Rugăciunea Sfantului Efrem: Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al iscodirii(al grijii de multe), al iubirii de stapanire si al grairii de desertaciuni(in desert) nu mi-l da mie. -si face o metanie, Iar duhul rabdarii intreitei intelepciuni, al smereniei cugetari, al rabdarii si al dragostei daruieşte-le mie robului tău. -face o metanie. Aşa Doamne Imparate daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin! -Si iarasi facem o metanie. din Tipicul Sfantului Sava.

Rugaciunea Sfantului Efrem: Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapânire si al grairii in desert nu mi-l da mie. -si face o metanie, Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie robului tau. -face o metanie. Asa Doamne Imparate daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin! -Si iarasi facem o metanie. (Din Ceaslov)

Eu am intalnit persoane care zic in loc de "Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapânire si al grairii in desert nu mi-l da mie." zic "departeaza-l de la mine". In felul asta intelegandu-se ca au acest duh si spera ca Domnul sa-l ia de la ei. Altfel, in prima varianta e ca si cand nu suntem atinsi de duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert. Cine ar putea spune ca nu e atins?! Eu una il am cu varf si indesat! :( Poate ca voi nu! Sper!

Elena

Da elena, asa spunem si noi, ia-l de la mine.:( Parintele duhovnic ne-a invatat astfel.

Ca si in cazul rugaciunii Tatal nostru- "Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau" (Matei 6, 13; Luca 11, 4) trebuie sa ajungem la o interpretare autentica, din care sa retinem ca Dumnezeu nu este autorul raului, El ingaduie ispita in mod pedagogic. In cazul rugaciunii Tatal nostru, inca din epoca apostolica, s-a simtit nevoia de a se evita eventuala interpretare gresita conform careia s-ar putea trage concluzia ca Dumnezeu il atrage pe om in ispita. In epistola Sfantului Iacov se spune clar ca Dumnezeu "nu ispiteste pe nimeni" (Iacov 1, 13). Ispita tine insa de conditia umana de dupa cadere. Dumnezeu ingaduie uneori ca acesta sa fie supus la asemenea ispite pentru ca astfel sa se smereasca, cunoscand cat este de slab. Niciodata insa cel credincios nu va fi ispitit peste puterile sale, dupa cum spune Sfantul Pavel: "Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci o data cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda" (1 Cor. 10, 13).

Asa e, George. Am un prieten care zice "si nu ne lasa pe noi sa cadem in ispita" in loc de "si nu ne duce pe noi in ispita". Sincer mie mi se pare un mod mai clar de a arata modul in care Dumnezeu Se manifesta. El este Cel Care ne tine, ne poarta, ne ajuta, fiindca ne iubeste. Daca zicem "si nu ne duce pe noi in ispita" e ca si cand El e Cel Care aduce ispita, creatorul ispitei, Cel Care ne face sa cadem, ceea ce nu e real. Si la Iov vedem ca Dumnezeu accepta ispita, pentru a evidentia credinta lui Iov, dar totusi El pune limite sa nu se atinga diavolul de sufletul Lui. A studiat cineva exact nuanta din greaca veche sau din ebraica?

Elena

P.S Damaschin, in teza sa de doctorat, "Rugaciunea domneasca" spune ca Mantuitorul Hristos a vorbit in limba aramaica, limba asemanatoare prin structuri gramaticale cu limba ebraica. El a folosit diateza hifil. Aceasta diateza se traduce prin doua forme : a)a duce in ispita; b) a face pe cineva sa fie dus in ispita. Traducatorul acestei rugaciuni din limba aramaica in limba greaca(probabil insusi Ev. Matei) a tradus gresit spusele Mantuitorului. El a ales prima varianta(si nu ne duce in ispita), cand trebuia aleasa cea de a doua (si fa sa nu fim dusi in ispita)

Doamne Iisuse, patrunde Cuvantul Tau in inima mea ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta. Amin

Multumesc George. Am inteles. De mult ma tot interogam legat de aspectul asta. Slava Domnului ca nu ma lasa prea mult in cosmarul intrebarilor fara raspuns!

Elena

Pentru ca suntem in peioada Postului Mare m-am gandit sa reiau acest topic, legat de rugaciunea Sfantului Efrem Sirul. Aceasta rugaciune este insotita de metanii si inchinaciuni.
La prima citire o metanie urmeaza fiecarei cereri. Apoi facem cu totii douasprezece inchinaciuni, spunand: "Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul!" intreaga rugaciune este repetata cu o singura metanie la sfarsit. De ce ocupa un loc asa de important aceasta scurta si simpla rugaciune in slujbele de Post? Pentru ca recapituleaza intr-un mod unic toate elementele pozitive si negative ale pocaintei si constituie, sa spunem asa, o "verificare" pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai intai eliberarea noastra de cateva boli duhovnicesti fundamentale, ce ne modeleaza viata si fac practic imposibila chiar incercarea de a ne intoarce noi insine catre Dumnezeu.