Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Despre bioterapie (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8836)

ALEXANDRU ANASTASIU 18.04.2012 21:00:47

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 16
 
În afară de asta Sfântul Vasile cel Mare ne spune că nu este corectă tâlcuirea aceasta:

„Isa 53:5 Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat.”

Ci aceasta:

„Isa_53:5 Iar el s-a rănit pentru păcatele noastre, și a pătimit pentru fărădelegile noastre, certarea împăcării noastre pre dânsul, și cu rana lui noi toți ne-am vindecat. ” Biblia 1914
fiindcă rănile Domnului Iisus s-au unit toate într-o singură rană. Nu era loc nerănit pe Trupul Său.
Cu toate acestea după înviere Domnul păstrează din toată rana Sa doar trei ghimpi în creier, semnele cuielor și împungerea din coastă pentru a fi recunoscut, spre deosebire de ceilalți sfinți care sunt vindecați după înviere prin rana Lui.
Așadar orice zgaibă căpătăm pe trupul nostru pentru Domnul face parte din rana Sa dar sfinții nu capătă semnul cuielor, rana din coastă și ghimpi în creier pentru că acestea sunt cele ce-L fac cunoscut pe Domnul. Și chiar dacă cineva ar fi torturat la fel, la înviere va fi vindecat fiindcă semnele acelea sunt slava lui Hristos iar nu a noastră.
Deci dacă ar fi stigmatele rănile lui Hristos atunci ar trebui să înțelegem că Sfântul Apostol Pavel a murit răstignit:

Fil 3:10 Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și să fiu primit părtaș la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui,
Fil 3:11 Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morți.


Vedeți că aici este apropierea și mai mare de moartea Domnului. Dacă zice să fie asemenea cu El în moartea Lui înseamnă prin cugetarea trupească papistă să se răstignească.
Dacă tăierea capului este același lucru cu răstignirea atunci și stigmatele sunt același lucru cu semnul cuielor. Dar dacă tăierea capului (prin care a mucenicit Sfântul Apostol Pavel) este doar asemenea cu patimile Domnului (căruia nu i-a tăiat nimeni capul) este evident că stigmatele sunt doar asemenea cu rănile Domnului prin faptul că Domnul suferă pentru noi fără vină pe când noi suferim pentru Cel fără de vină fiind vinovați de toate păcatele lumii. Deci moartea și adevăratele stigmate sunt asemenea dar nu identice deosebirile fiind faptul că 1.Hristos nu e vinovat pentru nici un păcat pe când noi suntem vinovați pentru toate păcatele lumii, 2.Hristos suferă și moare pentru noi și păcatele noastre iar noi nu suferim și murim numai pentru El ci și pentru noi, 3. noi avem păcate, El nu, 4. El are toate durerile lumii și iadului fără mângâiere, noi avem multă mângâiere în durerile noastre mici fiindcă privim la El răstignit, 5. El are Trupul cel mai gingaș din toate trupurile fiind fără de păcate, noi avem trupuri îngroșate de patimi, 6. pe El Dumnezeu L-a părăsit, iar noi când suferim suntem ținuți în Brațele Părintești .
Asemănarea este în rănire și în faptul că murim pentru păcat și ne dăruim jertfă Tatălui.
Va urma cu
În afară de asta rănile piroanelor lui Hristos se numesc în Sfânta Scriptură așa:

Demetrius 19.04.2012 03:27:45

Bioenergie
 
Cristos a înviat!
Citat:

În prealabil postat de Delirul (Post 224309)
Am tot auzit zvonuri cum ca exista o serie de persoane care vindeca anumite afectiuni ale organismului prin bioenergie.

Ce parere aveti despre treaba aceasta, sa fie oare o solutie viabila in caz de tumori canceroase sau alte afectiuni care prin tratamente conventionale exista slabe sanse sa se poata trata ? Unii sustin ca s-ar fi facut chiar bine in urma unor tratamente cu bioenergie.

Personal sunt cam sceptic in privinta bioterapiei, tocmai fiindca ar fi o rezolvare mult prea convenabila a unor probleme dificile.

Și Isus tot așa vindeca, la fel și ucenicii trimiși de El:
1. Si chemandu-i pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca toata boala si toata neputinta.(Mt10,1)

ALEXANDRU ANASTASIU 19.04.2012 06:34:01

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 440469)
Cristos a înviat!Și Isus tot așa vindeca, la fel și ucenicii trimiși de El:
1. Si chemandu-i pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca toata boala si toata neputinta.(Mt10,1)

Vezi că numele corect al Mântuitorului este Iisus Hristos.

Pentru aceasta am dezbătut din destul la această adresă:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...794#post288794


După cum se spune în Sfânta Scriptură adevărată:

Mat 10:1
Chemarea apostolilor și trimiterea lor la propovăduire.

Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință.
Mat 10:2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu și Ioan fratele lui;
Mat 10:3 Filip și Vartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi ce se zice Tadeu;
Mat 10:4 Simon Cananeul și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.



Așadar nu cu bioenergie vindeca Domnul ci cu puterea Sa dumnezeiască pe care a transmis-o ucenicilor Săi și aceștia preoților până în ziua de astăzi:
Iac 5:14 Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.

Deci nu prin Demetrius sau prin vreo babă cu prea multă energie.

Desigur că în afara energiei de la Domnul nostru Iisus Hristos, care este dumnezeiască sau suprafirească, mai sunt și energii firești (puse tot de El în creație, la Facerea lumii, energii medicale prin mijloace naturale științifice) și mai sunt bioenergii (mai bine spus tanatoenergii) demonice îngăduite tot de El pentru a se arăta cei încercați (care nu vor să le folosească de ele chiar dacă sunt bolnavi pe moarte) fiindcă Îl iubesc pe Domnul și deci Ortodoxia iar nu pe Mamona și deci bioenergia.

Despre diferențierea lor aveți în acest loc de pe internet o mulțime de informații de tot felul și științifice și duhovnicești și istorice și polemice și apologetice, iar dacă vă este lene a vă documenta vă trimit la penultimile postări din cartea Pr. Rodion care vă vor lămuri.

Citat:

În prealabil postat de antiecumenism (Post 439916)
Părintele Rodion: OAMENI ȘI DEMONI
Senzitivii: provenienta și natura lor după conceptia ortodoxă

“ În ultimul timp multi oameni au început să manifeste aptitudini neobișnuite: tratamente cu ajutorul
câmpului energetic, telepatie și telechinezie, clarviziune. Toate acestea fac parte din viata contemporană și
de aceea este necesară o interpretare religioasă și o atitudine clară și convingătoare asupra acestor
fenomene.
Oare acest lucru e bun sau e rău?

Succes în căutarea Adevărului adică al lui Hristos!

Hristos a înviat!

Demetrius 19.04.2012 08:42:17

Bioenergie
 
Adevărat a înviat!
Citat:

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU (Post 440473)
...După cum se spune în Sfânta Scriptură adevărată:

Mat 10:1
Chemarea apostolilor și trimiterea lor la propovăduire.

Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință.
Mat 10:2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu și Ioan fratele lui;
Mat 10:3 Filip și Vartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi ce se zice Tadeu;
Mat 10:4 Simon Cananeul și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.



Așadar nu cu bioenergie vindeca Domnul ci cu puterea Sa dumnezeiască...

Adică față de ce am postat eu tu ai postat numele apostolilor și din asta deduci că nu cu aceeași energie vindeca El? Înțeleg.
Să trăiești, Alexandru!


P.S. Biblia aceea(din care am citat eu cu bunăcredință) despre care dai de înțeles că n-ar fi adevărată(iar eu n-am verificat) se găsește aici: http://www.crestinortodox.ro/biblia/ .
Puțin mă neliniștește.
P.P.S. Mă bucur că ai înțeles că mă refer la Mântuitorul(Cel Adevărat) când am spus Isus.

ALEXANDRU ANASTASIU 19.04.2012 15:14:19

Am citat numele apostolilor pentru a vedea că nu oricui a dat acea putere ci acelora și aceia au transmis-o mai departe, prin istorie, episcopilor de până azi, prin taina hirotoniei și nu se zice în Sfânta Scriptură că a dat Mântuitorul oricui această putere, ci doar prin Sfintele Taine (celălalt citat este despre Taina Sfântului Maslu, dată prin preoți iar nu falși vindecători).
Sfânta Scriptură cea adevărată este cea care are numele Mântuitorului cel adevărat adică Iisus. Dumneavoastră folosind numele isus faceți Sfânta Scriptură mincinoasă. E suficient să schimbi o iotă ca să nu te mântuiești.

Mat 5:18 Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
Mat 5:19 Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; iar cel
ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor.


Cea la care trimiteți prin link este adevărată fiindcă are textul adevărat care conține și numele adevărat al Mântuitorului.
Pe lângă mincinosul nume de isus pe care îl folosiți mai apare o minciună a înțelesului deformat pe care îl dați textului citat. Fiindcă atunci când folosești textul adevărat dar îi dai o interpretare mincinoasă (în cazul dvs. că Domnul ar fi dat oricui această putere de a vindeca) te pierzi de Hristos.

2Pe 3:16 Cum vorbește despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.

Așadar dvs. vorbiți de un mântuitor fals care se cheamă altfel și face altele decât face Adevăratul Mântuitor Iisus Hristos care a dat puterea de vindecare numai prin Ierarhia Bisericii și Sfintele Taine. Noi avem liste de hirotonii ce merg de azi până la acei Sfinți Apostoli enumerați în Sfânta Scriptură.



Așa că dacă vreți Adevărul, adică să slujiți Domnului Hristos, deveniți Ortodox prin Sfintele Taine și Sfintele Înțelesuri din Sfintele Scripturi.
Hristos a înviat!

ALEXANDRU ANASTASIU 05.05.2012 00:11:54

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 17
 
În afară de asta rănile piroanelor lui Hristos se numesc în Sfânta Scriptură așa:

(1) Vechiul Testament:

„Zaharia 13:6
(LXX) καὶ ἐρῶ πρὸς αὐτόν Τί αἱ πληγαὶ αὗται ἀνὰ μέσον τῶν χειρῶν σου; καὶ ἐρεῖ Ἃς ἐπλήγην ἐν τῷ οἴκῳ τῷ ἀγαπητῷ μου.

(ROB1914) Și voiu zice către el: ce sunt ranele acestea în mijlocul mâinilor tale? Și va zice: cu care m-am rănit în casa iubitului meu.

(ROBA_TEST) Și dacă va fi întrebat: „De unde ai rănile acestea la mâini?” El va răspunde: „Am fost lovit în casa prietenilor mei!”

(Vulgate) et dicetur ei quid sunt plagae istae in medio manuum tuarum et dicet his plagatus sum in domo eorum qui diligebant me ”
[…]
Isaia 53:5
(LXX) αὐτὸς δὲ ἐτραυματίσθη διὰ τὰς ἀνομίας ἡμῶν καὶ μεμαλάκισται διὰ τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν· παιδεία εἰρήνης ἡμῶν ἐπ᾿ αὐτόν, τῷ μώλωπι αὐτοῦ ἡμεῖς ἰάθημεν.

(ROB1914) Iar el s-a rănit pentru păcatele noastre, și a pătimit pentru fărădelegile noastre, certarea împăcării noastre pre dânsul, și cu rana lui noi toți ne-am vindecat.

(ROBA_TEST) Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat.

(Vulgate) ipse autem vulneratus est propter iniquitates nostras adtritus est propter scelera nostra disciplina pacis nostrae super eum et livore eius sanati sumus
Isaia 49:16
(LXX) ἰδοὺ ἐπὶ τῶν χειρῶν μου ἐζωγράφησά σου τὰ τείχη, καὶ ἐνώπιόν μου εἶ διὰ παντός·

(ROB1914) Iată pre mâinile mele am zugrăvit zidurile tale, și înaintea mea ești pururea.

(ROBA_TEST) Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!

(Vulgate) ecce in manibus meis descripsi te muri tui coram oculis meis semper
Isaia 53:10
(LXX) καὶ κύριος βούλεται καθαρίσαι αὐτὸν τῆς πληγῆς· ἐὰν δῶτε περὶ ἁμαρτίας, ἡ ψυχὴ ὑμῶν ὄψεται σπέρμα μακρόβιον· καὶ βούλεται κύριος ἀφελεῖν

(ROB1914) Și Domnul va să-l curețe pre el de rane, de se va da pentru păcat; sufletul vostru va vedea sămânță îndelungată.

(ROBA_TEST) Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferință. Și fiindcă Și-a dat viața ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmașii Săi, își va lungi viața și lucrul Domnului în mâna Lui va propăși.

(Vulgate) et Dominus voluit conterere eum in infirmitate si posuerit pro peccato animam suam videbit semen longevum et voluntas Domini in manu eius dirigetur
Isaia 53:10
(LXX) ἀπὸ τοῦ πόνου τῆς ψυχῆς αὐτοῦ, δεῖξαι αὐτῷ φῶς καὶ πλάσαι τῇ συνέσει, δικαιῶσαι δίκαιον εὖ δουλεύοντα πολλοῖς, καὶ τὰς ἁμαρτίας αὐτῶν αὐτὸς ἀνοίσει.

(ROB1914) Și va Domnul cu mâna sa să scoată din durere sufletul lui, și să-i arate lui lumină, și să-l facă cu știință, și să îndrepteze pre cel drept, care bine slujește multora, și păcatele lor el le va purta.

(ROBA_TEST) Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale și de mulțumire Se va sătura. Prin suferințele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulți, și fărădelegile lor le va lua asupra Sa.

(Vulgate) pro eo quod laboravit anima eius videbit et saturabitur in scientia sua iustificabit ipse iustus servus meus multos et iniquitates eorum ipse portabit




Așadar și atunci când este pomenit ca Slugă, Domnul nu are stigmate ci rană, căci toate rănile Sale, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, prin mulțimea lor s-au unit întru Una.


(2) Noul Testament:


„(ROB1914) Deci au zis lui ceilalți ucenici: am văzut pre Domnul. Iar ei ie-a zis lor: de nu voiu vedea în mainile lui semnul cuielor, și de nu voiu pune degetul meu în semnul cuielor, și de nu voiu pune mana mea în coasta iui, nu voiu crede.

(ROBA_TEST) Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
(GNT) ἔλεγον οὖν αὐτῷ οἱ ἄλλοι μαθηταί· ἑωράκαμεν τὸν Κύριον. ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς· ἐὰν μὴ ἴδω ἐν ταῖς χερσὶν αὐτοῦ τὸν τύπον τῶν ἥλων [tipon ton hilon], καὶ βάλω τὸν δάκτυλόν μου εἰς τὸν τύπον τῶν ἥλων καὶ βάλω τὴν χεῖρα μου εἰς τὴν πλευρὰν αὐτοῦ, οὐ μὴ πιστεύσω.
(Vulgate) dixerunt ergo ei alii discipuli vidimus Dominum ille autem dixit eis nisi videro in manibus eius figuram clavorum et mittam digitum meum in locum clavorum et mittam manum meam in latus eius non credam ”



Vedeți că nu e vorba de stigmate ci semnul cuielor, τὸν τύπον τῶν ἥλων [tipon ton hilon], figuram clavorum?


Și nu numai atât, dar acestea sunt semnele distinctive prin care este recunoscut acum și în veșnicie NUMAI Domnul Hristos ca pecete a faptului că este Domn și Dumnezeu.


„Ioan 20:26 Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă!
Ioan 20:27 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios.
Ioan 20:28 A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! ”



Slava lui Hristos sunt tocmai patimile sale:


Evr 2:9 Ci pe Cel micșorat cu puțin față de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.


La creștini moartea lui Hristos nu mai este o ocară ci o slavă, astfel că cine Îl imită trupește o face pentru a fi slăvit iar nu ocărât și deci aceste semne au devenit pentru cei ce le fură de la Hristos pricină de slavă deșartă, în trup, furând de la Hristos slava Lui și deci semnul său cel distinctiv:


„Rev 5:6 Și am văzut, la mijloc, între tron și cele patru ființe și în mijlocul bătrânilor, stând un Miel, ca înjunghiat, și care avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
Rev 5:7 Și a venit și a luat cartea, din dreapta Celui ce ședea pe tron.
Rev 5:8 Și când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută și cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinților.
Rev 5:9 Și cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic ești să iei cartea și să deschizi pecețile ei, fiindcă ai fost înjunghiat și ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul; ”



Dar pentru că satana vrea ca antihrist să ia locul în toate lui Hristos, și văzând cât de mult iubim noi semnul cuielor Sale, îl arată pe fiul său iubit (din ură = antihrist) și ca înjunghiat și ca miel și ca înviat, pentru a ne înșela și acum și ca stigmatizat:


„Apo 13:3 Și unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată și tot pământul s-a minunat mergând după fiară. […]
Apo 13:11 Și am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, și avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
Apo 13:12 Și toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în fața ei. Și face pământul și pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. ”



Acest lucru a fost vestit de Domnul nostru Iisus Hristos foarte clar:


„Mat 24:4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva.
Mat 24:5 Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. ”


Diavolul face antrenamente pentru a vedea în fiecare generație cine este mai potrivit pentru antihrist, care se aseamănă în fals mai mult cu Hristos, căci antihrist îl va copia în toate, cu singura diferență, care îl va face diametral opus, că va căuta slava sa iar nu a Tatălui:


„Ioan 5:43 Eu am venit în numele Tatălui Meu și voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veți primi.
Ioan 5:44 Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați? ”
„Mat 24:11 Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. […]Mat 24:22 Și de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile.
Mat 24:23 Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeți.
Mat 24:24 Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși.
Mat 24:25 Iată, v-am spus de mai înainte.
Mat 24:26 Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieșiți; iată este în cămări, să nu credeți.
Mat 24:27 Căci precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. ”



Vedeți hristoși mincinoși au ieșit și la Assisi și la Pietrelcina și în pustie și în cămări dar să nu mergem după ei chiar dacă au dat semne (stigmate) mari căci stigmatele sunt semne că vor să se pună în locul lui Hristos, căutând slava lor iar nu a lui Hristos.
Așadar stigmatele sunt unele din multele feluri de peceți ale lui antihrist, căci anti nu înseamnă numai contra ci și în locul. Vor să se pună în locul suferințelor lui Hristos, ca și cum ei ar fi răstigniții lumii.


Va urma cu
Dar cum apar aceste stigmate?

ALEXANDRU ANASTASIU 15.05.2012 03:54:18

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 18
 
C. DAR CUM APAR ACESTE STIGMATE?


1. ÎNSCENĂRILE TRUPEȘTI ALE DIAVOLILOR LA CEI VII


Iată ce ne zice Sfântul Ioan Casian despre ce poate face diavolul, din punct de vedere trupesc, la cei vii (Convorbiri Duhovnicești VII,12 pag. 420-421):

IX.
Ghermanus. Care este, vă rog, această tovărășie atît de strînsă și de adîncă între suflet și duhurile rele, încît par nu numai apropiate, dar chiar unite ? Ele îi vorbesc pe nesimțite, se strecoară și-I insuflă ce vor, îl fac să se gîndească la ce le place-lor, și este între ele atîta unitate, încît fără harul lui Dumnezeu aproape că nu se poate deosebi, ce vine din îndemnul lor și ce pornește din voința noastră.
X.
Serenus. Nu este de mirare că un duh se poate uni pe nesimțite cu alt duh, care-și exercită forța de a îndemna spre cele ce-i plac lui. Există și între ele, ca și între oameni, oarecare asemănare și înrudire de substanță, astfel că definiția care se dă despre natura sufletului se potrivește și pentru ele. Dar nu se poate în nici un chip ca ele să se întrepătrundă și să se unească în așa măsură, încît unul să-I cuprindă pe celălalt. Numai Dumnezeu are această însușire.
XI.
Ghermanus. Socotim că această afirmație nu se potrivește cu ceea ce vedem că se întîmplă cu cei care, fiind stăpîniți de duhuri necurate, vorbesc și fac lucruri fără să știe. De ce să nu credem deci căi sufletele lor sînt unite cu acele duhuri, cărora le-au devenit oarecum mădulare, părăsindu-și starea lor naturală și căpătînd mișcările și simțirile acelora în așa măsură, încît glasul, gesturile, voința nu mai sînt ale lor, ci ale duhurilor necurate ?
XII. .
Seienus. Definiția noastră nu este în contradicție cu ceea ce spuneți că se întîmplă cu energumenii care, răpiți fiind de duhuri necurate, vorbesc și fac ceea ce nu vor, sau sînt siliți să spună ceea ce nu știu. Este foarte sigur că această înrîurire a duhurilor nu se exercită într-un singur mod. Unii sînt astfel insuflați, încît nu știu ce fac și ce vorbesc, dar alții știu și țin minte după aceea ce au făcut și ce-au spus. 2. Nu trebuie să credem că pătrunderea duhului necurat se petrece în așa fel, încît el să se contopească cu substanța sufletului și să se unească cu aceasta înlocuindu-1 și vorbind așadar el prin gura celui suferind. Nu trebuie crezut în nici un chip că pot face ei aceasta. Că nu printr-o micșorare a sufletului, ci prin slăbirea trupului se întîmplă aceste lucruri se poate înțelege ușor. Duhul necurat intră în acele membre în care se găsește puterea sufletului și, impunîndu-le o greutate nemăsurată' și de nesuferit, cufundă și înăbușă într-o întunecime foarte deasă puterile minții. 3. Vedem că uneori se petrec lucruri asemănătoare și din cauza vinului, sau a febrei, sau a unui frig prea mare, sau din alte cauze din afară. Diavolul, care căpătase puterea asupra trupului lui Iov, a fost oprit de Domnul să intre și în sufletul acestuia, cum se vede; din cuvintele : «Iată, îl predau în mîinile tale, dar păzește-i sufletul», adică să nu-i iei mintea slăbindu-i locuința sufletului, să nu-i întuneci inteligența și înțelepciunea cînd el îți rezistă, înăbușind cu greutatea ta partea principală a inimii lui."



Iată ce citim în Filocalia 1, cuv. 68,72-73, Evagrie Ponticul:

68. Când pismașul diavol nu poate mișca memoria în vremea rugăciunii, atunci silește starea humorală a trupului să aducă vreo nălucire ciudată înaintea minții și să o facă pe aceasta să primească o anumită formă.
Iar mintea având obiceiul să petreacă în cugetări, ușor se încovoaie Și astfel cel ce se silește spre cunoștința nematerială și fără formă, e amăgit, apucând fum în loc de lumină.[…]
72. Când, în sfârșit, mintea se roagă cu curătie și fără patimă, nu mai vin asupra ei dracii din partea stânga, ci din cea dreaptă. Căci îi vorbesc de slava lui Dumnezeu și îi aduc înainte vreo formă din cele plăcute simtirii, încât să-i pară că a ajuns desăvârșit la scopul rugăciunii Iar aceasta a spus-o un bărbat cunoscător că se înfăptuește prin patima slavei deșarte și prin dracul care s-a atins de creier.
73. Socotesc că dracul, atingându-se de creier, schimbă lumina minții, precum voiește. In felul acesta este stârnită patima slavei deșarte spre gândul de a face mintea să se pronunțe cu ușurătate, prin păreri proprii, despre cunoștința dumnezeiască și ființială. Unul ca acesta nefiind supărat de patimi trupești si necurate, ci înfățișându-se — zice-se — cu curăție, socotește că nu se mai petrece în el nicio lucrare protivnică. De aceea socotește arătare dumnezeiască, lucrarea săvârșită în el de diavolul, care se folosește de multă pătrundere și, prin creier, schimbă lumina împreunată cu el și îi dă, precum am spus, forma care vrea."



Iată ce citim în viața Sfântului Macarie Egipteanul despre cum poate preface diavolul pe unul viu să pară altceva (ce lucru greu așadar să-l perforeze ca să arate în trup hula că ar mai putea avea cineva semnele de identitate care sunt numai ale lui Hristos: rănile Lui):

„Un egiptean iubitor de păcate, fiind rănit de pofta păcatului spre o femeie străină, frumoasă la chip, dar neputînd s-o plece spre desfrînare, pentru curăția ei și pentru cinstea și dragostea pe care o avea pentru bărbatul său, s-a dus la un fermecător, rugîndu-l ca să facă pe femeia aceea să-l iubească; ori cu farmecele sale să facă pe bărbatul ei ca s-o urască și s-o gonească; fermecătorul acela a luat multe daruri de la egiptean și a făcut obișnuitele sale meșteșugiri, sîrguindu-se cu multe farmece ca să înșele pe acea femeie curată, spre desfrînare.
Apoi neputînd să înduplece mintea ei cea nemișcată spre acea faptă rea, a fermecat ochii celor ce căutau la dînsa; și a făcut așa ca tuturor celor ce o vedeau să li se pară că nu este femeie cu față de om, ci animal parte femeiască; deci, intrînd bărbatul în casă, cînd a văzut-o întru asemănare de animal, s-a spăimîntat, și nu pricepea ce este, pentru că vedea că pe patul lui se odihnește un animal. Vorbea cu dînsa și nu putea să audă nici un răspuns, decît numai o vedea mîniindu-se. Însă știa că este femeia lui și a cunoscut răutatea pizmașului, cum că era prefăcută de oameni răi întru asemănare de dobitoc, de care lucru era în mare mîhnire și plîngea.
Chemînd preoți în casa sa, le-a arătat pe femeia lui, dar nici aceia nu puteau cunoaște ce avea: cum și pentru ce s-a prefăcut în animal. Căci și ochii acelora ca niște fermecați vedeau animal; și trecuseră trei zile de cînd i se făcuse ei aceasta și nici un fel de hrană nu primea, pentru că nici ca animalul nu primea fîn, nici ca omul nu putea să mănînce pîine. Apoi, bărbatului ei i-a venit în minte s-o aducă în pustie, la Cuviosul părinte Macarie.
Deci, punînd pe dînsa frîul ca pe un animal, s-a dus, luînd după sine pe femeia sa întru asemănare de animal. Pe cînd se apropia de chilia cuviosului, frații ce stăteau afară, au început a cîrti asupra lui, întrebîndu-l pentru ce vrea să intre în mînăstire cu acel animal? Iar el a zis către dînșii: "Am venit aici, ca animalul acesta să cîștige mila de la Domnul cu rugăciunile Sfîntului Macarie".
Și întrebîndu-l monahii: "De ce pătimește?" Omul a zis: "Acest animal pe care îl vedeți este femeia mea și cum s-a prefăcut nu știu; iată acum sînt trei zile de cînd nici un fel de hrană nu gustă nicidecum". Iar frații auzind acestea, au mers să spună sfîntului, căruia acum i se descoperise și se ruga lui Dumnezeu pentru dînsa.
Frații spunîndu-i despre acest lucru și arătîndu-i dobitocul cel adus, sfîntul a zis către dînșii: "Voi singuri sînteți dobitoace, de vreme ce aveți ochi răi, iar ea precum este făcută, așa rămîne femeie și nu este schimbată întru altă fire; ci așa se pare ochilor voștri cei înșelați de farmece". Deci, sfințind apă, a turnat pe capul ei, rugîndu-se, și îndată a făcut-o să fie în chipul său cel dintîi; încît toți cei ce căutau la dînsa au văzut-o că este femeie, cu față de om.
Apoi, poruncind să-i dea ei să mănînce, a făcut-o femeie sănătoasă. Și au mulțumit lui Dumnezeu, bărbatul și femeia, cum și toți cei ce vedeau această minune. Apoi, sfîntul a învățat pe femeie, ca adeseori să meargă la sfînta biserică și să se împărtășească cu preacuratele lui Hristos Taine; căci pentru aceea, zicea el, a venit asupra ta acea ispită, fiindcă cinci săptămîni au trecut, de cînd ai fost părtașă dumnezeieștilor Taine. Astfel învățîndu-i și sfătuindu-i pe amîndoi, i-a liberat în pace. Asemenea și o altă fecioară, prefăcută în animal de vrăjitori, aducînd-o părinții ei la sfîntul, a tămăduit-o cu rugăciunea. Iar pe o altă fecioară, plină de răni, prin ungerea cu untdelemn sfințit, a făcut-o sănătoasă.”


Fecioara de mai sus trăia printre creștinii sănătoși din veacurile primare care nu erau îmbătați de superstiții eretice că rănile ar avea ceva sfânt ci le luau ca pe ceea ce și sunt: boală. De aceea au și chemat pe Sfântul Macarie să o vindece. Ce s-ar fi făcut însă biata fecioară dacă trăia printre papiștii de azi care ar fi venit, cu presă cu tot, să-i cinstească bubele ca pe "sfinte moaște vii"? N-ar fi preferat ea mai bine să moară decât să renunțe la faima ei? Fără numai dacă ar fi fost vreo ortodoxă smerită, adică autentică, să fi sesizat îndrăcirea...

Ce e greu diavolului, care preface pe oameni în animale sau îi umple de răni, să le dea și stigmate, dacă la cei ce nu vor acestea le dă răni (silindu-i fiindcă îl slobozește Dumnezeu spre a-i chema pe oameni la pocăință). Cei ce-și doresc însă cu ardoare slava deșartă neîncetat, invocă astfel demonii pe care îi iubesc, fiind de-un dor cu ei, și le dau astfel dreptul să facă ce vor cu ei! Sărmanii papiști, răniți de moarte de slava lumii acesteia deșarte și putrede!!!

Hristos a înviat!

Va urma cu
2. ÎNSCENĂRILE TRUPEȘTI ALE DIAVOLILOR LA CEI MORȚI

ALEXANDRU ANASTASIU 26.05.2012 03:51:02

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 19
 
2. ÎNSCENĂRILE TRUPEȘTI ALE DIAVOLILOR LA CEI MORȚI.
Ca să înțelegem mai bine acest fenomen trebuie studiate:
A) CONSERVAREA CADAVRELOR
B) ȘARLATANIA OMENEASCĂ ȘI DIAVOLEASCĂ

A) Conservarea cadavrelor

Ca și medicina (ce se adresează vieții trupești), fiind ca o medicină pentru morți, este de trei feluri:
- Firească sau care acționează prin mijloace trupești
- Suprafirească sau dumnezeiască;
- Subfirească sau demonică.
(1) Firească sau Modificări cadaverice conservatoare:
Din http://www.scribd.com/doc/25762038/Medicina-Legala
Pag. 15-16
(A) NATURALE:
(I) MUMIFICAREA
Pentru mumificare naturală este necesară combinarea unor condiții obligatorii: aer uscat, aerisire bună și temperatură crescută. În cadrul mumificării se pierd lichidele, cadavrul mumificat ajungând la 10% din greutatea inițială. Pielea devine dură, cafenie, sfărâmicioasă. Organele interne se micșorează semnificativ, consistența acestora crește.
Viteza mumificării depinde de factori externi și de starea cadavrului. În condiții favorabile, cadavrul unui nou-născut poate fi mumificat complet în aproximativ o lună. Pentru mumificarea cadavrului unei persoane adulte casectice este necesară o perioadă între 1 și 12 luni.
Importanța medico-legală a mumificării: pe cadavru mumificat se păstrează leziunile; frecvent există posibilitatea identificării.
(II) SAPONIFICAREA (ADIPOCEARA):
Se produce în condiții de umiditate crescută pe fondul lipsei de oxigen. Astfel de condiții se găsesc în cazurile în care cadavrul se află în apă sau este înhumat în sol argilos, umed sau în condiții similare. Putrefacția începută se oprește din cauza lipsei de oxigen. Natura saponificării cadavrului este legată de descompunerea grăsimilor, rezultând glicerină și acizi grași. Acizii grași împreună cu sărurile de calciu și magneziu formează săpunuri, protejând cadavrul de putrefacție. Țesuturile saponificate au culoare alb-gălbuie, consistență moale și degajă miros specific de brânză râncedă. Treptat țesuturile se întăresc, până la solidificare completă, când devin sfărâmicioase.
Din punct de vedere medico-legal, astfel de cadavre pot fi ușor identificate, procesul de saponificare conservă bine leziunile traumatice și modificările patologice de la nivelul organelor interne.
(III) LIGNIFICAREA (TĂBĂCIREA):
Se produce la cadavre aflate în medii acide care împiedică putrefacția, bogate în acid tanic și acid humic (mlaștini). Sub acțiunea acestor substanțe pielea devine cafenie-negricioasă, dură, cu elasticitatea scăzută. Din oase se elimină sărurile minerale: acestea devin elastice și cu ușurință pot fi secționate cu cuțitul.
(IV) MINERALIZAREA:
Mineralizarea este rezultatul păstrării în lichide cu concentrații crescute de săruri minerale cu transformarea într-o „statuie“.
(V) CONGELAREA NATURALĂ:
Temperatura scazută a mediului înconjurător creează condiții favorabile pentru conservarea cadavrelor. De exemplu, iarna cadavrele se pot păstra luni de zile, iar în zonele polare conservarea este practic nedeterminată. Cadavrul se conservă cu păstrarea leziunilor traumatice și a modificărilor patologice.

Va urma cu:
Modificări cadaverice conservatoare
(B) ARTIFICIALE:

ALEXANDRU ANASTASIU 31.05.2012 03:57:25

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 20
 
(B) ARTIFICIALE:

Conservarea artificială a cadavrelor în scop medico-legal sau funerar, se poate realiza prin mijloace fizice (păstrarea în frigidere) sau chimice (îmbălsămarea cadavrelor cu diferite substanțe conservatoare).


(I) PROTOS. NICODIM MĂNDIȚĂ:
Drumul Crucii, Protos. Nicodim Măndiță, Ed. Bunavestire, pag. 102


Obiceiurile iudeilor la înmormântarea morților. Herodot, cel mai vechi scriitor, care ne-a păstrat lămuriri asupra modului de îmbălsămare la egipteni, se exprimă astfel: "Se află în Egipt anumite persoane "Refenii" adică îmbălsămători, pe care legea i-a însărcinat cu îmbălsămările, lată cum lucrează aceștia la corpurile celor bogați.
La început Refenii scot creierii pe nări, parte cu un fier curbat, parte prin mijlocul unor doctorii pe care le introduc în cap. După aceea fac o tăietură în deșertul corpului cu o piatră de Etiopia tăietoare, și trag prin această deschizătură intestinele, pe care le curăță și Ie pun în vin de palmier și apoi în aromate pisate. în urmă Refenii umplu pântecele cu smirnă curată, pisată, cu scorțișoare și alte mirodenii, exceptându-se tămâia, apoi cos corpul. Aceste lucrări sfârșindu-se, sară corpul și-I pun în leșie tare de cenușă (natron) pe timp de 60 de zile... Trecând aceste zile se spală corpul, se înfășoară în legături de in fin, mânjit cu un fel de clei, pe care egiptenii îl întrebuințează în lipirea obiectelor. Părinții apoi iau corpul astfel pregătit, îl așează în sicriu de lemn făcut în chipul omului și-l pun în cripta mortuară".
Acei ce voiesc a înlătura cheltuielile, urmează Herodot, aleg astfel de îmbălsămare: umplu o mică pompă cu lichid extras din cedru, se injectează cu acesta pântecele corpului, fără a-i face vreo tăietură și fără a-i scoate intestinele. Când s-a introdus acest lichid, se astupă gura pentru a nu ieși lichidul. Se ține corpul apoi în .sare 60 de zile, iar după aceea se scoale lichidul din pântece. Lichidul acesta are atâta putere încât topește măruntaiele și le scoate afară cu el. în exterior leșia de cenușă (natron), a uscat carnea în așa fel încât nu a mai rămas decât pielea și osul. Se dă apoi corpul celor în drept. "A treia specie de îmbălsămare nu e decât pentru săraci. Se injectează corpul cu lichidul "Surmaia" se pune în leșie de cenușă (natron) 70 de zile și-l dau după aceea familiei" (vezi și Facerea 50, 3 despre îmbălsămare).,
Tot așa și Cicerone, împreună cu alți scriitori, ne spun că egiptenii vechi îmbălsămau pe morți și așa îi ascundeau prin casă, unde se păstrau epoci întregi. Creștinii egipteni moșteniseră și ci obiceiul de a nu îngropa pe morți în pământ, ci de ai îmbălsăma și ai păstra în casă ori în mausolee. Corpul astfel pregătit se chema în limba egipteană "gabbara", în limba greacă se zicea sărătura; în limba arabă se chema mum, adică ceară, poate pentru aceea că această substanță juca rolul principal în îmbălsămarea cadavrelor. De aici avem până azi cuvântul mumia, adică ceară.
Atanasie cel Mare însă, a combătut acest mod de îngropare păgânească a cadavrelor, sub motivul că și Corpul Domnului a fost pus în mormânt și o piatră a fost răsturnată deasupra Mormântului, până ce a înviat a treia zi (Herodot Histoire lib. IL cap.86 după Dr. Badea Cireșanu Tez, Lit. Tom 3, pag.366-367).

Va urma cu alte metode din cartea
(II) PĂRINTELUI CORNEL DRAGOȘ

ALEXANDRU ANASTASIU 04.07.2012 11:52:31

Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 21
 
Înainte de a trece mai departe la mumificările lumii (inclusiv cele papiste ce vor să înlocuiască lipsa lor de Sfinte Moaște, fiindcă au pierdut harul Sfântului Duh) aș reveni cu o completare mică pe are am găsit-o pregătindu-mă în sesiunea de acum pentru examenul de Vechiul Testament:

(3) Din Sfinții Părinți:
Viețile Sfinților Proroci Editura Cartea Ortodoxă București - Sofia prima ediție pag. 662-667
(A) CĂ HRISTOS ÎȘI VA PĂSTRA ȘI LA JUDECATA DE APOI RĂNILE PIROANELOR, RANA DE SULIȚĂ, CAPUL RĂNIT DE SPINI ȘI SFÂNTA CRUCE, FIIND CELE PRIN CARE VA FI IDENTIFICAT. DAR NICI ATUNCI DUȘMANII LUI NU SE VOR POCĂI

12. Va fi străpuns și doborât [Zaharia 12:10; 13:7]
Atunci [...] își vor aținti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns și vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut și-L vor jeli cape cel întâi născut [Zaharia 12:10; cf. Ioan 19:37].
Și încă: Sabie, deșteaptă-te împotriva păstorului Meu, împotriva tovarășului Meu, zice Domnul Savaot [Zaharia. 13:7].
Sfântul Hipolit (papă al Romei) vorbește despre ziua când Domnul și Dumnezeul nostru Se va întoarce. „Atunci, fiul pierzării va fi scos înainte, el, batjocoritorul și pârâșul, laolaltă cu demonii și cu slujitorii lui, va fi adus de către îngeri neînduplecați și nemitarnici. Și aceștia îi vor da pe ei focului celui veșnic și viermelui celui neadormit și întunericului de afară. Iar poporul evreilor Îl va vedea cu chip de om, așa cum S-a arătat El atunci, în vremea când S-a întrupat din Fecioara, iar ei L-au răstignit. Și le va arăta lor urmele cuielor, în mâinile și în picioarele Lui; și le va mai arăta rana de suliță, din coastă, și capul rănit de spinii din cunună și cinstita Sa Cruce.
Atunci, o dată pentru totdeauna - continuă Sfântul Hipolit -, poporul evreilor va cunoaște toate acestea și toți vor plânge și se vor tângui, după cum mărturisește și prorocul: își vor aținti privirile asupra Lui, pe Care ei L-au străpuns [cf. Zaharia 12:10; cf. Ioan 19:37]; dar nimeni nu le va sări într-ajutor și nimeni nu va fi cuprins de milă, pentru că ei nu se pocăiesc și nici nu se întorc de la fărădelegile lor. Drept pentru care se vor duce la pedeapsa cea veșnică, dimpreună cu demonii și cu pârâșul."



(B) DE CE NU Și-A VINDECAT HRISTOS DE RĂNILE SALE PRIN ÎNVIERE?

B. Și dacă va fi întrebat: „De unde ai rănile acestea la mâini?" El va răspunde:
"Am fost lovit în casa prietenilor mei!"
[Zaharia 13:6].
Sfântul Chiril al Alexandriei, referindu-se la înălțarea Domnului, ne spune că, atunci când Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, S-a înălțat la ceruri având trupul cu Sine, aceasta a fost ca un nou semn pe cer. Iar „cetele îngerești s-au minunat când au văzut că împăratul pământului, Stăpânul celor din înalturi, are chip asemenea cu omul.
Atunci au întrebat: "Cine este acesta, care vine din Edom (prin Edom se înțelege
pământ) în roșeața hainelor sale din Bosfor (prin care se înțelege trup sau carne),
atât de mândru în veșmântul Său...? "[Isaia 63:1]
. Iar prin Bosfor trebuie să înțelegem, aici, fie trup, fie patimă, fie amărăciune. Apoi, îngerii au mai întrebat:
Ce sunt rănile acestea din palmele Tale? Iar El le-a răspuns: "Am fost lovit în casa prietenilor mei!" [Zaharia 13:6]. Și tot așa cum a făcut și cu Toma, care s-a îndoit, împlinind în felul acesta rânduiala mântuirii după înviere, i-a arătat semnele cuielor în palmele Lui și l-a chemat să-și pună mâna și să-I vadă rana de suliță din coastă [cf. Ioan 20:26-28]; tot astfel, când a fost în ceruri, i-a încredințat pe sfinții Săi îngeri că mult iubitul Său popor Israel fost-a pe bună dreptate lepădat și îndepărtat. Pentru aceasta, le-a arătat lor veșmântul Său înroșit cu sânge și rănile din mâini, iar aceasta nu pentru că erau răni ce nu puteau fi trecute cu vederea - căci, atunci când a înviat din morți, El a pus capăt la toată stricăciunea și tot ceea ce ține de aceasta -, ci pentru ca, după cum însuși a spus: înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru [Efeseni 3:10-11]. Căci, tot așa ca și atunci când, după ce S-a sculat din morți, cu bun înțeles S-a arătat El lui Toma și l-a chemat să vadă urmele cuielor și rana suliței [cf. Ioan 20:26-28], la fel și atunci când S-a înălțat la ceruri, El S-a vădit întru totul sfinților îngeri, ca să le fie spre mărturie că pe bună dreptate Israel a fost alungat și lepădat din înrudirea cu Domnul. Pentru aceasta, El a arătat veșmântul Său pătat cu sânge și rănile din mâini, și nicidecum pentru că nu S-ar fi putut tămădui de ele. Căci atunci când a înviat din morți, El a pus capăt stricăciunii, iar odată cu aceasta și rănilor. Insă pe acestea le-a păstrat, întru înțelepciunea dumnezeiască, spre descoperire prin Biserică, precum a spus: Pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru [Efeseni 3:10-11] - după cum spune Sfântul Apostol Pavel în epistolă." (Sf. Chiril al Alexandriei, Commentary on the Gospel of Saint Luke, 5, în ed. cit., p. 108.)

Iar Sf. Teofilact al Bulgariei tâlcuiește Ef.3,10 așa:

Efeseni 3,10
ca să se cunoască acum începătoriilor și Stăpâniilor înțelepciunea
lui Dumnezeu cea de multe feluri, prin Biserică, întru cele cerești,

Nici începătoriile și Stăpâniile cele de sus ale îngerilor, nici cele de jos, nu știau cu amăruntul taina slavei pe care urmau să o primească cei din „neamuri". Căci îngerii și Arhanghelii cei de sus știau numai aceasta, că Israil era parte și norod al Domnului, precum este scris: „Și s-a făcut parte a Domnului norodul lui Iacov, funia moștenirii Sale, Israil" {Levitic 32:9). Și Arhanghelul Gavriil, cel trimis jos, știa aceasta, că Hristos va izbăvi de păcate norodul Său, adică pe cel Evreiesc, căci zice: „Acesta va mântui norodul Său de păcatele lui" (Matei 1:21). Iar faptul că „neamurile" și slujitorii la idoli au să primească o cinste și slavă atît de mare, l-au cunoscut acum, după iconomia întrupării, și îngerii ce sînt sus, în cer, și cei de jos, de pe pămînt, „prin Biserică", adică prin facerile de bine ce ni se fac de la Dumnezeu. Căci facerile de bine date nouă, Creștinilor din „neamuri", au arătat îngerilor „înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri". Nu a zis: „felurita înțelepciune a lui Dumnezeu", ci: „de multe feluri", ca prin zicerea aceasta să arate meșteșugurile cele de tot felul și nepricepute ale acestei înțelepciuni. Iar dumnezeiescul Grigorie al Nissei tîlcuiește zicerea aceasta (în Cuvântul al 8-lea la Cântarea Cântărilor) zicînd că, mai înainte de înomenirea Dumnezeu-Cuvântului, cereștile Puteri ale îngerilor cunoșteau înțelepciunea lui Dumnezeu simplă, anume că Dumnezeu le-a zidit pe toate doar cu voia Sa, fiind puternic și atotputernic, și că El păzea făpturile zidite cu purtarea Sa de grijă cea înțeleaptă, din aceasta cunoscându-L înțelept înainte-văzător. Și nici o felurime nu era întru acestea, adică nu era nici un lucru care să facă altă ispravă împreună cu un altul. Iar după ce S-a întrupat Dumnezeu-Cuvântul, s-a făcut înțelepciunea lui Dumnezeu multfelurită, pentru că s-au isprăvit și s-au făcut cele potrivnice prin cele dimpotrivă lor, adică: prin moarte, s-a făcut viață; prin neputință, putere; prin necinste, slavă și, prin oamenii cei simpli, s-au făcut lucrurile cele mari și dumnezeiești încuviințate. în acest chip s-a făcut acum cunoscută Puterilor cerești mult-felurita înțelepciune a lui Dumnezeu; căci, după ce noi, oamenii, am cunoscut-o, atunci au cunoscut-o și Puterile îngerilor, prin noi, fiindcă au văzut Biserica (adunarea) Creștinilor, lucrurile prea-slăvite și mari de care s-au învrednicit aceștia, și astfel s-au povățuit spre cunoștința înțelepciunii lui Dumnezeu.


Acum vă întreb, desigur retoric: Hristos are rănile Sale pentru a fi identificat și deci deosebit de ceilalți oameni pentru a ne arăta nouă înțelepciunea cea de multe feluri a Sa, cum prin moarte ne duce la viață, prin rănirea lui Dumnezeu ne duce la sănătate, prin moartea Sa ne duce la viață veșnică. Cum așadar să lase El a fi confundat cu niște eretici? Oare ereticii ne mântuiesc pe noi prin rănile lor? Oare ei trebuie să fie recunoscuți în a fi Hristos? Ce înțelepciune mult felurită ar fi când cei păcătoși (prin faptele lor de mândrie și prin dogmele lor spurcate) sunt răniți? Aceasta este înțelepciunea simplă din Vechiul Testament pe care o știau și îngerii și evreii… a omorâ cu pietre pe eretici. Aceasta nu este singurul lucru nou sub soare. Singurul lucru nou sub soare este: Biserica Ortodoxă, Trupul lui Hristos cel fără de prihană, rănit.

Adică nu e de mirare că Dumnezeu lasă să fie răniți niște eretici mândri care se vor hrisotoși mincinoși fiindcă o merită. Răni demonice pe pământ au vrut (mândrie în trup că ei ar fi ca Hristos) răni veșnice în iad au obținut.
Mirarea îngerilor este că Hristos cel fără de păcat Își poartă și acum pentru noi rănile ca să se vindece toți cei ce vor veni în Sfânta Biserică Ortodoxă, singura rănită de dumnezeiasca dragoste după Mirele Său... dulcele Iisus.
Și mai se miră îngerii că Sfinții Mucenici se lasă răniți și ocărâți de dușmanii lui Hristos pentru a suferi pentru El, iar nu cum fac cei înșelați, falși mărturisitori, ce se lasă răniți de draci pentru a fi lăudați de oameni că sunt ca și Hristos și a-L înlocui pe Hristos (fiind slăviți ca vicari ai Lui: papa-vicar, stigmatizații - vicari, alungându-L pe Hristos în transcendent, ca și cum nu ar fi cu noi prin dragostea Lui nesfârșită), fiind deci hristoși mincinoși.

Va urma cu alte metode din cartea
(II) PĂRINTELUI CORNEL DRAGOȘ
__________________


Ora este GMT +3. Ora este acum 05:12:32.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.