Sfantul Augustin a vrut sa scrie o carte cum nu s-a mai vazut. Sa cuprinda in ea toate tainele nestiute. Mergand el pe cale vede un copil pe plaja, carand apa din mare cu pumnii. Intreaba sfantul: ce faci aici copile? Uite vreau sa mut marea in gaura asta de nisip asa cum tu vrei sa cuprinzi dumnezeirea in cartea ta! Astfel a fost sfantul mustrat de inger pentru gandul sau.
Am tot vorbit despre pocainta, despre smerenie, dar pentru a le dobandi pe acestea trebuie intai sa curatim inima de mandrie. Pentru a vorbi despre virtuti se cuvine sa vorbim intai de patimi. Mandria este cauza tuturor bolilor trupesti si sufletesti, rautatilor, neintelegerilor, caderilor, geloziilor a tuturor certurilor si despartirilor. Mandria este cauza neascultarii copiilor nostri, este motivul adevarat al divorturilor, este radacina tuturor rautatilor. Ea este atat de subtila incat de multe ori o putem confunda cu fapta cea buna. Mandria este cea care ne opreste sa cerem iertare, mandria este cea care ne porunceste sa judecam aproapele fara sa realizam ca inima fiecaruia ascunde taine multe si nevazute cu ochiul lumesc. Mandria este cea care tulbura trupul prin intristare, melancolie, imbolnavindu-l de inima si altele. Mandria este cea care de cele mai multe ori ne indeamna sa scriem pe acest forum, dandu-ne ocazia sa etalam cunostintele noastre sub chipul iubirii aproapelui si a folosului duhovnicesc reciproc. Mandria este cea care lungeste mereu si mereu discutiile intre doi oameni picurandu-le in urechi egoismul, invidia, gelozia, rautatea, minciune, iubirea de sine, judecarea, osandirea. Mandria este mama tuturor rautatilor!

cum realizezi ca te mandreshti? cand pierzi timpul cum spunea Arsenie Boca de a ascultat toat viatza lui shi a luat pilda de la bataia pe care i-o daduse tatal sau ca pierdea timpul... acuma de la ce pierzi timpul? de la a cauta pacea ca altceva mai depretz nu exista, shi cand gaseshti pacea? cand te milostiveshti de vre-un sarac sau sarman sa impartzi cu el o clipa considerandul mai sus ca tine... asta e frumos... dar viatza e dura, shi mandria am observat ca apare in fire in habitual in obijnuinta in habotnicie, caci atunci cand ai lepadat curatzia shi iubirea se ashterne maica de fer a nimicului liber complet, a iubirii de sine shi de placere, shi mandru fiind te faci ca eshti orb, vrei sa fi orb ca sa te mai balaceshti in letargia patimii, pe care iata ca o consideri, smerenie... dar este defapt trufia la rangul ei cel mai viclean smerenia trufiei sau trufia smereniei, adica satira shi umorul mandru a tot binele, imbracata in sluga cea intzeleapta, cea de toate ascultatoare shi capabila de orice, ca un sclav, dar defapt ea a lepadat ascultarea shi paza poruncilor nu ca sa se mandreasca ea ci sa te mandreasca pe tine, iar tu astfel te creshti ca shef de slugi in ferma ce scoate mandrii ale gandurilor, ale numelui tau, ale sinelui tau, in ferma mandriei, adica a neprihanirii de sine, a autoneprihanirii, a propriei sfintzenii, shi astfel ai ajuns minciuna perfecta care se crede nu numai adevar ci adevar sfant, adica ai ajuns a fi tu insutzi pilioqq duhurilor rele care astfel shi-au gasit shef, director, imparat, conducator, preshedinte, tata... al minciunii... shi de aici incolo nu-tzi va mai pasa de nimic... poate nu-tzi va mai pasa nici cand vei auzi "Ducetzi-va de la mine blestematzilor, care lucratzi faradelegea shi traitzi in minciuna" "-dar Doamne, cand nu te-am cunoscut, cand nu te-am vazut shi nu te-am hranit, nu am fost la tine la pushcarie, nu te-am imbracat, nu am scos draci in numele Tau, nu am facut minuni, nu am lucrat pentru tine, cand nu te-am vazut shi nu ne-am inchinat Tzie, cand nu am ascultat?....Cand Doamne?" shi Domnul precis ne va raspunde "Oridecateori unuia dintre aceshtia mici nu le-atzi facut, Mie nu mi le-atzi facut" poi de ce erau aceia mici? fiindca noi eram in MANDRIE! ???:(:(

Domnul adesea ne trimite "leacul" mandriei. Dar noi ne invartosam inimile si nu il primim. Doamne cum sa tai mandria? Rabdand cu bucurie pe cel care te injura, te fura, te cearta, te jigneste. De vom ajunge sa il si iubim pe acela, abia atunci vom "intrezari la orizont" ceva smerenie. Mandria este cea care tine ochiul legat, buzele pecetluite si inima insingurata.

Asa e Alynnna!
Cu o exceptie!
Sfantul Apostol Pavel spune ca doar Oamenii Duhovnicesti isi pot judeca semenii, caci ei pot judeca duhovniceste si nu lumeste. Ei Sfintii vor judeca Lumea...!

Daca atat ti-a ramas in memorie din toate postarile mele inseamna ca acolo te-ai regasit c-tine. Toti au slabiciuni si virtuti, unii le mostenesc altii le dobandesc pe timpul vietii. Prin urmare fiecare putem lua ceva bun sau rau de la celalalt spre a ne folosi sau osandi. De altfel, aceasta este duhul ortodoxiei!

mie mi-a placut ce-a zis constantin aici, f. frumos.

:) Si mie mi-a placut, astept sa mai scrie caci vaz eu stapaneste bine ortodoxia.
Asa cum spune Pr Paisie: Insoteste-te cu cel ce stapaneste virtutile si le vei dobandi si tu.

“Vrajmasul (diavolul n.n.) a cazut din mandrie.

Mandria e obarsia pacatului; toate aspectele pe care le poate imbraca raul sunt unite in ea: parerea de sine, slava desarta, dorinta de putere, raceala, cruzimea, indiferenta fata de suferintele aproapelui; tendinta mintii spre reverie, supralicitarea imaginatiei, expresia demonica a ochilor, infatisarea demonica a chipului; spaima, deznadejdea, ura; invidia, complexul de inferioritate, nelinistea launtrica, frica de moarte sau, dimpotriva, dorinta de a ne pune capat zilelor si, in cele din urma, - lucru nu rar - dementa completa. Acestea sunt semnele distinctive ale spiritualitatii demonice. Dar, cata vreme nu se manifesta cu claritate, pentru multi oameni ele trec adeseori neobservate.
Nu este necesar ca toate simptomele enumerate mai sus sa fie reunite pentru a putea recunoaste pe cel ce s-a lasat “sedus” de ganduri patimase, de “vedenii” sau “descoperiri” de origine demonica. La unii domina megalomania, ambitia, dorinta de putere; la altii domina o neliniste ascunsa, spaima, deznadejdea; la unii, melancolia, gelozia, ura; la altii, dorinta poftelor trupesti. Dar la toti intalnim in mod inevitabil o imaginatie debordanta ce se poate ascunde sub masca inselatoare a unei false smerenii”.

“Orice rău săvârşit de creaturile libere duce cu ne*cesitate la o viaţă de parazit pe „trupul” binelui; el trebuie să-şi găsească o justificare, sa se infatiseze ascuns sub aparenţele binelui, si adeseori sub aparenţele Binelui suprem. Răul se înfăţişeaza întotdeauna si în mod inevitabil amestecat cu un element dintr-o căutare formal pozitiva, şi prin aceasta latura îl seduce pe om. Raul incearca sa-i prezinte omului aspectul sau pozitiv drept un scop atat de important, incat pentru atingerea lui toate mijloacele sunt permise.

In existenta sa pamanteasca, omul nu poate atinge Binele absolut; in toate intreprinderile omenesti exista un anume grad de nedesavarsire. Prezenta nedesavarsirii in binele omenesc, pe de o parte, si inevitabila prezenta a unui pretext bun in rau, pe de alta parte, fac extrem de anevoioasa deosebirea dintre bine si rau“.

“Pricina luptei nu sta in ratiunea ca atare, ci in trufia mintii noastre, care ridica mintea impotriva lui Dumnezeu. Mandria amplifica imaginatia, smerenia o face sa inceteze. Mnadria se ingamfa creandu-si lumea proprie, smerenia primeste viata care vine de la Dumnezeu”.

(Arhimandritul Sofronie, Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999) - primul fragment preluat de aici.
www.razbointrucuvant.ro

Trei lucruri nu poate face Diavolul:nu se smereste(este mindru),nu se impartaseste si nu face cruce).
Eu cred ca cititul si scrisul pe acest forum este de mare folos caci,raspunsurile pe care le dam la itepaturile primite ne arata atat noua cit si celorlalti cat de mandri suntem.
Daca vrei sa-i faci cuiva un rau lauda-l mereu!

Prin mandrie ii facem loc diavolului inima noastra. Parintele Gabriel Nicu spunea: ,,Tu esti ucenicul celui pe care l-ai lasat in inima ta. Daca vrei sa fie Dumnezeu in tine, atunci lasa-te modelat (de un duhovnic n. n.) si sa nu iubesti bogatia trecatoare. Vino ca leprosul care a cerut binecuvantare cereasca si a multumit."

A te lasa modelat inseamna sa accepti sa lupti cu pacatul in smerenie, renuntand la orgolii. Mandria se manifesta uneori vizibil, dar alteori extrem de subtil si nici nu ne dam seama ca ne-a prins in gheare. Daca am cazut intr-un pacat mai vizibil, mergem si ne spovedim, dar daca nici nu ne dam seama ca am gresit atunci mergem nepasatori ca si cei noua leprosi, bucurosi ca am dobandit cele lumesti, si nu mai privim in urma sa vedem in ce stare se afla cu adevarat bietul suflet.