intrebare
 

Doamne ajuta! As dori sa stiu daca vreun coleg a mai trecut printr-o situatie similara si cum a procedat. Vi s-a intamplat ca la ora dvs. sa va ramana 3-4 elevi in sala de clasa pt. ca restul clasei merg cu dirigintele la teatru, si nu odata, ci la aceeasi clasa, in mod repetat, cu incuviintarea conducerii? Cum ati procedat? Multumesc anticipat, Doamne ajuta!

Cred că această situaţie ar fi bine să o dezbateţi cu: directorul, colegii de catedră, consilierul şcolar şi, desigur, chiar cu elevii.
Faptul că există sprijin din parte dirigintelui îl aduce şi pe acesta în lista celor cu care ar fi bine să discutaţi. Cine ştie, poate sunt amănunte care, după ce vor fi scoase la lumină, ar putea duce la o îmbunătăţire a situaţiei.
Vă doresc răbdare, calm şi încredere că lucrurile pot evolua în sensul dorit.

P.S. Am avut anul acesta un conflict cu o clasă. Din fericire l-am rezolvat, în două ore succesive, cu elevii. Nu a fost nevoie de sprijin din afara clasei. Am aflat nevoile lor, am expus cerinţele mele şi le-am argumentat cu căldură şi chiar cu umor, apoi am făcut un fel de contract, cu reguli de comun acord pe care le-au scris pe caiet şi pe care le-am avut cu toţii ca reper.
Cu o altă clasă, însă, lucrurile au mers mai lent şi erau multe dificultăţi care ţineau de aspectele de bază ale diciplinei la ore. Am vorbit cu directorul, care a moderat relaţia dintre mine şi elevi, apoi am rugat pe consilier să mă asiste. Din discuţiile cu consilierul am înţeles câteva nuanţe care îmi scăpau. Criza a fost depăşită, în prezent avem o relaţie foarte bună, chiar frumoasă, eu şi elevii din clasa respectivă. Deci, aveţi nădejde, că situaţia se poate îmbunătăţi mult!

Din câte am constatat, pe măsură ce trec anii se măreşte distanţa dintre cerinţele programei şcolare (cosubstanţiale cu documentul numit Curriculum) şi interesele elevilor. Elevii caută alte cunoştinţe şi alte abilităţi decât cele pe care este dispus să li-l ofere ministerul şi instituţiile şcolare.
E tot mai dificil, de pildă, să discuţi cu elevii despre caracter sau despre formarea imaginii vizuale pe retină, când preocupările lor cotidiene şi de perspectivă sunt orientate în cu totul alt sens, impus de mersul lumii...

Poate că din acest motiv, al dezarticulării dintre cerinţele "de sus" şi aşteptările celor "de jos" (din păcate învăţământul nostru e organizat după o ierarhie piramidală, cu caracter evident despotic, după opinia mea) apar numeroase conflicte al căror rod e vizibil cu ochiul liber: insatisfacţie generalizată, rezultate foarte slabe în activitatea şcolară, formalism în desfăşurarea orelor etc.

S-a întâmplat ca la una din ore, prin diverse conexiuni apărute într-un moment de discuţie liberă, să lansez întrebarea: de ce spuneţi că Crucea este Sfântă? Ce înseamnă Sfânt?
Întrebarea mi se păruse extrem de simplă pentru cei 30 de elevi care făceau religie de 10 ani la şcoală. Însă nici un elev din clasă nu a dat un răspuns minimal satisfăcător.
A altă situaţie, la fel de surprinzătoare, a fost când am văzut la începerea orei că era scris pe tablă un îndemn privind rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Eleviilor li se vorbise despre faptul că în Postul Mare creştinii spun mereu în biserică această rugăciune. Dar eu am fost îmboldit să îi întreb: vrea cineva să spună această rugăciune minunată (cu gândul să începem ora de psihologie sub harul acestei rugăciuni)?
Elevii însă, deşi unii ar fi dorit, nu ştiau rugăciunea. Nu a reuşit nimeni să spună nici măcar primul vers... Aveam să înţeleg, printre altele, că nimeni nu fusese în biserică pe timpul Postului...
Astfel încât le-am cerut permisiunea să o citească unul dintre ei folosind internetul... Lucru emoţionant, după ce elevul care s-a oferit a terminat lectura, s-a lăsat o linişte bună în sala de clasă iar câţiva dintre copii aveau ochii în lacrimi...
Să luăm aminte!

Vă sugerez aşadar să aveţi în atenţie situaţia reală a lumii în care trăim şi impactul acesteia asupra sufletelor pe care noi avem slujirea să le educăm.

Prima măsură pe care am luat-o anul acesta a fost să las programa şi manualul la o parte (cu riscul unui conflict serios cu direcţiunea, cu inspectorii metodişti etc.), pe loc cel puţin secund, şi să descopăr urgent un mod de a dialoga cu elevii ţinînd cont de nivelul lor real de pregătire şi de însuşirile lor sufleteşti reale.
Înainte, aşadar, de o intervenţie cu finalitate educativă, cred că e decisiv să avem atenţia către o evaluare continuă a stării elevilor noştri. Iar pentru aceasta, să evaluăm mereu, ÎNAINTE DE TOATE, starea noastră, a celor care suntem dascăli.

Ioane ce ai povestit tu mai sus mi-a reamintit povestea spusa de cineva despre un tanar artist de la Oxford care a devenit crestin.Decizia sa a atras dispretul multora dintre profesorii sai,adepti ai rationalismului strict si al abstractului,ca sa vezi ce inversare a povestii.Atunci acesta a inceput sa picteze icoane abstracte.Toti au spus ca sunt de o frumusete profunda dar acesta nu le-a spus profesorilor ce semnifica pana acestia nu si-au exprimat complet admiratia,ba incurajandu-l sa manifeste si mai multa creativitate in acest fel.Ramanind complet uimiti de realizarile sale l-au intrebat pana la urma care este explicatia si abia atunci el le-a spus vestea cea buna.Este un dar sa stii sa gasesti cheia potrivita,un frumos talant de a invinge nestiinta sau pacatul impotrivirii,a carui esenta este surprinsa intr-o defintie ca fiind ,,oameni intorsi inspre ei insisi".

Off-topic

Imi permit sa-ti spun ca ai ajuns la o concluzie gresita. Eu merg in perioada Postului in biserica, dar nu stiam de rugaciunea aceasta.
Acum m-am dus si am cautat-o.

Am sa-ti spun ceva, ca sa-ti arat ca tare usor si repede se trece la judecati.
Noi citim psalmi la strana, citim toata slujba dupa carte.
Dar eu una nu retin titluri. Se pierd in multimea rugaciunilor si cantarilor.
Ca nimeni nu recita ca la spectacol cu prezentare inainte: acum X va recita poezia Y, de autorul Z.

Si nu ti se intiparesc in minte astfel de detalii. Ca sa nu mai spun ca in general rugaciunile nici nu au titlu/autor.
Stiu, am auzit de aceasta rugaciune, si o spunem la strana.
Nu stiu, poate ca este un automatism.

E nevoie sa ne fie explicate slujbele. Iar si iar...unde este catehismul? Macar pentru cei de la strana? Sa pricepem constructia slujbelor si ce contin si de ce asa.

De ex. voi stiti de ce la Maslu se citesc 7 Evanghelii si 7 apostoli si in Joia Mare 12?
Si de ce se citeste rugaciunea Sf. Efrem Sirul numai in Postul Mare? De ce unele cantari se canta numai la un anumit prilej?

Eu sunt de fiecare data derutata de Florii. Desi este o sarbatoare mare, este slujba total obisnuita. Singura din perioada Postului Mare. In rest se citeste Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Nu se canta nimic special, nici Ingerul a Strigat.
Intotdeauna am senzatia ca acest axion se canta si de Florii, caci i se adreseaza Ierusalimului. Pe urma imi aduc aminte ca spune ca "...fiul tau a inviat a treia zi din mormant".
Si cate alte intrebari.

In religie nu exista deduceri logice. Exista traditie, reguli si atat. Preotii le invata pe de rost la facultate. Dar noi de unde sa le stim?

Era doar o mica paranteza. Eu nu prea vad de ce faci tu religie la ora de psihologie.

On-topic

La postarea initiala:
Nu spui ce materie predai. Cred ca nu ar pleca la teatru de la orele de matematica, fizica, limba romana.
Totusi nu este normal si trebuie sa vorbesti cu profesorii colegi sa lamuriti problema.

In primul rand ca nu este normal ca elevii sa plece la teatru in timpul orelor.
Parintii stiu asta? Sunt de acord?
Ce materie preda dirigintele? El cand isi face materia si cum?
Si la ce clase predai? Cat de mari sunt copiii?

Iata ca ne lipsesc elemente ca sa judecam.

Ah, stai putin! Acum am realizat, scuza-ma. Tu predai religia. Asta mai explica totusi situatia...E pacat ce se intampla.

Dragă Sophia,
nu ştiu în ce biserică ai fost în timpul Postului. E de mirare mare că nu ştiai de această rugăciune, dacă ai participat la slujbe...
Cine a fost la slujbe în biserică pe timpul Postului, e imposibil să nu fi participat la această rugăciune însoţită de metanii pe care le face şi preotul împreună cu toţi credincioşii.

În toate bisericile în care am intrat până astăzi pe perioada Postului Mare, de când mă ştiu, credincioşii şi preotul spun împreună această rugăciune, în cadrul slujbelor începând cu miercurea din săptămâna lăsatului sec de brânză şi până la Denia din Sfânta şi Marea Vineri. Astăzi, aşadar, e ultimul prilej să participi la această rugăciune în biserică, dacă este biserică ortodoxă.

http://www.doxologia.ro/rugaciune/ru...ui-efrem-sirul

Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de Luni până Vineri (nu şi Sâmbetele şi Duminicile).

La prima citire o metanie urmează fiecărei cereri. Apoi facem cu toţii douăsprezece închinăciuni, spunând: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul!” întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfârşit.

După fiecare cerere a rugăciunii facem o metanie. Metaniile nu sunt limitate la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul dar constituie una din caracteristicile distinctive ale întregului cult din timpul Postului. Totuşi, aici, semnificaţia lor este revelată mai bine ca niciodată. în lungul şi dificilul efort al însănătoşirii duhovniceşti, Biserica nu a pus bariere între suflet şi trup. Omul, în întreaga sa fiinţă, s-a îndepărtat de Dumnezeu; omul, în întreaga sa fiinţă, trebuie restaurat, trebuie să se întoarcă la Dumnezeu.
Catastrofa creată de păcat constă, cu siguranţă, tocmai în biruinţa cărnii asupra duhovnicescului şi dumnezeiescului. Dar trupul este slăvit, trupul este sfânt, aşa de sfânt încât Dumnezeu însuşi „a luat trup”. Atunci, mântuirea şi pocăinţa nu dispreţuiesc trupul, nu îl neglijează, ci au în iconomia lor restaurarea trupului, readucerea lui la funcţiile sale reale, ca expresie a vieţii duhovniceşti, ca templu al nepreţuitului suflet omenesc. Ascetismul creştin este o luptă nu împotriva, ci pentru trup. Din acest motiv, întreaga fiinţă umană - suflet şi trup - face pocăinţă. Trupul participă la rugăciunea sufletului întocmai cum sufletul se roagă prin şi în trup. Metaniile, semne „psiho-somatice” ale pocăinţei şi ale smereniei, ale adorării şi ale ascultării, reprezintă astfel prin excelenţă ritualul de Post.


Iată aici şi alte detalii: http://www.basilica.ro/stiri/rugaciu...irul_4915.html

Am spus doar ca n-am stiut titlul. Rugaciunea am auzit-o.
Dar vazandu-i titlul pus de tine aici, n-am facut legatura.
Am si spus ca in biserica nu se spune titlul sau autorul rugaciunii, deci stii mai degraba textul. Ca pe ala il auzi.

Foarte bine, acum e mai clar totul.

Sophia, uite aici, Catehismul ortodox de pe site-ul patriarhiei, in care o sa gasesti raspunsul la multe intrebari de-ale tale:

http://www.patriarhia.ro/ro/document...hismlista.html