Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Despre bioterapie (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8836)

ALEXANDRU ANASTASIU 01.04.2012 00:35:34

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 14
 
X. CE SPUN ORTODOCȘII DESPRE STIGMATE?
A. VARIANTA ȘTIINȚIFICĂ A AUTOSUGESTIEI
Parintele Teofil Paraian despre stigmate (nu putem a nu remarca politețea ironică a Pr. Teofil de a numi sfinți pe cei care, sărmanii, nici măcar nu sunt în Sfânta Biserică ca să se poată mântui)
-Ce parere aveti despre stigmatele care apar la unii catolici?
-Sunt niste realitati, noi nu negam lucrul acesta, pentru ca in Catolicism se pune mare accent pe tragedia suferintei, spre deosebire de Ortodoxie, unde se pune accent pe depasirea suferintei si a mortii prin Inviere. Deci noi avem sfinti traitori ai Invierii, cum a fost Sf Seradim de Sarov, pe cand ei au sfinti traitori ai tragismului suferintei si de aici dorinta lor de a purta stigmatele, urmele ranilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe trupul lor, Lucru pe care in Ortodoxie nu se insista, pentru ca noi stim ca suferinta a fost ducatoare la Inviere si ca ultimul cuvant nu-i al suferintei, ci al preamaririi lui Dumnezeu prin Inviere.


Citat:

În prealabil postat de monica.miholca (Post 123207)
Am citit asta in cartea OSPATUL CREDINTEI, care cuprinde conferinte tinute de Parintele la Craiova in perioada 1994-2006; Ed Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006,pag 149.


La fel Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie spunea că ele vin din autosugestie, dar că nicidecum nu sunt sfințenie, folosind aceeași diplomație duhovnicească pentru a nu jigni pe ecumeniști, dar cu discernământ evident față de lucrarea de amăgire.
Să încercăm să argumentăm opinia sfinției sale printr-un cuvânt din Sfânta Scriptură

E adevărat că și în Sfânta Scriptură este prezentat un asemenea fenomen:
„Fac 30:37 După aceea și-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal și de paltin, și a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâșii de coajă până la albeața nuielelor.
Fac 30:38 Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
Fac 30:39 Și zămisleau oile cum erau nuielele și fătau oile miei pestriți, tărcați și negri.
Fac 30:40 Iar mieii aceștia îi alegea Iacov și punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriț și tot ce era negru; dar turmele sale le ținea despărțite și nu le amesteca cu oile lui Laban.
Fac 30:41 Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestrițe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
Fac 30:42 Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele și așa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
Fac 30:43 De aceea s-a îmbogățit omul acesta foarte, foarte tare, și avea mulțime de vite mărunte și vite mari, roabe și robi, cămile și asini. "


Dar fiindcă nu este un fenomen reproductibil sau explicabil științific, noi credem că cea de sus este o minune dumnezeiască pentru sporirea lui Iacov iar stigmatele sunt o minune demonică, copie a ei, îngăduită de Dumnezeu pentru a ne lămuri credința:

Deu 13:1
De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise și va face înaintea ta semn și minune,
Deu 13:2 Și se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el, și-ți va zice atunci: Să mergem după alți dumnezei, pe care tu nu-i știi și să le slujim acelora,
Deu 13:3 Să nu asculți cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispitește Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.
Deu 13:4 Domnului Dumnezeului vostru să-I urmați și de El să vă temeți; să păziți poruncile Lui și glasul Lui să-l ascultați; Lui să-I slujiți și de El să vă lipiți.
Deu 13:5 Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l dați morții, pentru că v-a sfătuit să vă abateți de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.


Adică lămurirea credinței constă în aceea că:
- cei înșelați își vădesc înșelarea înaintea tuturor prin iubirea lor de înșelare, pentru a ne feri de ei și învățăturile lor mincinoase;
- cei încercați au un semn concret al faptului că răutatea demonică a înșelării poate merge până la trup și astfel să nu se bazeze nici pe minunile trupești care îi pot ispiti în căutarea și în alegerea adevărului:

1Co 11:19 Căci trebuie să fie între voi și eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercați.

2Co 11:13 Pentru că unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
2Co 11:14 Nu este de mirare, deoarece însuși satana se preface în înger al luminii.
2Co 11:15 Nu este deci lucru mare dacă și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor.



Dar chiar dacă ar fi vorba de autosugestie psihică este evident că nu este vorba de sfințenie fiindcă spune Sfântul Apostol Pavel că omul psihic (sufletesc, animalic, natural, firesc) nu poate primi cele duhovnicești:

„(GNT) ψυχικὸς [psihicos] δὲ ἄνθρωπος οὐ δέχεται τὰ τοῦ Πνεύματος τοῦ Θεοῦ· μωρία γὰρ αὐτῷ ἐστι, καὶ οὐ δύναται γνῶναι, ὅτι πνευματικῶς ἀνακρίνεται.

(ESV) The natural person does not accept the things of the Spirit of God, for they are folly to him, and he is not able to understand them because they are spiritually discerned.
(ROB1914) Iar omul cei sufletesc nu primește cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, și nu le poate înțelege; căci duhovnicește se judecă.

(ROB 2008) Omul firesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie și nu poate să le înțeleagă, fiindcă ele se judecă duhovnicește.

(Vulgate) animalis autem homo non percipit ea quae sunt Spiritus Dei stultitia est enim illi et non potest intellegere quia spiritaliter examinatur ”



Așadar nici omul cu stigmate nu poate primi cele ale Sfântului Duh, neavând judecată duhovnicească ci trupească asupra duhovniciei. Cum ar putea să înțeleagă el că tocmai în ascunderea față de toți a evlaviei stă asemănarea cu patimile lui Hristos, care cel mai mult nu a suferit din găurirea cu piroanele cele sfâșietoare și boante ci din ocări (după cum spune Sf. Nicodim Aghioritul) pentru a ne vindeca de slava deșartă cel mai des păcat de pe la noi, oamenii, și astfel că ne-a poruncit cu iubire:

Mat 6:16 Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor.
Mat 6:17 Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală,
Mat 6:18 Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.



Ce ar fi spus Domnul Hristos dacă i-ar fi cerut ucenicii să-i lase nu numai să-și smolească fețele prin tristețe dar să și le și perforeze, să și le umple cu spini și sânge, sau să-și perforeze mâinile cu piroane, ca să arate tuturor că sunt evlavioși, pentru a fi lăudați și cinstiți ca sfinți de toată lumea? Nu e mai evident rău și slăvit în deșert unul care arată cum arată Thérese Neumann (1898-1962) decât unul smolit prin tristețe?
Că patimile lui Hristos pe cât erau atunci de ocărâte, pe atât sunt astăzi cinstite și slăvite printre creștini. Și dacă pe vremuri, în timpurile păgâne, ca să fii slăvit de oameni trebuia să te ascunzi că ești creștin, pe vremea stigmaticilor, când împărățea papa în toată lumea cu forța sabiei și a banilor, erau lăudați de toți că purtau așa zisele "răni ale lui Hristos".
Deci din semne de ocară primită și apoi slăvită prin smerenia lui Hristos au devenit semne de slavă deșartă și apoi respinsă pentru mândria stigmaticului de Hristos cel smerit.

Sfințenia de circ este, după cum am văzut mai sus, negreșit a satanei.

Așadar chiar dacă nu prin fraudă (cum zic mulți că au făcut-o pio și alții) ci doar prin dor nebunesc după patimi văzute, au ajuns la o așa înșelare, cum să fie sfințenie? Este o înfricoșată patimă a iubirii de sine prin suferință (masochism duhovnicesc, fiindcă noi creștinii suntem îndemnați a mărturisi doar dacă suntem siliți, fugind până atunci dintr-o cetate în alta, pentru a nu ne mândri cu mucenicie inventată de capul nostru iar nu după voia lui Dumnezeu și nicidecum a ne provoca singuri chinuri și apoi a ne lăuda cu ele, în noi sau în fața altora).

Este o boală a sărmanilor înșelați ce se ostenesc și suferă pentru o minciună.

Este o vădită nebunie, dar nu după Hristos ci după mândrie, ca a celor ce-și mănâncă cărnurile în furia lor, dar mai rău că dau vina pe Dumnezeu pentru nesocotința lor și lucrarea satanei.

Va urma cu
B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?


Citat:

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU (Post 440436)
Am făcut și legătura cu ultima postare despre stigmate pentru ca cel interesat să poată citi cu ușurință începutul și urmarea

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?



ALEXANDRU ANASTASIU 10.04.2012 03:53:15

2% Pentru Hristos
 
Până o să treacă sărbătorile nu mai am timp de postat dar, fiindcă până pe 25 mai se poate face înscrierea la transferul celor 2% din venituri, iată o cale de a-i sfinți:


http://www.construimcatedrala.ro/red...anelor-fizice/

http://www.construimcatedrala.ro/Formular%20230.pdf

http://www.construimcatedrala.ro/Formular%20200.pdf

Patimile Domnului nostru Iisus Hristos să ne umple pe toți e dorul Lui și așa să ne luminăm cu slăvita Înviere, a cărei lumină lină să ne înnoiască viața în asemănarea nesfârșită a Sfintei Treimi.

Cu dragoste, Alexandru

antiecumenism 14.04.2012 17:54:34

Părintele Rodion: OAMENI ȘI DEMONI
Senzitivii: provenienta și natura lor după conceptia ortodoxă

“ În ultimul timp multi oameni au început să manifeste aptitudini neobișnuite: tratamente cu ajutorul
câmpului energetic, telepatie și telechinezie, clarviziune. Toate acestea fac parte din viata contemporană și
de aceea este necesară o interpretare religioasă și o atitudine clară și convingătoare asupra acestor
fenomene.
Oare acest lucru e bun sau e rău? Cum ar trebui să procedeze un creștin ortodox întâlnind asemenea
persoane, și poate el oare să recurgă la ajutorul lor? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări. Dar
mai întâi să încercăm să apelăm la traditie, la experienta Sfintilor Părinti purtători de duh.
În Faptele Apostolilor, care evocă activitatea de propovăduire a apostolilor după Înăltarea lui Iisus
Hristos, citim despre un anume Simon, vrăjind și uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare,
la care luau aminte toti, de la mic până la mare, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, numită cea
mare. Și luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui îi uimise (Fapte 8, 9-11).
Sfântul Iustin Martirul, comentând acest text, scrie că Simon era un vrăjitor care prin vrăjile sale
atrăgea poporul neștiutor, „care vedea în el o mare putere de la Dumnezeu”. Cu ce minuni îi cucerea
Simon magul pe oameni? Cu aceleași pe care le fac și senzitivii de astăzi - tămăduiri, telepatie,
telechinezie, clarviziune, levitatie. În afară de aceasta, Simon, după cum afirmă Sfântul Teofilact, „îi
îmblânzea pe cei îndrăciti”, adică, făcând uz de mijloace magice, îl convingea pe demon să-l lase în pace
pentru un timp pe cel posedat, ceea ce crea iluzia vindecării. Mai târziu însă necuratul intra din nou în
bolnav. (Martori ai unei asemenea „minuni” au fost nu demult și numeroși telespectatori, când în una din
emisiunile televizate din 1990 au putut urmări cum un vrăjitor „a izgonit dracul” dintr-o femeie).
Magul Simon credea sincer că și apostolii, asemenea lui, posedă aceeași artă. S-a întâlnit însă cu
apostolul Filip. Puterea predicii acestui cuvios și minunile lui erau atât de extraordinare încât au surprins
nu numai norodul adunat, ci și pe Simon însuși. Credinta oamenilor în Simon a cedat locul credintei în
Hristos, se boteza norodul, s-a botezat și Simon însuși. Magul a suferit înfrângere în fata apostolului care
lucra cu Duhul Sfânt (așa cum s-a întâmplat pe timpuri cu magii egipteni, care s-au opus lui Moise prin
fermecătoriile lor, însă au fost înfrânti de puterea lui Dumnezeu (cf. Ieșirea 7-8).
În aceeași Carte a Faptelor Apostolilor citim: ...ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc
și care aducea mult câștig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, Tinându-se după Pavel și după noi, striga,
zicând: Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Prea Înalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Și
aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se și întorcându-se, a zis duhului: În numele lui
Iisus Hristos îti poruncesc să ieși din ea. Și în același ceas a ieșit (Fapte 16, 16-18).
Iată deci care este pozitia Apostolului Pavel fată de acest duh: deși acesta spunea adevărul,
Apostolul nu dorea ca adevărul să fie rostit de gura necurată a demonului, dând astfel exemplu de
atitudine fată de duhurile rele, chiar dacă ele vestesc uneori cu dreptate. Căci toate acestea nu ascund
decât o singură dorintă - de a-l atrage pe om în contact pentru a-i câștiga încrederea și pentru a-l duce mai
târziu la pierzanie.
În Patericul de la Pecerska citim despre un călugăr Nichita, viitor ierarh și făcător de minuni, care
din pricina mândriei și a îngâmfării sale, făcându-se de timpuriu sihastru, a fost cucerit de necurat, care l-a
înzestrat cu darul clarviziunii și cunoașterii pe de rost a întregului Vechi Testament. Așa încât „...stătea
îndelung de vorbă cu cei care veneau la el, citind din Scriptură despre folosul pentru suflet, a început să
proorocească, și o mare slavă a ajuns să se răspândească despre el, ... toată lumea se minuna de împlinirea
cu adevărat a proorocirilor lui”. Atunci însă, când prin rugăciunile sfintilor părinti de la Lavra Kievo-
Pecerska demonul a fost izgonit din el, s-a dovedit că nu tine minte nimic pe de rost, ba s-a dezvătat și să
citească.
În același Pateric de la Pecerska aflăm, din Viata preacuviosului Lavrentie schimnicul, despre un om
îndrăcit, care vorbea - ajutat de necurat - evreiește, latinește, grecește și în alte limbi ale lumii, despre care
posedatul niciodată nu auzise, proorocea și vorbea despre lucruri și oameni de care nu avusese știintă mai
înainte.
În Viata Sfântului Mucenic Ciprian citim cum, pe timpul când era mag, el „își însușise toate
șiretlicurile diavolești, diferitele metamorfoze proprii necuratului (învătase să zboare prin văzduh, să
meargă pe ape), să schimbe însușirile văzduhului, să pornească vânturile, să facă cerul să tune și să plouă,
să salte marea în valuri, să pricinuiască pagube livezilor, viilor și culturilor câmpului, să trimită boli și
molime asupra oamenilor - cu alte cuvinte, a învătat întelepciunea păgubitoare și meșteșugul aducător de
rele al diavolului”.
Am putea invoca o multime de exemple de acest fel, credem însă că și fără ele concluzia este clară:
fortele demonice sunt în măsură să doteze și dotează pe unii oameni cu facultăti suprasenzoriale
neordinare.
Acum să cercetăm cum Sfintii Părinti tratează concret aceste capacităti extrasenzoriale. Să apelăm
la staretul Siluan.
În capitolul despre clarviziune citim că se întâlnesc trei feluri ale acesteia: „...unul se datorează
intuitiei firești a unor oameni, sporită prin postire, altul este cel dat prin lucrarea demonică; al treilea - cel
dat de la Dumnezeu.”
La ce fel de clarviziune am raporta clarviziunea unui senzitiv?
Numai la primele două, căci al treilea este un har al Domnului ce se dă doar celor aleși după multi
ani de viată ascetică întru Hristos, „iar celui trufaș el nu i se dă deloc”.
Să cercetăm mai atent primele două feluri de clarviziune.
„Primul fel, după părerea staretului Siluan, pentru omul smerit și cu gânduri curate poate fi folositor
și îndreptat spre bine, deoarece ajută la cinstirea fără știrbire a poruncilor lui Hristos fată de aproapele său.
Celui trufaș și plin de patimă el îi va dăuna, căci îi înmultește prilejurile pentru patimi și îi deschide mai
multe posibilităti pentru satisfacerea lor”.
Al doilea fel este extrem de păgubitor pentru cei care îl acceptă, fiindcă mai devreme sau mai târziu
va duce la dezechilibrarea tuturor fortelor sufletești și duhovnicești ale omului, denaturându-i chiar și
înfătișarea... În cazul acestui fel de clarviziune, chiar dacă îti apare uneori capacitatea de a „citi” gândurile
cuiva, totuși omul adânc dinlăuntru îti rămâne inaccesibil. Această capacitate se manifestă uneori cu o
autenticitate întrucâtva mai mare fată de niște evenimente de natură exterioară. Celor care nu i se opun ea
le dă prilejuri de a se complace în îngâmfare... și datorită naturii îndeobște destructive, demoralizatoare a
actiunilor demonice, pricinuiește suferinte celor care o posedă, lucru care devine evident abia după un
timp îndelungat.
La multi oameni calitătile de senzitiv apar ca urmare a practicării yoga sau altor religii orientale. Un
exemplu elocvent în acest sens este activitatea cunoscutului senzitiv cehoslovac Frantișek Fierd. La una
din ședintele societătii „Popov” din Moscova, în timpul căreia Frantișek stabilea diagnostice bolnavilor la
distantă, reproducându-le viata și istoricul bolii, la întrebarea academicianului A. J. Spirkin, cum a
realizat asemenea performante, senzitivul a răspuns: „Este rezultatul unui intens antrenament yoghin, în
procesul căruia omul învată să se destindă, deconectându-și ratiunea și intelectul. Cu alte cuvinte, fluxul de
informatie trece la nivelul subconștientului”.
Aici sursa „talentului” este absolut clară. Subtiind corpul cu ajutorul unei diete speciale, făcând
anumite exercitii din hatha-yoga, pătrunzând doctrina filozofică a acesteia, meditând adesea, repetând
mantrele, omul se expune actiunii directe a unor forte cosmice, se racordează la „ierarhia” lor, dobândind
initierea și „aptitudinile” respective. În yoga este pusă la punct o metodică riguroasă: dacă faci asta și asta
vei dobândi aptitudini paranormale. Și într-adevăr le dobândești. De unde însă și cu ce pret? În această
privintă învătătorii orientali preferă să nu vorbească mult, și de regulă, invocă o energie cosmică
impersonală și potentialul lăuntric al omului. (Eu pot face totul de unul singur, cu propriile forte, altfel
spus - eu sunt Însuși Dumnezeu). Este tocmai gândul pentru care Lucifer, cel ce se încrezuse în sine, a
căzut din cer și a devenit satana (cf. Isaia, 14, 12).
Un alt mijloc de a dobândi facultăti paranormale este initierea cu ajutorul direct al unui învătător,
inclus deja în ierarhia demonică. Asemenea unei molime, ce se transmite omului sănătos în urma
contactului cu cel bolnav, se produce și posedarea, dacă omul a crezut și s-a deschis unui yoghin, vrăjitor
sau senzitiv. În functie de puterea ultimului și de împătimirea primului cresc și se dezvoltă și aceste
„aptitudini”. Mai cu seamă că initierea se poate face și în afara vointei subiectului, fiind suficiente doar
atentia sporită și încrederea lui.

antiecumenism 14.04.2012 17:55:59

Ca exemplu putem da meditatia transcendentală (M.T.), care căpătase o foarte largă răspândire în
SUA pe la mijlocul deceniului opt al secolului nostru. Datorită exercitiilor de M.T., omul, potrivit
reclamei fondatorilor ei, este înzestrat cu uriașe forte vitale, cu o veselie permanentă, cu tihnă și sănătate.
Cei ce doresc să se înscrie la acest curs trebuie să îi aducă gurului (învătătorului), într-o odaie specială
pentru initiere, un coșulet cu fructe și flori. Acest dar se așează în fata portretului altui guru, defunct, de la
care primise initierea învătătorul. Tot aici arde o lumânare și se aprind substante aromate. Ceremonia în
fata portretului durează o jumătate de oră, cuprinzând intonarea unei cântări în sanscrită (al cărei sens nu
este cunoscut celui care se initiază) și intonarea numelui învătătorilor de yoga anteriori. În finalul
ceremoniei initiatului i se transmite mantra (un cuvânt secret în sanscrită), pe care el trebuie să-l repete
încontinuu în timpul meditatiei. Initiatului niciodată nu i se dezvăluie interpretarea acestei ceremonii,
semnificatia ei fiind accesibilă numai învătătorilor.
Între altele, această ceremonie nu este altceva decât o închinare zeilor „puja”, incluzând și
divinizarea învătătorului-guru Maharishi. În așa fel, omul ateu al zilelor noastre, fără a bănui ceva, se
trezește initiat în practicarea unui ritual religios și, pe neobservate, el este silit să facă lucruri fată de care
străbunii lor creștini ar fi preferat, probabil, să fie supuși torturilor sau unei morti chinuitoare: el aduce
jertfe zeilor păgâni. Pe plan spiritual poate că tocmai acest păcat ne dă, mai mult decât metoda psihică,
explicatia succesului nemaipomenit al M.T. Repetarea continuă a mantrei plasează întreaga fiintă a
omului pe o anume undă (vibratie), legându-l, parcă, de generatorul acestei vibratii. Foarte curând însă
contactul cu forta demonică se face resimtit. Demonii, în virtutea căderii lor, nu sunt apti pentru creatie.
Ei actionează destructiv și asupra celor care li s-au consacrat. În cartea ascetului american Serafim Rose
sunt evocate exemple când și învătătorii, și ucenicii, care se dedau ocultismului, ajung să manifeste
tulburări mintale și emotionale, să se sinucidă, să ucidă sau să fie posedati de demoni.
Multi vraci proaspăt apăruti propun pacientilor să-i trateze cu ajutorul câmpului bilogic, asigurându-
i că le dau propria lor energie. Potrivit datelor reflexoterapiei orientale, fiecare om posedă o anumită
rezervă de energie vitală care, aidoma sângelui care pulsează necontenit în vene, circulă pe anumite canale
energetice, unite și ele unul cu altul. Dacă într-un anumit loc se formează un blocaj energetic sau o
insuficientă energetică, atunci un organ așezat pe canalul respectiv se îmbolnăvește. Acupunctura, masajul
unor puncte au drept scop restabilirea cursului normal al acestei energii și redistribuirea ei corectă. Dar, în
realitate, potrivit datelor cercetătorului A.I. Spirkin, „senzitivul pare a contribui la pomparea energiei de la
organele sănătoase la cel bolnav. Și, dacă e nevoie, el poate să dea o parte din propria energie bolnavului”.
Această energie însă nu e depersonalizată, ea poartă toată informatia posesorului ei. Cercetările au
demonstrat că aceasta se referă și la apa „descântată” de babe, și la obiectele „încărcate” cu energie de
către senzitiv sau cele manipulate de vrăjitor. Iată concluziile aceluiași cercetător: „Un bolnav, de pildă,
un schizofrenic, nu are nici un drept să vindece pe cineva, căci informatia lui bolnavă se poate transmite
omului sănătos”. În felul acesta, o părticică din „Eu”-ul senzitivului intră în cel care percepe, cu toate
consecintele inerente. Bunăoară, dacă senzitivul este un om vicios, viciile lui se transmit într-o măsură sau
alta bolnavului, așa cum trece asupra lui și informatia despre bolile de care suferă senzitivul. Are loc, de
asemenea, și procesul invers. Toate bolile pe care le tratează senzitivul i se transmit, în stare atenuată, și
lui, și dacă este receptiv la ele se îmbolnăvește și el însuși. În cele din urmă, oamenii care tratează cu
propria energie se îmbolnăvesc, de obicei, foarte grav, și multi cunoscuti ai autorului articolului, au fost
atacati chiar din tinerete de o paralizie incurabilă. Iar omul pe care l-au tratat, dacă nu au fost înlăturate
cauzele bolii, se îmbolnăvește, de regulă, din nou.
Alt canal de receptionare a energiei este când senzitivul, potrivit afirmatiilor sale, „o primește din
cosmos”.
Cosmosul este o notiune abstractă, așa încât, dacă dorești, e foarte ușor să ascunzi în infinitul lui
adevăratele surse ale „fortelor făcătoare de minuni”. Să încercăm totuși să ne dumirim. Din numeroasele discutii avute cu senzitivi, am înteles că, atunci când lucrează, asupra lor coboară o coloană de energie dirijată, și ei o folosesc. De unde vine, ei nu știu, sau, posibil, nu vor să spună. Dacă energia este canalizată, înseamnă că există și cel care o canalizează. Cine este acela?
După cum este scris în Evanghelia de la Matei, după roadă se cunoaște pomul (Matei 12, 33) și, așa cum mărturisește Apostolul Iacov, izvorul sărat nu poate da apă dulce... iar dacă aveti râvnire amară și zavistie (aș mai adăuga și trufie - n.a.) în inimile voastre, nu vă lăudati, nici nu mintiti împotriva adevărului. Întelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică (Iac. 3, 11-14-15).
Cu acestea se potrivesc bine cuvintele Sfântului Ignatie Brianceaninov, care scrie că „Sfintii Părinti condamnă cu asprime dorinta de a săvârși minuni; o asemenea tendintă dă în vileag că în sufletul omului sălășluiește amăgirea de sine, care provine din îngâmfare și înfumurare... Cei care doresc să săvârșească minuni, închipuite de ei, o doresc din înfierbântarea lor trupească, prin sporirea patimilor neîntelese de ei, deși poate li se pare că sunt călăuziti de mare râvnă în lucrarea Domnului. În aceeași stare de autoamăgire și înfierbântare se află și cei care vor să vadă aceste semne”. Deci, dacă omul care a dobândit capacităti de senzitiv este îngâmfat, trufaș, plin de iubire de sine, de zavistie, este înclinat spre desfrâu, e lacom după avutii, cu alte cuvinte este un om pătimaș, e clar: aceste capacităti poartă un caracter demonic. Puterea cu care actionează el este de la diavol, având o influentă distrugătoare atât asupra lui, cât și asupra primitorului.
De pildă, potrivit datelor cercetătoarei știintifice kievlene T.P. Reșetnikova, care a cercetat rezultatele actiunii unor senzitivi asupra unor eprubete cu sânge omenesc, continutul de magneziu din sânge sub influenta operatorului, fie că creștea, fie că scădea de aproape două ori. Reșetnikova luase drept reper o lucrare a francezului Louis Kerverand, care a demonstrat existenta procesului fizic denumit transmutatie (transformarea elementelor). Sub influenta senzitivilor, în organismul percipientului se produce, ca urmare a transmutatiei elementelor, un dezechilibru chimic, în special în sânge, ceea ce, după părerea specialiștilor, poate provoca îmbolnăvirea de cancer și, posibil, de SIDA.
În afară de aceasta, oamenii, odată tratati de senzitivi și ușor refăcuti pentru o vreme, caută iar și iar
posibilitatea de a se mai „alimenta” putin, de a căpăta o nouă rezervă similară de energie, devin adesea
telepatomani (adică așteaptă cu nerăbdare aparitia senzitivilor la televiziune și nu mai pot trăi fără aceasta,
își pierd cu desăvârșire vointa), căci este distrusă bariera psihologică lăuntrică care îi apără de influenta
din exterior; ei se lasă ușor pradă oricărei influente, și chiar celei demonice, când aceasta parvine prin
oameni cu o puternică rea-vointă. Sufletul lor se deschide pentru imixtiuni de acest gen, ei încep a căuta
alti senzitivi, informatia respectivă nu se lasă întârziată, și omul începe a se dezvolta pe o cale strict
determinată. Evident, nu pe calea lui Hristos. În afară de aceasta, senzitivii demonizati aplică - pentru a
obtine cât mai multi bani și faimă - metode de-a dreptul barbare de redistribuire a energiei în organism,
după care organul bolnav capătă un aflux de energie de la cel sănătos și se reface, pe când celălalt se
îmbolnăvește. De pildă, omul se tratează de ulcer, iar curând după aceea moare de infarct. În timpul
ședintei, senzitivii practică, de asemenea, stoarcerea energiei din pacient; stabilizând o relatie energetică
de lungă durată, ei continuă să „pompeze”, pe acest canal, energie.
Se vehiculează mult ideea de noblete a senzitivilor care, chipurile, ar lua bolile altora asupra lor,
dându-și sănătatea în numele însănătoșirii altora. Departe însă de așa ceva. O pornire nobilă poti întâlni la
senzitivii începători, neîncercati, care curând fie că ei înșiși se îmbolnăvesc și încetează să mai trateze, fie
că apelează la mijlocul verificat de dobândire a energiei (de la fortele demonice). În procesul ședintelor de
tratament, însă, senzitivul își îndreaptă cea mai mare parte a eforturilor spre a-și crea o protectie împotriva
bolii.

antiecumenism 14.04.2012 17:56:58

De exemplu, profesoara Nina G. din Republica Moldova a povestit cum a fost contactată de către „extratereștri” și dusă într-un laborator, unde mai erau câteva persoane ce stăteau la rând pentru a li se transmite energie. Întrebată dacă dorește să lucreze pentru ei, Nina a răspuns că vrea să lucreze pentru Hristos. (Înainte de această întâmplare, Nina era creștină numai cu numele: nu se ducea la biserică, și nu se împărtășea cu Sfintele Taine). Fără să i se dea vreo importantă acestui răspuns, i-au introdus energia prin creștetul capului, interzicându-i a vorbi cuiva despre cele întâmplate. Apoi, Nina s-a trezit la ea acasă, simtind în spate o presiune permanentă care o silea să caute pacienti pentru a se elibera de energia apăsătoare. Între timp, a simtit că este urmărită de un demon („spirit-director”), ce apărea mai ales noaptea. Înfricoșată, ea s-a dus la un preot, care a îndrumat-o să meargă la biserică, să se roage și să nu mai practice astfel de tratamente. Din mila lui Dumnezeu și ca pildă pentru altii, Nina a scăpat de „musafirul” nedorit și de energia malefică (n. red.)
Așadar, în unele cazuri senzitivul donează energie, în altele fură. E o contradictie? Nicidecum. Să admitem că se extrage 70% din energie, dar se întoarce numai 10%. Așa procedează Djuna, Kașpirovski, Rutko și multi altii.
Iată ce mărturisește despre Djuna A.I.Spirkin, membru corespondent al Academiei de Știinte a Rusiei: „Ce mă nedumerește, din punctul de vedere al unui om de știintă? - Măcar și faptul că ea primește seara, în 3-4 ore, până la 120 de bolnavi. Când locuia la Moscova, la hotel, dacă o vizitam dimineata, o surprindeam moleșită (din păcate, mai și fumează), palidă. Mergem la apartamentul unde ea primește pe cei ce așteaptă cu înfrigurare... După al 10-lea pacient, al 20-lea, după al 70-lea ea devine vioaie, chiar zburdalnică, cochetează, adică se află deja în ascensiune emotională. Seara, la restaurant, dansează mult, e surescitată, plină de energie și se întoarce la hotel noaptea târziu”. O completare potrivită a acestei istorisiri este un articol publicat în revista „Ogni Bolgarii” în 1987. Autorul, un ziarist care o cunoscuse pe Djuna, scrie că nu știe nici un om la care, după tratamentele făcute de ea, boala să nu revină.
Nu este oare un vampirism energetic evident? Betia, fumatul, petrecerile nocturne istovesc organismul, lucru pe care îl dă în vileag chipul ofilit și apatia Djunei. Însă, în timp ce își primește pacientii, de la care e foarte ușor să stoarcă energie, vigoarea și prospetimea îi revin. Mecanismul e clar.
Firește că și bolile se reîntorc curând la cei „tratati”. Și e bine dacă acest stress nu se termină pentru bolnav cu un final letal, după cum s-a întâmplat, nu o dată, de pildă, în timpul teletratamentelor lui Kașpirovski.
Așa este concepută natura noastră, fixându-și atentia asupra unui obiect, omul își extinde câmpul său biologic asupra acestuia și intră în contact cu el. Citind, de exemplu, o carte, noi stabilim o legătură invizibilă cu autorul ei (chiar dacă acesta nu mai este în viată) și cu acea stare a sufletului în care se afla scriitorul în momentul creării operei sale. Cititorul este cuprins de aceleași gânduri și sentimente, iar unul deosebit de sensibil poate chiar retrăi aceleași senzatii.
Tocmai această însușire a naturii umane este, de asemenea, una din cauzele pentru care Părintii Bisericii recomandă să citim în permanentă Evanghelia și scrierile patristice. Căci în felul acesta cititorul comunică cu Dumnezeu și sfintii Săi, și acesta, înăltându-se până la gândurile și sentimentele lor, el însuși se îmbogătește, crește spiritual. Mai mult decât atât, sfintii, simtind că cineva le citește operele, se roagă pentru el.
Și iată de ce e atât de dăunător să citești literatură scrisă de oameni pătimași, vicioși, de la care omul poate să se molipsească de pasiunile lor, și cu atât mai mult - literatură demonică (a învătătorilor de yoga, de pildă). Prin mijlocirea unor texte de acest gen cititorul se deschide influentei lor și intră în comunicare cu duhurile necurate. Iată ce spune în acest sens Sfântul Ignatie Brianceaninov: „Toate fenomenele demonice au însușirea de a fi periculoase dacă sunt luate în seamă; nedându-le decât o simplă atentie, fără pic de simpatie, poti rămâne cu cea mai dăunătoare impresie, expunându-te unei grele ispite”. Oamenii care au participat la ședintele lui Kașpirovski (fie și numai în calitate de telespectatori), în mod inevitabil se pomeneau în interactiune cu el.
Senzitivii, de regulă, nu tratează prin energia lor. În al doilea rând, în timpul așa-zisului tratament, practică vampirism energetic în dauna pacientului. Și, în cele din urmă, ei fac uz de energie demonică, aceasta, de asemenea, pricinuind bolnavului numai rău.
Am să dau un exemplu caracteristic, istorisirea unui creștin specialist în restaurarea antichitătilor.
„Într-o zi am intrat la un colectionar de antichităti, o bună cunoștintă a mea, pentru care executasem
altădată mai multe comenzi, dar de care mă înstrăinasem mai târziu, căutând să lucrez numai pentru
biserică. Mă simteam rău, aveam slăbiciune, și i-am spus despre asta gazdei, care s-a dovedit a fi senzitiv.
M-a pus să mă întind pe o canapea și pret de zece minute a făcut pase magnetice cu mâinile. Durerea de
cap mi-a trecut, dar nu mă simteam, parcă, în apele mele. Luându-mi curând rămas bun de la el, am plecat
în grabă. Ajungând acasă, am simtit copleșindu-mă o energie violentă, am restaurat până la orele trei
noaptea fel de fel de antichităti ce nu aveau legătură cu biserica. După aceea, timp de câteva săptămâni,
am lucrat încontinuu, nu însă pentru biserică. Obiectele bisericești, pur și simplu, nu le puteam lua în
mâini. Încetasem să mă duc la biserică și să mă rog. Mi s-a ivit dorinta să fac bani, să reiau legăturile
abandonate cu anticarii. Nu mă simteam niciodată în elementul meu. Doar făcând un mare efort de vointă
mi-am impus să merg la mănăstire. Acolo, după o spovedanie sinceră, împărtășanie și o săptămână de
viată printre călugări, în timpul căreia aceștia s-au rugat pentru mine, am putut, în cele din urmă, să-mi
reiau munca pentru biserică.”
Iată cum actionează energia demonică intrată în om prin interventia unui senzitiv! Ea l-a îndepărtat de Biserică și a început a orienta dezvoltarea lui N. după un plan de al său. Și numai interventia puterii dumnezeiești a salvat acest om.
Să continuăm discutia despre Djuna. După cum mărturisește A. I. Spirkin, „Djuna este de origine
asiriană, s-a născut prin părtile Armavirului. Tatăl, mama, bunica ei au practicat vrăciuirea, așa încât acest
dar - forta diabolică a biocâmpului - este moștenită de ea. Senzitivii noștri, care percep vizual câmpul
bioenergetic, spun că frecventa câmpului ei este alta decât a unui om obișnuit”. După cum vedem, Djuna
este o vrăjitoare provenită din neam de vrăjitori care și-a căpătat talentul (altfel zis, demonii
„binefăcători” sau demonii-ajutători cu ajutorul cărora vrăjitorul își săvârșește actiunile magice) prin
moștenire. Nu demult, la congresul vrăjitoarelor care a avut loc în 1990 în S.U.A., ea a stârnit senzatie
prin minunile sale. Acum ea practică pe larg, inoculând bacilul demonismului în sufletele oamenilor
creduli.
A. Martînov, care a editat un manual pentru senzitivii începători, sustine că nu crede într-un
Dumnezeu Hristos personal, în schimb sustine existenta unor „anumite forte cosmice”, dătătoare de
energie. Într-o confesiune publică făcută nu demult la radio, el își revendica rolul lui mesia, propunând în
locul Evangheliei noua sa carte „Vestea cea bună”. Aici satanismul este exprimat sub o formă evidentă și
nedisimulată: Martînov respinge Dumnezeirea lui Hristos și vine ca un „pseudo-mesia” cu „noua” sa
învătătură. Se împlinesc cuvintele profetice ale Evangheliei după Matei (Mt. 24, 24): ...se vor ridica
hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi
cu putintă, și pe cei aleși. Căci omul se mântuiește numai prin Hristos, prin suferinTele la care a fost supus
pe cruce și prin moartea Lui întru ispășirea și mântuirea omenirii. Tocmai datorită faptului că Iisus Hristos
este Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat pentru mântuirea noastră a și fost învins satana, luându-i-se
puterea asupra acelei părti a neamului omenesc care a crezut și s-a botezat. De aceea, când unui om i se
răpește credinta în Hristos, el devine din nou o slugă docilă a fortelor demonice. Și A. Martînov, după
cum se vede, râvnește tocmai acest lucru.

antiecumenism 14.04.2012 17:57:48

Odată mi s-a adresat un tânăr, B., care a avut de suferit după frecventarea ședintelor lui RuTko,
ședinte prin care a dorit să-și refacă vederea. Ochii însă nu i s-au vindecat, în schimb s-a ales cu următorul
„dar”: la anumite ore de zi și noapte, independent de vointa sa, începea să facă niște mișcări involuntare
cu bratele, picioarele și întreg corpul, asemănătoare cu loviturile de kung-fu, pe deasupra mai având și
accese de tip epileptic. A trebuit să-l trimit pe sărmanul creștin să se purifice (adică să i se citească
rugăciuni de dezlegare de către un preot având harul să izgonească duhurile necurate).
La întrebarea privind existenta magiei negre și albe Tarasov a răspuns: „...la ultimul congres din
Spania la magia neagră și cea albă s-au mai adăugat două culori - roșu și verde. Dar de ce oamenii să
cunoască aceste lucruri? Sunt, cum s-ar spune, culorile noastre de lucru, de uz pur profesional...
«Cunoașterea» este neutră prin ea însăși... Problema e cine o posedă”.
Cu alte cuvinte, „cunoașterea” (adică, după Tarasov, capacitatea de a influenta magic lumea
înconjurătoare), are una și aceeași sursă atât în magia neagră, cât și în cea albă. Dar în ce sens (în bine sau
rău) își va aplica vrăjitorul forta pe care o posedă, nu depinde decât de dorinta lui. Or, e lucru știut că nu
se poate pricinui rău cu Duhul Sfânt. Un om fără prihană, înzestrat cu putere dumnezeiască, pur și simplu
nu poate face nici un rău. Căci el nu împlinește decât vointa lui Dumnezeu, care de la origine a fost
îndreptată către mântuirea omenirii.
Iată însă că „unele forte cosmice”, adică demonii, îl ajută cu plăcere pe omul care li s-a vândut. Iată
ce citim în Nomocanon (cod de legi și hotărâri ale SfinTilor Apostoli și Sinoadelor Ecumenice): „Magii -
acei care îi cheamă și pe demonii binefăcători, ca să facă și spre bine unele lucruri, totuna cu totii sunt
niște ucigași spurcati și înșelători după bunul lor plac”.
Tarasov nu este unic în opinia sa. Alt vrăjitor, un oarecare I., într-o discutie privată cu o cunoștintă
de-a mea, ajungând să facă destăinuiri, a spus: „Aptitudinile senzitive nu sunt decât prima treaptă pe calea
ce duce spre magia neagră”.
Bioenergoterapeutul Kașpirovski, apărând la televiziune în data de 24 noiembrie 1989, după miezul
noptii, a citat propriu-zis extrase din cartea de magie neagră, referindu-se la ea ca la o sursă pe deplin
acceptabilă și pozitivă. Caracterul demonic al actiunilor lui Kașpirovski se manifestă chiar în timpul
ședintelor sale, lucru pe care îl demonstrează, de exemplu, datele doctorului în psihologie V. Lebedev.
Vom cita doar unele din ele: „Am examinat 2015 elevi de școală, 93 % din ei sunt antrenati în ședintele

40
lui Kașpirovski. În timpul ședintelor se remarcă ticuri obsedante, reactii isterice, fenomene de halucinatie
și alte tulburări psihice” - dovadă evidentă că sunt stăpâniti de duhul necurat. Mișcări involuntare, tipete și
emotii, istericale independente de vointa omului - toate acestea reprezintă semne vădite de demonizare.
42% cad în somn hipnotic. După ședinte, la un număr de 7% s-au constatat diferite forme de dezadaptare
psihică. S-a conturat clar tendinta creșterii sugestibilitătii și reactiei isterice. La elevii școlii medii nr. 49
din Tașkent s-a dezvoltat, în timpul ședintelor, o reactie isterică în grup, care a durat timp de două
săptămâni și a dezorganizat activitatea școlii. În urma ședintelor televizate, unii copii se prăbușeau în stare
de catalepsie doar văzând imaginea lui Kașpirovski. Ceea ce înseamnă că li s-a distrus mecanismul de
protectie psihologică și ei au devenit mai sugestibili, ușor influentabili de comportamentul criminal al
adultilor și adolescentilor. Mai mult decât atât, după ședinte a fost nevoie ca multi copii să fie spitalizati
cu diferite tulburări neuro-psihice”. V. Lebedev a cercetat 6228 de scrisori ale unor persoane care au
vizionat ședintele unui senzitiv practicant al magiei negre, rezultatele fiind că „63% au sesizat o agravare
acută a bolilor. Investigatiile ulterioare au arătat că la 13-14 din 15 bolnavi, aparent însănătoșiti după
ședinte, afectiunile li s-au agravat. În afară de aceasta, la un număr de bolnavi agravările au apărut imediat
după ședinte. Vorbind despre calitătile morale ale acestui senzitiv, e suficient să cităm telegrama Lesei
Iurșova trimisă Procurorului general al U.R.S.S.: „Kașpirovski, în scopuri de reclamă, m-a antrenat într-o
operatie chirurgicală fără anestezie, difuzată la televiziune fără știrea mea. În timpul operatiei am suportat
o durere atroce, fapt care ulterior mi-a înrăutătit și mai mult starea sănătătii. Kașpirovski difuzează un
film de reclamă, montat în variantă convenabilă lui, prezentându-mă dezgolită; în presă mi-a lezat
demnitatea... Pe motivul că acum mă aflu la spital și de 18 luni nu mai am mijloace de existentă, rog să
mă ajutati să fac formele de trimitere în judecată a lui Kașpirovski”.
Așadar, unii senzitivi, profitând de dorinta oamenilor de a se însănătoși cu orice pret, adesea îi aduc
la o stare și mai gravă, conducându-i la demonizare și la pierderea sufletelor.
Dar există, ati putea reproșa dvs., și magi-senzitivi albi, care și la biserică merg, și pe oameni îi tratează, chipurile, cu puterea lui Dumnezeu. Se vede însă că puterea nu e de la Dumnezeu. Adesea, fără să bănuiască, ei se află în stăpânirea fortelor demonice care, dându-le aparenta succesului, dezlăntuie în ei o tot mai mare înfumurare și orgolii, nimicindu-le sufletele, făcându-i unelte docile în mâinile lor.

antiecumenism 14.04.2012 17:58:46

Pe unii credincioși îi interesează: dacă senzitivii sunt în legătură cu fortele demonice, de ce atunci ei
înșiși frecventează uneori biserica, îndemnându-i pe oamenii nebotezati să se boteze, iar alteori chiar și să
se împărtășească cu Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă?
Da, e adevărat. Senzitivii merg uneori ei înșiși la biserică, și pe altii îi îndeamnă s-o facă pentru a se
alimenta, cum le place să se exprime, „cu energii luminoase”. Multi credincioși au avut ocazia să observe
cum senzitivii stau îndelung în fata icoanelor, cu mâinile rășchirate și căscând larg ochii, străduindu-se să
se alimenteze cu energia pe care o emană icoana. După expresia lui Pavel Florenski, „icoana reprezintă
fereastra către altă lume”. Mi-aș permite să adaug că o icoană înaintea căreia sunt înăltate rugăciuni - este
o fereastră larg deschisă către altă lume. Căci apropiindu-se de o asemenea icoană, mai cu seamă făcătoare
de minuni, simtim realmente prezenta celui care este înfătișat pe ea. Privind chipul, ne înăltăm cu tot
sufletul către prototip, și rugăciunea noastră se înaltă către tronul Celui de Sus pe drumul străbătut de
rugăciunile a mii de alti credincioși. Noi primim răspuns - rugăciunea noastră este auzită și se împlinește.
Ei stau în fata icoanei străduindu-se să absoarbă energia concentrată în preajmă datorită rugii
statornice în fata ei a mii de creștini. Icoana nu va avea de pierdut din această cauză și nici rugăciunii
credincioșilor nu-i va dăuna. Gânditi-vă, însă, cât de smintit trebuie să fii ca, fiind poftit la „ospătul
nuptial” (simbolul Tainei Sfintei Împărtășanii, comunicării prin rugăciune cu Dumnezeu), să te târăști pe
sub masă, strângând de pe jos fărâmiturile scăpate de oaspeti și să nu fii în stare să-ti ridici capul pentru a
te bucura de măretia sărbătorii.
O altă parte, mai putin numeroasă, de senzitivi merge personal la biserică pentru a se împărtăși,
îndemnând și pe altii s-o facă. Aceștia sunt senzitivii începători - cei care nu au ajuns deocamdată să
pătrundă în abisurile satanice și se află în etapa autoamăgirii de a fi aleșii lui Dumnezeu. De astă dată ei se
împărtășesc, ca în primul caz, pentru alimentare suplimentară nemijlocită cu energie pozitivă.
Numai că harul dumnezeiesc nu se poate fura. Energia de care se umplu senzitivii nu este a icoanelor, ci a diavolului, căruia și-au deschis sufletele când au primit învătăturile străine Bisericii (n. red.)
Cât de departe sunt ei de Hristos, de calea Sa, a răstignirii, smereniei, răbdării, blândetii! În acest
sens primirea Sfintelor Taine încă nu înseamnă o garantie a mântuirii. Totul depinde de profunzimea
pocăintei și de acel simtământ cu care vă apropiati de Sfântul Potir.
Apostolul Pavel spune: De câte ori veti mânca această pâine și veti bea acest pahar, moartea
Domnului vestiti până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta și va bea paharul Domnului
cu nevrednicie, va fi vinovat fată de trupul și sângele Domnului. (...) Căci cel ce mănâncă și bea cu
nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului (I Cor. 11-26, 27, 29). Din practica
duhovnicească se cunoaște că multi oameni căzuti în rătăcire (oameni cuprinși de înfumurare, orgoliu) se
împărtășesc deseori, aceasta însă nu-i va mântui.
Să subliniem încă o dată că, măsura mântuirii pe care o dă Taina Împărtășaniei, puterea harului
căpătată prin această Taină depind de sinceritatea sufletească, de sentimentul de pocăintă al conștiintei
propriei nevrednicii, de dorinta de viată veșnică și de iubirea de Hristos cu care omul se apropie de
Sfântul Potir.
Senzitivii nu au astfel de sentimente. Ei nu au nevoie de Hristos Mântuitorul, nu au nevoie ca Viata
Lui să devină viata lor, ei au nevoie de energie.
Din cele spuse mai sus, vedem că, adesea demonul este acela care îi îndeamnă pe senzitivi să vină în
sfântul lăcaș pentru a-l pângări, ceea ce îi produce o mare satisfactie. Nefiind în stare el însuși să se
apropie de Sfintele Taine și de icoane, îi trimite la biserică pe oamenii care i s-au vândut și, pentru
actiunile lor profanatoare (săvârșite fie și în mod inconștient) îi dăruiește cu o nouă portie de energie
demonică și le amplifică aptitudinile senzitive.
Uneori ni se pune întrebarea: de ce senzitivii îi trimit pe oameni să se boteze, iar cu cei nebotezati
refuză, în unele cazuri, să lucreze?
Trebuie remarcat însă faptul că numai senzitivii neavansati își trimit „pacientii” să se boteze.
Ceilalti, alde Kașpirovski, nici ei înșiși nu sunt botezati și nici nu întreabă pe nimeni de botez.
Dimpotrivă, în timpul ședintelor lor, ei cer să se scoată de pe corp, mai ales de pe piept, toate obiectele de
metal, adică crucea.
Revenind la problema fortelor cu care se fac tămăduirile bolilor, să examinăm încă un gen de
tămăduire - prin harul dumnezeiesc, care, ca și clarviziunea, se dă omului cu inimă neprihănită, devotat
până la capăt lui Hristos, de cele mai multe ori ascet sau pustnic, cum sunt Sfântul mare mucenic și
tămăduitor Pantelimon, Sfintii Cozma și Damian, Sfântul mucenic Ciprian, Sfântul Ioan din Kronștadt și
multi altii. Cercetati vietile lor mai întâi. Ei tămăduiau mai întâi sufletul, abia după aceea trupul. Căci
sufletul este veșnic, mult mai pretios decât trupul trecător. Oamenilor vindecati li se schimba întreaga
viată, li se întărea credinta, sufletul li se curăta de patimi. Dacă vom cerceta tămăduirile săvârșite cu
puterea lui Dumnezeu, vom vedea că sfintii lucrau prin harul Sfântului Duh, și nu cu câmpul biologic, nu
cu donarea propriei energii. Astfel, mai întâi se înlăturau cauzele mortale ale bolii, dacă acestea existau. În
Evanghelia după Matei (Mt. 9, 5), în cazul vindecării de către Domnul nostru Iisus Hristos a unui
slăbănog, vedem că la început El i-a spus: Iertate sunt păcatele tale, și abia după aceea: Scoală-te și
umblă!

antiecumenism 14.04.2012 17:59:43

De asemenea, din Evanghelie aflăm cum multi oameni se vindecau atingându-se cu credintă și cu
pocăintă de veșmintele lui Hristos (cf. Luca 8, 44). În Faptele Apostolilor citim despre ucenicii lui
Hristos: Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite. Astfel peste cei bolnavi se
puneau ștergare sau șorturi purtate de Pavel și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din
ei (Fapte 19, 11-12). Adică Domnul, proslăvindu-i pe cuvioșii Săi, chiar prin veșmintele lor făcea minuni.
În acest sens pot fi evocate o multime de cazuri de vindecare ale bolnavilor prin atingerea de
moaștele sau chiar odăjdiile sfintilor. Mă voi referi doar la un singur caz din practica mea. După o slujbă
oficiată de mine, am pus pe mâna bolnavei paralizate V. o mănușă care a apartinut Sfântului Ioan din
Kronștadt. Imediat după aceea bolnava a început să miște din degetele mâinii paralizate și curând a putut
să și meargă. Medicii care o tratau au rămas adânc impresionati de o însănătoșire atât de rapidă.
Or, sfintii îi vindecau pe cei mai multi dintre bolnavi nemijlocit prin rugăciune, adică însănătoșirea
o săvârșea Domnul prin Duhul Sfânt datorită rugăciunii sfântului. Bunăoară, în Patericul de la Pecerska
citim despre preacuviosul Agapit, care tămăduia pe toti bolnavii prin rugăciunea sa și niciodată nu lua
nimic de la nimeni pentru însănătoșire, căci spunea el, nu tămăduia cu puterea sa, ci cu a lui Hristos.
Revenind la timpurile noastre, să evocăm numele Sfântului Ioan din Kronștadt. Există o multime de cărti
în care sunt atestate mii de cazuri de tămăduiri săvârșite, uneori chiar la depărtare considerabilă de
bolnavi, prin rugăciunile acestui mare sfânt.
Acum să încercăm să întelegem de ce oamenilor li se dau boli și dureri. Și cum trebuie să-și trateze
bolile un creștin. Mai întâi să dăm cuvântul Sfintilor Părinti ai Bisericii. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură
de Aur în cuvântul său „Despre cei care tămăduiesc bolile prin vrăji”: „Când vei fi cuprins de o suferintă
cumplită, multi vor încerca să te înduplece să te duci la vrăjitori sau magi, tu însă, nădăjduind în
Dumnezeu, rabdă, știind că aceste chinuri îti aduc cunună și te izbăvesc de chinuri viitoare dacă vei răbda
boala, multumind lui Dumnezeu. Dacă suntem creștini, să ne supunem lui Hristos și să nu mergem la
vrăjmașii Domnului - magi, vrăjitori (adică senzitivi), căci ei sunt vrăjmașii lui Dumnezeu. Mai bine să
murim, decât să mergem la vrăjmașii lui Dumnezeu. Ce folos ai dacă îti vindeci trupul, iar sufletul ti-l
pierzi? Ce vei câștiga, dacă aici vei găsi o mică alinare, iar acolo vei fi trimis cu demonii la chin și în
focul veșnic?
Sfintii Apostoli au blestemat magia, Sfintii Părinti, la sinoade, au respins-o și ei, pentru multi ani i-
au afurisit pe cei care au umblat la vrăjitori, și i-au supus la epitimii grele pentru a se curăti de păcat.
„Fugiti, iubitii mei frati, de vrăjitoria cea blestemată, căci murind la timpul sorocit, veti fi lăsati
pradă chinului veșnic.
O, fratilor, așa cum aurul în foc se încearcă, la fel și omul prin suferintă se curătă de păcate. Să ne amintim, fratilor, de apostoli, de prooroci, de mucenici, care au luat asupra lor chinuri grele. Cei care rabdă nevoi și suferinte grele în viata aceasta vor fi răsplătiti cu prisosintă în Împărătia Cerească.
Gândește-te, omule, că vrăjitorii nu te vor izbăvi de suferinte, ci doar vei comite un mare și greu
păcat. Dacă te duci la demoni, părăsindu-L pe Domnul, cum vei primi mila Lui și cum vei apela la El în
rugăciuni? De ce să-Ti prăpădești sufletul, și ce vei răspunde lui Dumnezeu dacă, din pricina unei mici
suferinte, lăsându-L pe Dumnezeu, mergi la vrăjitori? Cum vei sta în biserică, cum vei primi Sfânta
Împărtășanie, cum vei asculta povătuirile? O, omule, dacă vei răbda cu recunoștintă suferinta sau alte
nenorociri, vei fi încununat cu mucenicii în ziua cea mare, căci ei au răbdat chinuri, iar tu rabdă cu
recunoștintă suferintele și nevoile”. Prin urmare, din toate cele expuse mai sus pot fi trase următoarele
concluzii: Dumnezeu îngăduie ca oamenii să fie supuși la suferinte și dureri:
1) pentru păcate, spre a și le ispăși, a-și schimba modul vicios de viată, spre întelegerea acestei
imoralităti și a faptului că viata pământească nu este decât o scurtă clipă, dincolo de care se află veșnicia,
și cum va fi ea pentru tine, depinde de viata ta de aici;
2) deseori pentru păcatele părintilor suferă copiii (pentru ca durerea să le răstoarne viata lor
bezmetică, să-i facă să cadă pe gânduri și să se schimbe). În asemenea cazuri, oricât de crudă ar părea
această pedeapsă omului contemporan secularizat (adică indiferent fată de religie), educat în spiritul
umanismului (spirit care venerează trupul, punând mai presus de toate trebuintele și dorintele sale), totuși
sunt pline de adevăr cuvintele: suferinta este necesară acestor oameni pentru mântuirea sufletului! Căci
Domnul Se îngrijește înainte de toate de mântuirea sufletului veșnic al omului, iar pentru aceasta omul
trebuie să devină o fiintă nouă, așa cum l-a conceput Dumnezeu, și în acest scop el trebuie să se schimbe,
să se curete de patimi și vicii. Dumnezeu și poruncile lui Hristos trebuie să fie pe primul plan al vietii, și
nu sănătatea temporară, trecătoare, bunăstarea, abundenta de hrană și îmbrăcăminte. Toate acestea
reprezintă acel vitel de aur pentru care vechii iudei Îl schimbau pe Dumnezeul lor Preaveșnic; iar creștinii
zilelor noastre Îl vând pentru același vitel de aur;
3) adesea pentru smerenia noastră și oprirea de la fapte nevrednice și păgubitoare.
4) deseori pentru ca datorită unei mici neplăceri să fim feriti de una mai mare. (Căci, dacă în situatia
respectivă am fi fost sănătoși și am fi actionat ca de obicei, ni s-ar fi întâmplat o mare nenorocire; așa însă,
abătându-ne datorită bolii de la cursul obișnuit al vietii, Domnul ne ferește de acea nenorocire).

antiecumenism 14.04.2012 18:00:47

Așadar, atitudinea creștină fată de boli constă:
1) în acceptarea cu smerenie a vointei lui Dumnezeu;
2) în întelegerea imoralitătii și a păcatelor pentru care este îngăduită suferinta;
3) în pocăintă și schimbarea modului de viată. Rugăciunea, postirea, milostenia și alte virtuti Îl
îmbunează pe Dumnezeu, și El ne trimite vindecarea de boli. Dacă cerem și ajutorul doctorilor, cerem
binecuvântarea Domnului pentru vindecare; și le cerem doctorilor să ne tămăduiască doar trupul, și nu
sufletul. Sufletul, în afară de Dumnezeu, nu îl încredintăm nimănui.
Iată cum scrie despre aceleași lucruri Sfântul Ignatie Brianceaninov: „Cugetarea lumească consideră
suferintele drept o nenorocire, iar tămăduirea lor, mai cu seamă printr-o minune, drept o mare fericire,
îngrijindu-se prea putin dacă însănătoșirea e îmbinată cu folos pentru suflet sau cu pagubă pentru el...
Scăpând ca prin minune de suferintă, multi nu au tinut seama de binefacerea Domnului și de datoria lor de
a fi recunoscători pentru binefacere, ci și-au reluat viata în păcat, întorcând darul lui Dumnezeu împotriva
lor, s-au înstrăinat de Dumnezeu, au pierdut mântuirea. Din această pricină tămăduirile minunate se
întâmplă rar, deși celui care trăiește cu trupul îi sunt plăcute și foarte dorite. Cereti și nu primiti, pentru că
cereti rău, ca voi să risipiti în plăceri (Iac. 4, 3). Întelepciunea duhovnicească ne învată că suferintele și
alte dureri pe care Dumnezeu le trimite omului, sunt trimise din mila deosebită a Domnului ca leacuri
tămăduitoare amare pentru bolnavi. Ele ajută mântuirii noastre, fericirii noastre veșnice, mult mai sigur
decât vindecările prin minuni”.
În afară de aceasta, multe boli, după cum am arătat în capitolul întâi, se datorează actiunii duhurilor
necurate. Mai ales că urmările acestor atacuri demonice se întâmplă să fie foarte asemănătoare cu bolile
firești. Astfel, din istorisirea Evangheliei aflăm că o femeie gârbovă avea duh de neputintă (cf. Luca 13,
11). Ea nu era îndrăcită, însă boala îi provenea din actiunea duhului necurat. În asemenea cazuri orice artă
medicală este neputincioasă. Tocmai de aceea Sfântul Vasile cel Mare spune: „Așa cum nu trebuie să
ocolim cu totul iscusinta doctoricească, la fel nu e bine să ne punem toată nădejdea în ea”. Căci astfel de
boli se tămăduiesc numai cu puterea lui Dumnezeu, prin izgonirea duhului răutătii.
Răspuns la întrebarea dacă un creștin poate să se trateze la senzitivi, a căror natură am clasificat-o
ca fiind demonică, vom evoca un extras din Nomocanon: „...dacă cineva umblă la vrăjitori și ghicește sau
se ocupă de astrologie, cei care își ghicesc la Tigancă și care aduc vrăjitori pentru tămăduirea unui bolnav,
sau altceva, cinci ani să nu se împărtășească potrivit canonului 24 al Sinodului de la Ancira. Iar canonul
61 al Sinodului Trulan pe aceștia îi oprește pe 6 ani, iar pe preoti îi caterisește”. De asemenea, pe 6 ani
sunt opriti cei care „de duh ispititi, cred celor ce, de necuratul învătati, prezic viitorul, care, atunci când au
dureri de cap sau alte boli aduc babele, cheamă pe vracii binefăcători în ajutor pentru vindecarea lor”.
E spus destul de clar. Rămâne doar de adăugat că creștinul care se tratează la un senzitiv sau
încearcă să afle de la el viitorul, Îl trădează pe Hristos. Căci pentru sănătatea promisă, pentru vindecarea
îndoielnică, pentru curiozitatea nesănătoasă de a afla viitorul, el intră în contact cu necuratul diavol.
Încheiere
Dacă un om plin de patimi, cu putină credintă, neexperimentat duhovnicește sau chiar nebotezat este
înzestrat cu un dar supranatural, acesta este primejdios pentru el. Pentru că acest dar îl poate conduce la
trufie, îngâmfare, înfumurare, adică la moarte spirituală.
După părerea Sfântului Ignatie Brianceaninov, „adevăratii cuvioși nu numai că nu doresc să fie
făcători de minuni, ci chiar și atunci când li se dă darul de a face minuni îl refuză. Ei nu vor acest lucru nu
numai în fata ochilor lumii, ci nici în propria conștiintă, în adâncul inimii lor. Unul dintre sfintii părinti,
datorită neprihănirii lui, a căpătat prin harul dumnezeiesc darul de a prezice celor care veneau la el; el însă
ruga pe Dumnezeu, îndemnându-i și pe prietenii lui să se roage pentru același lucru, pentru a i se lua acest
dar. Dacă unii dintre sfinti au primit darul, l-au primit pentru că așa trebuinta le cerea s-o facă sau datorită
simplitătii lor; altii l-au primit la îndemnul Duhului dumnezeiesc, care lucra în ei, și deloc întâmplător,
fără pricină...”
De aceea nu vă grăbiti să vă bucurati, dacă v-ati pomenit având o capacitate sau alta paranormală.
Nu vă repeziti mâncând pământul să vindecati oameni, să le preziceti viitorul. Dacă aceste capacităti au și
apărut la dvs. nu vă pasionati de ele, ci fiti treji, privegheati, căci potrivnicul vostru, diavolul, umblă,
răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8). Orice actiune energetică supranaturală nu
rămâne neobservată în lumea duhurilor, ci atrage asupra autorului ei atentia duhurilor necurate, care din
acest moment încearcă în fel și chip să-l supună influentei lor.
Și pentru un om care nu are cunoștintă de lumea duhurilor, plin de patimi și lipsit de acoperământul
credintei, postirii și rugăciunii, acest lucru e păgubitor. De aceea e mai bine să mergi pe calea cunoscută a
Sfintilor Părinti, pe calea smereniei, a răbdării, iubirii, postirii, rugăciunii. Căci numai acela poate căpăta
darul capacitătilor pline de duh pentru a le pune în slujba oamenilor, care va renunta de dragul lui Hristos
la sine, la puterile demonice, și Îl va căuta pe Hristos pe calea bisericească a pocăintei și rugăciunii. Îmi
dau seama că e putin probabil ca această carte îi va face pe senzitivi să-și părăsească îndeletnicirea lor și
să înceteze a urma această cale fatală care duce la pierzanie sigură. E prea mare ispita. „Tu ești ales, tu nu
ești ca toti, tie îti este încredintată misiunea de a ajuta și a salva omenirea suferindă. Mergi, trudește,
aceasta e datoria ta supremă” - ne șoptește necuratul, măgulindu-ne orgoliul. Și uităm că strâmtă este
poarta și îngustă este calea care duce la viată (Mt. 7, 14), că această cale este smerenia și crucea luptei cu
patimile. Calea pe care cei care merg nu așteaptă talente supranaturale și nici nu le voiesc, ci nu fac decât
să caute pe Dumnezeu și voia Lui.”

ALEXANDRU ANASTASIU 18.04.2012 20:59:46

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 15
 
Citat:

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU (Post 438217)
X. CE SPUN ORTODOCȘII DESPRE STIGMATE?
A. VARIANTA ȘTIINȚIFICĂ A AUTOSUGESTIEI

Va urma cu
B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?

Citat:

În prealabil postat de antiecumenism (Post 439916)
Părintele Rodion: OAMENI ȘI DEMONI
Senzitivii: provenienta și natura lor după conceptia ortodoxă

Mulțumim mult pentru osteneala în transcrierea mult folositoarei lucrări a Pr. Rodion, o carte pe care o recomandăm tuturor iubitorilor de adevăr, care dezbate cu mult echilibru și cunoștiință duhovnicească această problemă a bioterapiei.

Am făcut și legătura cu ultima postare despre stigmate pentru ca cel interesat să poată citi cu ușurință începutul și urmarea

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?


B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT ACESTE SEMNE DE ÎNȘELARE?
1. DESIGUR PAPIȘTII DAU NĂVALĂ LA SFÂNTA SCRIPTURĂ ȘI RĂSPUND:
Sfântul Apostol Pavel a purtat!

„Gal 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus. ”

Sau cum se spune în Biblia din 1914:
„Gal 6:17 Iar mai mult mie nimeni să nu'mi facă supărare, că eu ranele Domnului Iisus pre trupul meu le port.”

Sau cum se spune în textul grecesc:
„Gal 6:17 του λοιπου κοπους μοι μηδεις παρεχετω εγω γαρ τα στιγματα [stigmata] του κυριου ιησου εν τω σωματι μου βασταζω ”

Iar în Vulgata:
„Gal 6:17 de cetero nemo mihi molestus sit ego enim stigmata Iesu in corpore meo porto ”


Vrăjiți de această falsă evidență și știind că NICI UN SFÂNT ORTODOX NU A AVUT VREODATĂ STIGMATE, ÎN SENSUL PAPIST (adică mimarea rănilor concrete ale Domnul nostru Iisus Hristos), fiincă sfinții nu sunt mimi, poate zice cineva:


„Vai de noi, numai la papiști a mai rămas sfințenie apostolică”


Diavolul este evident și spectaculos în trup, fiind măscărici. Hristos însă este tainic și ascuns în duh, fiind smerit.


Să vedem, așadar, taina stigmatelor Sfântului Apostol Pavel: sunt ele reproduceri, copii xerox ale rănilor Domnului Hristos din palme, făcute de piroane și reproduse identic la Sfântul Apostol Pavel?


2. SĂ RECURGEM AȘADAR LA ADEVĂRUL SFINTELOR SCRIPTURI:


Ce înseamnă stigmata = στιγματα?
Iată cum este dat sensul acestui cuvânt în indicii Strong la Sfânta Scriptură:
„G4742
στίγμα
stigma
stig'-mah
From a primary word στίζω stizō (to “stick”, that is, prick); a mark incised or punched (for recognition of ownership), that is, (figuratively) scar of service: - mark.”



Adică în limba română:
„G4742
στιγμα
stigmat
stig'-mah
De la cuvântul inițial στιζω STIZO [care a dat în limba engleză cuvântul "stick"(a infige, a implinta|a lipi (timbre, fotografii) |a indura, a suferi), care este echivalent cu „prick”(- intepatura, impunsatura - a intepa - a marca cu puncte (o harta) |a indemna - a pisca - a se acri|a da pinteni calului <to ~ in> a rasadi (o planta) <to ~ up> a ciuli (urechile) < (fig.) ~s of conscience> remuscari <she ~ed her finger with a needle> s-a intepat la deget cu un ac <his conscience ~s him> il mustra constiinta - a- (l) durea|a bifa (pe o lista) |a desemna - sulita, înțepătură)], un semn incizat sau perforatat (pentru recunoașterea dreptului de proprietate), care este, (la figurat), o cicatrice a slujirii: - semn.”

Limba română fiind plămădită în Ortodoxie ne spune clar ce sunt stigmatele:

„STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. - Din fr. stigmatiser.
Sursa : DEX '98”


Este așadar vorba așadar de smerenia Sfântului Apostol Pavel de a se considera rob înfierat al lui Hristos, prin rănile primite de la prigonitorii lui care îl considerau infractor, disprețuindu-l.

Vedem că însuși citatul dat de papiști în sprijinul faptului că Sfântul Apostol Pavel a avut stigmate este rupt într-un mod tipic pentru eretici din textul-context care ne spune așa:

„Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!
Gal 6:15 Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
Gal 6:16 Și câți vor umbla după dreptarul acesta, - pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu!
Gal 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.
Gal 6:18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin.”


Așadar dacă s-ar păstra logica trupească papistă că semnele Domnului Iisus pe care le poartă Sfântul Apostol Pavel (în versetul Gal 6,17) sunt semnele cuielor ar însemna că aceeași logică se păstrează și pentru versetul Gal 6,14 adică:

„Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume! ”

Cu alte cuvinte atunci când scria epistola Sfântul Apostol Pavel o dicta fiind răstignit pe cruce. Ori după cum citim în Viețile Sfinților Sfântul Apostol Pavel a mucenicit prin decapitare.
Dar după cum răstignirea este duhovnicească așa și semnele rănilor sunt duhovnicești adică durerile propovăduirii Evangheliei care peste tot era prigonită. Aceste dureri Sfântul Apostol Pavel nu dorea să le aibă ca să se îngâmfe cu ele (cum fac papiștii cu stigmatele) și să se laude că are rănile pe care le avea Hristos și că el ar fi ca și Hristos (cum fac antihriștii papiști ce se văd ca niște hristoși, uneori chiar mai mari decât Hristos, ca în cazul lui Francisc de Assisi, fără de Hristos). Sfântul Apostol nu le cerea ci le primea cu bucurie, fiind rânduite de Hristos pentru a se încununa Sfântul Apostol și fiind în dureri a nu se slăvi pe sine și a nu fi slăvit de alții și a se vedea de toată lumea de atunci până în veșnicie cum că deși prigonită de toți și neaducând nici un beneficiu trupesc Evanghelia biruiește, aceasta fiind cea mai mare minune și dovadă a învierii, căci dacă nu l-ar fi văzut Sfinții Apostoli pe Hristos înviat nu și-ar fi dat viața în răni, pentru o minciună, fără a avea vreun beneficiu pe pământ.

Iar dacă privim trupește rănile Domnului Hristos purtate de Sfântului Apostol Pavel, acestea nu erau stigmatele papiste ci multele cicatrici adunate în urma nenumăratelor torturi la care a fost supus de oameni, iar nu de draci ca la papiști:

„2Co 11:23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebunește spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
2Co 11:24 De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
2Co 11:25 De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării.
2Co 11:26 În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații cei mincinoși;
2Co 11:27 În osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. ”


Vedeți, nicăieri nu se spune că a fost împuns cu piroane în mâini.

De altfel rănile lui Hristos nu se rezumă doar la semnul cuielor, acelea sunt doar „buletinul Său de identitate” prin care este identificat El față de toți ceilalți, prin care se distinge El de restul sfinților, cum vedem în Duminica Tomii.

Rănile lui Hristos sunt descoperite de Sfântul Arhanghel Gavriil:

(Așa cum au fost ele spuse de Îngerul Domnului Sfântului Ierarh Dimitrie al Rostovului vezi „Drumul Crucii” Protos. Nicodim Măndiță)

„109 suspinuri umilite
67200 picături de lacrimi
1180225 picături sângerate din ochi și Trup
78 tras și târât de păr și barbă
7 poticnit și căzut Ghetsimani – Ana arhiereul
172 lovituri la picioare și fluiere când îl împingeau până la poticnire
23 ridicat de păr + funia de la grumaz
28 tifle peste obraz și gură și între ochi
25 lovituri peste grumaz
28 lovituri peste cap și piept
102 palme + palma de fier Malh peste gură (auzit toată curtea arhiereului, degete vinete, clătinat dinții în gură, prăbușit la pământ, mult sânge pe gură și pe nas)
1 izbitură de moarte de stâlp
3 ori trântit la pământ
6666 biciuri noduroase rău înveninate și cu lanțuri de fier în muchii
5000 răni deosebite
1199 vânătăi
1000 împunsături cu spinii cumplit de ghimpoși (cuie de 5) cununa de spini se punea și se scotea de 50 de ori
40 de lovituri cu trestia și toiegele peste cap și cununa de spini au intrat ghimpii unii mai adânc decât alții
5 ghimpi până la creier din care 3 au rămas și după înviere
100 de ori scuipat în față
20 tras într-o parte și alta de nas cu batjocură
30 de ori scuturat de urechi
5 ori căzut greu sub povara Crucii spre Golgota
19 lovituri de moarte
Bătut la stâlp cu toiege de spini clenciuroși
Răni cumplite - după firea omenească ar fi trebuit să moară în drumul Crucii dacă Dumnezeirea nu întărea omenirea
Slăbit adeseori până la istovire completă > ostașii au fost nevoiți să-l silească pe Simon Cirineul să-i ducă Crucea”


Așadar orice sfânt ce primește și doar o palmă, sau oricare din cele enumerate mai sus poartă rănile Domnului Iisus.


Ora este GMT +3. Ora este acum 13:22:19.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.