Concentrarea la rugăciune
"Cel care se roagă doar atunci când se roagă, acela nu se roagă deloc."
Având asta în minte, am încercat să mă rog și cu rugăciunea inimii atunci când mergeam, înotam, găteam, aveam alte activități decât a sta în fața icoanei la rugăciune. Dar simt că nu reușesc să mă adun. Aud frânturi din ceea ce gândesc - oricât de straniu ar părea - iar asta mi se întâmplă doar atunci când încerc să lucrez rugăciunea. La acatiste, la fel, rareori simt că sunt prezentă, că într-adevăr aduc slavă și mulțumire Domnului, în restul timpului e mai mult o bătaie cu cugetul interior care rumegă cele de peste zi, lumești (sau uneori chiar legate de binefacerile primite de la Dumnezeu) în locul a ceea ce citesc. Situația se repetă la liturghia de duminică, unde mă trezesc de multe ori cântând mecanic, pe pilot automat, răspunsurile. Voi cum faceți să vă concentrați mai bine? Vă rugați mult ca să ajungeți să vă rugați bine? |
Citat:
Cam aceleași stări le au mulți, gânduri de peste zi, cugetări teologice, probabil când ajungi să dobândești rugăciunea nici nu-ți mai dai seama cum trece timpul. Că tot vorbeam de jurnale, este o carte- Jurnal Duhovnicesc, cuprinde însemnările unei femei despre încercarea de dobândire a rugăciunii inimii, parcursul ei. Iată chiar în timpul comunismului a fost un preot care a organizat în parohie de mir o „școală” de rugăciune a inimii și i-a monitorizat experiențele din timpul rugăciunii, azi n-am mai auzit să fie un astfel de călăuzitor al unei școli de rugăciune a inimii care să-i îndrume pe enoriași să-și monitorizeze stările și să le indice progresele după consemnări. |
Mintea fuge? Trage-o inapoi. E singura solutie, paza mintii si sa cerem ajutor la Dumnezeu sa ne intareasca in ispitele mintii.
De fiecare dara cand mintea fuge la alte ganduri si alte cleveteli, important este sa o aducem inapoi la rugaciune si la sensul rugaciunii. Este aidoma cu cel ce cade de multe ori in viata, dar datoria lui este ca de fiecare data sa se ridice si sa continue sa lupte , fara sa renunte. E nevoie ca rugaciunea de pe buze sa treaca in minte. Sa o spuna mintea si atunci mintea nu se va mai ocupa cu alte ganduri. Sa luptam sa ducem rugaciunea in minte, caci numai de acolo coboara in inima. Asa am citit la sfinti , iar experienta lor este un sfat bun. |
Cu riscul de a părea țicnită sau mai rău (că spun nonsensuri), am ajuns la performanța de a gândi două lucruri simultan, rugăciunea și aiurelile mele obișnuite. Adică e evident că nu sunt atentă la rugăciune, chiar dacă în subsidiar există intenția.
Eu nu înot cu capul sub apă. Și nici rugăciunea inimii nu o practic cu respirație, mi se pare o înșelare. Atunci inima se liniștește datorită respirației, nu rugăciunii, eu de unde să știu dacă ce spun are efect? |
Citat:
Nu cred că e musai datorată respirației starea de liniștire a inimii, părintele Teofil Părăian spunea că Arsenie Boca l-a învățat să facă pe respirație, alții nu menționează de respirație, unii spun doar „Doamne Iisuse miluiește-mă”, alții spun complet. Citat:
|
Citat:
Nu, nu, m-ai înțeles greșit. Eu nu reușesc să mă rog continuu, eu nici măcar nu mă pot aduna în puținele dăți când îmi amintesc să mă rog. La mine e "împrăștierea minții"... |
Citat:
Smintelile , ispitele și grijile cotidiene , inclusiv acest net nenorocit ajută din plin ca mintea să fie preocupată în același timp de mai multe "griji " , și astfel rugăciunea este făcută papagaliceste, cu buzele și devine de multe ori o " povară " pentru cel ce o practică . |
Citat:
Da , să cerem ajutorul lui Dumnezeu este soluția cea mai bună. Învață-mă Doamne să mă rog ție, ajută minții mele și neputinței mele . . . . . Dumnezeu ne mai smereste prin tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin plăcute nouă, dar toate sunt spre ajutorul nostru intru final :) |
Citat:
De pilda: Doamne Iisus Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, pe mine, Demetrius, pacatosul, astazi(tot timpul, din nou...) miluieste-ma(daca merit, daca vrei, ca poti...)! Sau schimb lucul numelui meu. Am fost multumit de rezultat. La fel cred ca e si cu respiratia, ca se ajunge la rugaciunea respiratiei, ritmat pe inspiratie si expiratie, care(cu timpul) din constienta devine nu automata, ci "melodioasa", naturala. La asta n-am ajuns. |
Citat:
Mi-a fost dor de voi. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 23:05:11. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.