CONDACUL III
(Numele de marire, prooroceasca daruire)
Peste veacuri, Fecioara, eu te aud, prin gura lui Isaia, proorocul de jar.

Si-n cerul Scripturii vorba ta suna cu toate naltimile de dar:
“Ca iata, prunc ni se va naste si un fiu noua s-a dat.

Pe umar, cu semnul stapanitor iar Numele Lui: Minunat,
ingerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,

Domnul pacii depline, si Parinte al veacului viitor“.
Acesta este Numele Lui, Numele celor cinci cuvinte,

Sfant Numele Domnului pe care Iisus il va purta. Suflete al meu, ia aminte,
cu toti sa putem striga: Aliluia!

ICOSUL III

(Invitatia la calatoria inimii.Hristosul launtric)


Dintr-o Maica de-a pururi Fecioara
asa S-a zamislit, S-a intrupat,

Cel ce a pazit nevatamat
trupul Rugului de para.

Cuvant de rostit S-a facut Numele Domnului de slava,
Dumnezeul Cel nevazut

ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti, Chipul Cel Nemarginit

pe Sine S-a incaput,
cu masura S-a masurat

si aievea Cel nenumit aici, printre noi S-a aratat
un biruitor smerit calare pe o asina.

Cercati dara si voi, calea Numelui de Lumina
Calatoria cea preainalta.

Si de la moarte la viata veti trece cu firea indumnezeita
ca toti sa cantam laolalta

limpede si fara de ispita:
Bucura-te, temeiul prin care si in noi Dumnezeu se incape;

Bucura-te, putere prin care umblam cu Iisus peste ape;
Bucura-te, milostivire, prin care Hristos ni s-a daruit;

Bucura-te, umblare prin care Aminul in noi a venit;
Bucura-te, ragazul in care Logosul in noi se asculta;

Bucura-te, patrundere si impacare cu firea noastra tacuta;
Bucura-te, blandete prin care ajungem Emanuelului frate;

Bucura-te, Calatorie prin care Duhul in sange ne bate;
Bucura-te, insingurare in care Cerul din inima izbucneste;

Bucura-te, limpezime in care ingerul in trup ni se urzeste;
Bucura-te, curatie prin care Numele de slava este in lume;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!


CONDACUL IV
(Fecioara Sfanta Apatie. Rugaciunea curatitoare)

Cum sa ne aflam odihna de la ganduri?

Maica Fecioara, Preasfanta Fecioara!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor randuri,

necovarsitele ispite ce ne-nfasoara?
Fa-te tu noua de taina ravnita,

“maiestria cea buna a-nduhovnicirii“.
Cu ea sa ne biruim firea robita,
pana in scrumul despatimirii.

Si furati intru tine, “Apatie luminoasa“,
sa putem si noi ridica dintr-o lauda intreaga si nemincinoasa un psaltiric si adevarat: Aliluia!

ICOS IV

(Pasarea de foc-rasuflarea)


Aprinsa floare a necovarsitei vapai,
De Dumnezeu nascatoare,

Tu chip al pacii vazut in foc, intr-un ocol de racoare,
apleaca-te, acum, Preabuna peste noi,

Si sub blanda ta indurare darnic ne da sa putem afla,
rasuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbitei de argint,

pe care si imparatul prooroc o vedea pe culmile Vesanului plutind.
Si ne trece in faptura, fiecaruia in parte acest aprins tain de bunatate, rupt chiar de la suflarea ta.

Si ne pune pe buzele noastre intinate
masura palpairii celei curate

ca sa putem invapaiati a-ti canta:
Bucura-te, salt isihast cu zbor de binecuvantare;

Bucura-te, rasuflul cel cast de pasnica infiorare;
Bucura-te, lance de cuvant in cugetatul vazduh;

Bucura-te, intoarcere cu avant a porumbitei de duh;
Bucura-te, zare arcuita cu heruvice aripe;

Bucura-te, vecie oprita in incaperea unei clipe;
Bucura-te, vasla uriasa intru suisul cel ales;

Bucura-te, sorbire a cerului, cu subtiatic inteles;
Bucura-te, fantana acoperita cu unduiri de Apa Vie;

Bucura-te, caldura iscusita crescuta din Filocalie;
Bucura-te, maiestrita aflare a talcului de-nchinaciune;

Bucura-te, Mireasa, urzitoare de nesfarsita rugaciune!