Patericul- Intelepciunea pragmatica a zilelor noastre
 

Viata noastra are nevoie, parca mai mult decat oricand, de un exemplu pragmatic. Cuvintele intelepte din Pateric, scrise de oameni care si-au facut din singuratatea chiliei lor scara catre cer si loc al cunoasterii de sine, dau noi puteri ca sa traimi intelepteste in fiecare zi.

"De aceea a poruncit Duhul Sfant sa se scrie vietile sfintilor, ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar." (Nil Ascetul)

pot mirenii sa urmeze intocmai exemplele din Pateric?
 

Draga George, imi place ce ai scris aici de la avva Nil Ascetul citire si totodata mi-am adus aminte de o intrebare pe care mi-am pus-o adesea vizavi de Pateric...putem noi, ca mireni, sa urmam acele exemple intocmai? adica, este indicat, avem cum, sau mai degraba ar trebui sa le "ajustam" putin? mentionez ca Patericul este una din cartile mele preferate. :1:

Personal, cred ca putem sa ne acomodam viata dupa Pateric, nu sa traim anahoretic ca in Pateric. Voturile monahale sunt valabile si pentru mireni. Cineva spunea ca unui mirea nu i se cere feciorie trupeasca, insa trebuie sa dobandim si noi fecioria mintii- sa nu se desfateze mintea cu patimile: ascultarea si saracia raman valabile si pentru noi mirenii, nu cu aceeasi exigenta.

[SIZE=3]Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul său ca să vândă rucodelia sa. Şi făcând şaisprezece zile (după cum ne spunea nouă), noaptea dormea în tinda bisericii sfântului apostol Marcu; şi văzând slujba bisericii, s-a întors la bătrânul. A învăţat încă şi câteva tropare. Deci i-a zis lui bătrânul: te văd, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispită şi s-a întâmplat în cetate? Răspuns-a fratele: cu adevărat, avvo, întru lenevire cheltuim zilele noastre în pustia aceasta şi nici canoane, nici tropare nu cântăm. Mergând la Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cântă şi m-am întristat că nu cântăm şi noi canoanele şi troparele. [/SIZE]
[SIZE=3]I-a zis lui bătrânul: amar nouă, fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh, şi vor urma cântărilor şi glasurilor, căci, ce umilinţă şi ce lacrimi se nasc din tropare? Când stă cineva în biserică sau în chilie şi îşi înalţă glasul său ca neputincioşii. Că dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilinţă şi nu cu răspândire, că n-au ieşit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu şi să se răspândească şi să cânte cântări cu viers şi să pună glasurile la rânduială cu meşteşug, să-şi clatine mâinile, să-şi târască picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu şi cu cutremur, cu lacrimi şi suspini, cu glas evlavios, umilit, măsurat şi smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune. Că iată îţi zic ţie, fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale sfinţilor apostoli şi ale dumnezeieştilor prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta părinţii noştri au zis: cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hărtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină. [/SIZE]
[SIZE=3]Şi i-a zis lui fratele: aşadar, se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea? Şi a zis bătrânul: în astfel de vremuri se va răci dragosstea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi porrnirile noroadelor, [COLOR=red]neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi stareţi nebăgând seamă de mântuirea lor şi de turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: de am fi fost şi noi în zilele lor, ne-am fi nevoit şi noi. [/COLOR]Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. [COLOR=red]Va intra încă şi în norod neredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţie. Şi a zis fratele: ce va face cineva în vremile şi anii aceia? Şi a zis bătrânul: fiule, în acele zile, cel ce îşi mântuieşte sufletul său mare se va chema în Împărăţia Cerurilor![/COLOR][/SIZE]

poate spui mai multe despre asta... e cam greu de impacat si capra si varza.

M-am referit in primul rand la ascultarea de duhovnic si saracia ca forma prin care constientizez ca dincolo de strictul necesar bunurile mele materiale trebuie sa le impart celor lipsiti ca forma a milosteniei.

ascultarea si saracia la mireni
 

multumesc, george, pentru clarificari.

eu in privinta ascultarii ma gandeam ca poate fi vorba si de respectarea mai marilor nostri, in diverse contexte.

iar in privinta saraciei, am citit pe undeva o pilda, despre un mirean care se tot framanta in legatura cu cat sa dea, ca i se parea ca nu cat ar trebui, poate... si raspunsul de la un parinte imbunatatit a fost sa nu se mai precupe de aspectul acesta fara rost, ca are Dumnezeu grija, si sa nu-si mai faca tot felul de griji materiale. sa vad daca gasesc pilda originala pe undeva, sa o postez aici.

Patericul este plin de intelepciune; ori intelepciunea poate fi folosita de toti; chiar daca calugarii au ajuns la ea printr-o viata de renuntari si o mare dragoste de Dumnezeu, iar noi suntem lipsiti de toate calitatile lor.
Asultarea se face numai intru Hristos. Iar banii sunt neutrii: cu ei poti face si binele si raul, la alegere.

cartile Bisericii sunt ale tuturor
 

Toate marile carti au fost scrise pentru o vietuire crestineasca, nu pentru o izolare in munti sau pentru o renuntare la societate.

Sfanta Scriptura, Patericul, Filocalia si Vietile Sfintilor.. toate sunt si pentru mireni, nu numai pentru calugari. Este trista separatia care s-a adancit in mintea crestinilor, intre mireni si calugari. Exista o singura poarta si o singura cale, stramta si cu chinuri, chiar daca una este mai dreapta, iar alta mai cu ocolisuri.

Sfanta Scriptura este cartea mea, cartea ta, cartea lui. Fiecare dintre noi este "un fiu risipitor", "o oaie ratacita", "o drahma pierduta", "un Zaheu vamesul", "o femeie desfranata", "un Petru" si "un Iuda". Intreaga Sfanta Scriptura este a crestinului, calugar sau casatorit.

Patericul este o dragoste faptica, o smerenie practica si o despatimire detaliata. Este oare vreun crestin care sa nu aibe nevoie de modele in fapt de dragoste, smerenie si despatimire? Toti avem nevoie de acei Avva, de acei batrani simpli si profunzi, cu cuvant putin, dar cu putere.

Filocalia este "apologia ascezei si a curatiei mintii", iar fara o asceza sustinuta si o minte curata de ganduri necuviincioase nu se poate dobandi pacea sufletului, cunoasterea/vederea lui Dumnezeu si mantuirea. Filocalia este o carte scrisa de calugari pentru intreaga lume crestina; ea nu este insa cartea calugarilor, ci a crestinilor. Unele scrieri din Filocalie sunt lucrari ale unor mireni - Teolipt al Filadelfiei a fost casatorit.

Crestinul este in sine un calugar, tuns in aceasta lupta neincetata inca de la Botez.

Ce vorba minunata: "cel mai usor este sa te mantuiesti, caci acest lucru este propriu firii". Noi ne-am obisnuit cu nefirescul, incat mantuirea ni se pare cel mai greu lucru de obtinut. Uitam de inrudirea noastra cu Dumnezeu. Ne laudam de multe ori ca am reusit sa omoram diverse patimi in noi, dar uitam ca diavolul este viu. Asa ca lupta cu patimile nu inceteaza pana la moarte. Sigur ca si noi mirenii avem nevoie de Pateric. Cuvantul "Pateric" vine de la "patir", care in limba greaca inseamna tata; am putea zice: "invataturi ale parintilor duhovnicesti". Avem nevoie de parinti care sa ne nasca dupa placul inimii Domnului. Multi atunci cand sunt intrebati daca se roaga raspund: "Parinte, dimineata-s grabit, si seara-s ostenit". In astfel de cazuri, ne mai intrebam daca avem nevoie de cuvinte care sa ne faca fapturi vii?