Daca dati de lucruri urate care va macina sufletul, ce faceti?
 

Daca vezi nedreptate de multa vreme si simti cum ti se umple sufletul de amaraciune, necaz, manie, uraciune, ce faci - fugi de situatia care simti ca te apasa sau ramai, fara certitudinea ca vei reusi sa te tii tare - sufleteste vorbind?
Eu am inceput sa citesc un acatist nou pentru mine, al Sfantului Mina. Si acolo spune mult despre paguba si pagubiti. Si citindu-l imi vine in minte persoana care contribuie la tulburarile pe care le am zi de zi. Atunci mi-am dat seama ca treptat adun ura. M-am gandit cam speriata cand am vazut ce e in sufletul meu, daca pot s-o iert pe de-a-ntregul pe acea persoana, din tot sufletul, sa-mi imaginez ca o privesc cu drag. Si mi-a fost tare greu pentru ca efectiv nu exista punct comun cu care sa relationez - nici intelegere nu exista, nici ajutorare reciproca. Pe romaneste - nu da doi bani pe nimic ci raspunde cu ura la ura mea, cu indiferenta si razbunare la necazurile si framantarile nenumarate prin care trec. Concluzia mea a fost ca nu-i doresc raul, dar ca nu ma mai pot suporta pe mine sa trec prin iad si prin atatea si atatea sentimente urate, urate. Cand ies uneori de la servici parca ies din razboi si nu mai am linistea necesara sa ma rog, sa ma gandesc si la frumos si bine, ci sa ma tot stapanesc sa nu revina gandurile urate despre faptele prin care trec sau pe care le vad. Cam asta e rugaciunea mea, sa ma ajute Dumnezeu sa ma stapanesc caci uneori simt ca nu mai pot.
Din mandrie, m-am gandit ca se da in vileag nedreptatea si de aceea reactionez, dar, de fapt, imi dau seama ca se da in vileag rautatea, micimea si uratenia mea.
Voi ce ati face: ati "dezerta", dandu-va demisia sau ati ramane si ati incerca sa va intariti sufletul, simtind ca oarecum sunteti deja la pamant?

Nu este foarte clar/ concret care sunt lucrurile urâte care te macină, poate nici nu este absolut necesar să le ştim. Eu aş vorbi cu părintele duhovnic şi i-aş urma sfatul.

Din ceea ce scrii, se pare că există o persoană care te supără şi te tulbură - ar fi bine să te poţi detaşa şi să îţi vezi de sufletul tău, să te menajezi şi să nu ai resentimente... Încă o dată spun că e greu să-mi dau cu părerea, neştiind exact despre ce este vorba...

Draga cred cu adevarat,

Poate ai timp sa citesti si aceste mesaje scrise zilele acestea pe forum, pe care eu una le gasesc foarte folositoare - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=14 si http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=13.


Eu, cand ma mai gasesc in astfel de situatii, incerc sa il pun la rugaciune pe respectivul. Lucrurile astea, neplacute, ce-i drept, in care persoane mai mult sau mai putin apropiate imi pun la incercare rabdarea si intelegerea, ma scot din starea de amorteala.
Credinta si in general, virtutile, sunt incercate, sunt puse la bataie in vremuri de ispita, nu atunci cand e cald si bine pe strada noastra. Trebuie sa te rogi sa il imblanzeasca Domnul pe respectivul, sa ii dea gand bun, sa va impacati... Sunt rugaciuni speciale care se spun pentru impacare, pentru vrajmasi, prin care nu ii ceri Domnului pedepsirea acelei persoane, ci sa se intoarca la El si sa fie pace - cauta pe google. Daca nu poti face asta, atunci roaga-te Domnului sa iti dea tie gand bun si rabdare. Eu stiu ca unele persoane, cand isi pun in cap, pot fi cu adevarat nesuferite, dar noi suntem crestini si nu trebuie sa ne uram unii pe altii. In plus, daca tu o urasti, ea castiga, pentru ca izbuteste sa te faca pe tine asemenea ei.

In niciun caz sa nu demisionezi, cel putin daca nu ai un alt loc asigurat. ti-as spune eu. E tare greu in ziua de azi sa gasesti un loc de munca. Cand mai incepe sa te enerveze, roaga-te in gand sa o miluiasca Domnul, sa inceteze sa te mai supere... si nu ii mai da atentie. Ca zice ea una, mai zici si tu una, si uite asa incepe cearta. Si incearca sa te gandesti daca nu cumva tu i-ai gresit cu ceva.

Acum, poate ca ar trebui si unii colegi si sefii sa ia atitudine daca lucrurile devin prea greu digerabile. Desi e complicat, ca dupa aceea se formeaza tabere, bisericute... La noi in birou se gaseste cate o colega mai impaciuitoare care sa schimbe subiectul si sa aplaneze un conflict care e pe cale sa inceapa intre alti doi. Stiu ca o persoana si-a dat altundeva demisia, tot asa, din cauza unor certuri cu o colega, iar ceilalti colegi au fost solidari si au reclamat-o pe respectiva si nu stiu cum, dar cea care demisionase s-a intors inapoi.

Oricum, eu te indemn la rugaciune si la lupta, adica la ramanere pe pozitie si la intarire sufleteasca! :53: Sa te ajute Domnul!

Te înțeleg pe deplin.Am trecut si eu pana recent prin așa experiența (la mine a durat ani de zile) si mult rău a făcut persoana asta la multă lume ca si la șefi le e frica de ea ca nu știe cum sa facă .Multe suparari am avut si am încercat toate felurile,înțelegere,compasiune,pana am ajuns chiar sa răspund răspicat si rece la "impunsaturile" ei.Cel mai bine mia fost ruga,si cel mai greu mia fost sa am rog si pentru ea sa ne ierte Dumnezeu pe amandoua.La servici de multe ori cand incepea sa facă iar rautati începeam sa mă rog i gând.Ma ajutat mult rugaciunea,dar trebuie sa persisti,si trebuie sa te rogi si pentru cine iti face rău.Va fii greu la început dar va fii mai ușor.Nu am știut cât va dura ca problema părea sa fie tot mai rea cand credeam ca va fii mai bine.Apoi cu timpul nu mă mai afecta orice făcea si zicea.Si de curând mii sa oferit sa lucrez cu altcineva intrun loc foarte plăcut cu colegi amabili si șef si mai bun de cum am avut.Doamne ajuta sa poți răbda si sa poți cu rugaciunea sa treci peste așa încercări.

Eu as incepe sa o pomenesc in rugaciunile mele. As cere de la Domnul sa reverse nu doar asupra mea darurile Sale, ci si asupra ei. Sunt sigur ca Dumnezeu va aduce pace, iubire, intelegere. Rugati-va si vei avea parte de liniste. Veti ajunge sa fiti alt om si sa aveti langa dumneavoastra alt om. Mare e puterea Domnului.

Rugaciune pentru vrajmasi
 

Am gasit o frumoasa rugaciune pentru vrajmasi pe site, diferita de cea intalnita in cartea de rugaciuni.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut din Tatal, mai inainte de veci, Carele de buna voie ai primit moartea pe cruce pentru mantuirea neamului omenesc si ca un mielusel fara de glas impotriva celui ce-l injunghie, asa nu Ti-ai deschis gura,- caci pe cruce fiind rastignit intre cei doi talhari si batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre cer Ti-ai ridicat ochii si cu bunatate Te-ai rugat: "Parinte! iarta-le lor, ca nu stiu ce fac". Tu Doamne, ne-ai invatat sa nu stam impotriva celui rau si ai zis: "De te va lovi cineva peste obrazul cel drept, intoarce-i si pe cel stang". Asemenea Tu ne-ai poruncit zicand: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Parintelui vostru cel din ceruri, caci El rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai, si ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti".

Tu insuti intru tot bunule imparate, cauta la mine nevrednicul robul Tau, si da-mi tarie, ca sa nu ma manii impotriva vrajmasului meu si sa nu-i intorc lui loviturile cu razbunare, caci "numai al Meu este a razbuna", graieste Domnul,- iar noua, fapturilor celor dupa chipul si asemanarea Ta, ne-ai poruncit Tu insuti "ca sa nu apuna soarele peste mania voastra", si daruri la sfintele Tale altare sa nu aducem pana nu ne vom fi impacat mai intai cu cei in neintelegeri cu noi!

Tu deci, Care in luminoasa si sfanta rugaciune "Tatal nostru" ne inveti sa ne rugam, zicand: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", ajuta-mi mie, Doamne, ca, potrivit cuvintelor Tale, sa rasplatesc cu bine celor ce ma urasc, celor ce ma vatama si celor ce ma prigonesc. Da-le, Doamne, pacea Ta, lumineaza-le mintea, ca sa Te cunoasca pe Tine si poruncile Tale, curateste-le inima si o mladie, ca sa-si vada gresalele si sa se caiasca de nedreptatile lor! Nu-i lasa pe ei, Doamne, in ratacire si in pacat! Trimite-le lor binecuvantarea Ta, ca sa se intoarca si sa se mantuiasca si sa fie vii intru imparatia Ta! Iar mie, Stapane, daruieste-mi duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, pentru ca in pace si cu bucurie sa graiesc catre Tine unele ca acestea:" larta-ne noua gresalele, precum si noi iertam gresitilor nostri". Amin.
http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...asi-72580.html

Din experienta am vazut ca oriunde ai merge, orice ai face, trebuie sa existe un ghimpe si asta nu pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci pentru ca poti intalni foarte des oameni rai, care se hranesc din conflicte, gasesc placere in acest mod de a fi. Este extrem de greu cand ai parte de aceste stari zilnic. Citind postarea ta, ma gandeam ca este bine totusi ca este vorba de serviciu (in sensul ca situatia are o iesire, cand vei schimba locul de munca vei uita de existenta acelei persoane).

Dezicia de a schimba locul de munca este una grea, asa cum a spus si Glykys, vremurile sunt tulburi. Sunt in asentimentul Annytei, poti vorbi cu duhovnicul sa te ajute sa iei o hotarare, el este cel mai in masura. Am trecut si eu la locul de munca printr-o experienta asemanatoare si stiu cat de greu este, cu toate ca faceam totul cu mare bucurie si pasiune, aveam o colega mult mai in varsta fata de noi, care facea voluntariat si pentru asta era foarte apreciata de superiori, dar ne face ziua amara si multa suparare ne pricinuia. O colega cu totul deosebita din echipa, plangea zilnic din cauza ei si voia sa isi caute alt loc de munca, nu mai suporta. Cu toate ca nu este o solutie ideala ( asa cum este rugaciunea, care poate tot) poti incerca si tacerea. De multe ori cand ma simt provocata imi impun sa tac si imi zic in gand: Pune Doamne staja gurii mele.

Lăudat fie Isus!

Nu-ți da demisia pentru că aceeași situație vei întâlni și în alte locuri deoarece tu vezi în jurul tău la scară mărită ceva(iartă-mă!) care se găsește și în tine; de aici pleacă conflictul(părerea mea).
De aceea caută să vezi în jurul tău numai lucruri bune după ce vei fi căutat și spovedit ceea ce a creeat această situație; ceea ce te supără în jurul tău încearcă să schimbi cu vorbă bună fără să te simți neapărat obligată.

Inainte de a pune mainile pe tastatura sa scriu ceva,mai intai citesc cu atentie aceste postari caci imi sunt de mare folos si mie!

Asa cum spunea si Ekaterina peste tot ai sansele sa intalnesti persoane mai rautacioase,rele de-a binelea sau chiar diabolice,depinde de situatie.
Demisia nu este o solutie,chiar daca pare foarte imbietoare pe moment,insa te lasa cu lectia neinvatata care se va perpetua la noul loc de munca(posibil).

Si eu ma confrunt cu o situatie similara la serviciu,cu o colega foarte rea care uneori chiar ma impinge fizic din calea ei,strigandu-mi un pardon printre dinti de parca ma injura!
Nu stie ce sa mai faca sa ma scoata din sarite,asa ca apeleaza la orice stratagema,doar doar voi claca.Nici pt mine nu este usor,caci oricat de puternica ma mentin la serviciu,dupa ce plec adevarata furtuna se dezlantuie in mine,sunt deprimata pt atatea nedreptati,ma intreb unde gresesc si mai ales de ce oamenii rai sunt atat de interesati de existenta mea in ultimii ani??

Trebuie sa fie un talc ascuns la acest aspect,dat fiind ca tot timpul am intalnit numai colegi prietenosi,cu care am legat relatii de lunga durata.
Cand m-am rugat pt ea,lucrurile au fost mai bune o perioada iar acum ca am incetat rugaciunea,au aparut.
Mi-a facut multe nedreptati,de aceea primul gand la adresa ei nu este prietenos,insa...ma fortez sa n-o urasc(desi pare floare la ureche este deosebit de greu pt o incepatoare ca mine in lectia smereniei.

De fapt exista o diferenta intre umilinta si smerenie?


Iti doresc sa ai puterea sa treci peste aceste rautati,fara ura si resentimente,doar cu naivitatea omului ce nu cunoaste rautatea,chiar daca te va durea renuntarea la orgolii.

Daca iti este de folos,sa stii ca nu esti singura :)