patima betie
 

Vin cu o noua problema.O persoana foarte apropiata din famile trece printr-o perioada cumplita. Este fratele tatalui meu.

De ceva ani a desoperit niste probleme la ficat din cauza alcoolului. A promis ca renunta si se apuca constiincios de tratament dar degeaba, mereu cadea iar in ispita alcoolului. Acum problemele au devenit si mai mari incat aceasta patima l-a acaparat cu totul.

Spune mereu ca nu mai vrea sa mai traiasca, ca vrea sa bea pana cand termina cu viata asta. A fost internat la dezalcoolizare, la sectia de psihiatrie a spitalului 9, dar in zadar... de fiecare data cand se intoarcea de acolo ( nu statea mult pt ca fugea, sau pur si simplu il lasau sa plece) o lua de la capat cu alcoolul care ii afecta creierul, de fapt tot organismul.
Ultima intamplare insa le-a intrecut pe toate, a ajuns in asa hal incat si-a dat singur foc. Cand am fost sa-l vad am avut un soc in ce hal arata umflat si cu arsuri grave...dar cu paharul de vin pe masa. Nu vrea sa mearga la biserica, nu crede in asta, nici familia tatalui meu nu a fost prea inclinata spre astfel de lucruri. Dati-mi un sfat, cum il pot ajuta sa scape de patima betiei? :63:

Cautati grupul Alcoolicii anonimi. Ajuta foarte mult!
Exista si un alt grup pentru rudele persoanelor alcoolice -se numeste Al Anon. E important, pentru ca persoanele din preajma alcoolicului de obicei se poarta in asa fel incat perpetueaza un comportament care ii permite sa bea in continuare. Cred ca se poate incepe de acolo.
Sunt pe net tot felul de materiale legat de alcoolism, foarte bune. Puteti cauta siteul Alcoolicii Anonimi si pe site ul www.sfintiiarhangheli.ro

Alcoolismul este o patima nemiloasa care vatama prufund atat trupeste, cat si sufleteste, pe cel supus ei. Deoarece vointa acestuia este robita si slabita intr-o mare masura, lupta cu patima trebuie purtata, intr-o prima faza, mai ales de cei de langa cel bolnav. De aceea, este important ca mai ales acestia sa nu slabeasca in dragoste, credinta si nadejde.

Am avut pe cineva in familie care ajunsese intr-o stare asemanatoare cu cea a unchiului dumneavoastra. Nu numai ca nu credea dar nici macar nu voia sa auda de Dumnezeu. Cu toate acestea, sotia si copiii sai, timp de mai bine de zece ani, au ales sa se lupte cu aceasta patima, luand calea Bisericii. Chiar daca au avut multe de indurat, nu au contenit a inalta rugaciuni, a tine post, a se spovedi si impartasi.

Dragostea curata si jertfa lor fata de cel suferind nu a fost trecuta cu vederea de Dumnezeu. Dupa mai bine de zece ani acesta a inceput sa se schimbe. Spre sfarsitul vietii a inceput sa-i faca loc lui Dumnezeu in viata sa. In ultimii doi ani, a evitat sa mai bea nici macar "un strop" de alcool. Citea aproape zilnic Acatistului Sfantului Mina si nu-i venea sa creada in ce stare jalnica a putut sa ajunga din cauza bauturii. A murit spovedit si impartasit.

Dumnezeu lucreaza in viata noastra daca ramanem aproape de El. Schimbarea insa se petrece in timp. De aceea, atunci, cand simtim ca ne pierdem rabdarea, trebuie sa purcedem cu indelunga-rabdare.

Despre fitoantialcool
 

Doamne ajuta!

Chiar ieri am citit in Formula As : http://www.formula-as.ro/2010/918/ci...tialcool-12429

Cred ca trebuie sa-l ajutati chiar daca el , orbit de patima , nu-si doreste .. Incercati orice pt a-l salva .Daca fuge din spital , tratati-l acasa... Sfatuiti-va cu un medic ! Ceaiul de pedicuta reduce apetitul ptr alcool sau AntiAlcool Plant care se pune chiar in bautura si provoaca dezgustul ptr alcool. Sunt atata produse ...repet , sfatuiti-va cu un medic !
Domnul sa va ajute !

Salut Gina,

Aveti mare grija, acela care ajunge cu orice patima la deznadejde, de multe ori se descurajeaza si nu mai vrea sa traiasca. Este penultima treapta a pacatului, a unsprezecea, ultima fiind sinuciderea. Sunt sigur ca unchiul tau este ispitit sa se sinucida, asa ca incercati sa-l lamuriti ca trebuie sa renunte cat mai curand la viciul asta. Dar sa nu care cumva sa-i pomeniti voi de sinucidere! El este cel care trebuie sa lupte, iar voi sunteti cei care trebuie sa-l convingeti. Cat mai repede.

Cu voia lui, inchideti-l intr-un apartament undeva unde sa nu mai aiba ce bea si, dupa o perioada foarte grea, poate de cateva saptamani, ii va fi mai usor fara bautura. Dar, tinand cont de ce am scris mai sus, cineva ar trebui sa stea mereu cu dansul ca sa nu faca ceva mai rau...

Sa ne rugam pentru el si pentru cei ca el, poate o sa reuseasca sa revina la normalitate.

cum se poate scapa de patima alcoolului - sugestii rugaciuni & retzete tratamente
 

Cineva din familie sa mearga la bis. si sa se roage pt. el, sa citeasca (timp de 40 de zile la rand, sau mai mult si mai insistent, pana la insanatosire poate), 'Acatistul Maicii Domnului Potirul Nesecat', care este pt. izbavire de patima betiei. Sa discute si cu un duhovnic, sa intrebe ce si cum, ce ar fi de facut, ce rugaciuni, acatiste etc. Iar in paralel, sa incerce sa ii administreze, (acasa), celui in cauza (fara stirea lui, din moment ce este recalcitrant la ideea de tratament, fuge din spital etc), si tratamente (care, sa speram, vor avea si rezultate bune, vindecatoare!). Postez aici si cateva articole sau fragmente extrase, relevante pt. acest topic.
'Un miracol adevarat: Rugaciunea [...] Lumina de la miezul noptii
Draga "Formula AS",
Sunt o cititoare fidela a ta si-i multumesc lui Dumnezeu ca existi. La fiecare pensie pe care o primesc, imi pun deoparte bani pentru a putea cumpara numerele din luna respectiva. Este extraordinara speranta ca, rasfoind paginile revistei, vei gasi ceva util, fie ca hrana spirituala, de care ducem mare lipsa, fie un leac sau un prilej de a face o fapta buna, ajutand pe cineva aflat in suferinta sau saracie ...
Nu am harul scrisului, dar intamplarea pe care vreau sa v-o povestesc este adevarata, traita de mine, o dovada ca rugaciunile rostite in fata icoanei Maicii Domnului se implinesc. Totul a inceput in urma cu doi-trei ani, cand am cerut sfatul duhovnicesc al parintelui staret Corneliu Miroslav de la Manastirea Calui, din judetul Olt, pentru un frate care devenise alcoolic si toti banii si-i cheltuia pe bautura, iar sotia, copiii, parintii traiau calvarul agresiunilor zilnice. Parintele m-a sfatuit sa ma rog patruzeci de zile neincetat, iar la miezul noptii sa citesc "Paraclisul Maicii Domnului", cu candela si trei lumanari aprinse. M-a avertizat ca la inceput n-o sa-mi fie usor, pentru ca gandurile imi vor zbura aiurea, dar sa iau rugaciunea de la inceput, ca Cel de Sus imi vede truda si se va indura. Am inceput sa ma rog intr-o luni. Grabita sa-mi incredintez sufletul Maicii Domnului, am uitat insa sfatul parintelui, sa aprind candela si cele trei lumanari. Exact la 12 noaptea am inceput rugaciunea. Cascam continuu, imi fugeau gandurile, randurile din carte se suprapuneau, dar pana la urma am terminat de citit tot "Paraclisul". Cand am stins lumina si m-am asezat pe pat sa ma culc, o forta m-a smuls si m-a trantit cu capul de podea. S-a auzit o bubuitura, dar eu n-am simtit nici o durere. Aceeasi forta m-a ridicat si m-a asezat iar in pat. Cateva minute am fost descumpanita, dar mi-am adus aminte ca n-am respectat sfatul parintelui, sa aprind candela si cele trei lumanari, inainte de inceperea rugaciunii. De asemenea, uitasem sa multumesc Sfintei Treimi si Maicutei Domnului pentru ca m-au ajutat sa ma rog. Am citit 40 de zile "Paraclisul Maicii Domnului". Tineam post luni, miercuri si vineri, iar duminica mergeam la biserica. Intr-o sambata seara, cand s-au implinit cele 40 de zile prescrise, in timp ce-mi faceam rugaciunea, am observat in jurul cuiului in care statea atarnata icoana o lumina alba-argintie, care palpaia ca flacara unei lumanari. Apoi, lumina lua forma icoanei si se deplasa sub forma Sfintei Cruci. La inceput, am crezut ca mi se pare, ma rugam cu lacrimi si ma inchinam. Dar pe masura ce ma rugam, lumina crestea in intensitate si disparea prin tavan, in timp ce din icoana se desprindeau alte fascicule luminoase. Toata noaptea nu am dormit de emotie, iar a doua zi m-am simtit foarte odihnita. Am telefonat acasa, la tara, unde locuia fratele meu, cu parintii si familia sa, ca sa aflu care mai era starea lui. N-am sa uit niciodata raspunsul surorii mele: "Nu stiu ce s-a intamplat cu el, o minune, nu mai bea. E de nerecunoscut, nu se mai cearta cu nimeni". Au trecut doi ani de atunci si fratele meu n-a mai pus mana pe pahar niciodata. Cand i-am povestit parintelui staret cele intamplate, el mi-a explicat ca rugaciunile noastre il scot din minti pe Satana si atunci el ne sperie, incercand sa ne abata de la drumul pe care pornim, dar totodata, in jurul nostru sunt cete de ingeri, care ne protejeaza. Marturisesc ca de cand s-a petrecut aceasta intamplare, ori de cate ori ma rog cu lacrimi si cu credinta, imi apare lumina alba in fata icoanei, semn ca Maica Domnului Preacurata imi primeste rugaciunile.
Fie ca aceste randuri sa dea curaj celor aflati in suferinta si sa-si aminteasca cuvintele Mantuitorului: "Tot ce veti cere in rugaciune cu credinta veti primi"! Cu dragoste si respect, ELENA PETRESCU, cartier Tomis IV, Constanta'
Sursa: http://www.formula-as.ro/2002/509/sp...tualitate-3070
Articol interesant despre rugaciunea de la miezul noptii, aici: http://parintelemarius.blogspot.com/...ul-noptii.html

Incercati si cu tratamentul numit 'Fitoantialcool' (mai multe detalii, aici: http://www.formula-as.ro/2010/918/ci...tialcool-12429). Sau alte retzete, aici: http://www.formula-as.ro/2010/902/ci...lcoolici-12017
'"Suntem doi parinti alcoolici" (Raspuns pentru MIRELA - Botosani, F. AS nr. 521)
Pentru combaterea alcoolismului pot sa va recomand mai multe retete: * Se iau 50 g patrunjel verde sau radacina, coaja de la o felie de portocala si coaja de la o felie de grapefruit. Se fierb intr-un litru de apa, pana scade la jumatate. Se strecoara. Se indulceste cu miere. Se administreaza cate o lingurita dimineata, pe nemancate. Se va pastra la temperatura camerei, in sticle inchise la culoare. Se va bea ceai de sovarf. Un alt tratament este cu miere si aloe (arborescens). Se ia o jumatate kilogram miere, care se amesteca intr-un mixer, cu 100 g planta de aloe si cu 3 linguri de tuica sau coniac, pana devine o pasta. Se administreaza cate o lingura de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de fiecare masa. In perioada respectiva nu se vor manca lapte si oua. Cura dureaza minimum 14 zile si se poate relua la nevoie. * Se administreaza si medicamentul homeopat Lachezis, daca persoana este violenta si vorbeste urat. Lachezis se procura de la farmacia homeopata.CONSTANTA - e-mail: constantamierlusca@yahoo.com'
Sau alt tratament, aici: http://www.formula-as.ro/2010/900/ci...ibiotice-11966
'"Suntem doi parinti alcoolici"(Raspuns pentru MIRELA - Botosani, F. AS nr. 521)
Vanzatorii ambulanti din piete, care vand plante medicinale, va pot furniza un remediu eficient pentru a va ajuta sa invingeti aceasta patima, respectiv a va face neplacut consumul de alcool, anume - ceaiul cunoscut sub denumirea populara de Pedicuta sau Cornisor (Lycopodium Clavatum). Tot aversiune fata de consumul de alcool provoaca si medicamentul romanesc Antalcol tablete, pe care il gasiti in farmacii si care se administreaza conform indicatiilor din prospectul pe care il veti solicita farmacistului, in cazul in care nu se livreaza impreuna cu ambalajul medicamentului. In prospect veti gasi si contraindicatiile acestui medicament, de care va trebui neaparat sa tineti cont. Cititorii din strainatate ai revistei "Formula AS", care ar fi eventual interesati de un asemenea tratament, pot gasi acest medicament sub diferite denumiri comerciale, in functie de fabrica producatoare, ca: Disulfiram, Anticol, Antaethyl, Antabuz, Teturam etc. In paralel, pentru dezintoxicarea organismului va pot fi utile ceaiul din frunze de coacaz (Ribes nigrum) sau de catina alba (Hippophae rhamnoides). Mai importanta decat orice tratament este insa vointa dvs. de a termina definitiv cu acest viciu costisitor si periculos sanatatii. Va doresc perseverenta si mult succes.'
Si alte info, aici: http://articolecrestine.com/sanatate/alcoolismul.html
Sugestie (personala): daca alcoolicul ar putea refuza cu incapatzanare orice incercare de tratament medicamentos (de ex. cu Fitoantialcool sau cu Antalcol) etc, atunci careva din familie sa incerce sa ii piseze si strecoare intr-un pahar cu apa de baut (amestecata si cu putzina miere sau zahar, ca sa nu simta gustul medicamentos poate), si sa il forteze sa bea (sub diverse pretexte, sa ii spuna ca apa e cea mai sanatoasa, face bine si dezintoxica organismul, curatza corpul de toxine s.a.m.d....)

sfaturi utile remedii arsuri
 

Sfaturi pt. tratarea arsurilor: http://www.criserb.com/blog/arsurile...bus-de-ou.html
http://www.eva.ro/sanatate/medicina-...col-10453.html
* pt. arsuri, cel mai bun remediu (relativ ieftin si la indemana, comparativ cu alte tratamente mai costisitoare, poate) este albusul de ou (masca din albus(uri) de ou(a) batut(e) car se aplica pe zonele afectate, se lasa sa se usuce si apoi se indeparteaza prin clatirea cu apa calda; se repeta operatziunea pana la vindecare etc); crema de galbenele sau cea de patlagina, iarasi, este utila. Dar, desigur, totul depinde si de gravitatea arsurilor, de stadiul in care sunt etc.

Ai putea posta aici prenumele tatalui tau ca sa il pomeneasca la rugaciune cei care sunt dispusi sa faca asta.

Am citit recent in Formula As
 

›

› [› [COLOR=#ffffff]Cititorii multumesc pentru vindecari[/COLOR]
[COLOR=#ffffff]pentru vindecari[/COLOR]
Iar pentru problemele cu ficatul se gaseste la naturale PASTURA un produs apicol foarte bun.

Citeste pt dansul acatistul MAICII DOMNULUI POTIRUL NESECAT,si acatistul SF NECTARIE!
Potirul Nesecat - icoana celor cu patima alcoolului

Icoana Potirul Nesacat a fost desoperita in Rusia, in anul 1878. Cum s-a petrecut minunea: un soldat in rezerva din Tula obisnuia sa-si dea toata pensia pe alcool, distrugandu-si astfel sanatatea si mantuirea. Desi a ajuns sa nu mai poata merge, el continua sa bea.Intr-o noapte, un batran schimonah (sfant sau inger) i-a aparut in vis sfatuindu-l sa mearga la Manastirea Maicii Domnului din Serpuhov. Cuviosul i-a spus: "Mergi in orasul Serpuhov, la Manastirea Maicii Domnului. Acolo este o icoana a Maicii Domnului Potirul Nesecat, roaga-l pe parintele sa slujeasca inaintea ei o rugaciune si vei fi sanatos cu trupul si cu sufletul."Pentru ca nu avea nici un ban si nici nu putea sa mearga, omul nu a luat in seama visul. Dar sfantul i-a aparut si a doua si a treia oara, indemnandu-l mai aspru sa mearga la manastirea de care i-a spus. Atunci, tarandu-se in patru labe, omul a ajuns pana in satul invecinat si s-a oprit la casa unei femei batrane care i-a intarit picioarele, pentru a putea merge, si barbatul a inceput sa se simta mai bine. In ziua urmatoare el a pornit din nou la drum, la inceput cu doua carje, apoi cu una, pana ce a ajuns la manastire.
Acolo el le-a povestit calugarilor visul sau, dar nici unul din ei nu parea sa stie de existenta vreunei astfel de icoane. In cele din urma, unul dintre ei si-a amintit de o icoana in care era pictat un potir. "Oare nu-i icoana care se afla in trecerea din catedrala la vesmintarie?" Pe spatele ei scria "Potirul Nesecat".In batranul evlavios care i s-a aratat l-a recunoscut pe staretul Varlaam, ziditorul acestei manastiri. Chipul nou aflat a fost asezat in biserica si inaintea lui s-a savarsit rugaciunea. Nu numai ca i s-au vindecat picioarele, ci l-a parasit si atractia de neinvins pentru paharul cu vin. Dupa ce i s-a facut molitfa (rugaciunea) taranul s-a intors acasa complet sanatos si vindecat deplin de patima alcoolului.

Aici e atasat linckul de unde se poate descarca acatistul Maicii Domnului Potirul Nesecat(izbavitoare de betie), e in format PDF.

http://www.google.ro/search?q=acatis...ient=firefox-a

Da, betia este un pacat, dar daca te-ai lasat de acest pacat, el nu mai exista, la fel cum se intampla cu toate pacatele pe care le parasesti cu adevarat.

usor de zis, greu de facut
 

usor de zis, dar F. greu de pus si in practica, mai ales de cei deja grav dependentzi, din nefericire... nu si imposibil, totusi...

persoana in cauza este unchiul meu , nu tatal meu iar numele sau este PAUL

va multumesc tutror pentru sfaturile voastre....Domnul sa va aiba in paza pe toti

Dragostea e cea mai puternica arma impotriva ispitelor si patimilor de orice soi, caci toate vin din acelasi loc, avand acelasi duh.
Trebuie intarita dragostea fata de membrii familiei. "De dragul lor, sa nu mai fac asta."

Trebuie sa nu se renunte la munca.
Treburile de peste zi aduc cu ele mult folos sufletesc.

Patima nu trebuie ascunsa.
Sa fie spusa tuturor celor de aproape si aratata pe fata. Duhurile rele fac orice sa ramana ascunse.

Participarea la Sfantul Maslu ajuta.
Cateva zile de post, din cand in cand, si o Spovedanie sunt intaritoare de suflet.

Parintele Savatie spunea despre cei care mor cu patima betiei ca sunt considerati la fel ca sinucigasii si ca in mod normal nu se fac rugaciuni pentru ei. Adevarul este ca, daca ai mintea tulbure, nu prea vad ce rugaciuni mai esti in stare sa faci. Unul din exemplele pe care le-am intalnit in Pelerinul rus, a fost a unui ofiter care a pierdut tot datorita acestei patimi si era foarte aproape sa-si piarda si sufletul pana cand cineva i-a oferit o Evangelie. Desi a refuzat-o, desi a stat departe de ea mult timp, la un moment dat a zis sa incerce si de cate ori ii venea sa plece sa caute de baut, citea cate un capitol din Sf. Evanghelie. Astfel, incet-incet, a ajuns sa nu mai puna gura pe alcool si nici sa mai simta nevoia. Acest exemplu ar trebui experimentat indiferent de viciul pe care-l avem, iar reusita este sigura.
Totusi, trebuie sa recunoastem ca, daca nu avem si concursul celui in cauza, sansele de reusita sunt aproape zero.

Am citit de curand la parintele Cleopa, ca o sotie care se lupta de ceve timp cu patimile sotului, a ascultat de o batrana, care a invstat o sa tina post negru trei zile, desi nu mai tin minte prea mult cu exactitate, si barbatului a ajuns sa i fie tare rau ceva vreme, dar cand si a revenit a devenit alt om...imi cer iertare ca nu am retinut pe cat de bine as fi vrut...

Poti sa trimiti la sursa daca mai tii minte titlul cartii...:1:

Buna

In primul rand trebuie inteles de ce s-a apucat de baut care este motivul ,fara indepartarea motivului alcoolicul se va intoarce din nou la alcool.alcoolul produce depresie ,este foarte perfid te scapa de gandurile negre pe moment dar te adinceste in depresie si mai mult

sfatul meu este urmatorul 1 mers la un psihiatru care sa-i dea un tratament medicamentos si 2 mers neaparat la un psiholog aceste 2 lucruri il vor ajuta dar fara dorinta lui de a nu mai bea este destul de greu dar nu imposibil si 3 sa-si doreasca sa traiasca altfel se programeaza prin gandurile negre la autodistrugere (se simte vinovat de ceva si nu se poate ierta ?) si sa se roage la dumnezeu sa-l ierte sa-i marturiseasca ce are pe suflet si va fi alt om apoi .

deobicei o deceptie foarte mare de indeamna spre auto distrugere
am fost alcoolic si eu si stiu pe proria -mi piele ce inseamna consumul de alcool

daca vrei sa vb pe subiectul asta poti sa-mi trimiti pe mail orice intrebare onettex@yahoo.com

PS sa nu cumva sa incercati sa-l puneti la abstinenta ca poate muri din cauza sevrajului oprirea din bautura se face treptat sau cu ajutor medical

daca a ajuns la dezalcoolizare ca a dorit acest lucru este un pas mare spe vindecare

Cautati Alcoolicii Anonimi pe internet. Sunt sedii in Bucuresti si in alte localitati din tara.
La Spitalul 9 exista un grup permanent de AA, la sectia XVII.
Multi s-au vindecat acolo, printre care ma numar si eu.
Conditia vindecarii este abstinenta. Dar veti afla in AA cum se obtine aceasta, cum se mentine. Puteti veni mai intai singura, pentru a va face o imagine, apoi puteti vorbi cu persoana in cauza si poate o convingeti sa vina la o sedinta, chiar daca a baut in ziua respectiva. Nimeni nu ii va reprosa nimic. Toti de acolo cunosc bine ce inseamna sa fii dependent de alcool, deoarece toti au fost morti si au fost inviati.
Veti afla acolo, la fata locului, despre ce e vorba. La spital, sectia XVII, programul e seara de la ora 18, luni, miercuri, vineri precum si sambata de la 16. Intalnirea dureaza aprox. 60-75 min. Se practica lectura unui program terapeutic, aprox. 1o min, apoi au loc marturisiri individuale, pentru cine doreste, fiecare impartaseste problema lui iar abstinentii arata cum au facut fata vietii, fara a mai consuma alcool. Grupul asigura suport, incredere, speranta. Multi ajung cu vremea sa mearga regulat la Biserica si devin treptat buni crestini (eu asa am cunoscut acolo).

Nu aveti nevoie de trimitere sau recomandare. Intrebati portarii unde e sectia XVII, acolo rugati portarul sectiei sa va conduca la sala grupului AA. Iar cand intrati ... veti fi bineprimita. Veti vedea restul, sezind frumos pe unul din scaunele si bancile noastre...:) La sfarsitul intalnirii, puteti pune intrebari si vi se va raspunde cu toata competenta si dragostea de care sunt in stare acei oameni izbaviti de patima bauturii. Puteti conversa inca si mai apoi, afara unde se mai strang oamenii pentru a-si lua la revedere pana la urmatoarea sedinta. Cativa sunt internati, majoritatea vin din oras, de acasa ori de la serviciu etc. Majoritatea fac asta de ani de zile, recuperindu-se treptat tot mai bine, mai frumos. Veti vedea!
La iesire/intrare aveti si o biserica frumoasa.

Personal, am depasit depresia severa si alcoolismul astfel: internare la sectia XVII, tratament adecvat 6 luni dupa externare, apoi peste 1000 sedinte in AA (mergeam zilnic la terapia de grup, seara dupa 18). Iar treptat am descoperit Sfanta Biserica si de atunci am rarit treptat sedintele in AA iar in prezent ma duc doar cand imi e foarte dor de oamenii care m-au ajutat in primii doi ani de abstinenta, precum si pentru a ma alatura si eu grupului de sprijin in efortul de a ajuta pe noul venit aflat in suferinta.

Altceva mai bun decat atat nu cunosc. Retineti ca orice alcoolic poate deveni, cu vremea, un om sanatos fizic si psihic, prin Mila Bunului Dumnezeu. Doar sa accepte ca nu poate duce totul singur, ca sunt clipe cand avem nevoie de ajutor, ca este Cineva care poate face pentru noi ceea ce noi nu mai suntem in stare sa facem. Iar Acel Cineva este Bunul Dumnezeu, laudat fie in veci!
Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi.
Domnul sa va ocroteasca! AMIN!+

Cu totul de acord.

ajutorare
 

pentru lasarea de patima aceasta,se poate ajuta omul patimasi prin rugaciunea:acatistul Maicii Domnului potirul nesecat, este izbavitor de betie,+multa vointa,rugaciune si rabdare mare.
Dumnezeu si Maica Donului sa va ajute.Amin.

Nu este suficient , este doar un inceput , caci patimile sunt cele mai greu de invins . Nu exista formule magice si rugaciuni "vindecatoare " , ci ajutatoare in conlucrare cu cel cazut intr o patima sau alta . Cred ca ar fi bine sa nu mai fi atat de pripit , telegrafic si superficial :76:, ci sa asculti pe cei trecuti prin asta , precum fratele Ioan !

dragalasule de ce ma certi?eu am spus: se poate ajuta.si asta nu-i usor, dar izbavire exista asa dupa cum scrie pe cartea acatist ce o tin in mina in acest moment.
-fragment:.....prin descoperirea icoanei tale cea prea minunata"potirul nesecat",pentru care toti cei care cad la ia cu credinta si cu inima smerita,dobindind "vindecare" de cumplita lor boala,sa strige din adincul inimii lui Dumnezeu:Aliluia
si eu am avut un frate ce suferea de acea patima,dar care nu avea credinta si in acest caz Dumnezeu la,lipsit de ajutorul sau. el nu la rugat, nu la implorat din adincul inimi,ci la.....si atunci ajutorul de unde sa vina?de la oameni?oare.

Dupa opinia mea, in baza experientei personale si a impartasirilor multor oameni care au patimit de pe urma alcoolismului, cred ca sunt valabile ambele pozitii, atat cea a lui Cristian cat si cea a lui Alin.
Noi cei trecuti prin necazurile dependentei am simtit ca Dumnezeu ne-a ajutat prin intermediul semenilor, ca harul Sau a lucrat atat asupra noastra cat si asupra celor din jur care ne-au sprijinit cu rabdare, cu pricepere, cu dragoste jertfelnica.
Cat priveste refacerea/recuperarea din alcoolism, acesta e un proces treptat, adeseori indelungat, tinind practic toata viata. Pierderile pe care le sufera un om cazut in patima betiei sunt practic incalculabile insa puterile sufletesti si trupesti sporesc pe zi ce trece, cata vreme persoana ramane in abstinenta si participa la actiunile de recuperare.
Eu si multi confrati am invatat tot mai bine drumul la Biserica, am pus mare accent pe Sfanta Taina a Spovedaniei, Sfanta Taina a Maslului si participarea la Sfanta Liturghie. Si desigur, pe rugaciune, pe lucrarea particulara, personala a rugaciunii.
Am auzit de la oameni diferiti ca au practicat rugaciuni diferite, incluzind insa in pravila lor si rugaciunile principale, pe care le practicam cu totii (Tatal nostru, etc.).

Dragalasule nu te cert, ci o fac din dragalasenie . . . ! Dragalasule , nu ai inteles mai nimic din cele spuse de mine , dar o pun pe seama dragalaseniei tale trecatoare . . . !
Dragul tatii , Dumnezeu lucreaza prin oameni , pentru oameni , chiar daca sunt dragalasi , sau nu ! Apoi , bine ar fi ca pentru orice boala , afectiune , dependenta . . . , sa stam doar in rugaciune si sa ne vindecam . Bine ar fi , dar ai uitat ca din cauza starii noastre pacatoase , aceasta este aproape imposibil . Am spus aproape imposibil , caci acolo unde Dumnezeu vrea sa faca minuni , le face , dar asta nu noi hotaram , dragalasule !
Sfintii Parinti , marii Duhovnici , au apelat la medicina , la medici de multe ori , au urmat tratamente medicale , neuitand de rugaciune !
Sa nu trecem la extrema nedorita , de a refuza internarea si tratamentul medical acolo unde se impune , dar sa nu uitam nicicand de rugaciune !
Deci , nu a fost certare pentru tine , precum zici din mandrie , ci o atentionare din dragalasenie , pentru un dragalas ca tine , care are cu siguranta inca muuulte de invatat ! Nu uita :Dumnezeu lucreaza prin oameni in majoritatea cazurilor ! Medicii oare ce sunt , extraterestrii ?
Cu dragalasenie , pentru un dragalas !

iartama daca ai inteles ca totul se rezuma doar la rugaciune excluzind doctorii,eu nu faceam referinta la aceast lucru in relatarea mea, ci pur si simplu am spus[se poate ajuta omul patimasi]acest lucru il poate face si orcine il iubeste pe cel bolnav,caci 'de obicei' persoana in cauza refuza acest lucru, avind credinta vaga sau doar o mica tentativa de credinta, i-as mai putea spune .Dar,daca citim Teologia Bolii, o carte recomandata pentru orce crestin acolo primim sfaturi pe indelete despre cum lucreaza medicul cu harul ce i-a fost dat si cum lucrarea de tamaduire se continua cu harul lui Dumnezeu de catre preot. Dupa cum bine stim,boala apare intii in sufletul omului si apoi in trup,tot asa si tamaduirea se va face a sufletului mai intii si apoi a trupului,insa noi o facem invers.uneori de teama mortii multi postesc doar la indicatia medicului si nu a preotului.
nu pot sa fiu de acord cu domnia voastra cind imi spuneti ca sufar de mindriea desarta a acestei lumii,deoarece la testul pe computer "stima de sine" facut de medic specialist psiholog,eu am iesit cu 12%sub standard, acest test explica contrariu la ceia ce domnia ta vrei sa imi asimilezi.medicii nu sunt extraterestrii din cite bag de seama.

cu multa dragalasenie de la un dragalas trecator ce mai are multe de invatat,apoi multumesc de complimente taticu meu drag si scump si iti multumesc fiindca m-ai adoptat,eu fiind un orfan la o virstra ce se cam apropie de apus,tata a doi baieti unul fiind casatorit.
fie ca Dumnezeu din razele lui de dragoste si sfintenie ce ii incununeaza chipul sa iti dea din belsug, sa imi poti da si mie macar o scinteie.
Domnul si Maica Domnului sa te binecuvinteze si pace sa iti daruiasca.Amin.

In primul rand, trebuie sa precizam diferenta intre betie si alcoolism. Astfel betia este rezultatul consumului unei cantitati excesive de alcool, de catre o persoana, indiferent daca acesta consuma regulat sau mai rar bauturi alcoolice. In schimb alcoolismul este preocuparea permanenta pentru bauturile alcoolice, care este caracterizata printr-o pierdere a controlului cauzata de consumarea acestuia, si a unei dependente de alcool, astfel nu oricine se imbata este alcoolic, si nu toti alcoolicii se imbata, insa alcoolismul este o intoxicatie cu alcool datorita consumului excesiv si repetat de bauturi alcoolice. Betia este un pacat, iar alcoolismul este o patima, o inrobire in pacat.

Cauzele acestora sunt:

1. Cauze fiziologice, adica o predispozitie mostenita-innascuta (genetica), spre alcoolism. (Aceasta nu inseamna insa predestinare, sau ca cel care are aceasta inclinatie innascuta nu se poate abtine de la alcool).
2. Cauze psihologice:

--Exemplul parintilor, al prietenilor, colegilor si influenta anturajului.

--O educatie deficitara, toleranta parintilor, lipsa iubirii, aprecierii si respectului in familie.

--Neintelegerile intre soti, pacatul preacurviei savarsit de unul dintre soti.

--Incercarea de a fugi din viata reala, de a fugi de neliniste, deprimare, frustrare, esec prin alcool.

--Nu in ultimul rand lipsa fricii de Dumnezeu si necunoasterea poruncilor Sale.

Deci alcoolul pentru unii a devenit ca un fel de refugiu, dar din pacate nu un refugiu real, pentru ca la inceput alcoolul este ca un calmant, iti da o senzatie de bine, scade nelinistea, devii mai vorbaret, iti ofera curaj, te relaxeaza, esti mai putin ingrijorat, uiti de necazuri. Insa toate aceste aparente avantaje au efect de bumerang, deoarece atunci cand efectul de calmant dispare, nelinistea si ingrijorarea reapare, dar intr-un mod diferit, si anume mai puternic, astfel te simti mai nelinistit si incordat. Multi insa revin din nou la pahar sa-si potoleasca ingrijorarea, dar cand se trezesc din nou, aceasta reapare cu si mai multa putere, astfel acest om daca continua sa bea intra intr-un cerc vicios din care greu va mai iesi.

MODALITATI PRACTICE DE A ELIMINA PATIMA BETIEI

In primul rand, trebuie sa mentionam si orice om trebuie sa fie constient ca alcoolul nu face parte din lucrurile necesare vietii, ca aerul, apa si hrana, astfel omul poate trai si fara alcool. In cazul in care se ajunge la alcoolism, este nevoie de obicei de centre de tratament si recuperare, desi multi specialisti afirma ca alcoolismul nu poate fi vindecat, ci se poate ajunge doar la un anumit grad de recuperare, cu ajutorul unui program de abstinenta totala, adica cat timp alcoolicul se abtine total de la bautura este bine, dar in momentul cand bea putin, din nou patima revine.

Problema este insa ca alcoolicul de multe ori nu accepta ajutorul si nu recunoaste ca are vreo problema, insa cand membrii familiei iau masuri pentru a contracara efectele pe care alcoolismul le are asupra lor, alcoolicul poate sa inceapa sa-si dea seama ca are probleme. Deci primul pas in rezolvarea problemei este recunoasterea ei, daca acestuia i se pun urmatoarele intrebari, el poate sa-si dea seama ca ceva nu este in regula in viata lui. Aceste intrebari ar putea fi: Poti sa traiesti fara alcool, o luna? Daca nu de ce? Ti se intampla sa te gandesti la bautura cand trebuie sa te ocupi de altceva? Incerci sa-ti pastrezi o rezerva de alcool pentru ca sa fi sigur ca nu-ti va lipsi atunci cand vei avea nevoie de el? Esti in stare sa bei mai mult acum decat altadata si sa ramai totusi intr-o stare de functionare? Primul pas si cel mai mare este deci ca betivul sa ajunga sa spuna si cand este treaz: "Sunt un betiv !" Intai de toate trebuie actionat pe plan psihologic.Dupa ce acesta isi recunoaste problema, el trebuie sfatuit cu iubire, si astfel sa se afle cauza sau cauzele alunecarii in alcoolism si eliminarea lor. De asemenea prin consilierea facuta de medici in centre de recuperare, trebuie sa se cladeasca o relatie de prietenie intre pacient si medic sau consilier, alcoolicul sau cel ce are patima betiei trebuie sa aiba un confesor cu care sa aiba o relatie apropiata de prietenie, si caruia sa-i marturiseasca reusitele si infrangerile din lupta lui contra alcoolului. Preotul duhovnic este ideal pentru o asemenea sfatuire.

Trebuie oferita o motivatie buna pentru a stapani alcoolul si a nu-l lasa ca el sa te stapaneasca, cum spune de altfel un proverb romanesc: "Bautura, sa o bei tu pe ea, nu sa te bea ea pe tine". Cea mai buna motivatie este aceea de a-I placea lui Dumnezeu, dorind din toata inima sa-I faci voia. O alta motivatie ar fi aceea de a avea o sanatate mai buna, atat pentru tine, cat si pentru familia ta.

Evitati orice sursa posibila de unde ati putea fi ispitit sau aprovizionat cu bautura, cum ar fi prietenii de pahar, barurile, petrecerile unde se consuma alcool, etc.

Spuneti-le in mod ferm celor din familie, prietenilor si cunostintelor ca vreti sa va lasati de baut si cereti-le ajutorul daca este cazul. Cand simtiti dorinta de a bea, probabil din cauza unui moment tensionat, atunci este momentul sa va rugati la Dumnezeu sa va ajute, atunci trebuie sa va rugati staruitor sa nu cadeti in ispita. Cereti-i lui Dumnezeu putere sa va ajute sa invingeti aceasta slabiciune, dar sa stiti ca El va va ajuta doar daca vreti cu adevarat sa va lasati de bautura. Astfel, solutia la orice viciu sau patima este data de principiul: "In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului" (Galateni 5;16). Iar Efesenilor le spune Sfantul Apostol Pavel: "Nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre, multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu si Tatal. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos." (Efeseni 5;18-21). Deci cel ce are probleme cu alcoolul trebuie sa se roage, pentru ca roadele rugaciunii sunt: "blandetea, infranarea, curatia" (Galateni 5;23), si aceste daruri ale Duhului Sfant ajuta pe om in lupta cu pacatul. Atunci nu vom cadea prada disperarii sau ingrijorarii pe care sa o inecam in alcool, nu vom face si pacatul deznadejdii, unul din cele mai mari pacate, pacat impotriva Duhului Sfant despre care Mantuitorul Hristos a zis: "Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului Sfant nu se va ierta"(Matei 12;31). Nu trebuie sa ne gasim refugiu in alcool, ci in rugaciune.

Daca recidivati, adica daca va scapati o data si consumati alcool sau chiar va imbatati dupa ce v-ati lasat, nu abandonati hotararea de a va lasa de acest viciu, ci aceasta ar trebui sa aprinda si mai mult dorinta si ambitia de a va lasa complet. O recidiva sau mai multe nu inseamna ca ati pierdut lupta, continuati si veti reusi, deoarece atunci cand abandonati pierdeti toata lupta de pana atunci, iar daca continuati, veti izbandi. "De cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui", a spus Mantuitorul Hristos in Sfintele Evanghelii. Pazeste-te de deznadejde, si nu lasa ca o recidiva sau mai multe sa te faca sa gandesti: nu sunt bun de nimic; nu voi reusi niciodata; totdeauna cand iti vine un astfel de gand, scoate-l imediat din minte si fii ca un alergator de la maraton care cand cade se ridica si-si continua cursa. Tot asa si tu, nu conteaza de cate ori ai cazut, tu continua cursa, roaga-te si, cu darul lui Dumnezeu, vei birui.

Deci cel mai mult trebuie inteles ca dependenta de alcool este mai intai ceva psihologic si apoi ceva fizic. Intai mintea dicteaza: "Ia si bea" si abia apoi "cere corpul", iar aceasta din urma se intampla doar in cazul celor care au devenit cronici. Asa explica medicina si psihologia, asa explica si invatatura Bisericii Ortodoxe despre ispite: diavolul aduce mai intai in minte orice pacat. Daca mintea noastra s-a invoit cu pacatul, diavolul ne-a castigat. Daca insa imediat eliminam gandul, indepartam ispita, atunci diavolul devine neputincios. Sa implinim asadar in lupta cu betia, cuvantul Sfantului Apostol Petru: "Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita, caruia stati impotriva, tari in credinta !" (1 Petru 5;8-9).

RENUNTAREA LA ALCOOL

Asa cum ingestia de alcool deprima sistemul nervos, oprirea consumului produce hiperexcitarea sistemului nervos. Multi alcoolici prezinta tremuraturi ale extremitatilor dupa 24 ore de la ultima bautura. Daca abstinenta continua, incep sa prezinte tahicardie, transpiratii, scaderea poftei de mancare si tulburari de somn. In unele cazuri, simptomele de sevraj pot fi chiar severe. Timp de 1-3 zile de la ultima bautura alcoolici pot prezenta diverse accese generalizate. La 3-5 zile, acesti pacienti pot prezenta dezorientare, febra ridicata, si halucinatii vizuale. Acest sindrom este numit delirium tremens. In timpul acestuia, oamenii sunt foarte sensibili la sugestii. De exemplu, un pacient poate fi convins ca un elefant roz dansa pe o funie imaginara intre degetele medicului sau. Indivizii cu delirium tremens pot fi si paranoici. Delirium tremens este o urgenta medicala. Inainte de a exista tratamentele medicale moderne, 15% din acesti pacienti decedau. Astazi decesele din aceasta cauza sunt rare.

Absorbtia alcoolului din tractul digestiv (mucoasa bucala, gastrica 20%, intestinala 80%) este rapida; se poate vorbi si despre o absorbtie pe cale respiratorie in cazul inhalarii vaporilor de alcool, cat si despre una cutanata (frectii cu alcool). Alcoolemia maxima este atinsa in 20-30 minute in cazul in care stomacul este anterior gol si in maximum 6 ore atunci cand stomacul este plin cu alimente. Dupa absorbtie, alcoolul se distribuie in ordinea descrescatoare a concentratiei in creier, plaman, splina, rinichi, etc. preferand intai tesuturile bogate in apa (ex. muschi), apoi pe cele bogate in grasimi deoarece alcoolul este hidrosolubil. Aproximativ 90% din cantitatea patrunsa in organism este degradata in ficat sub influenta unei enzime numita alcool-dehidrogenaza, in ritm de aproximativ 0,10g/Kg/ora, restul eliminandu-se prin plaman sau urina. Exista si alte cai de metabolizare a alcoolului, dar mai putin importante.

Betiile de ziua numelui (onomastica)

Multi crestini serbeaza ziua numelui inconjurati de cei dragi din familie si alti invitati. Numai ca de cele mai multe ori se imbata in aceasta zi. Despre, sfintii ale caror frumoase nume le purtam (Ioan, Gheorghe, Nicolae, Vasile, Maria...) nu scrie nicaieri ca erau iubitori de alcool si de petreceri cu mare risipa. Spre exemplu Sfantul Nicolae a fost un mare facator de minuni si sfant al milei, ultimul ban pe care l-a avut impartindu-l saracilor. Sfantul Gheorghe a facut altfel de vitejii decat acelea care se fac in stare de ebrietate sau pe la carciumi. Sfantul Ioan Botezatorul n-a baut niciodata vin sau alta bautura ametitoare. Si daca Sfintii au fost pilde marete de infranare si mare sfintenie, atunci de ce oamenii care le poarta numele tin cu orice pret sa faca mare chef si sa se imbete de ziua numelui lor? Poate ca acesti Sfinti daca s-ar ivi in lume, ar striga dupa cei care le poarta numele si le-ar zice: "Oameni buni, ori va purtati dupa numele ce le aveti, ori va lepadati de aceste nume... caci altfel ne batjocoriti amintirea".

Se spune ca odata Scaraoschi, mai marele dracilor, a chemat la raport pe toti dracii din lume ca sa le ceara socoteala despre ispravile pe care le-au mai facut printre oameni. Iata soseste unul si se inchina in fata lui Scaraoschi. "De unde vii, fartate, si ce ispravi ai facut?" "Am fost acolo si acolo, intunecimea voastra, si am aprins ura si mania intre oameni; pe urma au trecut la bataie si unul l-a omorat pe celalalt." "Si cat timp ti-a trebuit pentru izbanda aceasta?" "Trei ani, intunecimea voastra." "Trei ani? Atat ti-a trebuit pentru isprava asta?"- striga Scaraoschi plin de manie si jap, jap, pe spatele diavolului.

Un alt diavol soseste si se inchina. "Dar tu, argate, de unde vii si ce-ai facut?" "Eu, intunecimea voastra, am tras un om in patima desfranarii". "Si cat timp ti-a trebuit pentru lucrul acesta?" "Un an, intunecimea voastra." "Pfui, impielitatule, un an ai cheltuit tu pentru un astfel de fleac?" - striga Scaraoschi si jap, jap ii trage si astuia o mama de bataie. Soseste inca un dracusor la inchinare. "Dar tu, Aghiuta, ce-ai putut face prin lume?" "Eu, intunecimea voastra, i-am facut pe niste oameni sa injure, sa se desfraneze, sa se bata si sa se omoare". "Si cat ti-a trebuit pentru izbanda asta?" "O singura zi, intunecimea voastra." "Bravo, Aghiuta. Si cum ai putut tu face aceasta isprava?" " Cu bautura, intunecimea voastra... i-am adus pe oameni la birt si i-am imbatat. Iar dupa ce s-au imbatat au voit sa se desfraneze cu niste femei, de la femei s-au luat la cearta, la bataie, iar bataia s-a terminat cu omor." "Bravo, Aghiuta, bine te-ai purtat", ii zise Scaraoschi, batandu-l pe umar. Apoi le zise celorlalti: "Iar voi nemernicilor care ati cheltuit ani de zile pana sa castigati un suflet, luati pilda de la Aghiuta, fratele vostru: FOLOSITI SI VOI ALCOOLUL!".

Betia este mai rea decat crima si curvia

Am aflat o istorioara din care se poate vedea foarte clar ca betia este mai rea decat crima si curvia: A trait odata un om in frica si-n dragoste de Dumnezeu, un credincios care s-a ostenit sa supere cat mai putin posibil pe Dumnezeu. Intr-o zi a aparut diavolul langa el si i-a zis: "De atatia zeci de ani sunt cu ochii pe tine, am incercat in fel si chip si nu te-am putut insela sa faci nici unul dintre pacatele mari, strigatoare la cer. Asa nu se mai poate, trebuie sa faci si tu macar unul dintre ele. Iata te las sa-ti alegi: crima, curvia sau betia. Dupa trei zile ma voi intoarce sa-mi spui ce ti-ai ales". S-a gandit omul: crima nu-mi pot alege fiindca as calca porunca a sasea - Sa nu ucizi!; curvia in nici un caz nu mi-o pot alege fiindca in felul acesta as calca porunca a saptea - Sa nu fii desfranat! ; nu-mi ramane decat sa aleg betia. O sa ma imbat si eu de cateva ori, apoi am scapat de pacatul asta. Dupa trei zile a venit diavolul si l-a Intrebat: "Ei, ia spune-mi, ce ti-ai ales?" Iar omul i-a spus: Betia!. Si diavolul a plecat. La putin timp dupa aceea omul s-a imbatat crita, nestiind ce face a violat-o pe mama lui si apoi in aceeasi stare de betie si-a ucis tatal. IATA CA BETIA ESTE MAI REA DECAT CRIMA SI CURVIA, CACI DIN BETIE LE-A FACUT SI PE CELELALTE DOUA.


Din "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie"

Iata ce-l invata Neagoe Basarab pe fiul sau Teodosie daca va vrea sa fie domnitor:
"Cu bautura sa nu-ti ingreuiezi trupul, ca multi zic: buna este bautura multa. Cum este buna? Omul, cand se imbata, daca are minte multa atunci o pierde, daca are maini, nu-i sunt de folos, daca are picioare nu poate merge in ele, daca are limba, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum sa nu fie rea betia, daca intreg trupul nu-i mai foloseste, ca sa poata face ceva pentru Dumnezeu si pentru oameni. Si inca si alt rau izvoraste din betie, si anume mai intai imbolnaveste trupul si-si saraceste casa, apoi isi pierde mintea. Si din clipa in care-si pierde mintea, atunci este pierdut si cu sufletul. Si tu sa bei, dar cu masura, incat mintea ta sa biruiasca vinul, iar nu sa biruiasca vinul mintea ta... Sa nu faci daruri la betie, pentru ca iti vei risipi vistieria si iti vei capata nume rau, ca vor zice asa: "Sa mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru ca acum este beat; deci, cand este treaz, el nu ne va da, iar cand se imbata, isi pierde mintea si nu stie cui da!" ...La betie sa nu te manii, nici sa osandesti, pentru ca si aceasta este un nume deosebit de rau... Caci si Sfanta Scriptura marturiseste, zicand: "Sunt unii care mai mult se multumesc si se bucura de cuvinte bune, decat altii de mancare si de bautura"... Asculta pe Domnul zicand: "Luati seama, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura!" Si iarasi prin Proorocul zice: "Treziti-va, bautorilor de vin la betie si tanguiti-va ca se ia din mij.locul vostru veseIia si bucuria!". Bine este a sta departe de vinul cel mult, caci este scris: "In lemnele cele multe se face foc mare si in mancarurile cele multe se atata desfraul; precum untdelemnul atata flacara, asa si vinul porneste patima desfraului". Caci precum lucratorul betiv nu se va imbogati, asa si sufletul care iubeste betia nu va inmulti faptele bune, ci si ceea ce are va pierde... Fiule, "la vin nu te face viteaz" si nu te lauda cu el, "caci pe multi i-a pierdut vinul" si multe rele a facut. El a facut pe Noe sa adoarma dezgolit si a ras fiul sau Ham de el, el a facut pe Lot sa se insoteasca cu fiicele sale, el a doborat in cele din urma pe Samson cel viteaz, barbat care se nascuse din fagaduinta si puternic cum n-a mai fost un altul intre fii oamenilor... Omul cand apuca patima betiei isi vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simtea si scria ca a pierdut carma vietii si totusi nu s-a mai putut intoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca bautura si betia".

Recomandare
 

Pentru Dl. Paul: Vinul e aliment. De vreme ce aveti de urmat un tratament care presupune excluderea alcoolului din alimentatie, prin urmare si vinul, apa este o alegere buna. Sa aveti pofta!
Pentru Dna. Badea: Schimbarea presupune inlocuirea a ceea ce trebuie schimbat cu altceva. Daca nu are loc nici o inlocuire, se va resimti golul, lipsa a ceea ce s-a indepartat, care, in cazul dependentei - de alcool si nu numai, impiedica efectuarea schimbarii.

Doamne ajuta!

Rugaciune catre Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima bauturii
 

Mare este puterea pocaintei! Nemasurata este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintai ai fost talhar, insa apoi te-ai ingrozit de pacatele tale, ai dobandit frangere de inima pentru ele si intru pocainta ai intrat in cinul monahicesc, si astfel, intru mare plangere pentru faradelegile tale de mai inainte si intru ostenicioasele nevointe ale postirii si rugaciunii ai petrecut zilele tale pana la sfarsit, si te-ai invrednicit prin harul lui Hristos de iertare si de darul facerii de minuni.

O, Cuvioase, care de la pacate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajuta si robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt trasi la pierzare, prin vatamarea sufletului nemuritor si a trupului, care este biserica a Duhului Sfant, de intrebuintarea fara de masura a bauturii, dar care se roaga tie. Pleaca spre dansii privirea ta cea milostiva si nu ii trece cu vederea, ci ia aminte la dansii, care la tine alearga.

Roaga, Sfinte Moise, pe Stapanul Hristos, ca El, Cel Milostiv, sa nu ii lepede pe dansii, neputinciosii si nefericitii, pe care a pus stapanire patima bauturii, si sa nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindca toti, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost rascumparati prin Preacuratul Sange al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugaciunea lor si a noastra. Goneste de la dansii pe diavolul, daruieste-le putere sa-si biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeste-i din robia betiei, izbaveste-i din pierzarea bautului fara masura, ca innoindu-se intru trezvie duhovniceasca si intru minte luminata sa indrageasca toata infranarea si buna credinta si vesnic sa proslaveasca pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mantuieste zidirea Sa, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.

Cum procedezi cand unul din parinti are pb. cu alcoolul si o ia pe aratura mereu cand e cherchelit? Poti face canonul in locul lui, ajuta? Si in general, cum sa te comporti cu el, ce sa ii zici, ce sa ii faci sa realizeze ca are o pb.? Plus ca daca zici orice interpreteaza si face certuri si altele.

Intreb din nou, cum procedezi cand un parinte are aceasta patima?

Multumesc. Doamne ajuta!

Ca sa nu faca scandal cel mai bine este sa-l lasi in pace pana se trezeste din betie si apoi daca se poate dicuta cu el,poti sa-i explici ca nu e bine ce a facut.Sa lase alcoolul ca distruge viata lui si a celor din jur.

Mai bine, ca sa fiti sigura de efect, spuneti dvs. Acatistul "Potirul Nesecat", in locul/pentru binele parintelui in cauza.

Nu stiu de ce, cand este vorba de patimi din acestea grele gen patima betiei, mereu apar intrebarile legate de cum sa il indreptam (noi sau Dumnezeu ca urmare a rugaciunilor noastre), sau macar cum sa ii deschidem ochii, celui impatimit.
Mereu ne preocupa cum sa il indreptam pe celalalt, nu cum sa facem noi fata crestineste. Uitam mereu ca nu avem nici un control asupra celuilalt, ci doar asupra noastra. Pozitionindu-ne astfel, cred ca pierdem (nu ne acordam) nici macar sansa de a ne schimba pe noi in bine, spre mai bine (de a schimba ceva in noi; blocandu-ne atentia asupra celuilalt - asupra celui impatimit si abatandu-o de la noi).
Dar poate ca este o incercare in primul rand pentru familie, pentru cei apropiati celui impatimit, legat de raportarea lor, dpdv crestin, la cum fac ei fata situatiei si patimii celuilalt.
Din acest motiv, poate ca ar fi mai important (si mai interesant) de discutat cum se pot proteja pe ei (pentru ca suferinta psihica indelungata a celor care traiesc alaturi de un alcoolic poate face rani adanci in sufletul lor) si ce ar trebui a faca apartinatorii, familia, prietenii, copii celor care sufera de o astfel de patima, in caz ca impatimitul nu vrea si nu are de gand sa se lase de patima sa, iar cei din jur trec prin incercarea de a fi nevoiti sa il suporte. Care este raportarea crestina pt ei?

Nu prea mi-a dat ghes inima sa intru pe-aici, considerand ca poate imi fac mai mare rau afland lucruri pe care ar fi mai bine sa nu le stiu... Acum ma bucur ca am intrat, desi o tristete tot strabate de undeva.
Dumnezeu si-a facut mila cu mine si cu toti fratii din familia noastra. De cand ma stiu mic la parintii mei, nu-mi amintesc sa fi lipsit vinul si tuica din casa. Poate de aceea mi se pareau lucruri atat de firesti incat nu le dadeam mai mare importanta fata de altele. Dar la fel procedam cu orice. Spre exemplu, imi povestea sotia cum "smântânea" oalele in care mama-sa punea lapte la prins, sau cum dadea iama in borcanele cu dulceata, sau cum cautau in toate ascunzatorile impreuna cu fratii ei, pana gasea pliculetele de vanilie... La noi stateau bomboanele si biscuitii pe raft, "la vedere" dar nu ne atingeam de ele mai mult decat ne dadea mama. La fel cu bautura. Daca ne dadeau parintii ceva "aghezmuit", mai mult apa decat vin, bine, daca nu, noi singuri, nu ne atingeam de bautura, dar nu din frica, ci fiindca ni se spusese ca nu-i bine, iar noi nu ne intrebam de ce nu-i bine; faceam ascultare si gata.
Mai tarziu, am plecat la Bucuresti. Nu stiu cum, mi-am facut un prieten mai mare ca mine cu 7 ani de o inteligenta mult peste medie. Discutiile cu el ma fascinau, iar cand il vedeam citind carti groase in limba engleza (prin '77 - "78), aveam impresia ca sunt un privilegiat, mai ales fiindca avea acel stil de "bucurestean", privindu-i de sus pe majoritatea. Pe mine ma trata cu multa ingaduinta, ca pe un frate mai mic! Tineam mult la el, dar avea aceasta patima a bauturii destul de adanc patrunsa in sufletul lui. Tocmai de aceea a murit pe la patruzeci si ceva de ani, lasand in urma un copil si o sotie care fusese candva deosebit de frumoasa (eram colegi), dar care suferise enorm datorita viciului lui. Faptul ca nu am luat si eu de la el aceasta patima, este un miracol, fiindca practic "ma provoca" zilnic cu bauturi tari, pe care eu doar le "pupam", ca sa nu-l refuz!
Apoi la Timisoara, parca tras la indigo, mi-am facut un prieten care nu mai stiu cand mai si dormea, fiindca avea un "randament" la citit ca eu nu ma puteam tine de el sub nici o forma, desi ma pretindeam un bun cititor... Acesta, ateu pana-n maduva oaselor, cand se imbata, nu se mai putea intelege cu nimeni... Doar pe mine "ma tolera" fiindca il lasam sa spuna ce-i venea la gura. Locuiam intr-un camin, fiecare in camera lui, dar ne vizitam des. Cand nu era beat, era vesel si dezinvolt, iar daca faceai imprudenta sa-l provoci cu intrebarile, nu se mai oprea. Cel putin la istorie, era extrem de bine pus la punct, si-mi vorbea ore in sir despre evrei, despre masoni (la el am auzit pentru prima oara despre astea) despre Stalin, Hitler, lucruri altfel de cum le stiam eu de la istorie. Dar cand se imbata, iesea pe hol si striga cat il tineau rarunchii: "Baaai, care vrei sa te bati cu mine, iesi afara acum!" Ma chinuiam sa-l trag inauntru, fiindca era destul de robust ("un autentic pachet de muschi", obisnuia el sa spuna...), dar a doua zi venea spasit si-si cerea scuze: "Romica, iar am fost prost, nu-i asa?" Imi multumea pentru rabdare, iar pentru mine ar fi fost in stare de orice. Astazi este... predicator, se pare la nu stiu ce secta, s-a lasat definitiv de bautura dupa ce a cunoscut-o pe cea care i-a si devenit sotie, si l-a atras spre "fratii" ei. Pierduse din "86 legatura cu mine, dar dand un "search" pe google, m-a gasit usor!...
Apoi mult mai tarziu, am plecat in Londra. Imprejurarile au facut sa am un coleg cu care am ramas zi de zi timp de peste 6 ani. La lucru ne completam perfect, iar acasa, fiecare cu drumul lui. De departe, acesta a fost cel mai "complicat" om, cand ajungea sa se imbete. Nu te mai puteai intelege cu el, si vorbea numai anapoda, cășunându-i pe oricine, chiar si pe mama-sa, daca ar fi fost langa el. Devenea violent si total imprevizibil. Si el avea o sotie parca venita din povesti: frumusetea ei te lasa fara grai. Prin ea ajunsesem sa-l cunosc pe el. Cu niste ani in urma, imi fusese vecina si o avusesem beby-siter la copil.
Oricat ar fi fost de buna, cu un astfel de om in preajma, nu a putut sa dureze mult casnicia lor, astfel incat, in urma unei gafe facute de el in trafic, l-a săltat politia, si cum nu era legal, l-au trimis in tara. Ramasa singura, femeia a intrat in anturajul unor "prietene", care au convins-o sa dea divort. Pana sa revina el in Londra, totul era definitivat. A suferit enorm dupa ea, si inca mai sufera. Ea s-a recasatorit, are si copii. El a ramas singur... Iar eu... probabil singurul lui prieten. Pe toti ceilalti (si au fost multi) in timpul starii de betie, a facut gafe dintre cele mai idioate (pana la incercarea dea a o viola pe fina lui) iar prietenii... nu l-au iertat... Sau poate l-au iertat, dar prefera sa stea departe, considerandu-l un om mult prea josnic, mai ales ca nici macar dupa ce se trezeste, nu realizeaza greseala, ci continua sa spuna ca asa trebuia sa procedeze! Eu... am trecut peste toate. Cand mi-a gresit, am cautat sa nu-l provoc mai rau, si renuntam eu, desi ma durea sufletul fiindca erau niste aberatii care ma jigneau profund. Desi n-a recunoscut niciodata, in sinea lui a apreciat enorm comportamentul meu. Si-acum daca l-as suna la 2.00 noaptea si l-as ruga sa faca ceva pentru mine, ar fi in stare de orice, numai sa nu ma piarda si pe mine ca "prieten" desi eu in sufletul meu am cu totul alte criterii!
E un foarte bun gospodar si indemanatec, are casa mare, masina, o situatie materiala rezonabila, si totusi e singur... Desi nu-mi spune, isi cauta cu disperare "perechea" si aproape ca si-a luat gandul ca va mai putea avea si el copii. De multe ori imi spunea ca, daca isi gaseste pe cineva, la mine vine sa-i cunun, dar pentru mine nu-i chiar o bucurie!... Am cautat sa-l apropii de biserica, dar desi el crede in felul lui, nu agreaza ideea. Pe de o parte mi-e mila de el, iar pe de alta ma gandesc la sufletul acela de femeie care va trebui sa-l suporte cand se imbata!...
Oare voi ce-ati face in locul meu, pentru el?

Iata exemplul concret. Ai incercat deja a faci ce puteai face pt el.

Si desi constientizezi ca un suflet va suferi cand va trebui sa il suporte pe cel impatimit...

De ce (mereu) toata lumea pune problema "ce sa fac pt cel impatimit" (in cazul tau, iata, deja ai facut pt el) - de ce nu isi pune nimeni problema ce sa faca pt cei care vor trai cu cel impatimit (sotie, copii, etc)?