crestinismul),este ideea ca pentru a ajunge la mantuire/perfectiune spirituala,trebuie,printre multe altele,sa iubesti toate persoanele.Poate din cauza faptului ca sunt atee,dar nu am inteles asta niciodata.Cum poti iubi persoane pe care nu le-ai vazut niciodata?

Personal,respect sau admir multe persoane.Dar nu le iubesc......imi iubesc familia,si cativa prieteni f buni(3,de fapt).De asemenea doua persoane la care am locuit ptr 4 luni.Pe oamenii din jurul meu,ii tratez cu mult respect.Ii ajut,daca e nevoie,dar nu pot spune ca mi-as vinde calculatorul,telefonul,bijuteriile pentru a le ajuta,dar daca vreunul dintre acesti prieteni chiar ar avea nevoie de ajutor,as face-o.Nu imi pare bine daca aud la TV de exemplu ca a murit cineva,dar nu pot spune ca sunt trista(mai mult de 5 minute).Daca au nevoie,prietenilor,sunt bucuroasa sa le imprumut bani,calculatorul,haine,camera digitala,etc........nu asi face asta cu tot cartierul

Consider ca oamenii in general ii iubesc pe oamenii foarte apropiati(bine,cand spun iubire inteleg o relatie foarte apropiata cu cineva,disponibilitatea de a-i ajuta oricand,a fi alaturi de ei in orice situatie).Si,sincer,nu inteleg cum poti iubi intreaga lume?

Dumnezeu nu iti cere sa vinzi tot ce ai si sa imparti saracilor sau sa ii ajuti cu tot ce ai in casa, asta este valabil doar in caz de vrei sa te calugaresti, dar cum tu traiesti in lume si familie avand, in nici un caz nu trebuie sa faci astfel de excese. Dar trebuie sa ajuti dupa putere, de exemplu sa ajuti un om care iti iese in cale, pe care il vezi amarat si lipsit de haine sau de are orice alta nevoie si ai putea sa il ajuti atunci. Sa nu ignori astfel de oameni necajiti daca iti ies in cale, ci chiar atunci sa ii sprijinesti atat cat poti.

glamorous_witch Iisus Hristos ne-a lasat cea mai desavarsita morala si catre ea trebuie sa tindem dar nu inseamna ca toti vom putea sa dam si camasa de pe noi pentru aproapele nostru.avem ca reper doar aceste cuvinte iar noi,dupa puterea noastra,dam cum putem.Dumnezeu ne-a zis doar cum este ideal sa fim si sa incercam cat putem sa atingem acest ideal.noua ni se pare greu,bineinteles..ca nu avem credinta nici cat un graunte de mustar.

Glamorous: Sf. Petru, in a 2. Epistola, face distinctie intre iubirea frateasca si dragoste, care reprezinta ultimele doua trepte ale scarii virtutilor crestine.
Cum sa le intelegem, cand noi nici nu am inceput sa urcam pe Scara Virtutilor?

Iubirea ta pentru persoanele despre care vorbesti si manifesti acest sentiment este o iubire lumeasca.Ii iubesti pt faptul ca sunt buni cu tine,te ajuta etc.Sfintii iubesc toate persoanele deoarece vad cum acestia se zbat intre Dumnezeu si diavol nefiind in stare sa acceada la Dumnezeu datorita necredintei ...este de fapt o mila enorma pt toata lumea,despre iubirea asta vb crestinismul.Deci pt a iubi cum nu intelegi tu trebuie sa iti dai seama ca viata asta este nimic,si viata toata este Hristos...deci poti asta?

Nici noi, crestinii, majoritatea nu intelegem cum e sa iubesti cu adevarat intreaga lume - inclusiv persoane pe care nu le cunosti. Dezideratul e una, realitatea e alta. Ar trebui sa iubim pe toata lumea, multi ne rugam si tindem catre acest ideal, dar pana acolo mai e pentru cei mai multi.
De fapt e suficient sa citesti pe acest forum ca sa-ti te lamuresti ca unii crestini sunt extrem de departe de a iubi pe toata lumea.

"Intr-o zi, un pelerin aflat in Muntele Athos a pus aceasta intrebare mai multor stareti: “Ce este cel mai important in viata noastra?” De fiecare data i s-a raspuns: “Dragostea divina: sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru”. El a spus: “N-am dragoste nici pentru rugaciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru semeni. Ce sa fac?” Apoi, in sinea lui, a hotarat: “Voi trai in asa fel ca si cum as avea aceasta dragoste”. Treizeci de ani mai tarziu, Duhul Sfant i-a daruit darul iubirii.

In mod inevitabil, vor fi ore, saptamani, ani in sir, in care vom trai fara sa simtim lucrarea Duhului Sfant in noi. Sunt perioade importante in care ni se ofera prilejul sa ne marturisim statornicia dragostei noastre pentru Hristos.

Chiar daca nu percem lucrarea harului, trebuie sa traim ca si cum Duhul Sfant ar fi in noi. “Staretul“ Siluan gandea ca daca pazim cu fidelitate poruncile lui Dumnezeu, va veni timpul cand harul se va face cunoscut si va ramane mereu in noi. Este inutil sa ne grabim. Unii parinti de la Muntele Athos n-au primit harul si nu l-au cunoscut pe Dumnezeu decat abia dupa patruzeci de ani de nevointe si, uneori chiar mai mult, tocmai inaintea sfarsitului lor.

La inceput harul ne invata, provoaca in noi stari asemanatoare cu duhul poruncilor Evangheliei. Totul este usor. Intotdeauna cu noi, Duhul Sfant ne face sa fim binevoitori fata de semeni. Este o atitudine normala, naturala. Dar aceasta stare nu dureaza mult. Intr-o zi, pe nesimtite, harul ne va parasi sub aceasta forma tangibila. Incepe o a doua perioada dificila cu aceasta intrebare: “Cum sa traim fara har?”. Trebuie sa continuam sa actionam ca si cum Duhul Sfant ar fi cu noi, sa incercam sa pastram aceeasi stare sufleteasca in care, prin har, am dobandit anumite atitudini fata de fratele si de sora noastra. Trebuie sa ne silim. Acelasi lucru este cu rugaciunea. La inceput, este ca o stare naturala. Ne rugam cu usurinta; rugaciunea tasneste din inima. Cand Duhul Sfant ne paraseste, trebuie sa ne silim sa ne rugam ca inainte, cand aveam harul: din toata fiinta, din toata inima, cu toata mintea si chiar cu tot trupul nostru."
- Arhimandritul Sofronie "Din viaţă şi din Duh"

Eu de exemplu imi iubesc soacra dar nu am cunoscut-o niciodata, e decedata de 21 de ani, pe cand avea sotul meu 14 ani. Culmea e ca o si visez. Si uneori cand am timp ii fac un parastas. Si eu ma intreb de ce mi se intampla asta cu un om pe care nu l-am cunoscut si nu mi se intampla cu tata care e decedat de 2 ani si nu l-am visat mai deloc si nu prea ma gandesc la el.

eu iubesc tot ce ma inconjoara si asta imi e de cand eram copil. Nu pot tine dusmanie. Iubesc oamenii fff mult si imi place sa vb cu ei si chiar daca unii nu-mi prea plac incerc sa ma feresc de ei pt a nu-i vb de rau si nu-mi schoimba sentimentul pt ei.

Da, este greu pentru noi cei care inca suntem orbiti de desertaciuni, mai ales ca traim zilnic in lumea asta in care peste tot este valabila legea: "Dinte pentru dinte..."